Caracterizare Otilia Mărculescu

de George Călinescu
Critic și istoric literar, dar și romancier, poet și dramaturg, George Că linescu
este o personalitate remarcabilă a literaturii româ ne. El s-a diferențiat
programatic de scriitorii epocii sale, devenind autorul primelor romane
citadine de factură clasică , nu analitice, nici psihologice, precum au scris Camil
Petrescu, Anton Holban.

Publicat în 1938, “Enigma Otiliei” apare la sfâ rșitul perioadei interbelice, de

puternică afirmare a acestei specii. Opera lui George Că linescu este un roman
realist de tip balzacian. Astfel, realismul se caracterizează prin temă , simetria
semnificativă - închisă , specificul secvențelor narative, portretizarea
personajelor.
Lumea romanului “Enigma Otiliei”,de George Că linescu, gravitează în jurul
singurului personaj viu cu adevă rat prin firea ei nedeterminată : Otilia.
Ală turată altor personaje feminine ale literaturii noastre, Otilia impresionează
prin complexitatea sufletului, imprevizibilul care o învă luie, prin farmec și
delicatețe.
Din punct de vedere social, Otilia Mă rculescu este fiica celei de-a doua soții a
lui moș Costache. Ră masă orfană de mamă , în copilă rie, fata se bucură de
afecțiunea și de protecția lui Costache și Pascalopol. Ea este studentă la
conservator.
Din punct de vedere psihologic, este înzestrată cu un temperament de
artistă , Otilia reprezintă în egală mă sură , tipul ingenuei și al cochetei, și este
întruchiparea misterului feminin. Comportamentul acestei tinere capricioase,
atrasă de lux și că lă torii în stră ină tate, îl derutează pe Felix, care nu înțelege
plecarea ei cu Pascalopol. Scriitorul justifică misterul personajului feminin
prin prisma imaturită ții lui Felix, atunci câ nd afirmă : “Nu Otilia are o enigmă ,
ci Felix cred ca are. Pentru orice tâ nă r de 20 de ani, enigmatică va fi în veci
fata care îl va respinge, dâ ndu-i dovezi de afecțiune”.
Din punct de vedere moral, Otilia este un personaj rotund,
multidimensional, care surprinde si este prezentat în transformare. Are
inițiative și este capabilă să ia decizii pentru sine și pentru ceilalți.
 Otilia reprezintă un ideal de feminitate “eroina mea lirică ” dupa mă rturisirile
autorului, care-i farmecă prin grație, frumusețe și elegantă pe bărbații din
roman.
O primă secvență în care este descrisă generozitatea fetei este câ nd Felix
ajunge la casa lui moș Costache. Portretul fizic al Otiliei este realizat din
perspectiva tâ nă rului: “în apropierea lui Hermes cel vopsit cafeniu, un cap
prelung și tâ nă r de fată , încă rcat de bucle, că zâ nd pâ nă pe umeri”. Ea îl
primește cu că ldură în casă , îl prezintă familiei și-i oferă cu generozitate
propria odaie în seara sosirii.
O altă secvență care evidențiază generozitatea fetei este câ nd aceasta se
întoarce de la Paris cu Pascalopol. Cu toate că pe timpul șederii la Paris, Otilia
a fost bârfită de familia Tulea, aceasta a ținut să le ofere cadouri la întoarcerea
acasă , dâ nd dovadă de bună creștere.
Două elemente de structură relevante pentru opera că linesciană le constituie
titlul și modalită țile de caracterizare deoarece susțin portretul personajului
eponim într-o manieră remarcabilă .
Otilia este personajul principal din opera “Enigma Otiliei” de George
Că linescu. Ea este caracterizată direct și indirect, fiind tipul eternului feminin,
dar și proiecția autorului în ipostaza feminină .
Caracterizarea directă realizată de narator atestă vâ rsta de 18 ani, tâ nă ră ,
fiica celei de-a doua soții a lui Costache Giurgiuveanu, el crescâ nd-o ca pe fiica
lui. Ea se diferențiază de celelalte personaje prin aflarea în mod permanent
într-un proces dinamic, în continuă devenire.
Caracterizarea directă înfă ptuită de alte personaje conturează portretul
fizic, relatat indiret prin ochii lui Felix, care sugerează tră să turile sale morale
de delicatețe,tinerețe, farmec, inocență și maturitate “un cap prelung și tâ nă r
de fată , încă rcat de bucle, căzâ nd pâ nă la umeri. Fată subțirică , îmbră cată într-
o rochie foarte largă pe poale, dar strâ nsă tare la mijloc.” Moș Costache o
iubește pe “fe-fetița mea”, el fiind cel care primește de la ea un strop de
vioiciune, tinerețe și lumină , la simpla prezență a fetei râdea. Pentru Felix,
Otilia este o fată deosebită , admirabilă , pe care o iubește, dar a că rui
comportament merge dincolo de puterea sa de înțelegere. Pascalopol vede în
Otilia “un temperament de artistă , femeie în devenire”.
Otilia Mă rculescu nu spune prea multe lucruri despre ea, ci lasă faptele să
vorbească de la sine. Este copilă roasă și matură în același timp “Eu am un
temperament nefericit, mă plictisesc repede, sufă r câ nd sunt contrariată ”.
Caracterizarea indirectă, prin fapte, acțiuni și gesturi arată că Otilia este un
personaj complex cu un comportament derutant, fiind capabilă de emoții
puternice, pentru a trece cu ușurință de la o stare la alta, împră știată și
visă toare, dar și lucidă . În relația cu celelalte personaje, ea dă dovadă de
înțelegere. Ea îl iubește pe Felix, fiind pentru aceasta prima experiență erotică ,
dar pendulează între el și Pascalopol.

 Titlul iniţial a fost „Pă rinţii Otiliei” ilustrâ nd motivul paternită ţii, de factură
balzaciană . El a fost schimbat, enunţâ nd o tră să tură importantă de caracter a
eroinei. Fiind alcă tuit din două substantive, unul comun “enigma” și unul
propriu “Otiliei”. În sens denotativ, enigma semnifică un lucru greu de înțeles,
nelă murit, ascuns sau o taină , un mister, iar substantivul propriu semnifică un
nume oarecare. În sens conotativ, titlul duce cu gâ ndul la misterul
personajului Otilia, care este ca o ghicitoare sau un joc distractiv greu de
descifrat de că tre ceilalți. Astfel, legă tura dintre titlu și ideea textului se
consolidează câ nd încercarea lui Felix de a o înțelege pe Otilia este în zadar,
dar și a lui Pascalopol, în final.

În concluzie, Otilia Mă rculescu se înscrie în galeria chipurilor delicate din

literatura româ nă , care fascinează prin sensibilitate și maturitate, ală turi de
Maitreyi, personaj modern ce ilustrează în mod diferit eternul feminim.