Sistemul

Excretor
Profesor:Mogoş Cătălin

Elev:Grosu Andrei
Rinichii
Rinichii sunt o pereche de
organe la animalele vertebrate,
fiind parte esențială a aparatului
excretor. Rolul principal al
rinchilor este excreția, realizat prin
filtrarea sângelui, eliminarea prin
urină a substanțelor inutile sau
dăunătoare, produse de organismul
propriu sau luate din mediul
exterior.
Rinichii regulează controlul
compoziției urinei, presiunea
sanguină, raportul baze-acizi (pH),
mineralizarea oaselor
 Nefronul
Rinichii sunt formaţi dintr-un
număr mare de unităţi
microscopice (la om 2 milioane)
numite nefroni.
Nefronul este unitatea
morfo-funcţională a rinichiului
Un nefron este format dintr-o
capsula renală şi un tub,ambele
având o relaţie specială cu
vase de sânge.Capsula are
pereţi dubli şi adăposteşte un
ghem de vase
capilare(glomerul)
Se imparte in patru segmente:
• tubul contort proximal: acesta este cel mai lung segment (12-14
mm), precum si cel mai gros cu un diametru de 50-60 μm. Are rol
in regularea pH-ului. 70% din apa, potasiul, fosfatul, glucoza,
clorul din urina primara sunt absorbite la acest nivel
• ansa lui Henle, cu rol in stabilirea unui gradient de concentratie,
contribuirea la elaborarea urinii mai concentrate prin reabsorbtia
apei
• tubul contort distal, reguleaza pH-ul si concentratia calciului. Se
realizeaza reabsorbtia sodiului prin cotransportul sodiu-clor.
Acesta este impermeabil pentru apa si se varsa in tubul colector;

• tubul colector, care nu mai este considerat parte a nefronului de

catre unii autori.
• Peretele capilarelor impreuna cu peretele intern
al capsulei formează un filtru prin care trec o
parte din moleculele mici ale plasmei din sânge
în spaţiul dintre pereţii capsulei .Se formează
urina primară care este împinsă în tub.Celulele
tubului mai îmbogăţesc urina cu substanţe
preluate din sânge .Rezultă urina finală
 Vezica urinară
Este un organ cavitar, elastic, care stochează urina
produsă de rinichi până la un anumit volum când
conținutul se va elibera la exterior prin actul de micțiune
(urinare).
Chiar dacă volumul poate fi mai mare, de obicei vezica
conține și eliberează la o urinare un volum aproximativ
de 300-350 ml urină. Senzația de urinare apare după
umplerea vezicii cu un volum de minim 200 ml. Cel mai
frecvent funcționarea anormală a vezicii poate fi dată de
anumite condiții endogene, de mediu și psihologice.
De-asemenea vezica constituie un mediu propice pentru
dezvoltarea infecțiilor urinare ascendente de la exterior
prin uretră, mai ales la femei datorită lungimii scurte a
acesteia.