CHEILE Mitu si Baruqu au mai crescut gi incep sa comploteze. in ceasurile scurte dintre paruieli si ghionti, dati si primiti, inelegandu-si interesele de generatie mai bine, ei isi dau seama ca au datoria sa se organizeze impotriva marilor adversari: maicuja si tatuyu, unchiul Sesis si métusa Tétana. Libertitile lor au vizut din experienta c& sunt limitate de reguli si dogme. In ordinea moral nu e voie nimic, iar in ordinea materiala totul e incuiat. Afurisitii si tartorii au dus perversiunea pana la rafinamentul dulapurilor cu broasca, blocate cu o firma de metal trecuta pe o veriga, Cu toate cA, nemiscate si blande la locul lor, sar lasa de bundvoie cotrobiite, dulapurile sunt ca si cum nici'n-ar fi acolo unde se gasesc, caci stau in buzunarele asupritorilor, unele la maicuta, altele la tatutu. De la bucatirie pnd la dormitoare, numai dulapuri de toati mirimea gi inaljimea, Nu e odaie fara un dulap cel putin. Te intrebi de ce mai e nevoie de dulapuri daca sunt odiai, si ce rost mai au odaile daca mai ai si dulapuri, chei la odai si chei la dulapuri. E absurd. $i mania cheilor cu broasca merge si mai departe. Chiar in dulapurile incuiate, daca umblia ele, dai de saltare incuiate, si in saltare, de cutii incuiate. Nemaipomenit! Odata, Baruju a gasit usa unui dulap crapata gi a strigat numaidecat pe Miu. Descoperisera, in sfarsit, drumul la tainele mari, si au intrat amandoi in dulapul cu haine. Deceptia le-a fost serioasa, trezindu-se amandoi intre pantaloni atarnati de carlige si fuste si dand gi de alte rafturi incuiate. Dulapul mai avea si patru usi, iar la mijloc o gramada de polite, pind sus. Ce rau e si fii Cg ccgervc ty eh AS A 170mic, si mai ales ce nedreptate! Tot dia sunt de vind ci esti mic: puteau si te faca mare dintr-o data, si nu astepti sa cresti cat le-o place lor, dowazeci de ani. E 0 inelegere secret intre paringii din toata lumea. Ki se prefac ci se gilcevesc unii cu alfii pentru tot felul de pretexte, dar in fond sunt de perfect acord: copiii trebuie s4 fie mici i sa stea mici o viajd intreaga. N-ar vrea si Baruju sa aiba mustati? De ce n-are mustati? N-ar vrea si Mitu s& puie fustele mamei? De ce nu poate? Fiindcd ¢ inuta mica intradins, si nu poat si se giteasci. Au dus la dulap scaune, s-au suit pe ele si au dat de cutii incuiate. De cine le incuie aia, daca nu de ei ? Situatia asia webuie sa se sfarseasca. E de netolerat.-Te pupa toati ziua cu ipocrizie si ascund de tine tot. Vreau sinceritate si lucru pe fay, ori totul, ori nimic. Un zgomot de.explozie a venit de sus si un vaiet cu fipete a izbucnit. —Unde sunt copiii? a intrebat tatuyu. —Adineaori erau pe aci, nu stiu unde sau bagat, a raspuns maicuta, inspaimantata. Au dat fuga din doua parti pe scari, si un spectacol dramatic s-a desfasurat dinaintea lor, in dormitor. Dulapul cel mare, cu patru dulapuri, era rasturnat peste Miju si Barutu, si a trebuit o jumatate de ceas ca si poata fi scosi de subt daramaturi, din haine, din rufarie si ciorapi. Le cdzuser in spinare,'ca o avalansa de lucruri indracite, dulapul, si toate cutiile de lemn si carton s-au prabusit, lovindu-i fiecare cu un colt undeva, O umbreli il nimerise ca un cioc de barza pe Baruju in ceafa si facdtorul de rele zbiera afirmand ci la ,omolat*, A fost prima revolutie adevarata din familie, si ranitii tratati la infirmeria gospodariei cu frictiuni si oblojeli, s-au dezumflat abia dupa patru zile, cat a durat si asezarea lucrurilor Ja loc, Numai ridicarea dulapului in picioare a jinut o jumatate de zi, demontat cu surubelnita si montat bucata cu bucata, Modest si lingusitor, Baruju sa asteptat si la o bataie pe n&dragi, dar méaicuja La crujat, mulumita ca dulapul La prins induntru si nu La strivit. —Nu ma baji, mimico? a intrebat Baruju. —timi pare bine ci e cel putin constient si logic, a zis tatuyu, ca un infumurat. in imprejurarile cele mai grele el spune vorbe umflate, tot ca si-si ascunda gandul de ei. —Las’ cd te-a bitut el, Dumnezeu, a raspuns miicuja. Va sa zica, si Dumnezeu are o intelegere cu ei... Nu mai e in viaa asta nici © libertate. Cand nu te vede ci te strecori binigor pe scar tatutu, se fine dupa tine Dumnezeu. Nu mai poji nici sa sufli de atata camarila. Cei atunci Baruju? Jucirie si bataie de joc? Procesul sa judecat dupa ce au fost scoase pansamentele. La picior, Barujua ramas cu o zgarietura adanca. Buricul unui deget i-a ramas muscat de 171© caseta, in care si] vardse ca si ridice capacul. Fusese scos de subt boarfe cu degetul prins in deschizatura de metal. Flagrantul delict era evident: voia si forjeze capacul, dar nu /a ajutat Dumnezeu, care fine cu paringii. Cum vrei sa mai aiba o parere buna copiii despre cl, cand face polijie pentru aia? La proces au fost cita{i si Colonelul si Tatana, si n-au lipsit din Curtea cu Jurati nici pisicile, admise in calitate de aparatori, intrucat ele, cateii gi gainile sunt in solidaritate cu ei. Din motive insa speciale, in legatura cu intendenta, ‘gainile, ratele si gdstele, cu toate ci acuzatii cereau o larga publicitate a dezbaterilor, n-au figurat in instangi. Cocogul IonifA sa marginit si ia informatii pe la fereastra, indlyandwsi un ochi pana la gam si comunicand poporutui, din cind in cand, impresiile diformate, din sedint. Colonelul s-a prezentat in uniforma si cu decorajiile pe piept. Vazandwl cA si-a pus si pe Mihai Viteazul“ Baruyu si-a dat scama cA se va petrece un lucru gray gi a sfeclit-o. Mai ales ca unchiul Sesis, indiferent de zambetul lui, nici nu ba bagat in seama. —Nu te mai uita asa la mine, i-a atras atentia tatutu. E prea tarziu. Te-am dat la Curtea Marjiala si vei fi judecat dupa Codul Justifiei Militare. Sa isprivit, mu mai era nici o sc4pare. O sil manfnce ocna. Pentru solemnitatea justitiei, acuzajii au fost {inuti in coridorul de la baie. Intrand in sala de sedin{&, colonclul a tusit pentru pregatire, si sabia lui sa lovit de pardoseali, de gresie, cage o lespede grea de esafod. ,E gata a zis, sia sunat din clopotelul cu care altadata era chemata la sufragerie Cati. ,E gata!” isa raspuns. Aprodul care striga pe impricinati era soldatul de ordonanya al domnului colonel. O s& vada gi el, Baruju, acum, cei un colonel. Nu mai e Sesis in civil, care il rasfaja pe genunchi si pe care il tragea de cioc, cu o lipsa de respect tolerata binevoitor. O tresa groasa gi trei subtiri: patru trese de aur, $i epoleti. De sabie, nu mai vorbim. Se trage afard lunga, lung’ de tot, gi taie. Cu sabia asta domnul colonel a ucis la Marasesti o mie, mi se pare, de turci. Soldatul a strigat pe intiiul acuzat. Vrea si vie si Miqu, Nu se poate. Fiecare cand e chemat. Acuzatul e adus de soldat, cu ochii-n pamant. Nu s-a stiut cnd venise si parintele. Astepia'si el pe Scaun la masa juriului, Toate autoritatile erau adunate. Vorbeste colonclul, cu condeiul in mani, fiindca se fac gi acte. —la mainile de la spate, stai drept si raspunde. Barutu nu putea sa stea drept si sa-si ia mainile de la spate. Tinea intro mana bilele si in cealalt4 un corn. —Cum te cheama? a intrebat domnul colonel presedinte. Barutu s-a speriat. Unchiul Sesis a uitat cum il cheama. —Baruju! raspunde taraganat Barutu. 172—Ce nume c asta?... Asta nu e nume de judecata.., Spune cum te cheama legal! Baruju s-a uitat la ttuyy, dar tatuju nu se mai uita la el. Trage cu coada ochiului la maicuta, dar nici ,maicufa nu se mai vita la el. Intoarce ochii la Tatana, dar nici Tatana nu se mai uita la el, Are de-a face numai cu Sesis, dar nici el nu mai e Sesis, ¢ domnul colonel si domnul presedinte. —Te-am intrebat cum te cheami si nu mi-ai raspuns. Raspunde. —Nu stiu, raspunde Barutu, si o lacrimé fi umple fiecare ochi, in faja marii singurat4ji in care se simte deodata izolat. —Cii ani ai? Mai intreaba presedintele. Se gandeste, descurajat. Nici asta nu stie. Dar jsi aduce aminte ce a rispuns odata argatul Petre la acecasi intrebare cdnd a fost angajat. —Sunt batran, raspunse Baruqu. Neasteptatul raspuns a tulburat intratit anditoriul, incat, la un semnal al domnului colonel, acuzatul a fost repede scos afara si dus la baie, ca s4 aiba vyreme juriul sa rida. —Cum iesim din incurcatura? a zis Sesis. Ne trebuic imaginatie. Dus la baie, Baruju a plans Kingi Miu, care a plans si ea vazdndwl ca plange. —Ce fi-a facut, manca-te-ar mama? La intrebat Miyu. —Sesis nici nu mai stie cum mi cheama, a gemut Barutu, simyind ca traieste o imprejurare care fi da drepuul si fie disperat. —Ai spus ci m-am agifat gi eu de dulap? La intrebat Miqu. —N-am spus nimic... —Aj spus ca am cautat cerceii mamil? Baruu tagaduieste, ficdnd cu limba in cerul gurii un zgomot cum suge purcelul. Apare soldatul. —Sunteti chemati amandoi, zise soldatul. Baruyu face loc soru-sii s4 treaca. Intra tu indi, zise Miu. —Ra intra tu intdi, zice Barugu. Eu am mai intrat o data int Giorovaiala la usa sedintei face pe Sesis si o deschida. —ar y-ati Iuat la cearta? intreaba colonelul, care isi scosese sabia gi chipiul. Abia ne judecim de dulap... Fiecare din copii incepe o explicatie si nu se poate pricepe nimic. =Stafi jos! zice unchiul Sesis Barutu da fuga la maicufa si Mitu Ja tatuyu. Solemnitatea a degenerat. Nu mai ¢ nici masa in mijlocul odaii, nici juriul incremenit pe scaune. fi vine lui Baruju inima la loc. 173—Vite ce ne-am hotarat, zice unchiul Sesis. Nu va mai judecim, nu vi mai pedepsim! (Copiii sar la el sid pupe.) Va dim youa cheile de la toate dulapurile. (Entuziasm.) Sa le tineti voi, la voi... Cand o trebui ceva din vreun dulap, umblati voi si scoateti voi tot ce trebuie. Atunci, veriga dupa veriga si snop dup’ snop, de prin buznare, de Ia cingatori si de prin cuie, cheile le-au fost puse grimada pe masa si date in primire: cheile din toati casa, cheile din toati curtea, de la pivinita, de la magazii, de la cotete, de la muraturi si de la bijuterii, de la lemne si de la haine, de la camara si de la rufarie, de la carbuni si de la dulapurile cu carti. —De azi incolo, veti avea voi doi grija de toate si tatuyu si maicuya or si stea si or sa sc joace. Voi faceti ceaiul, mancarea, voi puneji untul pe paine, voi © s& hucrati si 0 si aduceti parale. Tatuju i rhdicuga au demisionat, si chiar acum se duc in curte s& se dea in leagin. Voi si pregiititi masa, ci mancam la voi. Gandinduse mai bine, Miu si Baruyu ar fi preferat si fie judecagi si condamnati. Erau vreo suta de chei dinaintea lor gi le examinau: unele gaurite, altele cu bold. Semanau unele cu’ uate, dar o strambatura deosebea cheie de cheie. —Azi facem tot noi mays zise maicuja. Voi, luati cheile si duceti-va la dulapuri, Vedeti ce-iin fiecare dulap, ca sa stiti, si pe urma le fineti la voi. Ia tu patru verigi si tu patru verigi. Cam codinduse, dar totusi bucurosi, copii au incercat la toate dulapurile, si nici unul nu s-a deschis. Au luat cheile la rand gi de-a-ndaratele, © verigd dupa alt veriga, au apisat in ugi cu genunchiul, au scos limba, ca si mearga cheile mai bine; degeaba, Au fost chemati la supa: —La masa, copii! Cate o veriga cu chei, una dupa alta, a fost adusa la maicuja pe masa, opt verigi pline cu chei mai lungi si mai scurte. —Uita-le! a zis Miqu. —Ti le dau indarat, a zis Barugu, Nu s¢ potriveste nicdieri nici una.