Fizica

Curs 4 + 5
 Unde
• Procesul de propagare a unei oscilaţii în spatiu si timp în mediul ambiant

se numeşte undă.

• Mediile continue (gaze, lichide şi solide) sunt sisteme de particule legate,

adică particule (molecule, atomi sau ioni) care interacţionează între ele.

• În decursul propagării undei, fiecare particulă a mediului oscilează în jurul

poziţiei sale de echilibru, mişcarea oscilatorie propagându-se din aproape

în aproape, dar nu instantaneu, ci cu o viteză u finită.

 Ecuaţia undei plane
• Totalitatea punctelor la care a ajuns unda la un moment dat t şi care oscilează în fază,

se numeşte suprafaţă de undă sau front de undă sau suprafaţă de fază constantă.

Forma geometrică a frontului de undă determină denumirea undei (undă plană, undă

sferică, undă cilindrică ).

• Pentru a deduce ecuaţia undei plane, să considerăm că punctul S , în care se găseşte

sursa undelor, oscilează cu amplitudine constantă, deci fără amortizare, conform

ecuaţiei: yS  A sin   t
• elongaţia y nu trebuie neapărat să aibă semnificaţia unei lungimi, ea poate desemna

şi o mărime fizică ondulatorie oarecare, de exemplu: presiunea, respectiv intensitatea

câmpului electric sau intensitatea câmpului magnetic.

• Funtia de unda:   A sin   t

 Ecuaţia undei plane
• Un punct M din mediu, situat la distanţa x de sursă, va intra în oscilaţie mai

târziu, după un interval de timp: x

t1 
u

adică exact timpul necesar ca oscilatia, care se propagă cu viteza u, să

străbată distanţa x dintre S şi M . Deci, în punctul M ecuaţia oscilaţiei va avea

forma: y  A sin  (t  t1 )

• Ţinând cont că lungimea de undă λ a undei reprezintă distanţa străbătută de

undă în timpul unei perioade T a oscilaţiei, adică:  = uT

vom obţine :
 Ecuaţia undei plane
• ecuaţia undei armonice monocromatice plane sub trei
forme echivalente:
x 2 x t x
y  A sin  (t  )  A sin (t  )  A sin 2 (  )
u T u T 
• Dacă unda se propagă de-a lungul unei direcţii oarecare,
aceasta trebuie precizată cu ajutorul unui vector numit
vector de undă, vector care este orientat în direcţia şi
sensul de propagare a undei:
• :
2 
k  kn  n n
 u
 Ecuaţia undei plane
• Ecuaţia undei armonice monocromatice plane
pentru cazul propagării de-a lungul unei direcţii
oarecare:
y  A sin(  t  k  r )

• Argumentul funcţiei sinus se numeşte faza

undei, mărime care depinde de variabilele
spaţiale şi de timp:
 (r , t )    t  k  r
 Ecuaţia undei plane
• Suprafeţele de undă sunt suprafeţe de fază constantă şi, dacă mediul este
izotrop (deci cu aceleaşi proprietăţi de propagare în toate direcţiile), ele
sunt perpendiculare pe direcţia de propagare a undei.

• Dacă faza undei  este constantă, ecuaţia de mai sus reprezintă ecuaţia
unui plan şi în orice moment vectorul de undă k este perpendicular pe
acest plan.

• Unda se numeşte monocromatică deoarece lungimea ei de undă λ este

constantă (sau, echivalent, frecvenţa este constantă, respectiv pulsaţia este
constantă).
Unda sferica
 Viteza de fază
• Viteza undei armonice monocromatice plane
coincide cu viteza de deplasare a fazei şi de
aceea se numeşte viteza de fază.
• Expresia ei se obţine punând condiţia:
    t  k  r  const
d    dt  k  dr  0
• de unde viteza de fază este:
dr   
vf   n vf   u
dt k k T
Unde longitudinale si transversale
• Mediile continue pot fi caracterizate după modul în
care se propagă undele elastice în:
– liniare sau neliniare, după cum este valabil sau nu
principiul superpoziţiei, ( y  y1  y2 )
– omogene sau neomogene, (alcatuite din acelasi tip de
particule sau nu)
– izotrope sau anizotrope, după cum modul de propagare al
undelor este sau nu influenţat de direcţia de propagare,
– conservative sau disipative, după cum se manifestă forţe
conservative sau disipative
– dispersive sau nedispersive, după cum viteza de propagare
a undelor depinde sau nu de lungimea de unda a undei.
Unde longitudinale si transversale
Undele elastice pot fi clasificate după criterii
diferite.
• Astfel, după forma geometrică a frontului de
undă, undele elastice pot fi: plane, sferice,
cilindrice, circulare, parabolice, elipsoidale, etc.
• În funcţie de direcţia de oscilaţie a particulelor
mediului continuu în raport cu direcţia de
propagare, undele plane pot fi longitudinale sau
transversale.
Propagarea unui front de undă circular. Propagarea unui front de undă plan.
Unde longitudinale si transversale
• Undele longitudinale determină modificări
periodice ale densităţii mediului pe direcţia pe
care se propagă şi se propagă în toate stările de
agregare ale materiei.
• Undele transversale determină deformarea
mediului şi se propagă numai în solide şi la
suprafaţa lichidelor. Aparitia undelelor
transversale este posibila doar daca schimbarea
formei mediului este urmata de aparitia unor
forte elastice de revenire.
 Viteza undelor
• La propagarea oscilatiilor intr-un mediu elastic
se realizeaza si schimbarea fazei. Viteza de
propagare a oscilatiilor intr-un mediu elastic ,
numita si viteza de faza este:

vu    
T
• Experimental s-a stabilit ca viteza de faza este
determinata numai de proprietatile mediului si
starea sa de agregare.
 Undele longitudinale
• Undele longitudinale se caracterizează prin faptul că
particulele mediului continuu oscilează pe direcţia
propagării undei elastice.
• În fluide (lichide şi gaze), viteza undelor longitudinale
depinde de densitate conform formulei lui Newton):
E
C 

• Formule corespunzătoare se obţin uşor, înlocuind
modulul de compresibilitate al fluidului. Astfel, în lichide,
fiind valabilă legea lui Hooke, se poate scrie:
 Undele longitudinale

F  V
 
E  S  0 V0 V p V V0
 
F V0 E p E
p 
S

Tinand cont de compresibilitatea fluidului :

1 V V
   V0
V p p
0
1 1
Rezulta:
 V 
E 
 Unde transversale
• Undele transversale sunt caracterizate prin faptul că
particulele mediului continuu oscilează pe o direcţie
normală direcţiei de propagare a undei elastice.
• Undele transversale, se propagă în solide (intr-o coarda
intinsa) cu o viteză :
T
vt 
• 
• unde T este forţa de tensiune dezvoltată în mediu şi 
este masa unităţii de lungime.
• In gaze şi lichide nu se propagă unde transversale.
 Caracteristicile propagarii undelor
elastice
• In medii izotrope undele mecanice se propaga in
toate directiile cu aceeasi viteza,
• Viteza de propagare nu depinde de intensitatea
perturbatiei,
• Viteza de propagare a undelor depinde de
proprietatile fizice ale mediului.
• La trecerea undei dintr-un mediu in altul
frecventa de oscilatie  ramane constanta dar
lungimea de unda  variaza corespunzator cu
variatia vitezei v.
 Caracteristicile propagarii undelor
elastice
• In cazul mediilor solide viteza undelor
longitudinale este mai mare decat a undelor
transversale. Această deosebire între vitezele de
propagare a celor două tipuri de unde este
folosită în seismologie pentru determinarea
epicentrului cutremurelor. Întâi este percepută
unda longitudinală, ca o vibraţie (trepidaţie) a
podelei şi după câtva timp (zeci de secunde)
apare unda transversală ca o vibraţie sau oscilaţie
(legănare) orizontală.
 Unda plana
• Unda armonică monocromatică plană este un
concept idealizat în sensul că o undă sinusoidală,
cu o întidere infinită în spaţiu şi timp nu poate
purta cu sine nici o informaţie.
• Numai semnalele, adică perturbaţiile mărginite în
spaţiu şi timp pot purta o informaţie.
• Semnalele (undele reale) nu sunt monocromatice
ci prezintă un spectru oarecare de frecvenţe (mai
multe frecvenţe apropiate ca valoare), deoarece
orice proces perturbator care este sursa unei unde
are o durată şi o întindere spaţială finită.
 Viteza de grup
• O suprapunere de mai multe (infinit de multe) unde
armonice monocromatice plane cu frecvenţe foarte
apropiate se numeşte grup de unde sau pachet de
unde, iar viteza cu care se propagă grupul de unde se
numeşte viteza de grup, care se identifică cu viteza de
deplasare a maximului central. Se poate demonstra că
viteza de grup are expresia
2
• : k  k  2  d (k )  0

k 
kdk  d  0  
dk d
d d (uk ) du du
vg   uk  u 
dk dk dk d
 Dispersia undelor
• Se observă că viteza de propagare a undei (viteza de fază u)

depinde de modulul vectorului de undă, respectiv de lungimea de

undă: u = u(k) sau u = u(λ). Acesta este fenomenul de dispersie a

undelor: undele care au module ale vectorului de undă diferite,

respectiv care au lungimi de undă diferite se propagă cu viteze

diferite.

• du du
0 0
dk d
 Dispersia undelor
•

– Dacă undele mai lungi se propagă mai repede decât undele mai

scurte, atunci dispersia se numeşte normală, iar

– dacă undele mai lungi se propagă mai încet decât undele mai

scurte, atunci dispersia se numeşte anomală.

Caracteristici energetice ale undei
• Propagarea undelor elastice într-un mediu
determină o mişcare de oscilaţie a
particulelor mediului, deci a fiecărui volum
elementar din mediul de propagare al
undei, în jurul poziţiei sale de echilibru.
• Deci, unda elastică posedă energie
mecanică, sub formă de energie
cinetică şi energie potenţială elastică.
 Caracteristici energetice ale undei
• Într-un interval de timp oarecare dt, fiecare volum elementar dV al
mediului de propagare al undei elastice suferă o deformaţie elastică
şi datorită propagării undei elastice, îşi
• modifică energia cinetică cu valoarea dEc , iar

• energia potenţială cu valoarea dEp .

• Într-un mediu conservativ, (care nu are pierderi de energie) energia

mecanică totală primită de mediu este egală cu energia mecanică
totală a undei:

• E=Ec+Ep
Caracteristici energetice ale undei
• Să considerăm că mediul de propagare al undei are
densitatea ρ şi este format din particule identice,
fiecare de masă m1. Ecuaţia undei elastice are
expresia: x
y  A sin  (t  )
u
y  f ( x, t )
• Energia cinetică pe care o primeşte o particulă la care a
ajuns unda este:
1 y 1 x
Ec1  m1 ( ) 2  m1 A2 2 cos 2  ( t - )
2 t 2 u
Caracteristici energetice ale undei

• iar energia cinetică a tuturor particulelor

din volumul dV, care conţine dn particule,

cu masa totală dm este:

1 x
dEc    dV  A2 2 cos 2  ( t - )
2 u 1 x
dm Ec    V  A  cos  ( t - )
2 2 2

 2 u
dV
 Caracteristici energetice ale undei
• Pe de altă parte, să considerăm că o forţă elastică Fe acţionează
asupra unui mediu oarecare (de exemplu, asupra unei bare elastice
de lungime iniţială l0 , secţiune S şi modul de elasticitate E) şi
produce o deformaţie absolută (alungire sau comprimare) x.

• Conform legii lui Hooke, forţa elastică este proporţională cu

deformaţia relativă ε sau cu deformaţia absolută (elongaţia) x:

S
Fe   ES   E x  kx
l0
K este constanta elastica a materialului.
Caracteristici energetice ale undei

• Pentru a realiza o deformaţie absolută ∆l,

trebuie efectuat lucrul mecanic egal cu:

l l
S E l E
L   Fel  dx   E  x  dx   ( ) 2 (l0 S )    2 V
0
l0 0 2 l0 2
Caracteristici energetice ale undei
• Utilizând teorema de variaţie a energiei potenţiale, energia
potenţială elastică înmagazinată de mediu cu ocazia efectuării
lucrului mecanic al forţei elastice este:

E 2
E p   L   V  12 u 2 2 V
2

• unde am ţinut cont de legătura dintre expresia vitezei de

propagare a undei şi modulul de elasticitate al lui Young.
Caracteristici energetice ale undei
• În cazul propagării unei unde elastice:

• deformaţiei absolute l îi corespunde variaţia

absolută a elongaţiei ∆y ,

• Derivatiei relative ε ii corespunde derivata în raport cu

x a elongaţiei, adică:
l y  x
    A cos  (t  )
l0 x u u

E 2  2
x
E p   L   V  2 u 2 A V cos (t  )
1 2 2 2

2 u u
Caracteristici energetice ale undei
• Densităţile de energie ale undei (densitatea de energie
totală, densitatea de energie cinetică şi densitatea de energie
potenţială elastică) în mediul de propagare sunt definite astfel:
E x
w  wc  wp   2 A2 cos 2  (t  )
V u
• Ambele densitatăţi de energie fiind dependente de timp, este
util a se calcula valoarea medie a densităţii totale de energie
în decursul unei perioade:
T
1 1
w   w(t )dt   2 A2  const.
T0 2
 Caracteristici energetice ale undei
• Deci, densitatea de energie medie transportată de unda elastică
este proporţională cu densitatea mediului de propagare, cu pătratul
pulsaţiei undei şi cu pătratul amplitudinii undei. Acest rezultat va fi
utilizat de multe ori în cele ce urmează.

• În concluzie, unda elastică transportă energie, iar această

energie este transmisă de la sursa undei către toate punctele
mediului în care se propagă unda.

• Energia undei se caracterizează şi cu ajutorul altor mărimi, dintre

care amintim:
Caracteristici energetice ale undei
• Fluxul de energie este mărimea fizică ce

reprezintă cantitatea de energie transmisă

de undă printr-o suprafaţă oarecare, în

unitatea de timp:
J

dE []SI  1  1W
dt s
Caracteristici energetice ale undei
• Intensitatea energetică a undei (vectorul lui Poynting)

reprezintă fluxul de energie transportat de undă prin

unitatea de suprafaţă, perpendicular pe această

suprafaţă (unda transporta energie in directia si sensul

propagarii sale):

d d dE d 2E d r W
I  ( )  wu
d S d S dt
2
dV dt dV  d S  d r
2
[ I ]SI  1
m2
 Unde acustice
• Sunetul reprezinta o miscare oscilatorie a
particulelor unui mediu eleastic care produce
o senzatie auditiva.
• Acustica studiaza fenomene produse de
vibratiile mecanice si de propagarea lor sub
forma de unde elastice.
– Urechea omeneasca este un receptor remarcabil, capabil sa analizeze
sunetul perceput, la fel ca un aparat spectral, descompunându-l în
spectrul oscilatiilor armonice simple.
 Unde acustice
• Urechea omeneasca percepe sunetele cu
frecventele cuprinse în intervalul 16Hz –
20kHz.
• Dupa spectrul frecventelor, sunetele se
clasifica în :
– zgomote: sunete cu spectrul continuu,
– sunete muzicale: sunete cu spectru
discontinuu.
• Aceste vibratii se impart in mai multe categorii
in functie de frecventa lor:
• Oscilatiile mecanice cu frecventa sub 16 Hz se
numesc infrasunete,
• Oscilatiile cu frecventa peste 20 kHz se numesc
ultrasunete.
– Infrasunetele sunt percepute de pasari si pesti,
care „simt” astfel, producerea cutremurelor si
apropierea furtunilor.
– Ultrasunetele sunt percepute de catre lilieci. Din
cauza lungimii de unda foarte mici, ultrasunetele
au o directivitate remarcabila si animalele
respective se pot orienta în spatiu si pot percepe
deplasarea obiectelor pe care se reflecta
ultrasunetele.
• Organismele vii sunt surse de vibratii
mecanice si acustice, medii de propagare
pentru ele si sisteme de receptionare.
• Ca surse acustice organismele vii produc
sunete si zgomote. Gama acestora este larga:
– Bataile inimii
– Zgomotele zborului pasarilor, al insectelor, etc.
 Calităţile sunetelor
• Înălţimea sunetelor este determinată de
frecvenţa lor, sunetul fiind cu atât mai înalt cu
cât frecvenţa lui este mai mare.
– Sunetele ale căror frecvenţe sunt un multiplu
întreg al unei frecvenţe ν0 poartă numele de
armonice ale acestui sunet.
• Timbrul sunetelor este determinat de
numărul, înălţimea şi intensitatea armonicelor
care însoţesc sunetul fundamental.
 Calităţile sunetelor
• Intensitatea sunetului reprezintă energia
medie a undelor sonore, ce străbate pe
direcţie normală, unitatea de suprafaţă, în
unitatea de timp:
dE
I
dS  dt

W
[ I ]SI 
m2
 Domeniul de audibilitate
• În mod experimental, s-a constatat că sunetele
sunt percepute de urechea omenească dacă
au intensităţi ce depăşesc anumite limite,
limite ce depind de frecvenţa lor.
• De asemenea tot experimental s-a constatat
că sunetele foarte intense a căror intensitate
depăşeşte o limită superioară (ce de
asemenea depinde de frecvenţa lor) provoacă
doar o senzaţie de durere.
• Cele două limite, cea inferioară şi cea superioară
reprezintă pragurile de audibilitate delimitând
domeniul de audibilitate.
• Limita inferioară reprezintă pragul auditiv inferior şi
pentru frecvenţa de 1.000Hz intensitatea are
valoarea cea mai mică I0 = 10-12 W/m2.
• Curba superioară reprezintă pragul auditiv superior,
sau pragul senzaţiei de durere, şi intensitatea atinge
valoarea maximă de Imax = 102 W/m2, la aceeaşi
frecvenţă de 103 Hz.
• Pentru aprecierea cantitativă a semnalelor
sonore nu se foloseşte intensitatea sonoră ci
raportul acesteia faţă de pragul auditiv inferior
deoarece noi percepem sunetele într-o scară
logaritmică. Se defineşte astfel, nivelul
intensităţii sonore Ns prin expresia :
I
N s  k  log
I0
• I0 = 10-12 W/m2, este intensitatea de referinţă,
• I este intensitatea sunetului măsurat.
• k este o constantă ce poate lua valorile 1 sau
10.
– Pentru k=1 nivelul intensităţii sonore se exprimă in
beli (B), iar
– pentru k = 10 nivelul intensităţii sonore se exprimă
in decibeli (dB).
• Notificăm câteva valori ale nivelului intensităţii
sonore:
– vorbirea în şoaptă are 20 dB
– conversaţia normală tare are 60 dB
– zgomotul unei străzi aglomerate are 70 dB
– zgomotul produs de o motocicletă are 100 dB
– zgomotul produs de un turboreactor are 120 dB