Biserica Maica Precista

Biserica are mai bine de trei secole de existenţă si este situată la

intersecţia străzilor Armoniei, Artei şi Mihai Bravul. În unele
documente, biserica este denumită „Maica Domnului”, „Sfânta
Născătoare” sau „Adormirea Precistei”.
De-a lungul anilor, a beneficiat de mai multe reparaţii şi restaurări,
actualul edificiu, conform pisaniei de deasupra uşii, fiind construit în
vremea domnitorului Ioan Alexandru Şutu.
Are o icoană unică, în care Maica Domnului este reprezentată cu trei
mâini. „Maica Domnului cu Pruncul” este realizată dintr-o combinaţie
de aur şi argint, iar cea de-a treia mâna apare în colţul din dreapta al
icoanei.
Potrivit preotului paroh Ştefan Săvulescu, icoana a fost donată de ţarul
Alexandru al II-lea al Rusiei , în timpul războiului ruso-româno-turc. Se
spune că în faţa ei au îngenuncheat, de-a lungul timpului, nume
importante precum Mihai Eminescu , Mihail Kogălniceanu şi chiar
regretatul actor Toma Caragiu . "
 Casa memoriala Paul Constantinescu

Cumnata compozitorului, inginer chimist Eleonora Constantinescu a

donat în vara anului 1993 clădirea din Str. N. Balcescu, nr. 15, Ploiești în
care a locuit Paul Constantinescu. Muzeul reprezintă un important
monument istoric și de arhitectură, fiind, totodată, un valoros
patrimoniu cuprinzând un bogat fond de carte, piese de mobilier și
documente despre viața și opera compozitorului, care a trait o parte a
vieții în acest edificiu.
Creația muzicală a lui Paul Constantinescu cuprinde un numar
semnificativ de opusuri în domeniul simfonic, vocal-simfonic, muzica
pentru teatru, film, muzica corala, muzica de camera si pentru voce si
pian care, prin exceptionala sa valoare, face parte din patrimoniul
artistic national. Expozitia permanenta a muzeului, inaugurata in ziua de
20 decembrie 1993, cu prilejul comemorarii a 30 de ani de la trecerea in
eternitate muzicianului, Paul Constantinescu. Cuprinde o seama de
documente inedite despre viata si activitatea ilustrului muzician,
grupate in cele sapte sectiuni: muzica simfonica, muzica de opera,
muzica vocal-simfonica, muzica de camera, corala, pentru voce si pian si
din creatia muzicii de film.

Teatrul Toma Caragiu

Teatrul Toma Caragiu, cu o istorie de peste 55 de ani - ca teatru de

repertoriu - a promovat, atat dramaturgia romaneasca cat si pe cea
universala, de la antichitate pana la cea contemporana, incercand in
permanenta sa imbine repertoriul de larga accesibilitate cu formule
spectaculare de avangarda.
Secția dramă
In vara anului 1947, pe ruinele fostei "sali germane", unde a functionat
pe toata perioada razboiului "Cercul Militar al Ofiterilor nemti", aflata
pe str. Anastase Panu, s-a inaltat un teatru modern. Sala avea 500 de
locuri, parter si balcon. Ministerul artelor i-a sponsorizat activitatea, iar
la 1 februarie 1949 a decis transformarea Teatrului Sindicatelor Unite in
Teatrul de Stat Ploiesti.
Anul 1953 a fost extrem de important pentru evolutia teatrului
ploiestean. In fotoliul directorial a fost numit tanarul - avea 28 de ani -
si extraordinarul actor si om de teatru, Toma Caragiu. Perioada 1953-
1965 a fost apreciata drept EPOCA CARAGIU.
 Sectia Revista
La 15 aprilie 1957 administratia locala si-a dat acordul pentru
infiintarea unei sectii de Estrada, repartizand, provizoriu, drept sediu,
Gradina de vara din centrul orasului. Premiera inaugurala Mistere la
Estrada are loc la 3 iulie 1957. Prezenta Estradei in structura teatrului a
fost benefica din toate punctele de vedere. In perioada autofinantarii s-
au putut organiza spectacole de anvergura in sali de sport, stadioane,
parcuri, statiuni de odihna, baruri, etc. aducand, cu cheltuieli
nesemnificative, venituri substantiale.
Sectia Papusi
La 24 septembrie 1952 Teatrului de Stat Ploiesti, sub directia lui Mihai
Tulea, i se adauga o noua sectie, cea de Papusi.
Sub denumirea de Teatrul de Papusi Ciufulici, acesta va prezenta la 25
septembrie 1952, doua premiere: Casuta din ulcior de M.Varadi si
Povestea unui licurici de Ana Ionita si Gabi Teodorescu, in regia lui Titi
Petripop.
Actorii – papusari fusesera scolarizati in domeniu la Conservatorul
Popular din Ploiesti, printr-un curs intensiv de manuire a papusilor si
arta actorului. Dintre papusarii fondatori mentionam: Marcela Fenato,
Elena Ivanescu. Iosefina Cuberski, Rica Baron, Coca Mantia, Tony Biro si
Anghel Nastase.
In 1953, cand la directia Teatrului de Stat Ploiesti vine Toma Caragiu,
acesta ii va sprijini pe artistii papusari oferindu-le sansa de a-si
desavarsi arta prin efectuarea a doua stagii de cursuri de specialitate
sustinute la Teatrul „Tandarica” Bucuresti.
 Muzeul de Istorie și Arheologie
Cladirea în care functioneaza muzeul istoriei prahovene a fost
construita în stil neoclasic dupa planurile arhitectului Al. Orascu,
autorul proiectelor Universitatii din Bucuresti, a Librariei Academiei,
etc. Gratie valentelor sale artistice si istorice, cladirea se înscrie în
categoria monumentelor de arhitectura din Romania.
De la punerea pietrei de fundatie la 31 mai 1865 si finisare în 1867 si
pana în 1970, data la care a devenit adapost al muzeologiei prahovene,
aici au functionat institutii de învatamant de prestigiu, începand cu
primul gimnaziu ploiestean – “Sf. Petru si Pavel”, din timpul domniei lui
Al. I. Cuza. În decursul timpului cladirea a fost de mai multe ori
restaurata, fiecare interventie fiind marcata de grija pentru conservarea
caracteristicilor initiale ale monumentului. Ultima restaurare, de mare
amploare, a avut loc între anii 1990 si 1995. Cu acest prilej,
respectandu-se cu rigurozitate personalitatea arhitecturala a
monumentului, cladirea a beneficiat de consolidarile si modernizarile
cerute de noua conceptie tematica a Expozitiei permanente. Ideea care
a coordonat reorganizarea tematica a Expozitiei permanente a
Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie Prahova, a fost acea a
individualizarii sale în contextul institutiilor de profil din tara, prin
valorificarea patrimoniului propriu, a studiilor si cercetarilor întreprinse
de specialistii din diversele domenii (arheologie, istorie medie, moderna
si contemporana, numismatica si medalistica, etc.).

Muzeul Petrolului
Muzeul Petrolului este găzduit de un frumos edificiu care a permis
amenajarea unor săli şi cu o curte care a fost transformată într-o
expoziţie în aer liber. Patrimoniul muzeului a crescut de la 800 piese în
1961, la peste 8.000 în 1994. Este singurul muzeu de acest gen din
România, înfiinţarea sa la Ploieşti fiind o recunoaştere a statutului
oraşului în cadrul industriei petroliere din ţara noastră. În muzeu pot fi
văzute exponate de mare interes istoric şi documentar:
- o hecnă (un fel de găleată mare) acţionată de cal;
- macheta primei instalaţii de foraj mecanic folosită în România;
- macheta „fabricii de gaz” din 1856 a fraţilor Mehedinţeanu de la
bariera Râfov;
- unelte şi lămpi de miner din secolul al XIX-lea;
- felinare cu petrol din Bucureşti - primul oraş din lume iluminat cu
petrol în 1859
- utilaje de foraj din lemn sau metalice din secolul al XIX-lea;
- panouri exemplificând sistemul de solventare selectivă cu dioxid de
sulf, inventat de Lazăr Edeleanu , şi aplicat în întreaga lume;
- istoricul fabricării parafinei , uleiului, benzinelor ;
- hărţi geologice, mostre mineralogice, diplome, medalii, fotografii
aparţinând unor personalităţi din domeniu .

Muzeul I.L Cragiale

Muzeul "I.L.Caragiale"din Ploiești, a luat ființă din pasiunea pentru
istorie și cultură a distinsului prof. N. Simache, în anul 1962, când s-au
sărbătorit 110 ani de la nașterea marelui clasic al literaturii române și a
fost reorganizat în anul 2002, cu prilejul Anului Caragiale. Într-un spațiu
renovat și cu mijloace de expunere moderne, tematica expoziției
"Caragiale - omul și epoca" ilustrează principalele momente din viața și
creația scriitorului, la nivelul cercetărilor caragialiene de azi.
În prima sală sunt expuse documente și fotografii originale ce
lămuresc în mare parte problema claselor absolvite de I.L.Caragiale la
Ploiești.
Ambianța locuințelor scriitorului și a camerei sale de lucru este
reconstituită în sala a II-a, prin expunerea pieselor muzeale care au
aparținut scriitorului și familiei sale: oglindă de cristal, masa din lemn cu
decor realizat prin sculptare, o canapea și două scaune, etc. Pe măsuța
de lucru, alături de toc și călimară, se află manuscrisul parodiei "Dă
dămult.... mai dă dămult…"; în rame de argint sunt expuse fotografii
originale ale membrilor familiei și prietenilor apropiați ai dramaturgului.
În ultima sală este prezentată în mod cronologic activitatea creatoare
a marelui scriitor; marile creații dramatice: "O noapte furtunoasă" , "O
scrisoare pierdută" , "D′ale carnavalului" , "Conu Leonida față cu
reacțiunea" , "Năpasta".

Palatu Culturii
Este o cladire masiva, monumentala, cu un mare corp central si doua
aripi principale, care il intretaie aproape de capete. Are un demisol, un
parter si un etaj foarte inalt si un altul ceva mai scund. Construit in stil
neoclasic francez, palatul impresioneaza prin unitate de stil, prin
simetrie si echilibru, ca si prin varietatea cu care sunt tratate cele patru
registre ale fatadei. Deosebit de reusita este intrarea principala, aflata
la nivelul primului etaj, pe partea sudica a corpului central. Accesul este
permis de un povarnis carosabil cu doua variante si de treptele largi ale
unei scari monumentale; o puternica colonada incadreaza cele trei usi
masive.
In interior, parterul si primul etaj cuprindeau cateva mari sali de
sedinte, unele dintre ele cu lambriuri de lemn si cu plafoane casetate.
Mai este de amintit un vast hol care cuprinde o buna parte a etajului I,
in inaltime si etajul al doilea. Acesta are coloane masive si este luminat
prin plafon. Holul, in trecut "sala a pasilor pierduti", constituie in
prezent cel mai bun spatiu expozitional al orasului. In anii 1951-1953,
cladirea a fost destinata Palatului Culturii, dar cu sase ani in urma, o
parte din aripa estica a fost afectata nou infiintatei Curti de Apel
Ploiesti. Renovat serios in urma cutremurului din 1977, palatul isi
mentine nealterata forma initiala si adaposteste o serie de institutii
cultural artistice de mare pret: Muzeul Judetean de Bilogie Umana,
Muzeul de Etnografie, Scoala de Arte .