Materiale polimerice avansate

1. Procedee de polimerizare
2. Principalii polimeri termoplastici
(de mare tonaj)

SL.dr.ing. Paul Stănescu

1. Procedee de polimerizare

1
 Cele mai importante procedee de polimerizare utilizate:
- polimerizarea in masa (bloc),
- polimerizarea in solutie
- polimerizarea in suspensie
- polimerizarea in emulsie
- polimerizarea la interfaţă (interfacială), mai puţin răspândită.
- polimerizarea precipitantă, mai puţin răspândită.

Din punct de vedere al solubilitatii reactantilor si produsului in

mediul de reactie, polimerizarile sunt omogene si heterogene.

Polimerizarea în masă

- polimerizarea are loc in absenta oricarui solvent sau mediu de

dispersie.

Avantaje:

- utilizeaza cel mai eficient reactorul

- eliminarea solventului

- produce polimerul cel mai pur

- se preteaza cel mai usor la polimerizarea in flux continuu.

2
 Polimerizarea în masă

Limitari:
- caldura degajata / volum mare → transferul termic dificil →
polimerizarea nu trebuie sa mearga foarte rapid, sau sa se poată
elimina cantitatea foarte mare de caldura ce se degaja.

- indepartarea monomerului nereactionat dificila → trebuie mers la

conversie totala sau sa exista posibilitatea ca monomerul
nereactionat sa fie separat usor de polimer (monomer gazos,
polimer insolubil in monomerul propriu).
- reactiile de transfer cu polimerul trebuie sa fie rare → pentru a
evita formarea de polimer ramificat, sau chiar reticulat (la
conversie mare)

Polimerizarea în masă

Monomerii reactivi (stirenul, metacrilatul de metil) → la conversii

totale → nu dau reactii de transfer cu polimerul.

Monomeri nereactivi (acetatul de vinil, clorura de vinil, etena) → nu

se lucreazã la conversie totala → s-ar obtine polimer reticulat.
Totusi, in cazul etenei si clorurii de vinil polimerizarea in masa poate
fi realizata (monomeri gazosi), polimer insolubil in monomerul
propriu → monomerul nereactionat este usor de indepartat.

Multe policondensari se realizeaza in masa, atunci cand reactia

decurge cu viteza mai mica si se poate prelua caldura de reactie.

3
 Polimerizarea în soluţie

- se utilizeaza ca mediu de reactie un solvent ce dizolva atat

monomerul cat si polimerul.
- mediul de reactie (solutia) este o faza omogena
- viscozitatea solutiei creste cu concentratia si masa moleculara a
polimerului.

Avantaje
- diluarea monomerului si polimerului cu solvent → micsorarea
vitezei de reactie → transferul termic este mai usor.
- distributia de mase moleculare a produsului este mai ingusta
(temperatura mediului de reactie este mai uniforma)
- procesul si proprietatile produsului pot fi controlate mai usor.

Polimerizarea în soluţie

Dezavantaje
- volumul reactorului este utilizat mai putin eficient, datorita
prezentei solventului.
- obtinerea polimerului solid necesita separarea de solvent →
operatii si echipament suplimentar pentru recuperarea, reciclarea,
purificarea si stocarea solventului → cheltuieli mai mari.

Polimerizarea in solutie este utilizata

a) cand solutia de polimer se utilizeaza in continuare ca atare
b) cand nu exista o alta cale de a obtine polimerul respectiv.

4
 Polimerizarea în suspensie

- monomerul, ce contine dizolvat initiatorul, este dispersat sub

agitare intr-un nonsolvent, de obicei apa.

- mediul de reactie contine agenti de suspensie (stabilizatori) →

ajuta la dispersarea monomerului si impiedica aglomerarea

particulelor monomer-polimere prin depunere pe suprafata lor.

- polimerizarea decurge la fel ca si polimerizarea in masa in

picaturile de monomer. (microbloc).

- particulele de polimer ce rezulta au dimensiuni de 0,15 - 5 mm →

se separa imediat ce agitarea este oprita.

Polimerizarea în suspensie

Avantaje

- transferul termic se realizeaza usor deoarece degajarea de caldura

/unitatea de volum de reactor este mai mica,

- apa (mediul de dispersie) este un bun agent de transfer termic

- viscozitatea redusa a mediului de reactie permite o agitare

puternica.

5
 Polimerizarea în suspensie

Dezavantaje

- utilizare mai putin eficienta a vasului de reactie, comparativ cu

polimerizarea in bloc.
- nu poate fi realizata in sistem continuu, deoarece particulele
(perlele) de polimer, in lipsa agitarii, s-ar depune in conducte si le-
ar infunda.
- mediul de reactie contine aditivi suplimentari (ex. stabilizatori) care
maresc costul produsului si il impurifica
- operatii suplimentare: centrifugare (filtrare) si uscare → echipament
si consum energetic suplimentar.
- spalarea particulelor de polimer pentru indepartarea stabilizatorului

Polimerizarea precipitantă

- intre polimerizarea in solutie si cea in suspensie

- monomerul este solubil in mediul de dispersie (de obicei apa)
- polimerul este insolubil.
- polimerizarea este initiata in faza lichidã
- polimerul precipita si formeaza un nucleu polimeric care absoarbe
monomer si radicali initiatori si creste, formand particule
polimere.

6
 Polimerizarea in emulsie
- polimerizare heterogenã (ca si polimerizarea in suspensie)
- dimensiunea particulelor este mult mai mica (0,1 - 0,3 μm)
- componentele principale ale mediului de reactie sunt: monomerul,
mediul de dispersie, emulgatorul, initiatorul (solubil în faza apoasã)
- intensitatea agitarii - moderata. O agitare prea puternica poate
conduce la coalescenta particulelor de polimer.
Avantaje
- viscozitate scazuta a masei de reactie
- degajare de caldura de reactie redusa, ceea ce usureaza
transferul termic
- masa moleculara mare a polimerului
- viteza de polimerizare ridicata

Polimerizarea in emulsie

Dezavantaje
- sistemul de reactie multicomponent (monomer, apa, initiator,
emulgator, regulator de pH, etc) → costuri mari
- polimer impurificat → in multe cazuri polimerul trebuie separat
din amestecul de reactie, ceea ce determina o crestere a
costurilor de productie.

Utilizari
- productia de latexuri ce se utilizeaza ca atare (vopseluri,
acoperiri, adezivi)
- polimerul - produs final (policlorura de vinil, cauciucuri).

7
 Polimerizarea la interfata

- se aplica la obtinerea polimerilor prin policondensare, atunci

cand monomerii sunt foarte reactivi (o reactie efectuata uzual nu
poate fi controlata datorita vitezei mari de desfasurare).
- reactia are loc la interfata dintre doua lichide nemiscibile (de
obicei un lichid organic si apa), in fiecare din acestea fiind
dizolvat unul dintre monomeri.
- polimerul rezultat fie se dizolva in faza organica, fie se formeaza
ca polimer solid la interfata (peliculã).

Tipuri de procese de polimerizare

► procese discontinue - toti reactantii sunt introdusi la inceput si
stau in reactor acelasi interval de timp.
- polimerizari la conversii inalte.
► procese semicontinue
a) unii dintre reactanti sunt adaugati continuu in reactor sau la
intervale regulate;
b) toti reactantii se adauga odata in reactor, dar este necesar sa se
indeparteze continuu produsi secundari (de ex. vapori de apa),
pentru a permite atingerea conversiei totale.
► procese continue - reactantii sunt alimentati continuu in reactor,
iar produsii sunt eliminati continuu.
- operare simpla si costuri reduse.
- potrivite pentru produsele de mare tonaj.

8
 2. Principalii polimeri
termoplastici

Polietilena
- se obţine prin mecanism radicalic sau coordinativ

n CH2 CH2 CH2 CH2

n

9
 Polietilena - proprietăţi

Polietilena este un material plastic, proprietăţile ei depinzând mult

de gradul de cristalinitate.
- insolubilă în marea majoritate a solvenţilor la temperatura
normală. La temp. ridicate solubilă în solvenţi nepolari: xilenul,
decalina, tetralina.
- rezistenţă chimică ridicată la solvenţi, acizi şi baze la temperaturi
sub 40°C. La temperaturi mai mari, şi mai ales în cazul acizilor
oxidanţi (HNO3, H2SO4), PE este atacată rapid.
- proprietăţi mecanice medii (cresc cu cristalinitatea).

Polietilena - proprietăţi
- temperatura de topire: 120 - 125°C pentru HDPE, 105 -
110°C pentru LDPE
- permeabilitate la gaze: mică pentru vaporii substanţelor
polare (vapori de apă), dar permeabilă pentru O2 şi CO2.
- foarte bun izolator electric (caracter dielectric).
- îmbătrânirea PE - sub acţiunea concomitentă a luminii şi
oxigenului (factori atmosferici) polietilena se degradează (se
introduc antioxidanţi)
- preţ scăzut
- claritate rezonabilă a filmului
- nu este toxică şi nu are miros

10
 Polietilena - utilizări
LDPE, HDPE, LLDPE
- fabricarea containere, recipienţi (cutii pentru margarină)
- folii pentru ambalaje, sere şi solarii (pungi)
- placări rezistente chimic (protecţia reactoarelor chimice)
- butelii (flacoane) pentru lichide alimentare
- tuburi - conducte pentru transportul gazelor şi lichidelor (sub 50°C)

PEX - Se utilizează în special pentru conducte şi fitinguri pentru apa

potabilă (PEXAL).

UHMWPE - utilizări în medicină (ortopedie), în industria alimentară,

precum şi la obţinerea fibrelor de superînaltă rezistenţă (Dineema şi
Spectra).

Polietilena - copolimeri
• Copolimeri EVA (etenă - acetat de vinil) → filme alimentare,
materiale peliculogene, adezivi, aditivi pentru motorina
n x CH2 CH2 + n y CH2 CH (CH2 CH2)x (CH2 CH)y
n
OCOCH3 OCOCH3

• Copolimeri EVOH (etenă - alcoolul vinilic) → filme, pelicule

(CH2 CH2) (CH2 CH) NaOH (CH2 CH2) (CH2 CH)
x y x y
OCOCH3 n CH3OH OH n
- CH3COOH

• Copolimeri etenă - acid acrilic (metacrilic) → adezivi, filme, materialele

de acoperire, produse laminate (ambalaje alimentare şi nealimentare)
R R
n x CH2 CH2 + n y CH2 C (CH2 CH2) (CH2 C)
x y
COOH COOH n

• Copolimeri etenă - propenă → elastomeri (cauciuc C2C3)

11
 Polipropilena
- polimerizare prin mecanism coordinativ, cu catalizatori Ziegler-
Natta sau Phillips.
- mecanismul radicalic nu poate fi utilizat la polimerizarea propenei
→ formarea unui radical alilic stabil, ce reiniţiază foarte greu
polimerizarea.

R• + CH2=CH-CH3 → RH + CH2=CH-CH2• ↔ •CH2-CH=CH2

Utilizări
- conducte pentru transportul lichidelor şi gazelor
- folii şi ambalaje
- fire şi fibre sintetice
- diverse obiecte

Polipropilena - proprietăţi

Proprietăţile PP - similare cu cele ale HDPE:

- insolubilă la rece în orice solvent, dar la temperaturi de peste
80°C devine solubilă în ciclohexan şi solvenţi aromatici
- bune proprietăţi de izolator electric
- rezistenţă chimică ridicată
Deosebiri:
- densitatea mai mică decât PE (0,90 g/cm3)
- temperatura de topire mult mai ridicată (165°C) → sterilizare
- proprietăţi mecanice mai bune
- mult mai sensibilă la oxidare decat PE datorită prezenţei
grupei metil

12
 Policlorura de vinil (PVC)
Se obţine prin polimerizarea radicalică a clorurii de vinil (CV):
CH2=CH -(CH2-CH)-n
Cl Cl
Caracteristici generale ale polimerizarii clorurii de vinil
- CV = monomer neconjugat, cu reactivitate redusă Æ radical
foarte reactive Æ transfer de lanţ cu polimerul şi cu monomerul.
- CV - gaz (Tf = -14°C) Æ polimerizarea CV se realizează sub
presiune Æ monomer lichid.
- PVC insolubil în monomerul lichid, precipitând imediat ce se
formează. PVC se poate gonfla cu până la 30% CV lichidă.
Industrial PVC se obţine prin polimerizare în suspensie (~75%),
în emulsie (~15%) şi în masă (~10%).

Policlorura de vinil - proprietăţi

Cristalinitate: puţin cristalin, cca. 10% fază cristalină.
Solubilitate: se dizolvă greu în majoritatea solvenţilor.
- solubil la cald în tetrahidrofuran, dioxan, ciclohexanonă.
- solubil în amestecul echivolumetric sulfura de carbon - acetona.
Termostabilitate: Temperatura de înmuiere depăşeşte
temperatura de descompunere.
- destrucţia începe lent la 140°C şi devine violentă la 180°C.
(mecanism radicalic Æ eliminare de HCl şi formarea de duble
legături pe catena polimeră).
- descompunerea termică conduce la îngălbenirea polimerului,
reticulări şi/sau modificări ale masei moleculare.

13
 Policlorura de vinil - aditivi

Stabilizatori – pentru creşterea stabilităţii termice (reţin HCl)

- săpunuri de plumb, cadmiu, bariu, zinc.

Plastifianţi - pătrund între catene şi desfac legăturile fizice

dintre macromolecule, micşorând temperatura de înmuiere şi
uşurând prelucrarea.
- substanţe polare de tipul esterilor: dibutilftalat, diizooctilftalat

Policlorura de vinil - utilizări

PVC cu 5% plastifiant (vinidur)
- material dur, cu bună rezistenţă chimică Î confecţionarea
de tuburi, plăci, recipienţi, diferite obiecte şi aparate.

PVC cu 20 - 25 % plastifiant (viniplast sau vinilin)

- industria construcţiilor (linoleum), materiale (acoperiri)
anticorozive, în electrotehnică la izolarea cablurilor

PVC cu 75% plastifiant (paste de PVC sau plastisoli)

- amestecuri fluide - particule fine de PVC dispersate în plastifiant
- la cald particulele de PVC se gonflează puternic cu plastifiant,
particulele sinterizează şi materialul se transformă într-un gel
solid, mai mult sau mai puţin elastic.
- înlocuitori de piele, acoperiri organice, diverse obiecte

14
 Polistirenul (PS)
Se obţine prin polimerizarea radicalică a stirenului:
CH2=CH -(CH2-CH)-n

Caracteristici generale ale polimerizării stirenului

- Stirenul = monomer reactiv Æ radical cu reactivitate scazută
Æ reacţii de transfer rare Æ se poate merge la conversie totală.
- Stirenul polimerizează chiar şi în absenţa iniţiatorilor, la cald
(polimerizare termică)
- Reacţiile de întrerupere au loc prin combinarea
macroradicalilor Æ polimerul nu conţine duble legături (ce ar
rezulta prin disproporţionare) Æ topitura de PS este foarte
rezistentă termic.
Industrial PS este obţinut prin polimerizare radicalică în masă,
suspensie sau (rar) emulsie.

Polistirenul - proprietăţi
Cristalinitate: amorf (radicalic), cristalin (ionic sau coordinativ)
Solubilitate: - solubil în majoritatea solvenţilor organici:
hidrocarburi aromatice, derivaţi halogenaţi, esteri, cetone.
- insolubil în alcooli şi hidrocarburi alifatice.
Rezistenţa chimică: - rezistent la baze şi acizi diluaţi.
- atacat de acizii concentraţi : sulfuric, azotic, clorsulfonic.
- oxidează lent in prezenta luminii si oxigenului Æ imbatranire mai
lentă decât în cazul PE.
Proprietăţi mecanice: - rezistenta mare la tractiune si compresiune.
- rezistenta la soc este foarte slaba Æ obiectele din PS sunt casante.
Proprietati termice: peste 70 - 75°C incepe sa-si piarda proprietatile
mecanice bune Æ termostabilitate relativ scazuta
Proprietati electrice: Este un foarte bun izolator electric.

15
 Polistirenul - utilizări
Polistiren de uz general.
- recipienti, carcase, tuburi, ambalaje, izolatori electrici, etc.

Polistiren expandat (spumă polistirenică).

- densitate scazută (0,015 - 0,3 g/cm3)
- bun izolator termic şi fonic
- în constructii (izolaţii), ambalaje (protecţie termică / la şoc)

Polistiren rezistent la şoc (antişoc).

- se obţine prin grefarea stirenului pe cauciuc polibutadienic
sau butadien-stirenic fie in malaxor, fie prin polimerizare
in suspensie.
- recipienţi, carcase

Copolimerii stirenului
Copolimerul stiren-acrilonitril (SAN).
- copolimerizare radicalica (emulsie sau suspensie) a stirenului cu
10-30% acrilonitril.
- rezistenţă mecanică, termică şi chimică mai bună decât PS
- opaci şi mai puţin solubili decât PS.
Copolimerul acrilonitril-butadiena-stiren (ABS).
- grefarea în emulsie sau suspensie a stirenului şi acrilonitrilului
pe particule de polibutadienă
- proprietăţi mecanice, rezistenţă la şoc, rezistenţă chimică mai
bună decât PS; proprietăţi dielectrice foarte bune.
- utilizare : carcase pentru echipamente electrocasnice
Copolimerul stiren-divinilbenzen.
- copolimerizare în suspensie Æ perle de polimer reticulat
- utilizare : schimbători de ioni (prin modificare chimică).

16
 Polimetacrilatul de metil (PMMA)
Se obţine industrial prin polimerizarea radicalica a MMA:

CH3 CH3
R
n CH2=C CH2-C n
COOCH3 COOCH3

- MMA - monomer reactiv - radical cu reactivitate redusă Æ

poate fi polimerizat în masă, până la conversie totală Æ direct
în matriţă
- polimerizarea în suspensie – utilizat mai rar datorită
viscozităţii ridicate a topiturii de PMMA atunci când se doreşte
topirea perlelor pentru obţinerea produsului final.

Polimetacrilatul de metil - proprietăţi

Depolimerizare. PMMA încalzit la 300°C depolimerizeaza total,
monomerul putand fi recuperat aproape integral (recuperarea
monomerului din deseuri polimerice)
Solubilitate - solubil în majoritatea solvenţilor organici: derivaţi
cloruraţi, cetone, esteri.
- insolubil în hidrocarburi saturate şi alcooli.
Rezistenta chimica – slaba - PMMA este distrus usor in medii
alcaline sau de agentii oxidanti.
Proprietati optice - foarte bune (“sticla organica”): transparent VIS,
transparent UV (spre deosebire de sticla).
- se zgârie usor. (se remediază prin copolimerizarea MMA cu
monomeri divinilici).
Proprietati mecanice - medii.
Colorabilitate PMMA se coloreaza usor.

17
 Polimetacrilatul de metil - utilizări

Polimerizare în masă:
- plăci (sticla plexi) - pentru geamuri, parbrize, etc.
- instrumente optice, lentile
- confecţionare ornamente, reclame
- tuburi, baghete
- pulberi Æ obţinerea de obiecte de PMMA prin injecţie si extrudare

Polimerizare în suspensie:
- granule Æ obţinerea de obiecte de PMMA prin injecţie si extrudare

Poliacetat de vinil PVAc

n CH2 CH CH2 CH
n
OCOCH3 OCOCH3
- se obţine prin polimerizare radicalică în soluţie omogenă (în
metanol sau etanol) sau prin polimerizare în emulsie.
- proprietăţi fizico-mecanice comparabile cu ale LDPE
- " curgere la rece" → nu se pot obţine obiecte finite
Utilizări:
► emulsia - (“aracet”): adeziv pentru materiale poroase → în
industria lemnului, hârtiei, constructii, apret pentru textile.
- în industria ambalajelor, înlocuieşte cauciucul → inelul de
etanşare al cutiilor metalice de conserve, borcanelor cu capac.
► soluţie - lac de acoperire hârtie, carton şi recipiente metalice
- intermediar în sinteza alcoolului polivinilic.

18
 Alcool polivinilic (PVA)
!!! se obţine printr-o reacţie polimer-analoagă, alcooliza PVAc
CH3OH
CH2 CH CH2 CH + n CH3COCH3
n NaOH n
OCOCH3 OH

Proprietăţile APV depind de:

► caracteristicile precursorului (PVAc):
- masa moleculară
- gradul de ramificare
► parametrii procesului de alcooliză:
- gradul de alcooliză
- distribuţia unităţilor acetat reziduale în catena polimeră
♦ statistic – cataliză acidă
♦ blocuri – cataliză bazică

Alcool polivinilic – proprietăţi

- solubil în apă: solubilitatea depinde de gradul de alcooliză (GA).
•GA > 95% se gonflează în apă rece şi se dizolvă la 90-100°C
•GA = 90-95% se dizolvă uşor la 65-100°C
•GA = 85-90% se dizolvă la temperatura camerei şi încălzire
•GA = 70-80% se dizolvă la 20°C

- peliculele de APV - excelente proprietăţi de barieră la oxigen şi

substanţe toxice (cresc cu GA)

- grupărilor OH polare în fiecare US → număr mare de legături de

hidrogen intercatenare:
- Ttop > Tdesc → nu poate fi prelucrat din topitură
- rezistenţă ridicată la tracţiune

19
 Alcool polivinilic – utilizări
► aplicaţii speciale datorate solubilităţii în apă
- în medicină: saci pentru articole contaminate ce merg la
sterilizare sau spălare
- aditiv în soluţii oftalmologice sau soluţii lubrifiante pentru
lentile de contact
- în agricultură: încapsulări de pesticide ce se introduc în
tancurile de stropire
► alte aplicaţii
- strat barieră de CO2 în buteliile PET
- adeziv (GA 75-88%)
- emulgator în sinteze prin procedeu în emulsie, în cosmetică
(GA 88-92%)
- fibre sintetice (GA > 98%)

Poliamide (Nylon)
Se pot obţine prin:
- policondensarea ω-aminoacizilor
- polimerizarea cu deschidere de inel a lactamelor (ε-caprolactamă)
- policondensarea diacizilor cu diamine

NH (CH2)x C
n
O

NH (CH2)x NH C (CH2)y C
n
O O

Foarte mare varietate → proprietăţi variate → aplicaţii variate

20
Poliamide

Poliamide

21
 Poliamide - proprietăţi
- temperatură ridicată de topire
- termoformabilitate
- bună rezistenţă chimică la acizi şi baze

- rezistenţe mecanice ridicate (datorită legăturilor de H)

- bună rezistenţă la abraziune
- temperatură ridicată de deformare

- bune proprietăţi de barieră la O2, produse chimice, substanţe aromate

- înaltă flexibilitate şi rezilienţă
- transparenţă ridicată
- bună printabilitate

Poliamide - utilizări
Fibre:
- textile / îmbrăcăminte (dresuri, fâş)
- medicină: fire pentru suturi chirurgicale, peri pentru periuţe de dinţi
- corzi pentru instrumente muzicale
- corzi sportive (alpinism) şi industriale
- benzi industriale (benzi transportoare), centuri de siguranţă
- fibre de cord pentru anvelope
- fibre aramidice pentru veste antiglonţ
- paraşute (se pot confecţiona integral)
Piese diverse
Filme / folii flexibile, folii multistrat
plăci multistrat pentru obţinerea sticlelor şi altor ambalaje alimentare

22
 Polietilen tereftalat (PET, PETE)
- prin policondensare, pornind de la dimetiltereftalat şi etilenglicol

CH2 CH2 OOC COO

n
Proprietăţi
- absorbţie de apă extrem de mică (prin comparaţie cu poliamidele)
- claritate şi luciu
- bună rezistenţă chimică
- permeabilitate scăzută pentru gaze
- rezistenţă ridicată la temperatură
Utilizări
- foarte bună stabilitate a culorii
- flacoane alimentare
- bună procesabilitate
- folii multistrat
- reciclabilitate
- fibre (textile sau industriale)

Poliesteri microbieni
- Bacteria Alcaligenes eutrophus → converteşte zahărul în
polihidroxibutirat (PHB), cu un randament de aproximativ 33%
- PHB este un polimer termoplastic şi poate fi prelucrat în mod identic cu polimerii sintetici.

- Bacteria Lactobacillus “produce” acid polilactic şi acid poliglicolic prin

condensarea acidului lactic şi acidului glicolic obţinute prin
fermentarea substraturilor glucidice (zaharoză, glucoză, maltoză,
lactoză).

La ora actuală aceste materiale au aplicaţii în domeniile cosmetic şi

produse chirurgicale → preţ ridicat.

23
 Policarbonat (PC)
- prin policondensare, pornind de la bisfenol A şi fosgen
CH3
C O C O
CH3 O n

Proprietăţi
- proprietăţi mecanice foarte bune, inclusiv rezistenţă la impact
- se zgârie uşor → se acoperă cu un strat subţire rezistent la zgîriere
(pentru lentile, parbrize)
- temp. de tranziţie sticloasă = 150°C, după care se înmoaie treptat
până la temp. de curgere (300°C)
- proprietăţi optice excelente → lentile (pentru ochelari)

Policarbonat (PC)
Utilizări:
- lentile (incl. ochelari de soare/de vedere), faruri auto, lanterne (ferestrele
transparente)
- ustensile medicale – pot fi sterilizate cu abur la 120°C
- scuturi de protecţie şi vizete căşti pentru poliţie (trupe speciale)
- piese pentru automobile / aviaţie (acoperiş cockpit)
- geamuri anti-efracţie – anti-glonţ (laminate sticlă/polimer)
- panouri de izolare fonică pentru autostrăzi
- CD, DVD, Blue-Ray (corpul discului)
http://www.youtube.com/watch?v=Hsls5ZPCUnE

Problemă ?
- eliminarea de bisfenol A (descompunere) → efect nociv asupra
organismului – efect estrogen, obezitate
- în multe ţări UE – interzis contactul cu alimentele (ex. biberoane) 2008-2009
- bisfenol A pe lista substanţelor toxice – Canada, sept. 2010

24
Polimeri – coduri de identificare

25