De vorbă cu un ghiocel

Zilele reci şi lungi de iarnă au trecut. În pădure a apărut primul

ghiocel. Este alb ca zăpada şi are codiţa şi frunzuliţele verzi. Seamănă cu un
clopoţel de argint.
Deodată m-a întrebat:
- Ce cauţi singură prin pădure, fetiţo ?
- Am venit să caut o floare pentru mama, că se apropie ziua de 8
Martie.
- E un gest foarte frumos.
- Mulţumesc! Dar tu de unde vii?
- Eu vin din pământ.
- De unde ai împrumutat culorile acestea ?
- Mi le-a dat Dumnezeu.
- Aş vrea să te dăruiesc mamei!
- Mi-ar place pentru că mă simt foarte singur.
Mama s-a bucurat de ghiocelul dăruit de mine iar el s-a bucurat că
este împreună cu noi.