Tehnica discursului public

Public speaking nu înseamnă să citești de pe slide-uri! Public speaking nu înseamnă să

citești ceva… Public Speaking nu înseamnă să mergi cu același discurs indiferent de
tipul de audiență din sală… Public speaking azi e departe de oratorie așa cum o
studiau înaintașii noștri în perioada interbelică.

Iată câteva elemente de care trebuie să ții cont în construirea unui discurs:

Publicul: Cui te adresezi?  Câte segmente ai în sală? Câți antreprenori, câte persoane
din mediul corporate, câți studenți sau ce alte categorii? Pregătește-ți mesaje,
exemple, povești adecvate pentru fiecare categorie de public din sală astfel încât să
rezoneze cât mai mulți cu povestea ta. Învață despre nevoile lor, despre așteptările
lor, accesează studii făcute de organizatori sau întreabă-i pe cei ce știi că vor fi acolo
atunci când îți vei susține discursul tău. Asigură-te că vei include și cifre, argumente,
dar și poveste și emoție în speech-ul tău. În acest fel, vor rezona cu tine și persoanele
analitice dar și cele ce au nevoie de poveste pentru a fi convinse!

Adaptarea temei –  De multe ori organizatorii propun tema pentru speech-ul tău, dar
te asigur că ai libertatea de a face propuneri acestora, propuneri menite să aducă și
mai multă valoare celor ce urmează să te asculte – și asta o vei realiza în baza
experienței tale și, de ce nu, a intuiției tale.

Colectarea informațiilor necesare discursului  –  Abraham Lincoln nu greșea când se

întreba mai întâi ce știe el despre subiect, ce au spus alții despre subiect și cum
comentează cei apropiați lui despre subiect. Pentru că, după ce ți-ai colectat 100 de
idei, e momentul să evidențiezi între trei și cinci mesaje cheie – în funcție de durata
discursului tău. Din proprie experiență, pentru 20 de minute de speech, vei avea timp
de maxim trei mesaje cheie.

Decide asupra structurii discursului tău.  E atât de important să poți fii urmărit de
public, să ai logică, să nu-ți pierzi publicul între două paranteze inutile… Indiferent ce
tip de structură alegi pentru discursul tău, că este o poveste cu mesaj la final, că este
una clasică cu introducere, cuprins și încheiere, că mergi pe o structură problemă-
 soluție – cel mai important este ca firul roșu al discursului tău să poată fi ușor
urmărit!

Niciun discurs fără poveste –  fie că e o poveste personală, fie că e un studiu de caz
sau o poveste de succes din experiența clienților tăi, povestea îi ajută pe adulți să
proceseze mai ușor mesajul pe care vrei să-l transmiți. Prin povești adulții continuă să
învețe. Povestea îți deschide mai ușor calea spre inima lor. Așa că ține un log al
poveștilor interesante ce merită a fi spuse, include-le în discursul tău încă din faza de
pregătire.

Folosește-ți umorul sau autoironia.  Dr. Richard Bandler, ce mi-a fost profesor la
Londra, îmi spunea că e important să-i faci pe oameni să râdă atunci cănd le vorbești
pentru că, spunea el, așa produci ”brain juice” și când se întâmplă asta, ideile tale vor
ajunge fix acolo unde trebuie în mintea celor care te ascultă. Iar dacă nu ești talentat
în a spune glume îți garantez că și autoironia funcționează la fel de bine.

Încheierea e magică –  de multe ori speakerii intră în criză de timp și își ratează
încheierea. Ori încheierea e cea mai importantă parte a unui discurs! E mesajul tău
final, e îndemnul sau sugestia ta la acțiune, e ideea cu care vrei ca cei ce te ascultă să
rămână. Așa că nu o rata.

În ceea ce-l privește pe inițiatorul comunicării publice, cele două condiții pe care trebuie să le urmarească
prioritar pentru a reuși să capteze atenția sunt spontaneitatea și originalitatea. Rămâneți
Dumneavoastră înșivă în punerea în scenă a unui discurs. Emerson spunea :"Ceea ce ești îmi sună atât de
tare în urechi încât nu mai pot asculta ceea ce-mi spui". Discursul care nu seamană cu cel care-l susține
este mult prea riscant.

Abilitatea de a vorbi în public este necesară în foarte multe situații profesionale. Cu cât postul într-o
organizație/firmă implică mai mulți angajați și o responsabilitate mai mare, cu atât probabilitatea că va
trebui să vorbim unui grup de oameni este mai mare. De asemenea, cu cât dorim să ocupăm un post
important, cu atât mai mult ar trebui să fim pregătiți să vorbim în public. Abilitatea de a vorbi eficient în
public vine cu niște avantaje certe și în alte planuri. Un discurs public înseamnă capacitatea de a vorbi
coerent, de a pregăti și organiza un material și de a ne controla verbal și non-verbal (tonul, mimica feței,
gesturile), de a capta și de a menține atenția cuiva etc. Aceste abilități sunt folositoare în orice situație de
comunicare, în cadrul relațiilor noastre personale sau în diverse alte contexte sociale. Abilitatea de a
susține un discurs implică un set întreg de abilități de comunicare. Orice ajunge să susțină cu succes un
discurs ajunge să aibă mai multă încredere în sine, scapă de timiditate mai ușor, învață să comunice mai
eficient (mai clar, mai logic) și are, astfel, un impact mai mare asupra celor cu care vorbește.

În ceea ce-l privește pe inițiatorul comunicării publice, cele două condiții pe care trebuie să le urmarească
prioritar pentru a reuși să capteze atenția sunt spontaneitatea și originalitatea. Rămâneți
Dumneavoastră înșivă în punerea în scenă a unui discurs. Emerson spunea :"Ceea ce ești îmi sună atât de
tare în urechi încât nu mai pot asculta ceea ce-mi spui". Discursul care nu seamană cu cel care-l susține
este mult prea riscant.

Încă de la început trebuie clarificat în mintea vorbitorului care este scopul comunicării sale. El trebuie să
decidă dacă prezentarea sa va avea scop informativ sau va avea în vedere obținerea unei schimbări în
atitudinea, convingerile sau valorile audienței căreia i se adresează. În funcție de această decizie
vorbitorul își va stabili obiectivele specifice și își va construi discursul. După ce a fost ales scopul
discursului, trebuie elaborate obiectivele sale specifice. Acestea trebuie enunțate ca niste obiective
operaționale clare, pentru ca vorbitorul să aibă posibilitatea de a-și evalua clar eficiența cu care și-a atins
aceste obiective. Obiectivele, organizați-le sub forma de termeni cheie, pe care trebuie să îi expuneți
vizualizării. Când ia în considerare audiența, vorbitorul trebuie să cunoască caracteristicile demografice
ale acesteia: vârsta, sexul, confesiunea, rasa, etnia, apartenența organizațională - la partide politice,
ONG-uri, etc., precum și backgroundul cultural al acestora: nivelul de pregătire, tipul de pregătire etc. Un
bun orator va fi o persoană care își adaptează discursul la audiență. Scopul principal al unei prezentări
publice nu este de a demonstra inteligența sau pregătirea vorbitorului ci de a obține un anumit raspuns
din partea audienței.