PODUL PRIETENIEI GIURGIU-

RUSE
PROFESOR : NICOLAE IULIANA
ELEV : STANCIU DARIA
 Definiție generală

  Podul este o construcție de lemn, de piatră, de beton, de metal etc. care

leagă între ele malurile unei ape sau marginile unei depresiuni de pământ,
susținând o cale de comunicație terestră (șosea sau cale ferată) și asigurând
continuitatea căii peste un obstacol natural sau artificial.
 PODUL PRIETENIEI GIURGIU-RUSE

 Podul Prieteniei Giurgiu-Ruse (în bulgară  Most na drujbata sau, mai des

întâlnit Dunav most) este un pod din oțel peste fluviul Dunăre, care leagă malul
nordic bulgăresc de malul sudic românesc, și respectiv orașele Ruse și Giurgiu.
 Deschis la 20 iunie 1954, și proiectat de V. Andreev, podul are
2,8 kilometri lungime, și este unul dintre cele două poduri peste Dunăre, alături
de Podul Calafat-Vidin, în sectorul de graniță dintre România și Bulgaria,
restul traficului fiind preluat de bacuri. Are atât o punte rutieră cu două benzi,
cât și una pentru traficul feroviar, precum și trotuare pentru pietoni. Secțiunea
centrală de 85 m lungime poate fi ridicată pentru a permite trecerea navelor
mai mari. Această secțiune centrală mobilă este supusă periodic la revizii de
către partea română, în atribuțiile căreiă intră buna ei funcționare.
Construcția a durat doi ani și jumătate și a beneficiat de sprijinul URSS.
 La vremea inaugurării sale, în 1954, era cel mai mare pod combinat (rutier și
feroviar) din Europa, la realizarea lui au avut un cuvânt de spus și ingineri români
din școala lui Anghel Saligny, iar piesele din care a fost făcut au venit din
Cehoslovacia, Ungaria si Polonia, pe lângă România și Bulgaria.

Drum

două benzi de drum și trafic feroviar, pietoni

Traversează
Dunărea

Locație

între Giurgiu, România și Ruse, Bulgaria, la kilometrul
488.70 al fluviului

Lungime 2.800 m
Zona liberă deasupra

30 m  

Zona liberă dedesubt 

30 m

Construcție
Lansarea proiectului

20 iunie 1954  

Data deschiderii
20 iunie 1954

Utilizare
Precedat de
Podul Calafat-Vidin  

Urmat de
Podul Regele Carol I  
 Istoria podului

 Studiile privind posibilitatea de a construi un pod peste Dunăre și de a

implementa astfel o cale de comunicație între Europa de Vest și Centrală pe
de o parte, și peninsula Balcanică pe de alta, încep încă de la sfârșitul
Războiului Crimeei (1853 – 1856). Construcția podului peste acest sector
navigabil al râului a fost gândită și în contextul construcției liniei de cale
ferată. Sub presiunea Austro-Ungariei, Imperiul Otoman a colaborat la
construcția liniei Viena – Belgrad – Sofia – Constantinopol, cu ramificație de
la Niš la Salonic. La trei ani după Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, care a
dus la independența României și crearea unei Bulgarii autonome – în 1881, s-
au stabilit primele contacte între principatele Bulgariei și României, la care
s-a discutat și posibilitatea de construcție a podului peste Dunăre .
 Construirea podului
Construit cu piese făcute la Skoda.
 Problema unui pod peste Dunăre s-a pus la începutul anilor ’50, deși
subiectul a înfierbântat de-a lungul timpului multe minți, inclusiv pe Mihai
Eminescu, care a făcut un rămășag că în timpul vieții lui va fi un pod între
Giurgiu și Ruse, pierdut evident. 
 S-au făcut proiecte peste proiecte, însă puține (spre deloc) au fost puse în
practică. În condițiile grele de după terminarea celui de-Al Doilea Război
Mondial, construcția depășea posibilitățile de finanțare din partea României
și Bulgariei. Liderii comuniști ai țărilor membre CAER au discutat subiectul
și, pentru că era o lucrare de importanță strategică și economică nu numai
pentru cele două țări, au obținut sprijinul URSS, care a decis să participe la
proiectarea podului, să pună la dispoziție utilajele care lipseau României și
Bulgariei și, cel mai important, să finanțeze aproape integral construcția.
Proiectarea construcției podului a fost încredințată inginerilor sovietici V.
Andreev și Nikolai Nikolaevici Rudomazin .
 Amplasat la 1 km aval de Giurgiu şi la 4 km aval de Russe, traversând Dunărea
la km 489 de la gurile sale, podul a fost construit pentru trafic mixt, având o cale
ferată simplă la partea inferioară şi o şosea cu două benzi de circulaţie la partea
superioară. Pentru trecerea pe sub pod a vaselor mari, deschiderea centrală de
86 m (un tablier mobil) se poate ridica pentru a lăsa sub pod o înălţime liberă de
24 m (întreținerea tablierului mobil revine părții române). 
O gară de fațadă, cu fresce de Dimitrie Știubei.La capetele variantelor de cale
ferată pentru accesul la noul pod a fost executată, de fiecare parte a Dunării, câte
o staţie nouă de cale ferată, Giurgiu Nord, respectiv Russe, iar şoseaua de pe pod
a fost legată la şoselele Bucureşti-Giurgiu şi Ruse-Tutracan.
 Amintiri
 „Podul Dunărea, cum s-a numit inițial, a fost o mare realizare inginerească.
Fiind o lucrare sub egida C.A.E.R. [Consiliul de Ajutor Economic Reciproc –
înfiinţat la 25 ianuarie 1949 şi desfiinţat la 28 iunie 1992], a luat ulterior
denumirea cu iz politic de «Podul Prieteniei» [potrivit unor surse, rușii au
insistat să se numească astfel – n.a.]. Nu a fost o lucrare româno-bulgară,
cum greșit se crede, ci una impusă de sovietici, însă noi am dus greul.
Oamenii care au lucrat efectiv la pod, în jur de 5.000, au fost români, iar pe
locul doi ca forță de muncă au fost bulgarii. „Eu am donat de la tata – care,
în 1951 si 1952, a fost ministru al Căilor Ferate și a răspuns din partea
română de aprovizionarea cu materiale – o insignă și un brevet, primite de el
la inagurare, în 20 iunie 1954, pentru merite la construcția podului. Textul de
pe brevet este în bulgară, însă și pe el, și pe insignă apare foarte clar
denumirea de Podul Dunărea, în română și în bulgară”, completează
muzeograful.  punctează muzeograful Mircea Alexa, de la Muzeul Județean
„Teohari Antonescu” din Giurgiu.
  „Ruşii aveau nevoie ca de aer de
acest pod, pe unde să treacă, la o
adică, blindatele staționate în
sudul Basarabiei... A fost o lucrare
unitară condusă de un colectiv de
ingineri sovietici, având ca şef pe
inginerul I. V. Şaprîkin în calitate
de director general, ajutat de către
inginerul Alexandru Lungu în
calitate de director şi inginerul
Constantin Stegaru – inginer şef
pentru lucrările ce s-au executat
dinspre malul românesc, ambii din
școala lui Anghel Saligny.
Principalele tabliere, cele care duc
greul pe centru, au fost făcute în
Cehoslovacia și în Ungaria – la
Skoda și alte fabrici renumite”,
istoriseşte un alt muzeograf
 „În acelaşi timp cu podul a fost
construită gara Giurgiu Nord. Ea
a avut mai degrabă rol decorativ,
este prea departe de oraș pentru
ca oamenii să coboare acolo, chiar
dacă trenul oprea” . Mici comori
există însă în holul central al
acestei gări. Este vorba despre
două fresce mari făcute în
mentalitatea epocii, care
reprezentau așa-zisa frăție
româno-bulgară. Pe un perete,
fresca țaratului româno-bulgar a
lui Petru și Asan, pe altul, o frescă
în onoarea inaugurării podului.
Aceste două fresce sunt executate
de Dimitrie Știubei, ofițer de
marină și pictor, căzut în dizgrație
pentru că a fost instructor al Casei
regale .
„Nisipul şi pietrişul s-au scos din balastierele
deschise în albia Dunării, fiind aduse de la
distanţa maximă de 100 km. Piatra spartă şi
brută a fost adusă din carierele Măcin şi
Bicsad, precum şi din carierele din Bulgaria,
iar piatra pentru faţa văzută a
infrastructurilor s-a adus numai din
Bulgaria”, mai arată specialistul. Palplanşele
metalice şi un tablier metalic de 2x160 m au
fost uzinate în Polonia. Celelalte tabliere au
fost uzinate în Cehoslovacia şi Ungaria.
Uzinele Bocşa din România au executat 24
tabliere pentru şosea şi 34 pentru calea
ferată. „Tablierele s-au făcut cu oțeluri
similare cu oțelul românesc. Îi desfid pe cei
care mai pot face așa ceva acum, într-un timp
atât de scurt – doi ani și trei luni”
 BIBIOGRAFIE

 https://
www.historia.ro/sectiune/general/articol/podul-prieteniei-gigantul-de-care-ru
sii-aveau-nevoie-ca-de-aer
 https://www.google.ro/search?q=podul+prieteniei+giurgiu-ruse&source=lnm
s&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjm__
y9oMrgAhWFlosKHaEuCEUQ_AUIDigB&biw=1707&bih=784#imgrc=FgV
WqJWTfQWpOM
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Podul_Prieteniei_Giurgiu-Ruse