Tulburarile Hidroelectrolitice si Acido-bazice

Tulburările hidroelectrolitice se apreciază în mod curent prin dozarea electroliţilor în ser şi în urină. Cele
mai importante tulburări electrolitice întâlnite în insuficienţa renală sunt reprezentate de:

1. Hiponatremia este definita printr-o concentratie a Na plasmatic mai mica de 135mEq/l. Devine
manifesta clinic la valori sub 130mEq/l. Aceasta se prezintă în special sub forma hiponatriemiei prin
depleţie şi într-o măsură mai mică sub forma hiponatriemiei de diluţie. Hiponatriemia prin depleţie, adică
prin pierdere de sodiu, poate fi extrarenală (vărsături, diaree) sau de origine renală (prin reabsorbţia
deficitară a sodiului în cursul diurezei osmotice).

2. Hipernatriemia apare extrem de rar în insuficienţa renală, cu toate că în multe nefropatii există o
retenţie crescută de sare; faptul că se reţin concomitent cantităţi mari de apă duce la mărirea spaţiului
extracelular cu apariţia de edeme.

3.Hiperkaliemia reprezinta o complicatie acuta/cronica a IR, fiind definita prin cresterea

concentratiei serice de K peste 5mEq/l. Peste 7mEq/l prezinta risc vital, iar peste 9mEq/l este letala.
Aceste creşteri ale potasiului seric vor fi mai importante în cazul unui catabolism mărit datorită trecerii
potasiului din celule în spaţiul extracelular (striviri, zdrobiri).
Cauze:
- aport crescut de K la un ClCr<20ml/min
- hipoaldosteronism hiporeninemic sau acidoza tubulara renala la un pacient cu diabet, nefropatie
obstructiva sau nefrita interstitiala
- acidoza metabolica severa
- medicatie administrata: - diuretice economisitoare de K:spironolactona, amilorid
- inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei
- blocanti ai receptorilor de angiotensina II
- betablocante
- AINS

4. Calciul. În cursul insuficienţelor renale se constată o hipocalcemie, care vizează atât calciul total,
cât şi cel ionizat, asociată de regulă cu hipermagneziemie şi hiperfosfatemie.

5. Acidoza metabolica este un dezechilibru frecvent intalnit in cadrul BCR. Excretia scazuta de ioni
de H+ sau de ioni de amoniu contribuie la aparitia acidozei metabolice. Majoritatea ghidurilor terapeutice
recomandant tratamentul ei atunci cand rezerva alcalina este sub 22mmol/l. Acidoza metabolica nu este
doar o consecinta, ci si un factor de progresie a bolii renale cronice. In tratament, bicarbonatul de sodiu
este preferat citratului de sodiu, deoarece acesta din urma poate stimula absorbtia intestinala de aluminiu
cu efecte nefavorabile asupra metabolismului mineral osos.
Cauze:
- reducerea capacităţii funcţionale a rinichiului de a produce amoniac ca urmare a diminuării
numărului de nefroni funcţionali;
- excreţia unei cantităţi insuficiente de sarcini acide.