Sistemul nervos-totalitatea organelor formate predominant din tesut nervos

ce receptioneaza, transmite si integreaza informatiile primite din mediul exter

n sau intern si permite elaborarea unui raspuns adecvat mesajului primit.
Ţesutul nervos este constituit din două elemente esenţiale:
neuronul - unitatea anatomo-funcţională a sistemului nervos - este alcătuit
din corpul celular şi prelungirile sale. Acestea sunt:
axonul si dendritele nevroglia sau celula gliala
Legătura între doi neuroni poartă denumirea de sinapsă.
Energia care circulă de-a lungul fibrei nervoase se numeşte influx nervos.
După sensul impulsului nervos se deosebesc
un neuron aferent - care conduce impulsul de la periferie către centru (calea senzitivă)
un neuron eferent - care conduce impulsul de la centru spre periferie (calea motorie).
Se deosebesc:
1.sistemul nervos vegetativ - ce coordoneaza activitatea organelor interne
2.sistemul nervos al vietii de relatie sau somatic - ce stabileste legatura
intre organism si mediul extern
Cele două componente ale sistemului
nervos vegetativ - simpaticul şi parasimpaticul - exercită asupra fiecărui organ acţiuni
antagoniste: unul stimulează, celălalt inhibă.De ex. simpaticul accelerează bătăile
inimii, iar parasimpaticul rareste bătăile inimii.
Sistemul nervos al vieţii de relaţie(somatic), alcătuit din:
- sistemul nervos central şi
- sistemul nervos periferic.
Sistemul nervos periferic, alcătuit din:
- ganglionii nervosi,
- nervii spinali
- nervii cranieni.
Sistemul nervos central este alcătuit din:
encefal - format din cele două emisfere cerebrale
formaţiunile de pe baza creierului
trunchiul cerebral
cerebel
măduva
Caile piramidale - se numesc asa pentru ca trec prin piramidele bulbare
si sunt caile motilitatii voluntare. Isi  au originea in lobul frontal al fiecarei
emisfere cerebrale si sunt reprezentate prin axonii neuronilor din aceasta
regiune. Axonii coboara prin toate etajele inferioare ale encefalului pana in
maduva spinarii  . Exista o cale piramidala directa, care ajunsa in maduva
strabate cordonul anterior, si o cale piramidala incrucisata, care ajunsa
in bulb trece de partea opusa emisferei cerebrale din care a luat nastere
, formand decusatia piramidala (incrucisarea) si apoi patrunde in cordoanele
laterale ale maduvei spinarii. Fibrele ambelor cai piramidale
patrund in coarnele anterioare ale maduvei spinarii,
unde fac sinapsa cu cel de al doilea neuron (neuron motor)
, iar axonul acestuia urmeaza, traiectul radacinii anterioare
a nervului spinal si ajunge in organul efector muschiul.

Caile extrapiramidale - sunt numite astfel pentru ca trec in afara piramidelor

bulbare si conduc miscarile automate, involuntare . Ele isi au originea
in diferiti nuclei ai trunchiului cerebral si ajung in substanta alba din maduva.
In substanta alba medulara ele formeaza urmatoarele fascicule:
 rubrospinale, cu originea in nucleii rosii din mezencefal;
 vestibulospinale, din nucleii vestibulari bulbari;
 tectospinale, din coliculii cvadrigemeni din mezencefal;
 olivospinale, din nucleii olivari bulbari;
 reticulospinale, din substanta reticulata a trunchiului cerebral.
Nucleii de origine ai acestor fascicule sunt subordonati cortexului. Controlul
cortexului asupra nucleilor de origine ai cailor extrapiramidale se realizeaza
prin intermediul corpilor striati (ganglionii bazali).
 Def.Nevralgia sciatică este o algie( durere) radiculară care traduce
suferinţa unei rădăcini a nervului sciatic, mult mai rar o atingere a
trunchiului nervos propriu-zis. Ea rezultă în majoritatea cazurilor
dintr-un conflict discoradicular consecutiv unei hernii la nivelul
discului intervertebral L4 -L5 sau L5 - S1.
Etiopatogenie=Vârsta. Sciatica adulţi între 25 - 50 de ani
şi cu deosebire după vârsta de 40 de ani.
=Sexul. Sciatica frecvent la bărbaţi decât la
femei
.=Condiţiile de viaţă şi muncă. Sciatica apare mai frecvent
Forme clinice
a)Sciatica prin hernie discală
Este cea mai frecventă formă clinică a nevralgiei sciatice.
Pentru originea discală a acesteia pledează:
- traumatism al coloanei lombare în antecedente;
- episoade anterioare de lombalgii sau de sciatică;
- debutul brutal al sciaticii (declanşat uneori de ridicarea unei greutăţi);
- unele caractere particulare ale durerii (unilaterală, accentuată de tuse, calmată de decubit);
- semnul "soneriei";
-efectul favorabil al repausului şi al tratamentului medical uzual.
b) Sciatica nediscală poate fi:
1. Sciatica radiculară nediscală
Mai frecvent ea poate fi produsă de:
- tumori maligne primitive şi mai ales secundare;
- mielom mnltiplu- boala HODKIN;
- morbut Pott; -tumori benigne (neurinom);
- canal lombar strâmt;- spondilită anchilopoetică.
Sciatica radiculară nediscală, numită şi sciatica simptomatică
este adesea hiperalgică şi se însoteşte de tulburări nevralgice obiective:
- paralizii;- tulburări de sensibilitate;
2. Sciatica tronculară
Prin agresiuni asupra trunchiului nervos propriu-zis, poate fi
de origine traumatică (injecţie medicamentoasă prea mediană
şi prea profundă, plagă prin glonţ, fractură de bazin sau de femur)
sau tumorală (tumori ale micului bazin).
Sciatica cordonală Este determinată de o suferinţă medulară prin
atingerea căilor senzitive; diagnosticul de sciatică cordonală este
uşurat de existenţa altor semne de atingere medulară.
Simptomatologie:Principalul simptom este durerea lombara
Durerea iradiaza in membrul inferior pe traiectul nervului sciati
c si este insotita de parestezii si tulburari de mers

Epilepsia - suferinţă cronică cerebrală manifestată prin crize epileptice

recurente, spontane, datorate hiperexcitabilitatii neuronale.
Criza epileptică - episod brusc, stereotip de manifestare motorie,
senzitivă, senzorială, comportamentală şi / sau modificare a stării de
conştienţă ce se datorează activării bruşte, neprovocate, a unei populaţii neuronale.
Crize epileptice repetate = apar la intervale scurte de timp (minute, ore)
separate de intervale de timp in care pacientul revine la starea normala
anterioara (interval liber)
Stare de rău epileptic (status epileptic) = crize repetate neântrerupte de
perioade de revenire la starea normala anterioara (fără interval liber).
Sindromul epileptic = manifestare epileptică definită prin crize epileptice
ce sunt consecinta unor boli neurologice :tumori cerebrale, AVC, malformatii
, infectii, traumatisme , etc.
Convulsiile ce apar in timpul crizei epileptice se caracterizeaza prin
contractii musculare tonice ( fara deplasarea segmentelor) si clonice
( cu deplasarea ritmica si anarhica a segmentelor).
Etiologie: în ordinea frecvenţei, principalele cauze sunt:
a)traumatismul cranio-cerebral, când epilepsia poate apărea imediat
(prin edem cerebral precoce), după un interval de câteva ore
(hematom sau edem cerebral), sau tardiv, după luni sau ani;
b) tumori intracraniene, în care crizele sunt la început limitate şi
se însoţesc de semne de hipertensiune intracraniană;
c)tulburările vasculare cerebrale (ramolisment, encefalopatie hipertensivă
, hemoragie meningiană,tromboflebite cerebrale, embolii) etc.;
d) epilepsia esenţială, în care nu se găseşte nici o etiologie sau leziune care
să justifice boala. In acest caz crizele sunt generalizate şi apar încă din copilărie;
e) alte cauze mai rare sunt: traumatisme obstetricale, intoxicaţii cu alcool,
oxid de carbon,tulburări metabolice (uremie, hipoglicemie),procese infecţioase cerebrale (encefalite etc.).
Clasificarea epilepsiei din punct de vedere clinic se face in doua mari grupe:
I ) Crize epileptice insotite de pierderea starii de constienta
II ) Crize epileptice focale fara pierderea cunostiintei