Stetoscoape, tensiometre,

glucometre
 Stetoscopul
Stetoscopul este un instrument medical folosit pentru
ascultarea şi interpretarea sunetelor (în special pentru
ascultarea zgomotelor produse de inimă şi plămâni, dar şi
ascultarea mişcărilor intestinale sau circulaţiei sângelui în
vene)

Etimologie: gr. „steth” - piept

lat. „scope” – privitor

Inventator: René Théophile Hyacinthe Laënnec în anul

1819.
 Stetoscop Moretti DM 505
 Capsulă dublă din aluminiu;
 Membrană cu diametru de 45mm ;
 Diafragmă de mare finețe, ce oferă
un răspuns acustic cu 50% mai
bun față de modelele tradiționale;
 Lungime tub: 60cm;
 Tub în formă de Y din PVC într-o
mare varietate de culori;
 Fără latex
 Stetoscop Moretti MDM-500
capsula dublă
 Cele două capete de ascultare
asigură împreună captarea
sunetelor într-o bandă largă de
frecvenţe.
 Diafragma de mare fineţe oferă
un răspuns acustic cu 50% mai
bun faţă de modelele
tradiţionale.
 Capsula este dublă iar lungimea
stetoscopului este de
aproximativ 60 de cm
 Stetoscop 3M Littmann Master
Cardiologie
 Diafragma este reglabilă şi
alternează sunetele de joasă şi
înaltă frecvenţă fără a fi necesară
întoarcerea capsulei.
 E dotat cu un adaptor special
pentru locaţii dificile sau
ascultare pediatrică.
 Capsula e realizată manual din
oţel inoxidabil, prezentând
beneficiile unui stetoscop portabil
cu o singură latură
 Tensiometrul
Tensiometrul este un aparatul care înregistrează valoarea
tensiunii arteriale (tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată
de sânge asupra pereţilor arteriali în cursul circulaţiei sanguine).

În cadrul tensiunii arteriale se descriu două componente ale

presiunii sanguine:
 tensiunea arterială sistolică (TAS), care reprezintă presiunea
exercitată pe pereţii arteriali atunci când inima se află în sistolă
(inima se contractă); are valori normale între 100 şi 130 mmHg;
 tensiunea arterială diastolică (TAD), care reprezintă presiunea
exercitată pe pereţii arteriali atunci când inima se află în diastolă
(inima se relaxează); are valori normale sub 85 mmHg.
 Tensiometrul manual - exemplu
Tensiometrul Heine:
•Fără latex;
•Carcasă deosebit de rezistentă, cu triplă
fixare şi protecție la şocuri;
•Carcasă rezistentă la impact, fabricată
din materiale care absorb şocurile;
•Microfiltru ce protejează valva și
mişcările;
•Pară mare, care asigură viteza de umflare
a manșetei;
•Mânerul parei poate fi reglat pentru
mâna dreaptă sau pentru mâna stângă.
 Tensiometru automat OMRON R6
Este un tensiometru de încheietură complet automat, care foloseşte
tehnologie IntelliSense.
Are senzor de poziţie, manşeta pentru încheieturi cuprinse între 13.5
şi 21.5 cm.
Valorile măsurate se înregistrează cu data şi ora la care au fost
obţinute, şi se face şi calculul mediei ultimelor 3 valori.
 Tensiometru OMRON M10 – IT
Este un aparat complet automat, pentru măsurat tensiunea
arterială şi pulsul la nivelul braţului.
Are o funcţie de monitorizare a hipertensiunii matinale,
foloseşte tehnologie Intellisense, şi are o măsurare extrem de
rapidă.
Poate memora până la 84 de măsurători pentru fiecare utilizator,
dispune de o funcţie specială "mod automat" prin care se
efectuează 3 măsurători consecutive, indică pulsul neregulat.
 Glucometrul
Glucometrul este un aparat care poate măsura rapid concentraţia de
glucoză, folosind doar o singură picătură de sânge prelevată din
vârful degetului cu ajutorul unui dispozitiv de înţepare.
Valorile normale ale glicemiei 70 şi 120 mg/dl.
Hipoglicemia < 65 mg glucoză/dl
Hiperglicemia > 125 mg glucoză/dl

Avantajele folosirii glucometrului:

 Cantitate mică de sânge
 Înţepare fără durere
 Prelevarea probei de sânge din zone alternative (ex.: brat,
antebraţ, coapsă, palmă, etc.)
 Precizie
 Folosire acasă
 Glucometru Clever Chek TD 4227
Are functie automata de alarma, indicatori de rezultate, necesita
o proba de sange foarte redusa, iar timpul de efectuare a testarii
este de 7 secunde.
Memoria este de 450 de masuratori, intervalul de masurare intre
20 si 600 mg/dL si are si o functie speciala pentru calculul
mediei rezultatelor la 7, 14, 21, 28, 60, 90 zile.
 Glucometru FreeStyle

Glucometru este produs de firma Abbott

Laboratories.
Zonele de testare sunt braţ, antebraţ,
coapsă şi palmă, mărimea probei: 0.3
microlitri.
Metoda de analiză: senzor electrochimic
culometric.
Memoria este de 250 măsurători, cu un
timp de testare de 15 secunde
Glucometru – Accu Chek
Glucometru Medtronic 640G
How to insert Medtronic Minimed
Enlite Sensor
Dexcom G5 Mobile
 Electrocardiografe
Electroencefalografe
 Electrocardiograful
Scopul electrocardiografiei este de a obține informații despre structura și
funcția inimii. Indicațiile pentru efectuarea electrocardiografiei includ:
•Infarct miocardic (atac de cord) sau durere toracică;
•Suspiciunea embolismului pulmonar;
•Sunete ale inimii care sugerează o boală cardiacă structurală;
•Aritmii cardiace;
•Monitorizarea tulburărilor cardiace cunoscute;
•Leșin sau colaps;
•Convulsii;
•Monitorizarea efectelor unui medicament pentru inimă;
•Evaluarea severității anomaliilor electrolitice, cum ar fi
hiperkaliemia etc.;
 Electrocardiograful
Electrocardiograful este un aparat ce procesează
impulsurile electrice obţinute prin intermediul unor
electrozi şi le transpune într-o reprezentare grafică
specifică.

Metoda de exploatare este:

 neinvazivă
 simplă
 puţin costisitoare
 Electrocardiograf 9320
Aparatul are:
 multiple posibilităţi de transfer a traseelor (ecg-ecg, ecg-pc,
pc-ecg etc.)
 display 211mm/158mm şi rezoluţie 640/480
 touch-screen cu toate comenzile disponibile pe display
 poate citi şi afişa date de pe 2 module holter
 poate avea el singur funcţie de holter
 cel mai performant software de analiză
 două sloturi pentru memorii şi pentru
PCMCIA kit de conectare la PC
 software separat pentru WINDOWS
 multiple alte opţiuni
EKG – exemplu video
 Electrocardiograf portabil -
exemplu
Electrocardiograful Omron HCG801E este compact, fără fir, pentru
uzul la domiciliu, în călătorii sau la serviciu. Fiecare măsurare EKG
este efectuată pe un interval de aproximativ 30 de secunde.
Monitorul este livrat împreună cu un card de memorie SD care poate
stoca până la 300 de măsurători, incluzând datele EKG împreună cu
data și ora la care s-a efectuat măsuratoarea.
 Electroencefalograful
Electroencefalografia este o metodă complet neinvazivă ce
detectează fluctuaţiile de potenţial electric din creier,
acesta fiind înregistrat la nivelul scalpului.

Electroencefalografia este cea mai importantă metodă de

explorare funcţională cerebrală.

Rezultatul electroencefalografului este reprezentat de

electroencefalogramă (EEG), care reprezintă înregistrarea
undelor cerebrale.
 Electroencefalograful
La persoanele sănătoase, majoritatea undelor identificate pe
traseele unei electroencefalograme pot fi clasificate în:
Undele alfa sunt caracteristice activităţii conştiente şi sunt unde
ritmice cu frecvenţa între 8 şi 13 Hz.
Undele beta sunt caracteristice stării
de semiconştienţă şi au frecvenţe
între 14 şi 80 Hz.
Undele teta sunt caracteristice stării
de somn şi au frecvenţe cuprinse
între 4 şi 7 Hz.
Undele delta sunt caracteristice somnului profund şi includ toate
undele cu frecvenţa mai mică de 3,5 Hz.
 Electroencefalograful
 Electroencefalografia este utilizată în mod obișnuit pentru a distinge
crizele epileptice de alte tipuri de afecțiuni, cum ar fi convulsiile
psihogenice non-epileptice, sincopa (leșinul), tulburările de mișcare sub-
corticală și variante de migrenă, pentru a diferenția encefalopatia sau
delirul de sindroame psihiatrice cum ar fi catatonia, pentru a servi drept
test complementar al morții cerebrale, pentru a prognostica evoluția, în
anumite cazuri, a pacienților în comă și pentru a stabili dacă pacienții
trebuie să întrerupă medicamentele antiepileptice.
 Avantajele EEG
 previne disponibilitatea limitată a tehnologilor pentru a oferi asistență imediată în
spitalele de trafic intens;
 senzorii EEG pot fi utilizați în mai multe locuri decât alte tehnici ce necesită
echipamente voluminoase și imobile (de pildă RMN);
 are o rezoluție temporală foarte mare, de ordinul milisecunde, nu de secunde;
 este relativ tolerantă la mișcarea subiectului, spre deosebire de cele mai multe alte tehnici;
 este silențioasă, ceea ce permite o mai bună studiere a răspunsurilor la stimulii auditivi;
 nu agravează claustrofobia, spre deosebire de RMN;
 nu implică expunerea la câmpuri magnetice de intensitate ridicată (> 1 tesla), cum se
întâmplă în cazul folosirii RMN;
 este extrem de neinvazivă;
 poate fi utilizată la subiecții care nu sunt capabili să facă un răspuns motor;
 este un instrument puternic pentru urmărirea schimbărilor cerebrale în diferite faze ale
vieții. Analiza EEG în timpul somnului poate indica aspecte semnificative ale momentului
dezvoltării creierului, inclusiv evaluarea maturării creierului adolescent.
 Deavantajele EEG
 Rezoluție spațială redusă pe scalp față de RMN, de exemplu;
 măsoară slab activitatea neuronală care apare sub straturile
superioare ale creierului (cortexul);
 Spre deosebire alte tehnici, nu se pot identifica locații
specifice în creier la care pot fi găsiți diferiți
neurotransmițători, medicamente etc.;
 Adesea durează mult timp pentru a conecta un subiect la EEG,
deoarece necesită o plasare precisă a zeci de electrozi în jurul
capului și utilizarea diferitelor geluri, soluții saline și / sau
paste pentru a le menține în loc.
 Electroencefalograf Neurofax EEG
- 1100 (Nihon Kohden)
• Joncţiune pentru USB a
electrozilor cu 64 de canale.
• Utilizare digitală şi poligraf 29
de intrări EEG/PSG şi 3 intrări
respiraţie (3 perechi bipolare).
• Control integrat al impedanţei,
marker telecomandat prin
pacient.
EEG – exemplu video
Ecograful
 Ecograful
Ecografia este o metodă neinvazivă de explorare a corpului ce
foloseşte ultrasunetele. În fizică, termenul ultrasunet este folosit
pentru sunetele cu o frecvenţă superioară pragulului perceput de
urechea umană, şi anume 20 kHz. În general, se folosesc ultrasunete
cu frecvenţă fixă, de obicei între 2 şi 20 MHz.

Ecografia este o metodă de diagnostic medical ce permite

vizualizarea muşchilor, tendoanelor, articulaţiilor, vaselor, precum şi
a organelor interne. Această metodă serveşte şi identificării diferitelor
leziuni sau patologii de la nivelul organelor vizualizate.
 Ecograful
Ecografia este folosită pentru vizualizarea ţesuturilor moi ale
corpului.
 Structurile superficiale precum muşchii sau tendoanele pot fi
vizualizate la o frecvenţă mai mare (7-18 MHz), ceea ce conferă
o rezoluţie laterală şi axială mai bună,
 Structurile mai profunde precum ficatul sau rinichii folosesc
frecvenţe mai mici (1-6 MHz) cu o rezoluţie laterală şi axială mai
mică, dar o penetrare mai bună.

Ecograful este folosit în toate ramurile medicale, de la neurologie la

cardiologie, medicină internă şi până la obstetrică-ginecologie.
 Avantajele ecografiei
 Este o metodă neinvazivă;
 Este o metodă nedureroasă;
 Este o metodă rapidă pentru vizualizarea diferitelor organe;
 Nu este o metodă iradiantă, spre deosebire de alte tehnici
imagistice precum radiografia, computer tomografia, scintigrafia;
 În cazul fluidului intraperitoneal, incizia ghidată ecografic este o
modalitate sigură şi rapidă de a determina dacă fluidul este sânge,
puroi, bilă, amilază sau conţinut gastric;
 Nu necesită o pregătire specială a pacientului;
 Nu necesită internarea pacientului.
 Ecograf SLE-901, 3 D
• Este un ecograf portabil, utilizat pentru aplicaţii diverse,
compact şi prevăzut cu o gamă diversă de sonde: trifrecvenţa
liniar, convex, microconvex, multifrecvenţa de la 3.5 MHz la
7.5 MHz.
• Moduri de scanare: se poate
realiza într-unul din
urmatoarele module : B, B+B,
M, B+M.
• Memorie imagini pe HDD,
DVD, în format bmp
• Capabilităţi de calcul şi
măsurare pe imaginile stocate.
• Este posibilă conectarea a 2
sonde simultan
 Ecograful UGEO H60 (Danson)

Tehnologia ecografica 5D FRV (Feto

Realistic View) este o tehnologie de
randare a imaginilor care furnizeaza mult
mai multe informatii decat cele disponibile
prin tehnologiile 3D/4D, permitand
afisarea unor imagini mult mai detaliate
ale fatului.
 Tipuri de ecografii
Tipuri de ecografii realizate cu ecograful:
 Ecografie clasică
 Ecografie 3D
 Ecografie 4D
 Ecografie Doppler
 Ecografie fetală
 Ecografie transesofagiană
 Ecografie transvaginală
 Ecografie transrectală
 Tipuri de ecografii
Ecografia clasică este folosită pentru examinarea organelor din
abdomen şi pelvis. Cu ajutorul acestei metode neinvazive, se pot
preciza următoarele aspecte:

 prezenţa, respectiv absenţa de lichid

din cavitatea abdominală;
 eventuale afecţiuni ale pancreasului,
ficatului, splinei, rinichilor;
depistarea litiazei sau a inflamaţiei
colecistului, dar se poate efectua şi
vizualizarea uterului.

Ecografie clasică
(ecografie hepatică)
 Tipuri de ecografii
Ecografia 3D este o tehnică
medicală ce foloseşte
ultrasunete, utilizată adesea
în obstetrică-ginecologie (în
timpul sarcinii), oferind
imagini tridimensionale ale
fătului.

Ultrasunetele 3D au fost descoperite de Olaf von Ramm şi

Stephen Smith de la Universitatea Duke în anul 1987.
 Tipuri de ecografii
Ecografia 4D este similară
cu cea 3D, singura diferenţă
fiind asociată timpului: cea
4D permite o imagine
tridimensională în timp real,
datorită întârzierii asociate
cu imaginea construită pe
calculator, ca în cazul
ecografiei 3D clasice.
 Tipuri de ecografii
Ecografia 5D FRV (Feto
Realistic View) este o
tehnologie de randare a
imaginilor care furnizeaza
mult mai multe informatii
decat cele disponibile prin
tehnologiile 3D/4D, permitand
afisarea unor imagini mult mai
detaliate ale fatului.
Comparatie ecografii 2D, 3D, 4D
 Tipuri de ecografii
Ecografia Doppler este o
metodă neinvazivă de
investigare a aparatului
cardiovascular cu ajutorul
ultrasunetelor, având la bază
efectul Doppler.
Înregistrările pot fi făcute
utilizând pulsuri de ultrasunete
(PWD) sau în regim de emisie
şi recepţie continuă (CWD).
CWD este utilizată mai ales pentru investigarea cordului, în timp ce
PWD este utilizată atât în investigarea inimii, cât şi a vaselor
sanguine.
Obs. Johann Christian Doppler - 1842.
 Tipuri de ecografii
Ecografia fetală permite monitorizarea dezvoltării fătului, fiind cea
mai sigură metodă de a depista eventuale malformaţii, dar şi de a
obţine informaţii despre făt. Ecografia poate fi efectuată începând cu
săptămâna a 5-a de sarcină. Această investigaţie nu pune în pericol
sănătatea sau dezvoltarea fătului întrucât în cadrul acesteia nu se
folosesc raze X. Se pot preciza:
• Vârsta fătului
• Dimensiunea fătului
• Cantitatea de lichid amniotic
• Eventuale malformaţii de
dezvoltare ale fătului
• Eventuale sarcini multiple
• Eventuală sarcină ectopică
 Tipuri de ecografii
Ecografia transesofagiană este o metodă semiinvazivă ce
evidenţiază, cu mai multă acurateţe decât ecografia transtoracică,
anumite structuri cardiace, precum şi aorta ascendentă şi descendentă
toracică.
 Tipuri de ecografii
Ecografia transvaginală este o metodă de investigaţie ce presupune
introducerea unei sonde ecografice în vagin şi permite vizulizarea
uterului, ovarelor, endometrului, dar şi identificarea cicatricelor
uterine, polipilor endometriali, fibroamelor uterine, cât şi a
cancerelor uterine.
 Tipuri de ecografii
Ecografia transrectală permite evidenţierea modificărilor prostatei,
acestă metodă fiind folosită şi pentru stadializarea tumorilor rectale.
Endoscopul
 Endoscopia, endoscopul
Endoscopia este o procedură medicală care utilizează un instrument
numit endoscop. Principalul rol al endoscopului este de a explora
interiorul organismului şi de a realiza anumite proceduri
chirurgicale. De asemenea, este folosit şi la prelevarea de biopsii
pentru examenul anatomopatologic.
Un endoscop este un tub subţire, flexibil, dotat cu lentile şi o
sursă de lumină, iluminarea realizându-se cu ajutorul fibrelor
optice.

Printr-un canal al endoscopului, aerul şi apa sunt folosite pentru a

spăla şi usca locul chirurgical. Endoscopul are, de asemenea, un
canal prin care medicii pot manipula instrumente mici, cum ar fi
forcepsuri, foarfece chirurgicale şi dispozitive de aspiraţie.
 Utilizarea endoscopiei
a) Tractul gastrointestinal:
•esofag, stomac și duoden (esofagogastroduodenoscopie)
•intestin mic (enteroscopie)
•intestin / colon gros (colonoscopie, sigmoidoscopie)
•canal biliar
•colangiopancreatografia endoscopică retrogradă (ERCP),
colangiopancreatoscopia asistată de duodenoscop, colangioscopia
intraoperatorie
•rect (rectoscopie) și anus (anoscopie), ambele denumite și
proctoscopie
 Utilizarea endoscopiei
b) Tractul respirator: •Nasul (rinoplastia)
•Tractul respirator inferior (bronhoscopie)
c) Urechea (otoscopie);
d) Tractul urinar (cistoscopie);
e) Sistemul reproductiv feminin (gynoscopie):
•Cervixul (colposcopie)
•Uterul (histeroscopia)
•Trompele uterine
f) Cavități corporale închise normal (printr-o mică incizie);
g) Cavitatea abdominală sau pelviană (laparoscopie);
h) Interiorul unei articulații (artroscopie);
i) Organele pieptului (toracoscopie și mediastinoscopie).
 Endoscopul – părți componente
Componente:
 O sursă de lumină cu conectare externă;
 Pompa de insuflare cu aer care asigură distensia (mărirea volumului)
segmentului examinat prin canale de aer;
 Canale de apă care transportă atât apa, cât şi secreţiile aspirative;
 Sistemul optic alcătuit din următoarele componente: obiectiv, ocular,
sistemul de condensare a luminii etc.
 Canalul de operaţie ce are rolul de a permite introducerea unor
instrumente operatorii, precum: pense de biopsie, ace de
injectare, electrozi pentru electrocoagulare, ansa de polipectomie,
pense de extracţie a corpurilor străine, etc.
Endoscopul
 Endoscopul – scurt istoric
 1806 Philipp Bozzini creează primul endoscop în Mainz.
 1822 William Beaumont, Michigan. Introduce endoscopul în
corpul uman
 1910, 1912 Hans Christian Jacobaeus, cunoscut pentru toracoscopie ,
respectiv pentru explorări endoscopice timpurii ale abdomenului şi
toracelui, cu laparoscopie
 1944 Raoul Palmer a realizat prima laparoscopie ginecologică.
 1984 prima colecistectomie laparoscopică
 1987 prima colecistectomie videolaparoscopică.
 Fibroendoscoape
În 1963-1964 Fernando Alves Martins (Portugalia) a inventat
primul fibroendoscop.
Fibroendoscopul este reprezentat de un cordon flexibil, lung, de
fibre optice, fiind dotat cu un ocular la un capăt şi un obiectiv la
celălalt capăt.
Pentru o vizualizare mai
clară, unele fibroendoscoape
folosesc o fibră suplimentară
ce are rolul de a transporta
lumina de la o sursă externă
pentru iluminarea zonei de
investigat.
 Videoendoscoape
Videoendoscoapele sunt aparate folosite pentru vizualizarea,
diagnosticarea şi tratarea afecţiunilor digestive, şi nu numai.
Videoendoscoapele sunt prevăzute cu o cameră video ce permite
proiectarea imaginilor obţinute în timpul examenului endoscopic
pe un monitor, facilitând astfel munca medicului.
 Videoendoscoape - clasificare
Videoendoscoapele se pot clasifica, în funcţie de zona explorată, în:
• videogastroscoape
• videoduodenoscoape
• videoenteroscoape
• videobronhoscoape
• videocolonoscoape
• videosigmoidoscoape
• videopleuroscoape
• capsule endoscopice
Endoscopie – exemplu video
 Capsula endoscopică
Are rolul de a înlocui endoscopul tubular flexibil, având capacitatea de
a recepţiona două imagini pe secundă timp de 8 ore (atât timp cât
durează testul).
Prezintă în interior un sistem video, baterii de alimentare, leduri, cât şi
o antenă de transmisie a undelor de radiofrecvenţă.
Imaginile obţinute sunt recepţionate de un dispozitiv cu senzori
speciali plasat pe abdomenul pacientului care are rolul de a prelua
semnalele emise de capsula endoscopică.
Capsula endoscopica - exemplu
 Ecoendoscopul
Ecoendoscopia este o importantă metodă de diagnostic folosită în
practica medicală care se bazează pe capacitatea ecoendoscoapelor de
a prezenta atât structurile intramurale, cât şi pe cele adiacente.

Ecoendoscoapele sunt alcătuite dintr-un transductor de ultrasunete pe

vârful unui endoscop. Pe baza abilităţii sale de a poziţiona
transductorul în imediata apropiere a ţesutului ce se vrea a fi examinat,
imaginea cu ultrasunete putând să distingă cele 5 straturi din
componenţa peretelui intestinal.

Are un rol bine stabilit în diagnosticarea diferitelor patologii

digestive, şi nu numai, precum şi precizarea diferitelor stadii de
cancer
Ecoendoscopul - exemplu
 Recapitulare
Stetoscop, tensiometru, glucometru
Electrocardiograf (EKG)
Electroencefalograf (EEG)
Ecograf
Endoscop
Fibroendoscop
Videoendoscop
Ecoendoscop