Harghel Ariadna,

Psihopedagogie 2.5

Virtutea curajului
În dicţionarul explicativ al limbii române, curajul este definit ca fiind forţa
morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile şi neajunsurile de orice fel;
îndrăzneală, fermitate în acţiuni sau în manifestarea convingerilor; tărie de
caracter, temeritate, bărbăţie. Ca virtute creştină, curajul se manifestă în
învingerea poftelor şi a dorinţelor proprii care îl îndepărtează pe creştin de la
realizarea binelui, dar şi în înfruntarea pericolelor externe care se opun realizării
binelui în lume. Adevăratul curaj se arată în suferinţă şi în răbdare, dar această
virtute nu suprimă total frica, ci întăreşte voinţa omului de a lupta pentru
înfăptuirea binelui.
Rollo May, a spus despre curaj că ,,este fundaţia pe care se clădesc toate
celelalte virtuţi şi valori personale şi doar curajul poate face ca acestea să fie
reale,’’.
C. S. Lewis a afirmat: „curajul nu este pur şi simplu una dintre virtuţi, ci forma
pe care o ia fiecare virtute când este adusă în încercare: şi anume când e adusă în
cea mai înaltă realitate.” Curajul este deci, una dintre cele mai importante virtuţi
creştine, alături de cele trei virtuţi teologice: credinţa, nădejdea şi dragostea.
Ca să iubeşti cu adevărat, trebuie să ai curaj să ştii ce înseamnă suferinţa de a nu
fi iubit, trebuie să ai curaj să poţi dacă este nevoie doar să dăruieşti, nu să şi
primeşti.
Ca să iubeşti necondiţionat persoanele de lângă tine trebuie să ai curaj să le
accepţi şi cu defecte şi cu calităţi, să le accepţi aşa cum sunt chiar dacă nu
corespund aşteptărilor tale. Ca să îţi iubeşti nu numai prietenii, ci şi duşmanii,
trebuie să ai curaj să te lupţi cu ura, cu mânia, cu răutatea, cu judecata.
Fiecare om se naşte pentru a parcurge un drum al vieţii sale.
Curajul este virtutea care face posibile şi celelalte virtuți morale: înţelepciunea,
smerenia, milostenia, sinceritatea, cumpătarea, tăria creştină, răbdarea, stăruinţa
în bine, dreptatea, blândeţea, pacea, prietenia, iertarea, hărnicia, etc.
Trebuie să ai curaj să imiţi doar oamenii buni, care au curajul să dăruiască
îmbrăţişări şi zâmbete în jurul lor, deşi poate ei sunt trişti în interior, care au
curaj să se lupte cu oboseala, cu timpul, cu greutăţile financiare, dar care nu
renunţă la altruismul şi la misiunea lor, de a face bunătate sufletească semenilor
care au nevoie de ajutor material, dar şi de alinare, de iubire, de întărire în
necazuri, de acceptare, de speranţa că nu sunt singuri în necazurile şi greutăţile
lor.
Harghel Ariadna,
Psihopedagogie 2.5

Ca să fii sincer trebuie să ai curajul să lupţi pentru ca adevărul să învingă

întotdeauna, să lupţi din răsputeri cu minciuna care acaparează tot mai mult
sufletele oamenilor.
Trebuie să ai curaj să rămâi congruient cu tine însuţi, să ai curaj să arunci orice
mască de pe chipul şi din sufletul tău, deşi eşti tentat să devii actor ce joacă
roluri de falsitate şi viclenie cu un mare talent, să ai curajul să împlineşti ceea
ce ai propus, să ai curajul să te descoperi aşa cum eşti cu bune şi cu rele, să ai
curaj să îţi doreşti să fii din nou copil, copil cu inima sinceră şi nevinovată.
Răbdarea este o virtute care constă în puterea şi curajul de a îndura greutăţile şi
neplăcerile vieţii.
Ca să devii un bun prieten trebuie să ai curaj să te lupţi cu dorinţa de a fi mereu
singur. Trebuie să ai curaj să iubeşti oamenii, să fii sociabil, empatic, să ai curaj
să respecţi diversitatea, diferenţele dintre oameni, să ai curaj să îi accepţi aşa
cum sunt şi cu calităţile şi cu defectele lor, să ai curaj să te sacrifice pentru
binele acestora, să ai curaj să fii alături de aceştia şi la necazuri nu numai la
bucurii, să ai curajul să te confrunţi şi cu trădarea, cu fasitatea, cu viclenia unora
dintre prietenii tăi, să ai curajul să ierţi atunci când aceştia ţi-au greşit. Pentru a
ierta din toată inima pe cineva, trebuie să ai curaj să uiţi toată durerea trădării şi
să ai curaj să nu îţi pierzi încrederea în oameni, să ai curaj să le mai acorzi o
nouă şansă de a-şi repara greşelile făcute. Ca să fii un om harnic trebuie să ai
curaj să lupţi cu lenea, cu plictiseala, cu lipsa de motivaţie, cu tentaţia de a
aştepta ca alţii să îţi asigure pâinea de toate zilele şi să profiţi şi să devii
dependent.
Pentru ce mai este nevoie de curaj în viaţa unui om? Pentru a nu-ţi abandona
visele în care crezi, pentru a nu-ţi pierde speranţa că poţi înfăptui multe lucruri
frumoase şi folositoare pentru tine şi semenii tăi. De multe multe ori pentru a-ţi
atinge unele obiective, unele scopuri, pentru a-ţi împlini unele vise, vise poate
îndrăzneţe şi nu uşor de atins, e greu, e nevoie de multă muncă, de mult
sacrificiu de multă dăruire. E nevoie să ştii să te adaptezi la multe situaţii din
care multe neplăcute. E nevoie să ştii cum să lupţi cu răutatea oamenilor, cu
invidia lor, cu judecata lor, e nevoie să ştii să depăşeşti multe obstacole şi să ai
puterea să mergi până la capăt indiferent de greutăţile cu care te întâlneşti pe
drumul împlinirii acestor dorinţe ale tale. Dacă abandonezi nu câştigi nimic.
Dacă abandonezi nu mai cunoşti bucuria atingeri ţintei tale, dacă abandonezi dai
dovadă de laşitate. Dacă nu ai curaj să rişti uneori în viaţă şi să încerci să faci
lucruri pe care nu le-ai mai făcut, poţi pierde multe şanse de a evolua pe mai
multe planuri. Mulţi sunt ancoraţi în rutina de zi cu zi, noutatea are însă şi
farmecul ei. Din orice experienţă de viaţă înveţi o lecţie de viaţă, dar dacă nu îţi
Harghel Ariadna,
Psihopedagogie 2.5

plac experienţele rămâi cu multe lecţii neînvăţate. La ce îţi mai trebuie curaj? Îţi
trebuie curaj să îţi cunoşti şi să te foloseşti de drepturile pe care le ai.
,,Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!’’ Trebuie să-ți cunoști curajul și să eviți
slăbirea. Devii slab dacă laşi pe altul să îţi calce intimitatea ta, să intre în viaţa ta
cu bocancii, devii slab dacă te laşi folosit de alţii, şi nu te foloseşti de curajul şi
dreptul de a spune şi Nu, atunci când trebuie. Devii slab dacă nu ştii că în lupta
ta pentru a-ţi atinge mai multe scopuri în viaţa ai şi unele oportunităţi care poartă
numele de drepturi şi dacă nu ai curaj să lupţi pentru cunoaşterea şi respectarea
acestora. Trebuie să ai curaj să te cunoşti pe tine însuţi. Fiindu-ţi frică să te
cunoşti pe tine însuţi, fiindu-ţi frică să intri în peştera resurselor tale, poţi pierde
multe comori pe care le-ai putea descoperi acolo. Pierzi multe informaţii despre
tine, multe talente, aptitudini, abilităţi ale tale rămân necunoscute pentru tine.
Pierzi astfel multe comori pe care le-ai putea folosi în viaţa ta pentru a atinge
mai multe obiective şi scopuri ale tale. Având curaj să înfrunţi necunoscutul din
viaţa ta, care se deschide în faţa ta ca un hău de la intrarea într-o peşteră, poţi
afla care sunt punctele tale tari, care sunt punctele tare slabe la care ai mai putea
lucra pentru transformarea lor în puncte tari. Fără să ai curaj să te descoperi pe
tine însăţi/ însuţi, rămâi în bezna necunoaşterii, te plafonezi şi viaţa ta e o viaţă
în care rutina, plictiseala, lenea, teama de nou, sunt la ele acasă.Având curaj să
îţi explorezi sufletul tău, descoperi ce ai tu bun acolo, descoperi ce nu îţi place şi
ce trebuie să schimbi, îţi descoperi calităţile şi defectele, conştientizezi cât de
mult ai evoluat sau involuat spiritual, descoperi pe lângă multe lipsuri şi multe
comori cu care ai fost binecuvântat de Bunul Dumnezeu cu iubire şi
dărnicie.Virtutea curajului a fost, este şi va fi în veci susţinută de iubire.
Concluzionând pot spune că, pentru a fi curajoşi cu adevărat, în mod
constructiv, trebuie înainte de toate să iubim binele, dreptatea, adevărul, natura
înconjurătoare, să iubim omul şi mai presus de toate. Virtutea curajului a fost,
este şi va fi în veci susţinută de iubire, pe când frica, teama laşitatea, opuse
curajului, au fost, sunt şi vor fi susţinute întotdeauna de ură. Prin urmare: Nu
exista frică fără ură, aşa cum nu există curaj fără Iubire.
Descartes: „toate greutăţile provin din faptul că-ţi lipseşte curajul”. Fără curaj nu
putem înainta niciun pas. Curajul este considerat de Părintele Steinhardt prima
dintre virtuţi: „În lipsa curajului, celelalte virtuţi dispar. Degeaba avem însuşiri
frumoase, mari calităţi, dacă ne lipseşte curajul, toate sunt corupte, toate sunt
stricate. E o virtute esenţială, în lipsa căreia totul se pierde“.