Matricile Progresive Standard

Raven

(seriile A, B, C, D şi E)

J.C.Raven formulează în 1936 principiul “matricelor progresive”, care stă la

baza construirii testului MP(s). În 1938 apare prima formă a testului (revizuit, pe
baza rezultatelor experimentale, în 1947 şi în 1956). Testul îşi are originea în
gândirea psihologică a lui Ch.Spearman, C.Burt ş.a. şi în teoria psihologiei
configuraţionale (Gestaltpsychologie). Deşi datele asupra validităţii conceptuale
prezintă unele discordanţe, majoritatea psihologilor găsesc că testul MP standard
este puternic saturat în factorul “g” şi “k:m”. J.C.Raven accentueză că testul
propus de el nu măsoară pur şi simplu o performanţă intelectuală, ci o capacitate
generală de organizare a Gestaltului şi de integrare a relaţiilor. Faptul că rezolvarea
corectă a MP Raven presupune o bună performanţă la testul Bender-Gestalt
(Bender – Santucci) – probă de structurare perceptiv – motrică a spaţiului – arată
că perceperea figurilor structurate, adică performanţele vizual-motrice joacă un rol
important în reuşita la testul Raven. S-ar putea spune că dacă testul MP(s)
“măsoară” funcţia intelectuală, atunci realizează acest lucru bazându-se pe
performanţe vizual-motrice. Scorul total la MP(s) este influenţat, pe lângă factorii
amintiţi, de capacitatea inductivă, de înţelegerea relaţiilor spaţiale etc, şi de factori
nonintelectuali de personalitate (temperament, afectivitate, motivaţie, etc).
În cursul celui de-al doilea doilea război mondial MP(s) a fost utilizat pe
scară largă în Anglia (fiind aplicat la cca. 3 milioane de recruţi). De atunci şi până
în prezent, MP Raven (necolorat) şi-a dovedit validitatea atât în examinarea
surzilor, deficienţilor mintali, bolnavilor psihici etc, cât şi în orientarea şcolară şi
profesională a normalilor, devenind un test aproape “internaţional”.
Examinarea prin matricile progresive ale lui Raven nu este testul
« inteligenţei generale », ci numai proba observării concentrate şi precise şi –
clarităţii gândirii. Ar fi o greşeală, dacă am considera-o ca test de inteligenţă.
La acest test este vorba de stabilirea aptitudinilor gândirii sistematice şi metodice şi
nu inteligenţa propriu-zisă. Testul Raven este o probă neverbală ceea ce înseamnă,
că verbalizarea exterioară ca proces de gândire nu are rol la rezolvarea probelor.

1. Prezentarea testului
Testul MP(s) cuprinde 60 de itemi sau probe elementare. Fiecare item constă
dintr-un desen abstract, adesea dintr-un grupaj de figuri (matrice), din care
lipseşte o parte (un element). În urma examinării matricii subiectul trebuie să
decidă care este forma unică (din cele 6 sau 8 oferite pe aceeaşi planşă sub
matrice) potrivită pentru “încheierea” (completarea) corectă a matricei. Probele
simple sunt grupate în 5 serii de câte 12 matrici, seriile fiind notate de la “A” la “E”.
Fiecare serie dezvoltă o temă diferită:
 “A” – principiul corelaţiilor în structura matricii continue;
 “B” – analogii între perechile de figuri ale matricii;
 “C” – principiul schimbărilor progresive în figurile matricii;
 “D” – principiul regrupării de figuri în interiorul matricii;
 “E” – principiul descompunerii în elemente ale figurilor matricii.
1
 Testul MP(s) deşi cuprinde un singur gen de sarcini, prin varietatea temelor
sale poate evidenţia, în strânsă legătură inteligenţa generală, capacitatea de
restructurare (mobilitate-rigiditate mintală) şi de transfer întrucât subiectul îşi
exersează tehnica de rezolvare în însuşi cursul parcurgerii probelor.
Fiecare serie începe cu o sarcină uşoară (a cărei rezolvare pare “de la sine”),
urmată apoi de 11 probe de dificultate crescândă. Unele cercetări arată însă,
că ordinea de dificultatea a itemilor nu este riguros “progresivă” şi se propune
reordonarea itemilor în interiorul testului. Seriile se succed tot în ordinea
dificultăţii gradate, ceea ce favorizează o învăţare reală pe parcursul rezolvării
probelor.

Seria A cuprinde matrici statice cu modele omogene. Subiectul poate să

găsească figura unică necesară pentru completarea matricii – din cele 6 figuri
aşezate sub matrice prin:
 analiza şi diferenţierea perceptivă fină a elementelor matricii,
 înţelegerea relaţiilor între elementele structurii,
 identificarea părţilor lacunare,
 compararea marginilor părţii lacunare (a “câmpului”) cu fiecare figură din cele
6, date sub matrice şi sinteza marginilor.
Deci, probele testului din seria A, se bazează pe completarea părţilor
lacunare ale matricei. Figurile sunt statice. La rezolvarea acestor probe au loc două
procese de gândire:
1. diferenţierea şi analiza structurii sunt elemente de bază şi înţelegerea
corelaţiilor între aceste elemente.
2. identificarea părţii lacunare a structurii şi compararea părţii lacunare cu 6
figuri decupate sub matrice.
Însemnătate psihologică: răspunsul depinde de nivelul imaginaţiei statice,
a atenţiei şi de nivelul discriminării vizuale.

În seria B fiecare matrice se compune din 4 elemente (cel de-al IV-lea

lipseşte). În itemii B1 şi B2 cele 4 părţi ale matricii sunt identice. În itemii următori
elementele diferă şi formează un întreg cu o structură relaţională logică.
Sarcina subiectului constă în:
 descoperirea analogiei între două figuri (stabilirea relaţiilor),
 prin diferenţierea treptată a elementelor (capacitatea de a concepe simetria între
figuri).
Elementul potrivit pentru completarea matricii se alege din 6 figuri.
Deci, probele se bazează pe principiul analogiei între două figuri
(completarea relaţiilor). a : b = c : x
Sarcina subiectului este descoperirea acestui principiu cu ajutorul
diferenţierii treptate a elementelor. La rezolvare se manifestă capacitatea de a
concepe simetria între figuri.
Însemnătatea psihologică: capacitatea diferenţierii liniare şi judecarea pe baza
relaţiilor lineare.
Seria C este formată din matrici de câte 9 elemente ordonate (3x3) din care
unul lipseşte. Probele seriei se rezolvă prin descoperirea schimbărilor progresive ale
figurilor în interiorul matricii. Figurile prezintă modificări continue de poziţie şi
schimbări spaţiale dinamice, care determină îmbogăţirea figurilor atât pe plan
orizontal, cât şi vertical (totalitatea elementelor noi în figura care lipseşte).
Răspunsul corect se alege din 8 posibilităţi.
Însemnătatea psihologică: se manifestă capacitatea observării dinamice şi a
urmăririi schimbărilor continue, atenţia dinamică şi imaginaţia.

2
 Seriile D şi E cuprind câte 12 matrici, fiecare fiind compusă din câte 9
elemente (dar unul lipseşte). Partea care lipseşte se alege din 8 figuri prezentate
sub matrice. Probele din seria D sunt repartizate după principiul restructurării
figurilor pe plan orizontal şi vertical. Rezolvarea corectă presupune urmărirea
regularităţii consecutive a figurilor şi alternarea lor în structura matricii
(descoperirea criteriilor schimbării complexe). Problemele din seria E se rezolvă
prin operaţii de abstractizare şi sinteză dinamică ce au loc în procesul gândirii
superioare. Se cere observarea evoluţiei complexe, cantitative şi calitative, a
şirurilor cinetice (dinamice). Elementul care lipseşte poate fi completat pe bază de
operaţii algebrice (adunare, scădere) efectuate asupra elementelor matricii.

Însemnătate psihologică: Seria D - răspunsul depinde de capacitatea de a

concepe schimbările în repartiţia figurilor după regulile schimbărilor complexe.
Însemnătatea psihologică: Seria E – capacitatea de a urmări evoluţia complexă
calitativă şi cantitativă a şirurilor cinetice, dinamice. Formă superioară de
abstractizare şi sinteza dinamică.

2. Interpretarea calitativă
Inteligenţa nu poate fi “măsurată” în stare pură. În diagnosticarea ei pe
lângă criteriul procesualităţii îmbinat cu aspectul de performanţă (de efect) trebuie
să ţinem seama de întreaga personalitate a subiectului examinat. Existenţa
interdependenţelor între inteligenţă şi celelalte aspecte ale personalităţii nu face
însă imposibilă “măsurarea” inteligenţei.Dar neglijarea legilor interacţiunii
constituie o sursă sigură a diagnosticării incorecte. Chiar în rezolvarea aceleiaşi
sarcini –cotidiene sau experimentale – contribuţia factorilor de personalitate variază
de la un om la altul. la unii, de exemplu, funcţiile psihice implicate se structurează
într-un mod adecvat sarcinii – asigurând astfel reuşita – chiar şi în condiţiile unor
aptitudini intelectuale mai modeste. La alţii, dimpotrivă, insuccesul – în pofida
factorilor intelectuali mai dezvoltaţi – se datoreşte absenţei autocontrolului,
a organizării şi planificării, a nivelului motivaţiei. Tocmai aceşti factori
fundamentali ai adaptabilităţii la situaţii problematice, care contribuie la
individualizarea personalităţii, scapă în mare măsură probelor de inteligenţă.
Ceea ce nu înseamnă că examinatorul care dispune de o intuiţie (insight)
psihologică dezvoltată nu le poate sesiza.
Sarcina examinatorului, în cursul diagnosticării, nu se reduce numai la
includerea subiectului în diverse tipuri de inteligenţă sau de afectivitate,
temperament etc. definite în mod teoretic. Graţie caracterului lor general, definiţiile
teoretice nu se potrivesc întocmai cazului particular. Pornind de la tipologie,
psihodiagnosticianul caută să evidenţieze individualitatea, unicitatea cazului
studiat.
Concretizarea principiilor metodologice anunţate se realizează prin
“arta profesională” a psihologului. Prin formularea diagnozei individuale se
urmăreşte înţelegerea, cunoaşterea “amănuntelor” importante. Examinarea
psihologică va fi astfel concepută şi realizată, încât să permită – pe baza
interpretării calitative a datelor – conturarea profilului intelectual al subiectului.
Ilustrăm cele spuse prin prezentarea cazului L.S. (clasa a VIII-a), EC = 15
ani 9 luni, sex masculin. Cota totală = 22 puncte; Discrepanţe: -2; -1; +2; -2; 0;
Gradul: IV; CI = 71; Timp = 30 minute.
Datele psihometrice prezentate indică subdezvoltarea mentală generală a
subiectului. Performanţele sale îl situează la limita superioară a debilităţii mentale.
Potenţialităţile intelectuale ale lui L.S. sunt foarte limitate. Ignorarea aproape totală
a coerenţei logice la MP(s), care ne indică inteligenţa generală slabă, se datoreşte
capacităţii reduse de a stabili relaţii, datorită cantonării în conduite operatorii
inferioare vârstei cronologice a subiectului.

3
 În continuare subiectul este examinat – atât pentru verificarea informaţiilor
furnizate de proba Raven, cât şi pentru cunoaşterea inteligenţei verbale – cu probe
piagetiene (teste operatorii formale de: combinare, logica propoziţiilor şi proporţii –
probabilităţi), Binet – Simon şi WISC.
Rezultatele : cota Piaget = Qi; EM Binet = 11 ani 9 luni:; CI Binet = 74; CIV WISC
= 70-74; CIP WISC = 70-74; CIT WISC = 70-74.
Performanţa slabă la testul Raven este confirmată de nereuşita subiectului
la probe piagetiene (T.O.F.C, T.O.F.L.P şi T.O.F.P). Subiectullui îi sunt inaccesibile
problemele formale. Capacitatea de invenţie, de gândire asociativă şi de organizare
sunt nedezvoltate. Factorul de planificare fiind deficitar subiectul trebuie condus,
dirijat în înţelegerea şi rezolvarea problemelor. Astfel, la proba cuburilor şi la
aranjarea de imagini (din WISC), fără reglare externă, subiectul înregistrează o
reuşită inferioară, celeia realizate în condiţiile acordării ajutoarelor externe.
Capacitatea lui de utilizare eficientă a ajutoarelor programate ne permite să-l
diferenţiem, prin efectul factorului educabilitate, de întârziaţii mentali.
Dispersia mare a performanţelor la WISC (Scara verbală: înţelegere +;
aritmetică --; asemănări +; vocabular -; Scara de performanţă: completare de
imagini ++; aranjare de imagini --; cuburi -; Cod B 0) indică eterogenitatea mare a
performanţelor. Subiectul stăpâneşte insuficient limbajul, ceea ce îi împiedică
accesul la formele superioare ale gândirii verbale, la operaţiile formale,
fapt constatat şi la probele operatorii (piagetiene). La probele de analiză şi
reconstrucţie L.S. prezintă dificultăţi de analiză, sinteză, generalizare şi
abstractizare chiar şi la nivel concret. Aranjarea de imagini în vederea reconstituirii
unei istorioare evidenţiază dificultăţi în înţelegere, în căutarea dirijată,
în desprinderea ideii directoare din context, în controlul critic al ipotezelor.
Rezultatele slabe la raţionamentul matematic, corelat cu performanţa la proba
Raven şi la probele de calcul mintal din scara Binet-Simon indică un ritm lent şi o
nesiguranţă mare în gândire, alături de dificultatea de a opera cu conţinuturi
(informaţii) abstracte şi absenţa deprinderilor elementare de calcul mintal. Datorită
capacităţii reduse de a organiza materialul, L.S. pierde frecvent informaţii esenţiale.
Subiectul memorează mai bine materiale verbale nestructurate. Fidelitatea însă,
chiar şi în acest caz lasă de dorit.
L.S. este timid şi anxios în situaţii de examen, prezintă frecvent inhibiţii
emoţionale. Subiectul aparţine tipului slab, cu reactivitate emoţională mare şi cu
rezistenţă redusă la efort. Aceste trăsături se accentuează la acele sarcini verbale
care implică cu precădere operaţii formale. Subiectul în aceste situaţii, contrar
aşteptărilor, devine pripit şi superficial. L.S. se simte degajat la probele mai uşoare,
predominant practice, deşi performanţele sale nici la acestea nu depăşesc nivelul
operator concret.
În concluzie, subiectul prezintă o întârziere în dezvoltarea mintală,
apropiată de construcţia genetică neterminată proprie debililor mentali.
Totuşi, prin capacitatea sa de învăţare, superioară debilităţii mentale, L.S. se
diferenţiază de categoria întârziaţilor mentali.
Diagnostic: inteligenţă de limită