Cap.4.

Parte aplicativă
Cercetare privind anxietatea şi depresia la copiii instituţionalizaţi şi la cei
proveniţi din familii. O abordare comparativă

4.1. Tema cercetării

Prin această cercetare am încercat să evidenţiez rolul pe care îl are abandonul în

apariţia depresiei şi anxietăţii la copii. ,,Separarea copilului de familie, în condiţiile abandonului
real sau simulat şi internarea în instituţiile de ocrotire generează fenomenene de frustrare, prin
privarea acestora de satisfacerea, în familie, a trebuinţelor primare (de îngrijire, securitate
afectivă) şi a trebuinţelor psihosociale (de apartenenţă, identificare, comunicare).”( Turliuc, M.
N, 2004)
,,Anxietatea este o stare afectivă de tip reactiv, caracterizată ca fiind difuză, greu de
legat de un anumit obiect sau situaţie. Aceasta se datorează fie neconştientizării de sine, fie lipsei
de identitate sau autoaprecierii scăzute, ceea ce presupune o interpretare subiectivă, distorsionată
a realităţii. Într-un cuvânt, anxietatea apare la confruntarea propriilor solicitări şi interpretări cu
cerinţele, condiţiile mediului. Simptomatologic ea se manifestă printr-o stare de nelinişte, de
apăsare, tensiune, îngrijorare şi teamă nemotivată, fără obiect, care este neconfortantă din punct
de vedere psihologic. Sunt dominante sentimentele intense de insecuritate (generate de teama
abandonului, pedepsirii, a producerii unor accidente, a unei nenorociri şi catastrofe iminente.
Această stare pune stăpânire pe persoana umană şi o domină, provocând o senzaţie penibilă de
neputinţă în faţa pericolelor pe care le simt că se apropie, au scăderi importante de randament
intelectual.”(U. Şchiopu, 1997)
Anxietatea este considerată o dimensiune care afectează nemijlocit eficienţa
funcţională a sistemului cognitiv, ca particularitate stabilă a persoanelor. În general i se atribuie o
combinaţie negativă în legatură cu performanţa, indiferent că este vorba de performanţele
academice sau profesionale.
Problemele pentru care copiii ajung cel mai des la un specialist, cele mai des întâlnite
sunt problemele de agresivitate, atenţie, alimentare sau suicid, deşi tulburările de anxietate sunt
atât de des întâlnite în realitate
Depresia este o tulburare cunoscută şi de mare actualitate, care necesită îngrijire de
specialitate. Majoritatea persoanelor care au această problemă, suportă toate simptomele
depresiei o perioadă îndelungată de timp, până când ajung să primească ajutorul necesar sau până
când îl cer. Din nefericire pentru acestea cu cât amână tratamentul cu ctât este mai grav deoarece
poate conduce la o suferinţă inutilă, şi uneori la pierderea locului de munca, la probleme în
familie, izolare socială, abuz de substanţe (ex. alcool) sau suicid.
Depresia poate afecta atât copii, adolescenţii cât şi adulţii. Se consideră că femeile au
un risc de două ori mai crescut de a dezvolta această tulburare. Cauzele depresiei ţin de mai
mulţi factori, cum sunt factori biologici, factori personali, factori de mediu, etc.
Copiii şi adolescenţii care suferă de depresie sunt foarte nervoşi şi irascibili, această
irascibilitate ducând de cele mai multe ori la comportamente agresive. La fel ca şi în cazul
adulţilor, copiii şi adolescenţii cu depresie prezintă dificulăţi de concentrare a atenţiei, dificultăţi
de memorare, lipsa energiei şi a motivaţiei.
Probleme la şcoală - depresia determină în general oboseală şi dificultăţi de concentrare.
Toate aceastea favorizează scăderea performanţelor şcolare, absenţa de la ore sau chiar abandon
şcolar.
4.2. Scopul şi obiectivele cercetării
Cercetarea de faţă are un caracter constatativ-descriptiv.
Scopul a fost de a arăta cum se prezintă anxietatea şi depresia în rândul copiilor
institutionalizaţi, prin comparaţie cu un lot de copii proveniţi din familii normale, care nu au
cunoscut abandonul parental sub o formă sau alta.
Anxietatea este un semn al unei suferinţe personale reale şi poate intefera serios cu
viaţa copiilor, reducându-le performanţele şcolare, afectându-le prieteniile şi relaţiile cu întreaga
familie. Anxietatea poate sa fie un culcus destul de bun pentru dezvoltarea altor tulburări de
natură psihologică.
Anxietatea şi depresia sunt în stransă legătură, aproape sigur un copil anxios la un
moment dat în viaţă lui va face un episod depresiv, deoarece de cele mai multe ori anxietatea
este premegătoare depresiei. Anxietatea de separare apare la cei mici pe fundalul unei relaţii de
ataşament insecurizante cu mama. Un copil cu un ataşament insecurizant faţă de părinţii lui va
trăi cu frică paralizantă.
În general adolescenţii care sunt supuşi în general unui stres extrem, la aceştia apar de
foarte multe ori semne ale depresiei. Depresia afectează de cele mai multe ori gândirea,
dispoziţia persoanei, comportamentul acestuia şi starea fizică a unei persoane. Persoanele
depresive deseori se gândesc la tot ceea ce este mai rău sau consideră că unele gânduri nu le dau
pace şi îi urmăresc.
Copiii şi adolescenţii care suferă de depresie sunt foarte nervoşi şi irascibili, această
irascibilitate ducând de cele mai multe ori la comportamente agresive. La fel ca şi în cazul
adulţilor, copiii şi adolescenţii cu depresie prezintă dificulăţi de concentrare a atenţiei, dificultăţi
de memorare, lipsa energiei şi a motivaţiei.
Separarea copilului de familia acestuia sau de persoanele faţă de care copilul a
dezvoltat legături de ataşament şi internarea acestuia într-o instituţie, poate genera fenomenul de
stresare prin privarea acestuia de satisfacerea trebuinţelor primare şi a trebuintelor psiho-sociale.
Copilul care este lipsit de intimitatea relaţiilor familiale va prezenta dezechilibre biologice şi
psihice şi cu cât vârsta copilului este mai mică, cu atât consecinţele vor fi mai severe.
,,Separarea copilului de familie este o situaţie stresantă, generatoare de frustrare
afectivă, cu consecinţe negative asupra adaptării şi integrării copilului în regimul de viaţă al
instituţiei de ocrotire şi asupra maturizării lui psihosociale.” (Romosan F., 2003)
,,Destrămarea relaţiei mamă-copil determină, datorită carenţei afective materne,
modificări biologice şi psihice ce impiedică sau întârzie procesul de dezvoltare normală a
copilului” (Marinescu, D, 2008).
,,Consecinţele abandonării copilului şi instituţionalizării acestuia determină anumite
efecte care sunt reprezentate de carenţe multiple: carenţe în sfera dezvoltării fizice, carenţe ale
proceselor psihice, tulburări de personalitate, carenţe de ordin spiritual.” (Revista Reţelei pentru
Prevenirea Abuzului şi Neglijării Copilului, nr.3, 2002)
,,În diverse cazuri de abandon al unui minor, traumatismul psihic puternic cauzează şi
vărsăturile, care conduc la afecţiunea organică severă - atrepsie - în remedierea căreia
tratamentul dietetic şi medicamentos realizează prea puţin. Fondul emoţional pozitiv, atenţia
acordată personalităţii, senzaţia de siguranţă "agăţarea", trăirea sentimentului de apartenenţa, de
dragoste pot fi, cu brio, factori utilizaţi în intervenţie, pentru o influenţă puternică în remedierea
acestor aspecte.” (Baschina V., 1999)
La comportamentul manifestat de deprivare afectivă se adaugă alte manifestări care
atestă tulburarea echilibrului emoţional: depresia şi anxietate, hiperactivitate la care se adaugă
efectele adiacente cum ar fi concentrare mai greoaie pe saricni şi rezultate şcolare mai slabe. O
mare parte din caracteristicile copilului institutionalizaţi pot fi efecte ale altor cauze cum ar fi:
eventuale defecte genetice, standardul scăzut al mediului sociocultural de provenienţă,
caracteristici energetice ale sistemului psihic ce induc hiper- sau hipoactivism, dificultăţi în
concentrare.
Ţinând cont de observaţiile de mai sus, am pornit de la presupunerea că adolescenţii
institutionalizaţi vor prezenta o anxietate şi o depresie mai ridicată, acest aspect datorându-se în
primul rând lipsei satisfacerii unor nevoi fundamentale pentru dezvoltarea ontogenetica a
oricărui individ uman.
Obiectivele pe care le-am urmărit în prezenta cercetare, au fost:
a) identificarea unor instrumente psihologice valide, prin care să evaluăm anxietatea şi depresia
la copii;
b) administrarea instrumentelor identificate pe două loturi de copii: instituţionalizaţi şi copii
proveniţi din familii (neinstituţionalizaţi);
c) cotarea răspunsurilor, conform instrucţiunilor autorilor instrumentelor, realizarea unei baze de
date şi analiza statistică a datelor obţinute, în vederea identificării tendinţei, în rândul copiilor
institutionalizaţi, precum şi a celor neinstituţionalizaţi, în ceea ce priveşte nivelul anxietăţii şi al
depresiei;
d) identificarea diferenţelor în ceea ce priveşte prezenţa anxietăţii şi a depresiei la copii
institutionalizaţi faţă de cei proveniţi din familii.

4.3. Ipotezele cercetării

Pornind de la observaţiile din literatura de specialitate, am presupus c ă:
1. Presupunem ca exista o diferenta intre copii instituţionalizaţi comparativ cu copii
neinstituţionalizaţi in ceea ce priveste anxietatea.
2. Presupunem ca exista o diferenta semnificativa intre copii instituţionalizati comparativ cu
copii neinstituţionalizaţi in ceea ce priveste depresia.
3. Presupunem că există o corelaţie semnificativă între răspunsurile date de copii la scala de
Somatizare cu cele de la scala de Anxietate..
4. Presupunem că există o corelaţie semnificativă între răspunsurile date de copii la scala de
Depresie cu cele de la scala de Anxietate.

4.4. Variabilele cercetării

Pe parcursul cercetării, care a durat timp de 3 luni – ianuarie-aprilie 2017 – copiilor le-a
fost dat un test de autoevaluare, prin care să răspundă la 139 de întrebări.
Pornind de la ipotezele pe care le-am stabilit, variabilele implicate în cadrul cercetării
noastre sunt: nivelul de anxietate, nivelul depresiei şi somatizarea.
Nivelul de anxietate: Tulburările de anxietate sunt caracterizate de anumite
comportamente. Îngrijorarea excesivă reprezintă o caracteristică centrală a anxietăţii. Alte
comportamente simptomatice incluse fac referire la diferite frici, fobii, autodeăpreciere sau
resimţirea frecventă a emoţiilor.
Un scor ridicat la scala de Anxietate nu este suficient pentru stabilirea unui diagnistic de
anxietate, acesta fiind deseori însoţit de acuze somatice. Luarea în considerare a scorurilopr
obţinute la scala de Somatizare reprezintă o abordare mai productivă pentru a determina dacă un
copil întruneşte criteriile pentru o anumită tulburare anxioasă. O investigare atentă a istoriei
personale precum şi o examinare completă a simptomatologiei sunt condiţii necesare pentru a
determina anxietatea .
Nivelul depresiei: Tulburările depresive apar de obicei în comorbiditate cu tulburări
precum anxietatea. Persoanele depresive au gânduri negative depre prezent şi un punct de vedere
pesimist legat de viitor. La un nivel mai înalt pot apărea gânduri legate de sinucidere.
Somatizarea: Scala Somatizare evaluează tendinţa de de a fi prea sensibil şi de a se
plânge de probleme relativ minore de sănătate sau de a exagera cu anumite acuze somatice.
Aceste acuze pot fi atribuite unor acuze fizice unor stări generale de s ăn ătate precar ă. Aceste
acuze persistă pe perioade lungi de timp. Scorurile ridicate la scala de Anxietate pot indica
prezenţa unor tulburări anxioaase.

4.5. Eşantionarea
În prezenta cercetare am folosit două tipuri de eşantioane, formate din 60 de copii în
total.
Primul eşantion este format din 30 de copii, cu vârsta cuprinsă între 10-11 ani care fac
parte din clasa a V-a de la Şcoala Generală ,,Mihai Viteazul” din Ineu.
Al doilea eşantion este format tot din 30 de copii, cu vârsta cuprinsă între 10-11 ani.
Aceştia fac parte din case de tip familial din judeţul Arad.
Copiii din primul eşantion provin din familii monoparentale sau biparentale, acestea
putându-le asigura copiilor un climat familial satisfăcător unei dezvoltări armonioase. Aceste
familii provin majoritatea din mediul urban.
Copiii din al doilea eşantion provin din familii care i-au abandonat la naştere, familii
care nu au avut o situaţie materială optimă pentru a creşte copii s-au care au fost luaţi de acasă de
către asistenţii sociali, datorită abuzurilor la care au fost supuşi, decesul ambilor părinţi etc.
Menţionez că în aceste case aceştia beneficiază de toate condiţiile pentru a se dezvolta armonios.
Copiii din ambele loturi au completat testul supraveghiaţi, în grupuri de câte 7-8, în mai
multe zile diferite, pentru a putea răspunde la întrebările pe care aceştia nu le înţeleg.
Profesorilor li s-au dat testele pentru a fi completate de către aceştia acasă şi li s-au
explicat paşii pe care să îi urmeze. Li s-a recomandat să răspundă cât mai sincer la aceste teste,
deoarece nu există răspunsuri corecte sau greşite.
Trăsăturile grupului sunt prezente în următorul tabel:

Caracteristicile eşantionului Număr de Caracteristicile grupului

 copii
Eşantion format din două Copii instituţionalizaţi şi
60 de copii
grupuri de copii neinstituţionalizaţi
Primul grup 30 de copii Copii ninstituţionalizaţi
Al doilea grup 30 de copii Copii instituţionalizaţi
Tabelul nr. 4.5.1. Caracteristicile eşantionului
4.6. Metodologia utilizată
Pentru colectarea datelor referitoare la anxietate şi depresie am aplicat un singur test,
numit Behavior Assessment System for Children – 2 (BASC 2). Acest test are mai multe scale de
evaluare:
- pentru profesori
- pentru părinţi
- pentru copii
Am ales să aplic varianta de autoevaluare pentru copii, pentru a vedea mai bine cum se
văd aceştia şi cum răspund la întrebări, dacă au tendinţa de a face relatări excesiv de negative sau
de pozitive la propriile percepţii despre sine.
De asemenea am aplicat şi scala de evaluare pentru profesor pentru a vedea cum îi văd
aceştia pe copii din perspectica lor şi să facem o comparaţie între răspunsurile acestora. În cadrul
scalei de evaluare pentru profesori există un indice ,,F” care se calculează pentru a putea vedea
dacă aceştia exagerează în legătură cu anumite comportamente ale copiilor.
BASC 2 reprezintă un sistem multidimensional şi multimetodic, utilizat în evaluarea
comportamentului şi a percepţiei de sine, pentru copiii şi tinerii cu vârste cuprinse între 2 şi 25
de ani. În cazul BASC-2 vorbim despre o abordare multimetodă, deoarece sistemul conţine
următoarele metode de evaluare, care pot fi utilizate fie în mod individual, fie în oricare din
posibilele lor combinaţii:
- Două scale de evaluare, una pentru profesori (Scala de Evaluare pentru Profesori, Teacher
Rating Scale, TRS) şi o alta pentru părinţi (Scala de Evaluare pentru Parinti, Parent Rating Scale,
PRS). Fiecare scală este împărţită pe mai multe grupe de vârstă. Cu ajutorul acestor scale, se pot
colecta descrieri referitoare la comportamentul observabil al copilului.
- O scală de autoevaluare (Autoevaluare a Personalitatii, Self-Report of Personality, SRP), prin
intermediul căreia copilul sau adultul tânăr îşi poate descrie emoţiile sau percepţiile asupra
propriei persoane.
- Un interviu structurat, referitor la istoricul dezvoltării persoanei evaluate (Structured
Developemental History, SDH).
- O foaie de observatie care poate fi folosită pentru înregistrarea şi clasificarea comportamentelor
observate în mod direct în timpul orelor de curs.
 BASC-2 a fost construit pentru a facilita diagnosticul diferenţial şi clasificarea
educaţională a unei varietăţi de probleme emoţionale şi comportamentale care pot fi întâlnite la
copii, precum şi pentru a ajuta în stabilirea planurilor de tratament şi de intervenţie. Când sunt
utilizate individual, componentele BASC-2 reprezintă instrumente stabile şi sofisticate din punct
de vedere psihometric, care oferă o paletă largă de informaţii utile. Când este folosit ca un sistem
integrat, BASC-2 oferă informaţii despre un copil sau tânăr, provenind din surse variate,
furnizând clinicianului un set coordonat de instrumente pentru evaluare, pentru diagnostic şi
pentru stabilirea unui plan de tratament.
BASC-2 evaluează o arie mare de dimensiuni distincte. Pe lângă evaluarea
personalităţii, a problemelor comportamentale şi a tulburărilor emoţionale, BASC-2 identifică şi
caracteristici pozitive, care pot fi utilizate în mod eficient în procesul de intervenţie şi tratament.
,, Aria de dimensiuni evaluate ajută la stabilirea diagnosticului diferenţial pentru diferite
categorii de tulburări, precum cele incluse in Diagnostical and Statistical Manual of Mental
Disorders”, (DSM-IV-TR, American Psychiatric Association, 2000), dar surprinde şi alte
categorii generale de probleme, cum ar fi de exemplu cele cuprinse in The Individuals with
Disabilities Education Act (IDEA, 1997).
Sistemul BASC-2 respectă riguros regulile federale americane, sub aspectul
diagnosticului tulburărilor emoţionale severe în şcoli, fiind, de asemenea, suficient de sensibil
pentru a putea detecta chiar şi probleme comportamentale minore în rândul copiilor incluşi în
alte categorii de dizabilităţi, precum probleme de învăţare şi de retard mintal.
BASC-2 permite compararea informaţiilor obţinute din surse multiple deoarece
utilizează instrumente cu etaloane convergente, facilitând astfel stabilirea unui diagnostic precis.
Fiecare componentă a BASC-2 a fost special construită pentru un anumit context specific sau
pentru un anumit tip de respondent, deoarece anumite comportamente sau constructe se pretează
mai mult la a fi măsurate în anumite contexte decât în altele.
Interpretarea Scalelor BASC-2 este accesibilă, datorită faptului că acestea au fost
construite pornind de la dimensiuni clar specificate, conţinutul itemilor fiind adecvat
constructului, iar scalele fiind dezvoltate prin îmbinarea bazei teoretice şi a datelor empirice.
Scalele primare şi cele Compozite ale BASC-2 au o coeficienţi înalţi de fidelitate, atât atunci
când sunt luate în considerare consistenţa internă, sau fidelitatea test-retest. BASC-2 poate fi
scorat manual.
Normele BASC-2 sunt alcătuite din eşantioane reprezentative, cu volume mari, fiind
diferenţiate sub multe aspecte importante: vârsta, gen, condiţia clinică a copilului. Clinicienii pot
opta pentru obţinerea scorurilor standard prin raportare la eşantioane normative feminine,
masculine sau mixte. BASC-2 utilizează diferite tipuri de verificare a validităţii, asistând
clinicianul în detectarea unor distorsiuni care afectează validitatea cum ar fi cele generate de
neatenţie, neînţelegere sau lipsa de sinceritate.
,,Scalele au o coerenţă ridicată, nu numai sub aspectele legate de gen sau de vârstă, dar
şi atunci când comparăm formele pentru părinţi şi cele pentru profesori. Astfel, se oferă o bază
pentru interpretarea corectă şi consistenta a scalelor, dar şi pentru o interpretare relevantă a
scorurilor provenite din diferite surse sau culese în diferite perioade de timp.”(Cecil R. Şi Randz
W., 2011)
BASC-2 acoperă o spectru mare de vârste, de la 2 ani la 21 de ani, pornind de la
preşcolari, până la liceeni, fiind sensibil la diferenţele de dezvoltare, şi menţinând o continuitate
a constructelor. BASC-2 oferă şi o versiune a SRP care poate fi utilizată pentru persoane cu
vârsta cuprinsa între 18 si 25 de ani şi care se poate utiliza în şcoli tehnice, colegii sau
universităţi. BASC-2 acoperă extensiv aspecte clinice, dar şi comportamente adaptative, având în
acelaşi timp şi scale cu un grad înalt de specializare (de exemplu Probleme de atenţie,
Hiperactivitate, Depresie, Anxietate) pentru stabilirea mai clară a diagnosticului diferenţial.
Scala de autoevaluare (Autoevaluare a Personalităţii, Self-Report of Personality, SRP)
cuprinde următoarele scale: Atitudinea faţă de coală, Atitudinea faţă de profesori, Atipicalitate,
Locul contrlului, Stres social, Depresie, Anxietate, Sentimentul insuficienţei, Probleme de
atenţie, Hiperactivitate, Relaţia cu părinţii, Relaţii interpersonale, Stima de sine, Încrederea în
sine.

4.7. Descrierea cercetării

Cercetarea a durat timp de trei luni. În acest interval am avut mai multe întâlniri cu
copii şi profesorii, respectiv educatorii din case. Prima întâlnire am avut-o în Şcoala
Generală ,,Mihai Viteazul” cu copiii, în grupuri de câte 7-8.
În timpul întâlnirilor am aplicat copiilor scalele de evaluare pentru copii, unde li s-a
explicat ceea ce au de făcut şi li s-a explicat că nu există răspunsuri corecte sau greşite. Aplicarea
testului a decurs fără probleme din partea copiilor. Aceştia au fost foarte receptivi, atenţi la
instrucţiunile de completare şi au completat individual testul.
În decursul următoarelor şedinţe am urmat aceiaşi paşi ca în cadrul primei întâlniri cu
celelalte grupe de copii. Cu profesorii am avut o singură întâlnire, unde le-am înmânat scala de
evaluare pentru fiecare copil în parte şi le-am prezentat ceea ce au de făcut.
După ce am recuperat testele de la profesori şi copii din primul eşantion am mers la
casele de tip familial. Aici am avut o întâlnire cu copii, unde li s-a explicat, ca în cazul primului
eşantion, ceea ce au de făcut şi li s-a explicat că nu există răspunsuri corecte sau greşite.
Aplicarea testului a decurs fără probleme din partea copiilor. Aceştia au fost foarte receptivi,
atenţi la instrucţiunile de completare şi au completat individual testul.
Am stat de vorbă şi cu educatorii din casă unde le-am înmânat şi acestora scala de
evaluare pentru profesori.
La începutul întâlnirilor am considerat că este necesar şi folositor furnizarea unor
informaţii privind testul pe care aceştia urmează să îl completeze.
Componentele BASC-2 oferă o perspectivă triunghiulară asupra problemelor
comportamentale ale copilului, utilizând: (1) examinarea comportamentului în contexte multiple
(mediul şcolar şi mediul familial); (2) evaluarea emoţiilor, personalitaăţii şi a percepţiei de sine a
copiilor şi (3) un fond important de informaţii despre realizarea clasificărilor educaţionale şi a
diagnosticului clinic, arii în care există schimbări frecvente. Numeroase aspecte ale BASC-2 îl
recomandă ca fiind un sistem stabil şi de încredere în evaluarea comportamentului.
Pe lângă evaluarea personalităţii, a problemelor comportamentale şi a tulburărilor
emoţionale, BASC-2 identifică şi caracteristici pozitive, care pot fi utilizate în mod eficient în
procesul de intervenţie şi tratament.

4.8. Analiza, interpretarea şi prelucrarea datelor

Ipoteza numărul 1:
Conform ipotezei numărul 1, presupunem că există o diferenţă între copii
instituţionalizaţi comparativ cu copii neinstituţionalizaţi in ceea ce priveste anxietatea.
Intrebările testului care evaluează anxietatea sunt: 1. Îmi fac griji în legătură cu lucruri
mărunte; 2. Deseori îmi fac griji că mi se va întâmpla ceva rău; 3. Sunt sâcâit de gânduri despre
moarte; 4. Îmi este teamă că aş putea face ceva grşit; 5. Mă deranjează faptul că nu dorm destul;
6. Mă tem de foarte multe lucruri; 7. Devin agitat; 8. Lucrurile mărunte mă supără; 9. Mă
îngrijorez, dar nu ştiu de ce; 10. Am griji când mă duc seara la culcare; 11. Devin atât de agitat,
că nu pot respira; 12. Mă îngrijorez în legătură cu ce se poate întâmpla; 13.Devin agitat când
lucrurile nu merg în direcţia bună pentru mine.
Răspunsurile copiilor din primul lot de copii care nu sunt instituţionalizaţi şi interpretarea
răspunsurilor acestora, în ceea ce prezintă Anxietatea, le-am prezentat în următorul tabel:

Numărul total de Numărul total de copii Numărul total de copii

copii neinstituţionalizaţi care sunt neinstituţionalizaţi care nu
 neinstituţionalizaţi anxioşi sunt anxioşi
30 de copii 12 de copii 18 de copii
Tabelul nr. 4.8.2. Numărul total de copii neinstituţionalizaţi care prezintă tulburări de anxietate

Numărul total de copii neinstituţionalizaţi care prezintă

tulburări de anxietate

Copii anxioşi
40%

Copii care nu
C opii anx ioş i
prezintă
anxietate C opii c are nu prez intă
60% anx ietate

Figura 4.8.1. Numărul total de copii neinstituţionalizaţi care prezintă tulburări de anxietate

Din această diagramă se observă că doar 40% din cei 30 de copii neinstituţionalizaţi au
obţinut scoruri ridicate la scala de Anxietate. Aceste scoruri ridicate sugerează probleme de
anxietate ce pot interfera cu viaţa de zi cu zi a copilului. Scala evaluează manifestări afective,
comportamentale şi cognitive ale anxietăţii. Convorm DSM, tulburările anxiaose sunt
caracterizate de anumite comportamente, cum ar fi: îngrijorarea excesivă,diferite frici, fobii sau
autodeprecierea acestora ( ,,Îmi este teamă că aş putea face ceva greşit”, ,,Chiar şi atunci când
încerc din greu, eşuez”).
Un scor ridicat la această scală nu este suficient pntru stabilirea unui diagnostic de
anxietate, de aceea, aceasta este însoţită deseori şi de somatizări diverse.Aceste acuze somatice
evaluează tendinţa de a fi prea sensibil sau de a se plânge de probleme relativ minore de sănătate
sau de a exagera cu anumite acuze. De cele mai multe ori, aceste acuze persistă pe perioade mai
lungi de timp. Manifestările anxioase sunt un simptom comun şi pentru alte tulburări, cum ar fi
depresia.
Anxietatea este ceva normal şi este comună la copii în unele perioade ale vieţii acestora.
Amxietatea la copii poate apărea din mai multe cauze: situaţii stresante la şcoală, pierderea unei
persoane apropiate, apariţia unei schimbări survenite în viaţa de zi cu zi sau neadaptarea la
şcoală. Părinţii trebuie să ţină cont de aceste rezultate, deoarece acasă aceştia nu îşi pot da seama
tot timpul că aceştia pot suferi de tulburări de anxietate.
Aceste tulburări dacă nu sunt tratate pot avea repercursiuni mai târziu, în viaţa adultă a
copiilor, pot să afecteze relaţiile sociale ale acestora sau să aibe efecte negative asupra
performanţelor şcoalre. Părinţii trebuie să se implice în eliminarea acestor tulburări,deoarece
aceştia îşi cunosc cel mai bine copii şi este un mod de a se apropia mai mult de aceştia.
În continuare voi prezenta răspunsurile copiilor din al doilea lot, care sunt
instituţionalizaţi şi voi prezenta interpretarea răspunsurilor acestora, în ceea ce priveşte
Anxietatea.

Numărul total de Numărul total de copii Numărul total de copii

copii instituţionalizaţi instituţionalizaţi care sunt instituţionalizaţi care nu
anxioşi sunt anxioşi
30 de copii 19 de copii 11 de copii
Tabelul nr. 4.8.3. Numărul total de copii instituţionalizaţi care prezintă tulburări de anxietate

Numărul total de copii instituţionalizaţi

care prezintă tulburări de anxietate

Copii care nu
prezintă
anxietate
37% C opii anx ioş i

C opii c are nu prez intă

anx ietate
Copii anxioşi
63%

Figura 4.8.2. Numărul total de copii neinstituţionalizaţi care prezintă tulburări de anxietate

Se observă că 63% dintre copii instituţionalizaţi prezintă tulburări de anxietate dintre cei
30 de copii testaţi. Aceste scoruri ridicate sugerează probleme de anxietate ce pot interfera cu
viaţa de zi cu zi a copilului. Scala evaluează manifestări afective, comportamentale şi cognitive
ale anxietăţii.
,,Copiii institutionalizaţi se confruntă cu nesiguranţa viitorului lor. Lipsa deprinderilor
necesare vieţii adulte, deprivarea de experienţele emoţionale indispensabile adaptării sociale
adecvate, absenţa suportului acordat de obicei de familie, întunecă prognosticul evoluţiei lor.”
(Revista Reţelei pentru Prevenirea Abuzului şi Neglijării Copilului nr. 3, 2002)
Pentru o mai bună observare a rezultatelor obţinute, după aplicarea scalei de evaluare şi
de observare a prezenţei tulbărării anxioase la copii neinstituţionalizaţi comparativ cu copii

Numărul total de copii neinstituţionalizaţi

Numărul total de care
copii
prezintă
neinstituţionalizaţi care prezintă
tulburări de anxietate tulburări de anxietate
instituţionalizaţi, în demersul statistic de validare a acestei ipoteze vom utiliza testul T, al
programului SPPS. Rezultatele obţinute sunt următoarele:
Group Statistics

Std.
copii N Mean Deviation Std. Error Mean
anxietate 1 30 57,63 19,267 3,542

2 30 65,80 19,400 3,518

Tabelul 4.8.4 Grupul Statistic

Independent Samples Test

Levene's Test
for Equality of
Variances t-test for Equality of Means
95% Confidence
Interval of the
Sig. (2- Mean Std. Error Difference
  F Sig. t df tailed) Difference Difference Lower Upper
anxietate Equal .033 .856 -1,636 58 .108 -8,167 4,992 - 1,820
variances 18,174
assumed
Equal     -1,646 57,997 .107 -8,167 4,982 - 1,826
variances 18,160
not
assumed
Tabelul 4.8.5 Testul T privind ipoteza numărul 1

După cum se observă în Tabelul 4.8.5 , Anxietatea copiilor institutionalizaţi este

semnificativ mai mare M=65,80, AS=19,40 faţă de copii neinstitutionalizaţi, M=57,63,
AS=19,26.
În analiza statistică de mai sus, 1= copii neinstituţionalizaşi, iar 2= copii instituţionalizaţi.
În Tabelul 4.8.5. se observă că nu s-au obţinut coeficienţi statistici semnificativi, , p nu
este mai mic de 0,5 ci p=0,856 care să demonstreze diferenţa în funcţie de copii institutionalizaţi
faţă de cei proveniţi din familii, astfel ipoteza numarul 1 se invalidează.
Dacă testul Levene pentru egalitatea varianţelor ar fi fost semnificativ statistic ar fi trebuit
utilizată a doua linie a tebelului.
Testul Levene pentru egalitatea varianţelor arată în acest caz ca varianţele sunt egale
deoarece valoarea lui de 0,856 nu este semnificativă statistic

Ipoteza numărul 2:
Conform ipotezei numărul 2, presupunem că există o diferenţă semnificativă între copii
instituţionalizati comparativ cu copii neinstituţionalizaţi in ceea ce priveste depresia.
 Intrebarile testului care evaluează această tulburare sunt: Mă simt deprimat, Nimic nu mai
e amuzant, Nimic nu merge bine pentru mine, Nimic nu merge aşa cum vreau eu, Se pare că nu
fac nimic cum trebuie, Mai demult eram mai fericit, Mă simt trist, Nimic din ce mă
caracterizează nu e cum trebuie, Nimic nu merge aşa cum vreau eu, Simt că viaţa mea devine din
ce în ce mai rea, Nu-mi pasă de nimic, Am prea multe probleme.
Răspunsurile copiilor din primul lot de copii care nu sunt instituţionalizaţi şi interpretarea
răspunsurilor acestora, în ceea ce prezintă Depresia, le-am prezentat în următorul tabel:

Numărul total de Numărul total de copii Numărul total de copii

copii neinstituţionalizaţi care sunt neinstituţionalizaţi care nu
neinstituţionalizaţi depresivi sunt depresivi
30 de copii 14 de copii 16 de copii
Tabelul nr. 4.8.6. Numărul total de copii neinstituţionalizaţi care prezintă tulburări de depresie

Numărul total de copii neinstituţionalizaţi care prezintă

tulburări de depresie

Copii depresivi
47%
Copii care nu
sunt depresivi
53% C opii depres ivi
C opii c are nu s unt depres ivi

Figura 4.8.3. Numărul total de copii neinstituţionalizaţi care prezintă tulburări de depresie

Din această diagramă se observă că doar 47% dintre copii evaluaţi prezintă tulburări
depresive, pe când 53% dintre aceştia nu. Tulburările depresive apar de obicei în comorbiditate
cu alte tulburări, cum ar fi Anxietatea. Scorurile ridicate la aceste întrebări denotă tristeţe din
partea copilului, descurarajare şi singurătate. Aceşti copii au gânduri negative despre prezent şi
un punct de vedere pesimist despre viitor. La cel mai sever nivel, pot apărea şi gânduri despre
sinucidere.
Deşi depresia nu este predominantă în rândul copiilor mici, studiile arată că şi aceştia pot
prezenta simptomatologie depresivă. ,,Aproximativ 2% dintre copiii preşcolari suferă de
depresie, în timp ce prevalenţa în rândul adolescenţilor ajunge la 5%. Majoritatea acestora nu
primesc diagnosticul şi tratamentul adecvat, dezvoltând astfel probleme şcolare (abandon şcolar,
preformanţe şcolare scazute, etc), probleme familiale, abuz de substanţe, izolare sociala, etc.
Suicidul este printre cele mai frecvente cauze de deces în rândul adolescenţilor. Copiii care
suferă de depresie sunt trişti, îşi pierd interesul legat de activităţile plăcute, se simt neiubiţi, sunt
pesimişti şi fără speranţă legat de viitor.” (https://www.cmb.ro/noutati/20170406-ziua-mondiala-
a-sanatatii/)
Copiii şi adolescenţii care suferă de depresie sunt foarte nervoşi şi irascibili, această
irascibilitate ducând de cele mai multe ori la comportamente agresive. La fel ca şi în cazul
adulţilor, copiii şi adolescenţii cu depresie prezintă dificulăţi de concentrare a atenţiei, dificultăţi
de memorare, lipsa energiei şi a motivaţiei.
Observăm că numărul de copii care nu suferă de această tulburare nu este cu mult mai
mare decât a celor care au obţinut un scor ridicat în cadrul acesteo scale. În general adolescenţii
care sunt supuşi în general unui stres extrem, la aceştia apar de foarte multe ori semne ale
depresiei. Este însă foarte dificil să se facă diferenţa între depresia severă şi dispoziţia proastă
normală la adolescenţi. Însă durata acestor episoade poate fi un bun indicator deoarece dacă
această dispoziţie durează mai mult de două săptămâni şi dacă nu se ameliorează, atunci există
motive întemeiate de îngrijorare.
În continuare voi prezenta răspunsurile copiilor din al doilea lot, care sunt
instituţionalizaţi şi voi prezenta interpretarea răspunsurilor acestora, în ceea ce priveşte
Depresia.

Numărul total de Numărul total de copii Numărul total de copii

copii instituţionalizaţi instituţionalizaţi care sunt instituţionalizaţi care nu
depresivi sunt depresivi
30 de copii 18 de copii 12 de copii
Tabelul nr. 4.8.7. Numărul total de copii instituţionalizaţi care prezintă tulburări de depresie
 Numărul total de copii instituţionalizaţi care prezintă
tulburări de depresie

Copii care nu
sunt depresivi
40%
Copii depresivi
60%

C opii depres ivi

C opii c are nu s unt depres ivi

Figura 4.8.4. Numărul total de copii instituţionalizaţi care prezintă tulburări de depresie

Observăm că în cazul copiilor instituţionlizaţi, 60% dintre aceştia prezintă tulburări de

depresie, pe când 40% nu au obţinut scoruri ridicate. ,,Dificultăţile de relaţionare socio-
emoţională ale copilului instituţionalizat au determinat naşterea interesului pentru adaptarea
socială de mai târziu a persoanelor având experienţa abandonului şi instituţionalizării.
Instituţionalizarea, prin efectele sale secundare de deprivare maternă şi socială, determină
creşterea sentimentelor de insecuritate şi de lipsa de valoare resimţite de copii, antrenând în
acelaşi timp scăderea respectului de sine”( Daniel Marcelli, Elise Berthaut, 2007).
Pentru o mai bună observare a rezultatelor obţinute, după aplicarea scalei de evaluare şi
de observare a prezenţei tulbărării depresive la copii neinstituţionalizaţi comparativ cu copii
instituţionalizaţi, în demersul statistic de validare a acestei ipoteze vom utiliza testul T, al
programului SPPS. Rezultatele obţinute sunt următoarele:

Group Statistics

copii N Mean Std. Deviation Std. Error Mean

1 30 53.63 25.187 4.598

depresia
2 30 67.47 28.504 5.204

Tabelul 4.8.8. Grupul statistic

 Tabelul 4.8.9. Testul T privind ipoteza numărul 2

După cum se observă în Tabelul Depresia copiilor institutionalizaţi este semnificativ mai
mare M=67,47, AS=28,50 faţă de copii neinstitutionalizaţi, M=53,63, AS=25,18.
În analiza statistică, 1= copii neinstituţionalizaţi iar 2= copii institţionalizaţi.
În Tabelul 4.8.9. se observă că nu s-au obţinut coeficienţi statistici semnificativi, p nu
este mai mic de 0,5 ci p=0,135, care să demonstreze diferenţa in funcţie de copii institutionalizaţi
faţă de cei proveniţi din familii, astfel ipoteza numărul 2 se invalidează.
Dacă testul Levene pentru egalitatea varianţelor ar fi fost semnificativ statistic ar fi trebuit
utilizată a doua linie a tebelului.Testul Levene pentru egalitatea varianţelor arăta în acest caz că
varianţele sunt egale deoarece valoarea lui de 0,135 nu este semnificativă statistic.
Ipoteza numărul 3:
Conform ipotezei numărul 3, presupunem că există o corelaţie semnificativă între
răspunsurile date de copii la scala de Somatizare cu cele de la scala de Anxietate.

Intrebarile testului care evalueaza somatizarea sunt: Se plânge de probleme de sănătate,

Vizitează cabinetul medical al şcolii, Are stări febrile, Se plânge de dureri, Are dureri de cap,
Are probleme cu stomacul, Se plânge că i se taie răsuflarea, Se îngrijotează în privinţa unor
lucruri care nu pot fi schimbate, Uneori i se face rău.

Răspunsurile copiilori din ambele loturi, şi interpretarea răspunsurilor acestora, în ceea ce

prezintă Somatizarea, le-am prezentat în următorul tabel:
Numărul total de Numărul total de copii cu Numărul total de copii cu
copii scoruri ridicate la scala de scoruri scăzute la scala de
Somatizare Somatizare
60 de copii 36 de copii 24 de copii
Tabelul nr. 4.8.9. Numărul total de copii privind incidenţa Somatizării
 Numărul total de Numărul total de copii cu Numărul total de copii cu
copii scoruri ridicate la scala de scoruri scăzute la scala de
Anxietate Anxietate
60 de copii 37 de copii 23 de copii
Tabelul nr. 4.8.10. Numărul total de copii privind incidenţa Anxietăţii

Copii care nu Copii care acuză

acuză somaizări diverse
diverse somatizări
40% 60%

C opii c are ac uz ă divers e

s omatiz ări
C opii c are nu ac uz ă s omaiz ări
divers e

Figura 4.8.5. Numărul total de copii privind incidenţa Somatizării

Copii care nu Copii anxioşi

sunt anxioşi 62%
38%

Copii anxioşi

Copii care nu sunt anxioşi

Figura 4.8.6. Numărul total de copii privind incidenţa Anxietăţii

Putem să observăm din analiza acestor diagrame că înt-radevăr copii care au obţinut
scoruri ridicate la scala de Anxietate au obţinut un scor ridicat şi la scala de Somaizare
Din numărul total de copii evaluaţi, 60% dintre aceştia prezintă acuze somatice si 62% au
tulburări de anxietate. În anumite cazuri, chiar şi un scor ridicat la scala de Somatizare ar putea
indica prezenţa unei tulburări din sfera anxietăţii, cum ar fi anxietatea de separare, de exemplu.
Această scală de Somatizare evaluează tendinţa copilului de fi prea sensibil şi de a se
plânge de probleme relativ minore de sănătate şi de a exagera cu anumite acuze somatice. Aceste
acuze pot fi atribuite unei acuze fizice sau a unei stări generale de sănătate precară. Deseori
aceste acuze persistă pe perioade mai lungi de timp. Diferitele acuze somatice pot fi reale sau
imaginare, dar de obicei sunt psihogene.
Aceste scoruri ridicate indică prezenţa unei tulburări de anxioase şi pot fi asociate cu
probleme de internalizare sau cu reprimarea emoţiilor, cu toate că acuzele pot fi avidente. Există
un studiu care a demonstrat faptul că scalele Anxietate şi Depresie din cadrul BASC se asociază
cu acuze somatice (Abelkop 2001). Anxietatea şi tulburările de dispoziţie ar trebui reţinute drept
ipoteze şi ar trebui evaluate extensiv pentru acele persoane care obţin scoruri ridicate la scala de
Somatizare.
Scala de Anxietate evaluează şi fobiile generalizate, tensiunea şi îngrijorarea care sunt
caracterizate de iraţionalitate. Copii care au obţinut scoruri ridicate sunt foarte temătoare şi pot
deveni extrem de rigide la nivel cognitiv, iar în unele cazuri extreme pot fi chair confuze şi
dezorientate. Evenimentele minore pot fi interpretate ca fiind dezamăgiri majore.
După cum am observat şi mai sus, un scor ridicat la scala de Anxietate nu va fi suficient
pentru stabilirea unui diagnostic, deoarece acesta este însoţit deseori şi de acuze somatice.
Luarea în considerare a scorurilor obţinute la scala de Somatizare reprezintă o abordare mai
productivă pentru a determina dacă un copil întruneşte criteriile pentru o anumită tulburare
anxioasă.
Potrivit acestor informaţii din literatura de specialitate şi a rezultatelor obţinue în urma
evaluării, putem spune că această ipoteză se confirmă, deoarece copii care au obţinut scoruri
ridicate la scala de Anxietate prezintă şi un scor crescut şi la scala de Somatizare. Această
ipoteză se confirmă deoarece aceşti copii, cu tulburări anxioase au tendinţa de a exegera cu
anumite probleme minore de sănătate sau de a fi prea sensibili.
Răspunsul copiilor la majoritatea situaţiilor prin care trec sunt emoţiile şi reacţiile
somatice ale acestora. Mofturile, isteriile, febra şi durerile de cap sau durerile de burtă frecvente,
poate reprezinta o încercare a copilului de a folosi şi de a exprima tensiunea pe care acesta o
simte, fiind cunoscută drept somatizarea la copii. Pentru copii, să spună în cuvinte exact ceea ce
simt este mai greu datorită lipsei de cunoştinţe şi experienţe, dar şi a anxietatilor multiple pe care
aceştia le pot dezvolta pe un fond de neînţelegere a unor situaţii din viaţa acestora.
Pentru o mai bună observare a rezultatelor obţinute, după aplicarea scalei de evaluare şi
de observare a prezenţei tulbărării anxioase si de somatizare la copiii din ambele loturi, în
demersul statistic de validare a acestei ipoteze vom utiliza testul Pearson si Spearman, al
programului SPPS. Rezultatele obţinute sunt următoarele:

Correlations
 anxietate somatizare

Pearson Correlation 1 .958**

anxietate Sig. (2-tailed) .000

N 60 60
Pearson Correlation .958** 1

somatizare Sig. (2-tailed) .000

N 60 60

**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Tabelul 4.8.11. Corelaţia Pearson

Corelaţia dintre răspunsurile copiilor de la scala de somatizare şi cele de la scala de

anxietate date de profesori este de 958. Acesta este un rezultat suficient pentru majoritatea
răspunsurilor psihologice. Nivelul axact de semnificaţie este 0,000, de unde rezultă că există o
relaţie semnificativă între somatizare şi anxietate, r=958, p<0,001.

Correlations

anxietate somatizare

Correlation Coefficient 1.000 .771**

anxietate Sig. (2-tailed) . .000

N 60 60
Spearman's rho
Correlation Coefficient .771** 1.000

somatizare Sig. (2-tailed) .000 .

N 60 60

**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Tabelul 4.8.12. Corelaţia Speraman

Se observă din acest tabel coeficientul de corelaţie Spearman între anxietate şi somatizare
este de 771. Nivelul bidirecţional al semnificaţiei al acestei corelaţii este mai mic decat 0,001,
acesta fiind 0,000, deci corelaţia este semnificativă statistic. Există o corelaţie semnificativă
statistic între anxietate şi somatizare. Cei care au obţinut scoruri ridicate la scala de anxietate au
obţinut şi soruri ridicate la scala de somatizare.
Putem spune, din observaţiile celor două tabele, că această ipoteză se confirmă, există o
corelaţie semnificativă între răspunsurile de la scala de Somatizare cu cele de la scala de
Anxietate, copii care au un scor ridicat la scala de somatizare vor obţine un scor ridicat şi la scala
de anxietate.

Ipoteza numărul 4:
 Conform ipotezei numarul 4, presupunem că există o corelaţie semnificativă între
răspunsurile date de copii la scala de Depresie cu cele de la scala de Anxietate.
Pentru a vedea dacă această ipoteză se confirmă sau se infirmă, vom prezenta în
următorul tabel răspunsurile copiilor în ceea ce priveşte prezenţa depresiei.

Numărul total de Numărul total de copii cu Numărul total de copii cu

copii scoruri ridicate la scala de scoruri scăzute la scala de
Depresie Depresie
60 de copii 35 de copii 25 de copii
Tabelul nr. 4.8.13. Numărul total de copii privind incidenţa Depresiei

Copii depresivi
Copii care nu
58%
sunt depresivi
42%

Copii depresivi

Copii care nu sunt depresivi

Figura 4.8.7. Numărul total de copii privind incidenţa Depresiei

Numărul total de Numărul total de copii cu Numărul total de copii cu

copii scoruri ridicate la scala de scoruri scăzute la scala de
Anxietate Anxietate
60 de copii 37 de copii 23 de copii
Tabelul nr. 4.8.14. Numărul total de copii privind prezenţa Anxietăţii
 Copii anxiosi
Copii care nu 62%
sunt anxiosi
38%

Copii anxiosi

Copii care nu sunt anxiosi

Figura 4.8.8. Numărul total de copii privind prezeţa Anxietăţii

Din datele obţinute putem să observăm că există o mica diferenţă între răspusurile in
ceea ce priveste depresia, 58% dintre totalul de 60 de copii unt anxiosi iar 62% dintre acestia
sunt depresivi.
Copii depresivi au gânduri negative despre prezent şi un punct de vedere pesimist despre
viitor şi în acelaşi timp, aceştia denotă tristeţe, singurătate şi descurajare. Este probabil ca
profeorii să nu observe aceste comporatmente la copiii care au obţinut scoruri ridicate la scala de
Depresie, deoarece aceştia se pot ascunde la şcoală sau nu arată în totalitate ceea ce simt cu
adevărat, decât dacă stai de vorbă cu aceştia. De aceea, aceste tulburări depresive apar de obicei
în comorbiditate cu anxietatea, iar dacă se obţine un scor ridicat la această scală trebuie urmăriţi
în mai de aproape şi trebuie discutat cu aceştia despre problemele care i-au adus să aibe aceste
stări.
Unele date, indică faptul că unii copii cu vârste mici pot comunica anumite simptome ale
depresiei, pe care ceilalţi le pot observa, în timp ce la alţii aceste probleme sunt asociate cu
probleme extinse de adaptare, dar nu sunt observate de către ceilalţi deoarece aceştia copii nu
prezintă comportamente intruzive. Aceşti copii maschează depresia şi nu poate fi surprinsă decât
cu ajutorul scalelor de autoevaluare, după cum se observă şi în cazul acesta.
Copii depresivi sunt percepuţi adesea ca fiind rezervaţi, retraşi, intreovertiţi dar şi
sensibili emoţional şi temători. Aceştia îşi asumă rareori riscuri, dar pot părea mai agitaţi unori.
Probleme minore sau de intensitate medie în exprimarea emoţională, în relaţie cu alţii, pot fi
prezente şi în mediul şcolar. Uneori timiditatea şi tensiunea pe care aceştia o manifestă sunt
evidente şi acestea pot indica o stimă de sine scăzută, care poate sugera existenţa unei
componente depresive.
 Pentru o mai bună observare a rezultatelor obţinute, după aplicarea scalei de evaluare şi
de observare a prezenţei tulbărării anxioase si de depresie la copiii din ambele loturi, în
demersul statistic de validare a acestei ipoteze vom utiliza testul Pearson si Spearman, al
programului SPPS. Rezultatele obţinute sunt următoarele:

Correlations

anxietate depresie

Pearson Correlation 1 -.869**

anxietate Sig. (2-tailed) .000

N 60 60
**
Pearson Correlation -.869 1

depresie Sig. (2-tailed) .000

N 60 60

**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Tabelul 4.8.15 Corelaţia Pearson

Corelaţia dintre răspunsurile copiilor de la scala de depresie şi cele de la anxietate sunt

de -869. Acesta este un rezultat suficient pentru majoritatea răspunsurilor psihologice. Nivelul
exact de semnificaţie este 0,000, de unde rezultă că există o corelaţie semnificativă între depresie
şi anxietate, r=-869, p<0,001.

Correlations

anxietate depresie

Correlation Coefficient 1.000 .852**

anxietate Sig. (2-tailed) . .000

N 60 60
Spearman's rho
Correlation Coefficient .852** 1.000

depresie Sig. (2-tailed) .000 .

N 60 60

**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Tabelul 4.8.16 .Corelaţia Spearman

Se observă din acest tabel coeficientul de corelaţie Spearman între anxietate şi depresie
este de 852. Nivelul bidirecţional al semnificaţiei al acestei corelaţii este mai mic decat 0,001,
acesta fiind 0,000, deci corelaţia este semnificativă statistic. Existaă o corelaţie semnificativă
statistic între anxietate şi depresie. Cei care au obţinut scoruri ridicate la scala de anxietate au
obţinut şi soruri ridicate la scala de somatizare.
 Putem spune, din observaţiile celor două tabele, că aceastaă ipoteză se confirmă, există o
corelaţie semnificativă între răspunsurile de la scala de Depresie cu cele de la scala de Anxietate,
copii care au un scor ridicat la scala de depresie vor obţine un scor ridicat şi la scala de anxietate.