- 2 ore

CICLURILE ECONOMICE

Obiective:
• Cunoaşterea principalelor tipuri de fluctuaţii economice, cu accent
special pe cele ciclice;
• Însuşirea mecanismelor endogene care stau la baza ciclicităţii economice;
• Prezentarea principalelor explicaţii privind fluctuaţiile ciclice;
• Asimilarea modalităţilor prin care politicile anticiclice (conjuncturale)
pot atenua amplitudinea şocurilor ciclurilor economice.

Cuprins:

1. Ciclurile economice
5.1. Fazele ciclului economic
5.2. Modalităţi de atenuare a şocurilor ciclurilor economice
 Analiza de ansamblu a activităţii economice, începând cu deosebire din
secolul al XX-lea, a demonstrat că aceasta nu are o evoluţie uniformă, lineară,
ci fluctuantă, ondulatorie, că, pe lângă fluctuaţii sezoniere, întâmplătoare,
accidentale, cunoaşte şi fluctuaţii care se repetă cu o anumită regularitate,
chiar dacă aceasta nu se poate încadra în termene riguroase.
Evoluţia unor indicatori economici, cum sunt volumul producţiei, cifra
de afaceri, rata profitului, produsul intern brut, rata inflaţiei, rata
şomajului, volumul investiţiilor etc., relevă în mod evident faptul că
activitatea economică la nivel de firmă, ramură, economie naţională sau chiar
economie mondială cunoaşte perioade de expansiune şi de contracţie care se
succed cu o anumită regularitate, denumite ştiinţific fluctuaţii economice
ciclice.
În economie, ciclicitatea caracterizează acea formă de mişcare a
activităţii economice dintr-o ţară în care se succed alternativ perioadele
de expansiune cu cele de contracţie într-un asemenea interval de timp.
Aceasta este vizibilă prin fluctuaţii ale activităţii economice în ansamblul său,
adică prin sporirea concomitentă a producţiei, veniturilor, ocupării forţei de
muncă etc., urmată de stagnarea sau descreşterea acestora.
Împrejurările care generează ciclicitatea economică sunt numeroase şi, în
timp, au fost explicate în mod diferit, în funcţie de curentele de gândire care
le-au abordat. Dincolo de toate acestea se poate aprecia însă că, în ultimă
instanţă, ciclicitatea este determinată de modul specific de evoluţie a eficienţei
(randamentului) utilizării factorilor de producţie. Astfel, factorii de producţie
de o anumită calitate şi structură cunosc, într-o combinare dată, o perioadă în
care eficienţa utilizării lor are o evoluţie ascendentă, asigurând expansiune şi
prosperitate economică. Urmează un timp în care randamentul factorilor
respectivi stagnează sau chiar scade, iar activitatea economică cunoaşte o
anumită contracţie, se confruntă cu dificultăţi, impunându-se înlocuirea sau
ameliorarea calitativă a factorilor, schimbarea unor structuri ale economiei
(tehnice, tehnico - economice, organizatorice etc.) care devin depăşite.
 Fazele mişcării ciclice se condiţionează reciproc şi, în unitatea lor,
pregătesc premisele care asigură activităţii economice continuitate, schimbări
calitative şi progres. De aceea, ciclicitatea reprezintă forma de evoluţie
firească, normală, a activităţii economice, a dezvoltării unei economii
naţionale sau chiar a economiei mondiale în ansamblu.

Test de autoevaluare 1.
În ce constă rolul fazelor mișcării ciclice într-o economie?

5.1. Fazele ciclului economic

Ciclul economic reprezintă perioada de la începutul unei contracţii a

activităţii economice de ansamblu până la începutul celei următoare. Este
format din mai multe faze (cu denumiri diferite în literatura de specialitate şi
în vorbirea curentă), fiecare definind o anumită stare a economiei. Un ciclu
economic ideal poate fi reprezentat sub formă grafică, în care pe ordonată este
surprins volumul sau ritmul producţiei (sub forma unui indicator sintetic), iar
pe abscisă, timpul (figura 5.1.).

P.I.B

PERIOADA UNUI
CICLU

EXPANSIUNE

Figura 5.1. Ciclul economic

În cadrul mişcării ciclice este evidentă mai întâi faza de expansiune

(intervalul A - B, respectiv C - D), în care, pe fondul unui proces investiţional
intens, cresc producţia, produsul intern brut, gradul de ocupare a forţei de
muncă, salariile, profiturile şi vânzările etc. Este o perioadă de
afaceri prospere, de credit ieftin, de creştere a cursului titlurilor de valoare etc.
Expansiunea nu durează la nesfârşit, pentru că în economie se face simţită
acţiunea unor factori care încep s-o frâneze (încetinirea creşterii sau chiar
scăderea productivităţii, reducerea ratei profitului, apariţia unor dezechilibre
etc.), ca expresie a epuizării sau a limitării potenţialului eficienţei factorilor
de producţie sau a modalităţilor utilizate pentru combinarea acestora etc.
Această fază se caracterizează prin creşterea incertitudinii plasamentelor în
titluri de valoare, fluctuaţiile cursurilor acestora, scumpirea şi restrângerea
creditului şi a investiţiilor, care atestă epuizarea unui anumit potenţial de
expansiune a dezvoltării.
Fenomenele negative pot avea intensităţi diferite, mergând până la forme
de criză economică, semnalate prin faptul că, în unele domenii, producţia şi
vânzările stagnează sau scad, stocurile, numărul falimentelor şi şomerilor
cresc, iar tendinţele inflaţioniste devin preocupante. Toate acestea relevă
dezechilibre economice ample. Este posibil ca fenomenele negative amintite
să se propage în întregul sistem economic, marcând intrarea sa într-o nouă
fază - contracţia (îndicată în grafic de intervalul B - C).
Pornind de la definiţia ciclului economic, în grafic (figura 1) acesta
cuprinde intervalul A - C pentru un ciclu sau B - D pentru un alt ciclu. Curba
din figura 1 reprezintă evoluţia efectivă a producţiei, având maximele în
punctele B şi D şi minimele în A şi C. Amplitudinea ciclului economic este
dată de distanţa dintre un punct de maxim şi linia de trend (B - H) sau dintre
un punct de minim şi linia de trend (C - I).
Pe parcursul unui ciclu economic sunt sesizabile două ipostaze (stări) pe
care le parcurge economia: recesiunea (manifestările de criză economică şi
depresiunea), cunoscută şi sub denumirea de contracţie, şi boomul (reluarea
creşterii economice, indicată de inflexiunile A şi C, şi expansiunea). În
perioada de boom, economia are în general o evoluţie favorabilă, fenomenele
pozitive fiind preponderente; situaţia este opusă în condiţiile recesiunii, când
aspectele negative şi unele dezechilibre sunt vizibile „cu ochiul liber”, iar
insatisfacţiile sociale, nemulţumirile şi gradul ridicat de incertitudine
afectează pe scară largă agenţii economici, lumea afacerilor, dezvoltarea
economică în general.
În realitate, evoluţiile sunt mult mai nuanţate şi complexe, iar un model
general, unic al ciclului economic nu există; nu se întâlnesc două cicluri
economice identice prin durata sau configuraţia fazelor, nici în aceeaşi
ţară şi nici în ţări diferite.
Astfel, în unele ţări, faza de recesiune este remarcată prin stagnări sau
reduceri modice ale activităţii economice, pe când în altele au loc reduceri
ample şi de durată. Expansiunile pot fi viguroase, cuprinzând majoritatea sau
totalitatea domeniilor de activitate sau, din contră, pot fi puţin semnificative,
de scurtă durată sau manifestându-se în câteva ramuri şi domenii, în timp ce
alte ramuri şi domenii stagnează. La aceste nuanţări s-ar putea adăuga multe
altele, care atestă complexitatea şi diversitatea ciclicităţii din economie.
Dincolo de toate aceste aspecte este de reţinut faptul că evoluţia ciclică
reprezintă o realitate a oricărei economii contemporane, iar fiecare fază a sa
caracterizează o anumită stare a economiei, având un rol specific. Astfel, în
faza de expansiune sunt satisfăcute foarte repede unele aspiraţii de progres
economic, în timp ce recesiunea are rolul de a restabili, cu un preţ mai mare
sau mai mic, unele echilibre în economie, de a asigura restructurarea şi
reînnoirea factorilor de producţie, ca premise ale dezvoltării în perioada
următoare.

Test de autoevaluare 2.
Care sunt fazele ciclului economic?

Ciclurile economice se pot clasifica după mai multe criterii. Astfel, după
durata lor există cicluri economice lungi, medii şi scurte. După natura lor, se
disting: cicluri economice demografice, tehnologice (inovaţionale), cicluri
economice de viaţă a produsului. După nivelul la care se manifestă există
cicluri economice sezoniere, ale construcţiilor (hiperciclu), agricole,
forestiere etc. După amploare, se disting: cicluri economice agregate
(kondratieff) şi cicluri economice parţiale (cicluri legate de formarea şi
evoluţia resurselor primare, energetice, materii prime, forţă de muncă; cicluri
ale cercetării ştiinţifice şi inovării tehnologice; ale schimbării structurale a
economiei. Diferitele cicluri economice au cauze diverse. Ele se întrepătrund,
conferind activităţii economice (de ansamblu şi la nivelul sectoarelor) o
mişcare proprie.

5.2. Modalităţi de atenuare a şocurilor ciclurilor economice

Deşi evoluţia ciclică are o determinare obiectivă, agenţii economici şi

guvernele întreprind măsuri pentru atenuarea undelor ciclului economic - în
special a recesiunii - şi a efectelor negative pe care le generează. Asemenea
măsuri se fundamentează pe adevăruri formulate de ştiinţa economică, pe
cunoaşterea interdependenţelor din cadrul economiei şi pe o informare
promptă şi reală asupra evoluţiei activităţii. Prima mare realizare în acest sens
aparţine economistului englez J. M. Keynes. Ulterior, programele de măsuri
anticiclice au devenit tot mai ample şi mai coerente, fiind cunoscute ca politici
anticiclice alcătuite în principal din trei componente: politica monetară şi de
credit, politica cheltuielilor publice şi politica fiscală.
 Politica monetară şi de credit are ca instrumente rata dobânzii, creditul
şi masa monetară. Ele se aplică diferenţiat, în funcţie de fazele ciclului
economic. Astfel, în boom-ul prelungit se recomandă majorarea
ratei dobânzii şi se impun restricţii suplimentare la acordarea de credite, iar
controlul asupra masei monetare devine mai riguros. Aceste măsuri au ca efect
frânarea cererii de bunuri de consum şi a investiţiilor şi, pe această bază, a
ofertei de bunuri economice. În faza de recesiune se urmăresc reducerea ratei
dobânzii, sporirea volumului de credite şi a masei monetare, stimulând astfel
cererea de bunuri şi investiţiile, favorizând majorarea producţiei şi a gradului
de ocupare a forţei de muncă.
Politica cheltuielilor publice se axează pe admiterea unui anumit deficit
bugetar, bazat pe majorarea, în faza de recesiune, a cheltuielilor efectuate de
la bugetul de stat - chiar printr-o emisiune monetară suplimentară - cu scopul
de a se mări cererea globală şi, prin aceasta, de a se impulsiona producţia şi
trecerea la faza de expansiune. Cheltuielile publice suplimentare sunt
orientate în special spre achiziţii de stat, investiţii cu caracter social -
cultural şi investiţii în întreprinderi publice etc., astfel încât masa monetară
suplimentară să aibă acoperire în bunuri economice reale.
Politica fiscală constă în a utiliza pârghia fiscală în scopuri anticiclice.
Astfel, în faza de recesiune, se recomandă reducerea fiscalităţii (gradul de
impozitare a veniturilor şi de taxare a consumului), lăsând mai multe venituri
agenţilor economici, ceea ce are menirea să încurajeze consumul şi
investiţiile. În faza de boom se procedează de regulă la majorarea
fiscalităţii, pentru a frâna cererea de consum şi investiţiile private. În felul
acesta se asigură, printre altele, şi încasări suplimentare la buget, menite să
acopere deficitele acumulate în faza de recesiune. Abordate în legătura lor
reciprocă, politica cheltuielilor publice şi politica fiscală formează politica
bugetară a statului. Până la începutul anilor '70 ai secolului trecut, politicile
monetare şi de credit, precum şi cea fiscală au fost promovate în mod corelat,
cu scopul de a influenţa cererea agregată, în funcţie de fazele ciclului - fie în
sensul creşterii, pentru a determina relansarea sau expansiunea, fie în sensul
stabilizării sau temporizării, pentru a frâna expansiunea economiei. Ele au fost
denumite politici economice conjuncturale, bazate pe cerere, sau politici de
tipul “stop and go”.
De la mijlocul anilor '70 ai secolului trecut s-a recurs la programe
anticiclice denumite “mix policy”, care se bazează pe promovarea diferenţiată
de măsuri monetare şi bugetare. Primele vizează menţinerea sub control a
preţurilor, a inflaţiei, iar celelalte, relansarea activităţii economice şi
acoperirea deficitului bugetar, prin măsuri care să menţină inflaţia în
economie într-o formă moderată, care să poată fi stăpânită, controlată.

Test de autoevaluare 3.
Care sunt componentele politicilor anticiclice?
 Lucrare de verificare:
1.Ce caracterizează ciclicitatea în economie?
2. Ce reprezintă ciclul economic?
3. Caracterizaţi fazele ciclului economic.
4. Clasificaţi ciclurile economice după: durata lor, natura lor, nivelul la care
se manifestă, amploare.
5. Care sunt componentele principale din care sunt alcătuite politicile
anticiclice? Analizaţi-le.

Răspunsurile la testele de autoevaluare:

1. Fazele mișcării ciclice se condiționează reciproc și, în unitatea lor,

pregătesc premisele care asigură activității economice continuitate,
schimbări calitative și progres;
2. Fazele ciclului economic sunt: recesiunea (manifestările de criză
economică și depresiunea), cunoscută și sub denumirea de contracție, și
boomul (reluarea creșterii economice și expansiunea);
3. Politicile anticiclice sunt alcătuite în principal din trei componente:
politica monetară și de credit, politica cheltuielilor publice și politica
fiscală.

Rezumat:

În economie, ciclicitatea caracterizează acea formă de mişcare a activităţii

economice dintr-o ţară în care se succed alternativ perioadele de expansiune
cu cele de contracţie într-un asemenea interval de timp. Aceasta este vizibilă
prin fluctuaţii ale activităţii economice în ansamblul său, adică prin sporirea
concomitentă a producţiei, veniturilor, ocupării forţei de muncă etc., urmată
de stagnarea sau descreşterea acestora.
În ultimă instanţă, ciclicitatea este determinată de modul specific de
evoluţie a eficienţei (randamentului) utilizării factorilor de producţie.
Ciclul economic reprezintă perioada de la începutul unei contracţii a
activităţii economice de ansamblu până la începutul celei următoare.
Este format din mai multe faze, fiecare definind o anumită stare a economiei.
Pe parcursul unui ciclu economic sunt sesizabile două faze pe care le
parcurge economia: recesiunea (manifestările de criză economică şi
depresiunea), cunoscută şi sub denumirea de contracţie, şi boomul (reluarea
creşterii economice şi expansiunea). În perioada de boom, economia are în
general o evoluţie favorabilă, fenomenele pozitive fiind preponderente;
situaţia este opusă în condiţiile recesiunii, când aspectele negative şi unele
dezechilibre sunt vizibile „cu ochiul liber”, iar insatisfacţiile sociale,
nemulţumirile şi gradul ridicat de incertitudine afectează pe scară largă agenţii
economici, lumea afacerilor, dezvoltarea economică în general.
În realitate, evoluţiile sunt mult mai nuanţate şi complexe, iar un model
general, unic al ciclului economic nu există; nu se întâlnesc două cicluri
economice identice prin durata sau configuraţia fazelor, nici în aceeaşi
ţară şi nici în ţări diferite.
Astfel, în faza de expansiune sunt satisfăcute foarte repede unele aspiraţii
de progres economic, în timp ce recesiunea are rolul de a restabili, cu un preţ
mai mare sau mai mic, unele echilibre în economie, de a asigura restructurarea
şi reînnoirea factorilor de producţie, ca premise ale dezvoltării în perioada
următoare.
Ciclurile economice se pot clasifica după mai multe criterii. Astfel, după
durata lor există cicluri economice lungi, medii şi scurte. După natura lor, se
disting: cicluri economice demografice, tehnologice (inovaţionale), cicluri
economice de viaţă a produsului. După nivelul la care se manifestă există
cicluri economice sezoniere, ale construcţiilor (hiperciclu), agricole,
forestiere etc. După amploare, se disting: cicluri economice agregate
(kondratieff) şi cicluri economice parţiale (cicluri legate de formarea şi
evoluţia resurselor primare, energetice, materii prime, forţă de muncă; cicluri
ale cercetării ştiinţifice şi inovării tehnologice; ale schimbării structurale a
economiei).
Politicile anticiclice sunt alcătuite în principal din trei componente:
politica monetară şi de credit, politica cheltuielilor publice şi politica
fiscală.
Politica monetară şi de credit are ca instrumente rata dobânzii, creditul
şi masa monetară. Ele se aplică diferenţiat, în funcţie de fazele ciclului
economic. Astfel, în boom-ul prelungit se recomandă majorarea ratei
dobânzii şi se impun restricţii suplimentare la acordarea de credite, iar
controlul asupra masei monetare devine mai riguros. Aceste măsuri au ca efect
frânarea cererii de bunuri de consum şi a investiţiilor şi, pe această bază, a
ofertei de bunuri economice. În faza de recesiune se urmăresc reducerea ratei
dobânzii, sporirea volumului de credite şi a masei monetare, stimulând astfel
cererea de bunuri şi investiţiile, favorizând majorarea producţiei şi a gradului
de ocupare a forţei de muncă.
Politica cheltuielilor publice se axează pe admiterea unui anumit deficit
bugetar, bazat pe majorarea, în faza de recesiune, a cheltuielilor efectuate
de la bugetul de stat - chiar printr-o emisiune monetară suplimentară - cu
scopul de a se mări cererea globală şi, prin aceasta, de a se impulsiona
producţia şi trecerea la faza de expansiune. Cheltuielile publice
suplimentare sunt orientate în special spre achiziţii de stat, investiţii cu
caracter social - cultural şi investiţii în întreprinderi publice etc., astfel
încât masa monetară suplimentară să aibă acoperire în bunuri economice
reale.
Politica fiscală constă în a utiliza pârghia fiscală în scopuri anticiclice.
Astfel, în faza de recesiune, se recomandă reducerea fiscalităţii (gradul de
impozitare a veniturilor şi de taxare a consumului), lăsând mai multe venituri
agenţilor economici, ceea ce are menirea să încurajeze consumul şi
investiţiile. În faza de boom se procedează de regulă la majorarea
fiscalităţii, pentru a frâna cererea de consum şi investiţiile private. În felul
acesta se asigură, printre altele, şi încasări suplimentare la buget, menite să
acopere deficitele acumulate în faza de recesiune. Abordate în legătura lor
reciprocă, politica cheltuielilor publice şi politica fiscală formează politica
bugetară a statului.

Bibliografie:

• Bell, Daniel - Lumea în anul 2013, American Academy of Arts

and Sciences, Cambridge, Massachusetts, 1987;
• Bonnefaus, Eduard - Omul sau natura?, Editura Politică, Bucureşti, 1976;
• Crafts, Nicholas - Economic Growth in Europe since 1945, editor
Gianni Toniola, Cambridge University Press, 1996;
• Dornbusch, Rudiger; - Macroeconomia, Editura Sedona, Timişoara, 1997;
Fischer, Stanley
• Fontuieille, Louis - Les Grands Cycles de la conjuncture économique,
Economica, Paris;
• Gilbert, Abraham - Frois - Dynamique économique, ediţia a VI-a, Dalloz,
Paris, 1989;
• Gore, Al. - Earth in the Balance Ecology and the Human
Spirit, Plume Publishing Group, New York, 1993;
• Greffe, Xavier - Encyclopedie Économique, vol. I, Economi ca,
Paris, 1999;
• Grossman, Gene; - Innovation and Growth in the Global Economy,
Helpman, Elhanan Cambridge, London, MIT Press, 1991;
• Hicks, J. R. - Contributo alla teoria del ciclo economico,
“L’industria”, 1952;
• Hoda, Anjum - Bluff. Cacealmaua băncilor centrale și criza economică,
Editura Rao, 2018;
• Juglar, C. - Des crises comerciales et leur retour periodique en
France, en Angleterre et aux Etats Units, Paris,
1860;
• Keynes, J. M. - Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a
dobânzii şi a banilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1970;
• Kondratiev, N. D. - The Long Wager in Economic Live, în “Review of
Economics Statistics”;
• Korten, David C. - Corporaţiile conduc lumea, Editura Antet,
Bucureşti, 1997;
• Krugman, Paul - Opriți această depresiune - Acum!,
Editura Publică, București, 2012;
• Kuznets, Simon - Croissance et structure economique, Calman Levy,
1972;
• Lipsey, R. G.; - Principiile economiei, Editura Economică,
Chrystal, A. K. Bucureşti, 2002;
• Malcolm, Gillis; - Economics of Development, W. W. Norton &
Dwight, Perkins; comp, New York, ediţia a III-a, 1992;
Michael, Roemer;
Snodgrass, Donald
• Minsky, Hyman P. - Cum stabilizăm o economie instabilă, Editura Publică,
București, 2011;
• Perroux, François - Oeuvres completes, L’economie de XX-e siècle,
 ediţia a III-a Grenoble, Presses
Universitaires de Grenoble, 1991;
• Popescu, C.; Ciucur, D.;-Tranziţia la economia umană, Editura
Economică, Popescu, I. Bucureşti, 1996;
• Samuelson, Paul - Economics, ediţia a XV-a, McGraw
Hill Inc., New York, 1995;
• Schumpeter, J. A. - Business Cycles, McGraw - Hill, 1938;
• Solow, Robert - Growth theory: an exposition, MIT New York,
Oxford University, 1987;
• Stiglitz, Joseph; - Economie, Editura Economică, Bucureşti,
2005; Walsh, Carl
• Teulon, Frederic - Croisance, Crises et développement, ediţia a
treia, PUF, Paris, 1996;
• Zamovitz, V. - Recent Work on Business Cycles in Historical
Perspectives Journal of Economic
Literature, vol. 23, iunie 1985;
***
- Les cycles economiques, în
Problemes économiques, nr.
2389/1994;
***
- Probleme globale ale omenirii, Starea lumii, 1991
(coord. Lester R. Brown), Editura Tehnică, 1994;
***
- Raport Mondial Sur le Developpment
Humain, 2002;