† IOACHIM,

ARHIEPISCOPUL ROMANULUI ŞI BACĂULUI

Dumnezeul Cel veșnic

coboară în timpul efemer
*scrisoare pastorală la
Nașterea Domnului 2021 și Anul Nou

Roman, 2021
 Dumnezeul Cel veșnic coboară în timpul efemer

† IOACHIM,
prin Harul lui Dumnezeu,
Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului

Iubitului nostru cler, cinului monahal

şi tuturor dreptmăritorilor creştini din această
de Dumnezeu păzită şi binecuvântată eparhie, har, milă şi
pace de la Îndurătorul Dumnezeu,
iar de la noi părintească dragoste!

Iubiți credincioși,

Naș terea lui Mesia ın ̂ istorie este forma cea mai concretă de
manifestare a iubirii jertfelnice a lui Dumnezeu, Care intră ın ̂
timpul efemer pentru a descoperi creației că zute ș i ın ̂ stră inate
„taina ascunsă din veș nicie ș i neș tiută de ın ̂ geri” a ın
̂ ceputului
restaură rii sale. In acea clipă teofanică , eternitatea a umplut
temporalitatea, iar timpul istoric s-a deschis veș niciei primind ın ̂
lă untrul să u pe Cel ce este axa timpului ș i Creatorul universului.
Minunea din Betleem, petrecută cu discreție ș i ın ̂ chip de
adâ ncă smerenie, a anunțat lumii naș terea Fiului lui Dumnezeu,
Care ia asupra Sa pă catele ın ̂ tregii omeniri. Puținii martori,
simpli prin statutul lor social, ın ̂ tâ mpină pe Mâ ntuitorul lumii
unindu-ș i glasurile ı̂ n rugă ciune cu cele ale ı̂ n gerilor,
slavoslovind ș i anunțând ım ̂ plinirea timpurilor mesianice. In
chipul blâ nd, luminos ș i fragil al Pruncului Mesia ț inut cu
delicatețe maternă de Fecioara Maria era concentrată ın ̂ treaga
dumnezeire ș i lucrarea de restaurare a omului. Acest tablou,
zugră vit de evangheliile sinoptice ı̂n culori de o profundă

5
 † IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului Dumnezeul Cel veșnic coboară în timpul efemer

sensibilitate teologică , este mă rturia că ın

̂ treaga creație nu poate tuturor, aruncâ ndu-le ın ̂ nepă sare ș i indiferență. Insă , ın̂ acea
să se apropie de Dumnezeu decâ t ın ̂ stare de rugă ciune curată ș i stare generalizată , ın
̂ veș mâ ntată ın
̂ taină , minunea din Betleem a
de jertfă fă ră de prihană . dat naș tere speranței că omul se poate ın ̂ noi ș i renaș te, că ıș̂i
poate recâ ș tiga demnitatea originară , pierdută prin neascultare,
Iubiții mei, iar această speranță a fost purtată ın ̂ inimile aleș ilor lui Israel de-
a lungul istoriei pâ nă la „plinirea vremii”.
Deș i să rbă torile au fost ı̂ntotdeauna prilej de bucurie la
româ ni, accentul a fost aș ezat ın ̂ mod deosebit pe dimensiunea lor Iubiți credincioși,
duhovnicească , mai ales ın ̂ mediul tradițional româ nesc, unde, cu
prilejul Cră ciunului, familia primea binecuvâ ntarea lui Dumnezeu Naș terea Pruncului Iisus ın ̂ Betleem nu a fost doar apanajul
prin mâ na preotului ș i prin glasul cristalin ș i inocent al cetelor de lucră rii dumnezeieș ti, ci ș i rezultat al participă rii omului, care s-a
colindă tori, iar bucuria comuniunii era tră ită ın ̂ mod plenar ın ̂ pregă tit ı̂n istorie de-a lungul a generaț ii ı̂ntregi, printr-o
cadrul liturgic al bisericii din mijlocul satului. Pentru creș tinul de constantă ım ̂ preună lucrare cu Dumnezeu. Profețiile mesianice
astă zi, evenimentul Naș terii lui Mesia ın ̂ Betleemul Iudeii nu ar au pregă tit ș i ținut ın ̂ treagă conș tiința poporului ales, iar spița
trebui să ie mai puțin important decâ t a fost ın ̂ alte timpuri, neamului din care S-a nă scut Iisus, asumâ ndu-ș i irea umană , s-a
deoarece Hristos este acelaș i, iar valoarea mâ ntuitoare a pregă tit pentru această ın ̂ tâ lnire cu Dumnezeu ım ̂ plinind Legea
ın
̂ trupă rii se ră sfrâ nge asupra iecă rui su let ın ̂ parte pâ nă la ın ̂ litera ș i spiritul ei. Dumnezeu nu Se poate naș te ın ̂ om oricum ș i
sfâ rș itul veacurilor. Ș i creș tinul contemporan este chemat să ın̂ țelegem din aceasta că Maica Domnului a fost aleasă să devină
primească pe Hristos ın ̂ intimitatea casei ș i a inimii sale, să se Biserica S ințită ın ̂ care a locuit Dumnezeu tocmai pentru că
bucure de renaș tere spirituală ș i de ocrotirea maternală a Maicii naș terea ei minunată a fost ım ̂ plinirea rugă ciunilor pă rinților ș i
Domnului. stră moș ilor, iar starea ei de cură ție, rezultat al propriei nevoințe
Această nevoie se simte, mai mult poate decâ t altă dată , ın ̂ duhovniceș ti. Protoevanghelia lui Iacov relatează faptul că
timpurile actuale ın ̂ care boala ș i suferința zugră vesc tabloul petrecea mult timp ın ̂ rugă ciune, cea care a stat ın̂ Sfâ nta S intelor
sumbru al unei lumi ın ̂ tregi a late ın
̂ suferință. In contextul sanitar ș i a fost hră nită de ın ̂ geri, iar câ nd Arhanghelul Gavriil i-a vestit
actual, Să rbă toarea Naș terii Domnului nu poate i decâ t motiv de minunea naș terii lui Emanuel, ea a tresă rit de mirare spunâ nd
speranță pentru româ nii de pretutindeni, pentru cei din țară , dar „Ce fel de închinăciune poate să ie aceasta?” (Luca 1, 29). Astfel,
ș i pentru cei din diaspora, care poartă ın ̂ inimi dorul ș i grija față de Cel care S-a nă scut din Tată fără mamă și din mamă fără tată este
pă rinț i ș i de familiile ră mase acasă , dar ș i sentimentul ı̂ m plinirea darului pe care Cerul ı̂ l face omului, pentru
nesiguranței locului de muncă sau al propriei stă ri de să nă tate. rugă ciunile profeților ș i ale celor aleș i, curați cu inima, care au
Să nu uită m că acum două zeci de veacuri, ın ̂ ainte de Naș terea aș teptat ım ̂ plinirea vremii ș i naș terea lui Mesia, Cel ce a ım ̂ pă cat
Fiului lui Dumnezeu ın ̂ ieslea Betleemului, lumea ın ̂ treagă trecea pe om cu Dumnezeu ș i i-a redat demnitatea paradisiacă adamică ,
printr-o criză spirituală ș i tră ia o stare de neliniș te ș i aș teptare trans igurâ ndu-i lă untric iința ș i umplâ nd-o de prezența ș i
apă să toare, ră ul ajungâ nd să cuprindă ș i să ın ̂ tunece mințile lucrarea Sa.
6 7
 † IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului
Acelaș i Hristos Se naș te necontenit ș i astă zi, nu doar ı̂n
contextul liturgic al să rbă torilor de iarnă , ci ın ̂ iecare Sfâ ntă
Liturghie. Se naș te ș i Se jertfeș te pe altarele bisericilor reın ̂ noind
viaț a liturgică ș i asigurâ nd continuitate tră irii spirituale ı̂n
comuniunea teandrică vie a trupului ecleziastic. El se naș te ș i ın
su letul iecă rui creș tin atunci câ nd acesta, „ı̂mplinindu-se
vremea”, aș teaptă să renască la o viaț ă nouă , abandonâ nd
deș ertă ciunea lumii pentru a ım ̂ bră țiș a picioarele lui Hristos,
pocă it, smerit, luminat ș i primenit aș a cum de-a lungul istoriei
pă rinții Bisericii, lă sâ nd toate cele trecă toare, ș i-au ı̂nchinat
existenț a lui Dumnezeu, trans igurâ ndu-ș i iinț a ı̂ntreagă ı̂n
biserică , ın̂ templu al Duhului Sfâ nt, ın ̂ treținâ nd lacă ra rugă ciunii
nestinsă ș i ın̂ țelegâ nd că rugă ciunea este limba universală care
uneș te pe om cu Dumnezeu ș i pe oameni ın ̂ treolaltă , care aș ază ın
̂ iecare an ș i ne invită să pă stră m curată ș i reı̂nnoită haina
comuniune pe cei vii cu cei adormiți ș i pe cei de departe cu cei
ră maș i acasă . Ea este limba Duhului Sfâ nt pe care au vorbit-o
protopă rinț ii ı̂n Gră dina Raiului, este irul roș u al istoriei
mâ ntuirii care leagă pe Adam cel dintâ i cu noul Adam-Hristos
Domnul ș i cu iecare creș tin care, purtâ nd chipul lui Dumnezeu, ıș̂i
asumă , ın ̂ tru ascultare, crucea nevoințelor ș i merge pe urma
paș ilor lui Hristos.
Iubiții mei,
Sfâ ntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Româ ne, urmâ nd o
frumoasă tradiție statornicită ın
̂ viața ecleziastică româ nească de-
a lungul a 14 ani, a declarat anul 2022 ca iind „Anul omagial al cunoș tinței ın ̂ inimile noastre pline de recunoș tință ș i să ne
rugăciunii în viața bisericii și Anul comemorativ al s inților isihaști” mențină viața ın
readucâ nd ın ̂ actualitate importanța capitală a rugă ciunii ın
̂ viața
liturgică a Bisericii, dar ș i ı̂ n viaț a iecă rui credincios,
comemorâ nd, totodată , pe s inții care ș i-au dedicat ın
̂ treaga viață
efortului de a descoperi tainele ș i frumusețea acestei nevoințe
care aș ază ın
̂ dialog pe om cu Dumnezeu. Acesta poate i pentru
8 9
Dumnezeul Cel veșnic coboară în timpul efemer
noi un bun prilej de a aprofunda tainele rugă ciunii ș i de a medita
la textele ș i apoftegmele pă rinților duhovniceș ti ai Bisericii, care
ș i-au consumat existența pe altarul rugă ciunii neın ̂ cetate a minții
coborâ te ın ̂ inimă , concentrâ ndu-ș i ın
̂ treaga atenție la numele
̂ nemuritor al lui Iisus, iar toate acestea pentru a se pregă ti pentru
ın
̂ tâ lnirea cu Dumnezeu ș i naș terea ın̂ Cer ca ii ai Impă ră ției celei
veș nice.
Dragii mei,
In această perioadă sfâ ntă , de aleasă tră ire duhovnicească ,
vă ı̂ n demn pă rinteș te să participaț i la bucuria să rbă torii
Cră ciunului, cu gâ ndul la Pruncul Iisus care ne binecuvintează ın ̂
su letului. Chiar dacă vremurile sunt tulburi, iar nesiguranța
pare să -ș i i gă sit loc ın̂ societate, să nu uită m că Dumnezeu este
aproape de iecare dintre noi, Se aș ază euharistic ı̂n inima
iecă ruia, ne ın ̂ soțeș te pe calea vieții, ne vindecă ră nile su letului
ș i ale trupului, dă sens ș i stabilitate vieții noastre ș i ne aș teaptă
cu brațele deschise ș i iertă toare să revenim la starea cea dintâ i,
iind la su let asemenea pruncilor, nevinovați ș i iertă tori.
In această zi ı̂nchinată bucuriilor spirituale care ı̂nalț ă
simțirea ș i aduc ım ̂ preună su lete animate de iorul sfâ nt al unui
timp mâ ntuitor, la ceas de mare să rbă toare, ın ̂ glas de colinde
s inte, cu inimile pline de speranța biruinței asupra bolii, ră ută ții
ș i ın
̂ tunericului, să rugă m pe Hristos Domnul să renască lumina
̂ comuniune de rugă ciune, ın ̂ trupul Bisericii,
vegheați de Duhul Sfâ nt. Amin.
† IOACHIM,
Arhiepiscopul Romanului și Bacăului
*dată ın
̂ reș edința noastră arhiepiscopală din Roman la 25 decembrie 2021
 Răscumpăraţi timpul colindelor
1. Imi amintesc, la noi ın
̂ sat,
Era un obicei curat,
De toți copiii aș teptat
Ș i cu s ințenie pă strat.
Era colindul de Cră ciun,
Câ ntat ın
̂ seara de ajun.
2. Copii-n grupuri s-adunau,
Colinde noi ei ın
̂ vă țau,
Pe cele vechi le repetau,
Iar ın
̂ ajun câ nd ei plecau,
Ca ın
̂ gerii câ ntau frumos,
Vestind că s-a nă scut Hristos.
3. Acei copii colindă tori,
Fii de ră zeș i sau de pă stori,
Ei nu ș tiau că -s pă stră tori
De creș tineș ti sacre valori.
Era ascuns ın
̂ traista lor
Tezaurul unui popor.
4. Pe-atunci româ nii de la sate
Tră iau frumos, ın
̂ unitate;
Cuvâ ntul avea greutate;
Munceau din zori pâ nă ın
̂ noapte;
Dar din Cră ciun la Bobotează ,
Orice creș tin se re-creează .
5. Chiar ș i din zile lucră toare
Ț ăranii fă ceau să rbă toare,
Că ci ıî vedeai pe iecare
In haine noi, stră lucitoare.
Iar fața lor era scă ldată ,
Intru lumina necreată .
6. Mergeau cu mare bucurie,
In să rbă tori la Liturghie.
Stă teau ın
̂ rugă ș i trezvie,
N-aveau nici urmă de tru ie.
Smeriți, veneau frumos ın
̂ ș ir,
Primeau merindea din potir.
*
7. Iisus, cerescul Suveran, 9. Dar toate acestea au trecut,
In timpu-acesta diafan, Că ci n-am luptat câ t am putut,
Venea ın
̂ iecare an Ca să pă stră m tot ce-am avut
In Betleem ș i la Iordan, Ș i timpul est revolut,
Să ia ın
̂ trupul Să u curat Nu se ın
̂ toarce ın
̂ apoi,
Al nostru vechi ș i greu pă cat. Nici chiar ın
̂ ziua de apoi.
*
8. Toți lă udam pe Dumnezeu 10. Incepe Anul rugă ciunii,
Ca ne-a trimis pe Fiul Să u, Prilej ın
̂ care, noi, româ nii,
Cel Care ne-a-nvă țat mereu, Ne vom ruga ın
̂ Casa pâ inii,
Cum să fugim de duhul ră u, Să im ce-am fost, iii luminii,
Ca să putem ș i noi câ nta. Cinstind cu toată bucuria
Cu ın
̂ gerii : Aleluia! Cră ciunul ș i Teofania.
† IOACHIM,
Arhiepiscopul Romanului și Bacăului
© EDITURA FILOCALIA, 2021
ARHIEPISCOPIA ROMANULUI ŞI BACĂULUI
Str. Alexandru cel Bun, nr. 5, Roman, jud. Neamţ
Tel/Fax: 0233744683