UNIVERSITATEA BUCUREŞTI

DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂłĂMÂNT DESCHIS LA DISTANłĂ

CREDIS

Dr.ION NICOLAE
Profesor universitar

GEOGRAFIE GENERALĂ
(GEOGRAFIE UMANĂ )

Bucureşti
2010
GEOGRAFIE UMANĂ GENERALĂ
(BAZELE GEOGRAFIEI UMANE)

„Studiul geografiei este cel mai nimerit

pentru a dezvolta judecata sănătoasă a omului.”
Imm.Kant

Lucrul capital este

să cugetăm geografic:
“geographisch denken”
Fr.Ratzel
 CUPRINS

MODULUL I. GEOGRAFIA UMANĂ/ANTROPOGEOGRAFIA. DEFINIłIE.

NEVOIA DE GEOGRAFIE UMANĂ. PRIMELE ELEMENTE DE GEOGRAFIE UMANĂ
(antichitatea greacă şi latină/romană;evul mediu). ……………………………..pag.4-27
1.1. Introducere (4)
1.2. DefiniŃie. Domeniu, termeni folosiŃi pentru a desemna studiul geografic al
omului/societăŃii(5)
1.3. ApariŃia preocupărilor de geografie umană (antichitatea elenă) (13).
1.4. Geografia umană în Evul Mediu (22)
MODULUL II. EXPANSIUNEA EUROPEANĂ (Marile Descoperiri Geografice) şi
GEOGRAFIA UMANĂ. CONSOLIDAREA TEORIEI GEOGRAFICE (Imm.KANT,
Al.von HUMBOLDT, C.RITTER). pag. 28-57
2.1. Marile Descoperiri Geografice – perioadă revoluŃionară în istoria şi geografia
omenirii (28)
2.2. Valorizarea teoriei geografice antice. B.Varenius - geograf genial.(31)
2.3. Im. Kant teoretician şi practician al geografiei.Începuturile geografiei
moderne. Actualitatea ideilor kantiene (37)
2.4. Alexander von Humboldt şi Carl Ritter fondatorii geografiei moderne (43).
MODULUL III. GEOGRAFIA UMANĂ/ANTROPOGEOGRAFIA ŞI PĂRINłII EI
FONDATORI – Fr.RATZEL şi P.VIDAL de la BLACHE. EVOLUłIE PÂNĂ LA
MIJLOCUL SECOLULUI al 20-lea……………………………………………. pag.58-93
3.1.Consolidarea geografiei moderne (58)
3.2.Doi antropogeografi „uitaŃi”: E.Réclus şi P.Kropotkin. (63)
3.3.Ch.Darwin revoluŃionează ştiinŃa geografică.(65)
3.4.Fr.Ratzel – părintele antropogeografiei moderne. Determinismul în geografia
umană. (69)
3.5.P.Vidal de la Blache şi direcŃia regională în antropo- geografie (J.Brunhes,
Al.Demangeon, Max Sorre, Al.Hettner, R:Hartshorne ş.a.). (p.80)
3.6.Concluzii privind perioada clasică a antropogeografiei /geografiei umane (86)
MODULUL IV GEOGRAFIA UMANĂ POSTBELICĂ. REVOLUłIA CANTITATIVĂ
(NOUA GEOGRAFIE) – REALIZĂRI. MODELE PRINCIPALE UTILIZATE
(W.CHRISTALLER, T.HÄGERSTRAND ş.a.). “NOILE GEOGRAFII” (Geografia
radicală, geografia comportamentală, geografia feministă ş.a.). pag.94-123
4.1.Paradigmele în geografie. Fr.Schaefer (1953) şi declanşarea revoluŃiei
cantitative. Pozitivismul logic şi analiza locaŃională, repere esenŃiale ale noii geografii
umane (cantitative). ReprezentanŃi eminenŃi : Ed.Ullman, P.Haggett, B.J.L.Berry. (94)
4.2. Criticile aduse geografiei cantitative (abordarea excesiv de abstractă,
incongruenŃa cu realitatea antropogeografică ş.a.). Noile abordări: umanismul şi
structuralismul - repere filosofice ale geografiei umane a ultimelor decenii (D.Harvey,
A.Buttimer ş.a.) (p.110).
MODULUL V .GEOGRAFIA UMANĂ/ANTROPOGEOGRAFIA ÎN ROMÂNIA.
REPERE GENERALE. …………pag.124-141
5.1.Începuturile geografiei româneşti. Aspecte antropogeografice. (124)
 5.2.Şcoala geografică românească (valenŃe antropogeografice). (127)
5.3.Dezvoltarea antropogeografiei româneşti. (130)
5.4.Antropogeografia românească în perioada comunistă. (133)
5.5.Antropogeografia în perioada postcomunistă.(138)

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ……………pag.142

MODULUL I
GEOGRAFIA UMANĂ/ANTROPOGEOGRAFIA. DEFINIłIE. NEVOIA DE
GEOGRAFIE UMANĂ. PRIMELE ELEMENTE DE GEOGRAFIE UMANĂ
(antichitatea greacă şi latină/romană;evul mediu).
1.1.Introducere
1.2.DefiniŃie. Domeniu, termeni folosiŃi pentru a desemna studiul geografic al
omului/societăŃii
 1.3.ApariŃia preocupărilor de geografie umană (antichitatea elenă) .ContribuŃia
geografilor din spaŃiul imperiului roman (Strabon, Ptolemeu ş.a.).
1.4.Geografia umană în Evul Mediu

Obiective:
• EvidenŃierea originalităŃii/specificului abordării antropogeografice.
• Sublinierea importanŃei geografiei umane pentru înŃelegerea lumii în care
trăim.
• Conştientizarea studenŃilor cu privire la aparentul paradox legat de
vechimea abordărilor antropo- geografice şi dinamismul actual al ştiinŃei
noastre.
• Sublinierea ideilor celor mai importante ale antichităŃii greco-latine care
au modelat cunoaşterea geografică/ antropogeografică.
• EvidenŃierea contribuŃiilor unor popoare – arabi, normanzi ş.a. – la
cunoaşterea oikumenei

Introducere.

Pentru a face o trecere de la prima parte a cursului de geografie generală - cea de

geografie fizică – la partea a doua dedicată geografiei umane1 să spunem că geografia
actuală, în întregul ei, are/prezintă o abordare integratoare, folosind informaŃii din
ştiinŃele conexe (de la geologie şi biologie la istorie, economie, sociologie şi ştiinŃa
computerelor). Specificul geografiei, în raport cu alte discipline academice, cu alte
ştiinŃe, este dat de setul de perspective spaŃiale coerente prin care lumea este analizată şi
interpretată. Dată fiind forŃa modificatoare a omenirii în raport cu cadrul natural nu este
de mirare că în ultimele decenii secŃiunea cea mai dinamică a geografiei s-a dovedit a fi
(şi este) geografia umană. Vom reveni ceva mai jos asupra acestui aspect.
Să spunem – la modul general, integrator – că geografia este modul de a privi
lumea prin „lentilele” locului, spaŃiului şi scării. Dacă veŃi conştientiza acest aspect vă
va fi mult mai uşor să explicaŃi ceea ce este geografia (ca ştiinŃă ) în raport cu alte ştiinŃe
care, la un moment dat, au şi ele abordări spaŃiale ale fenomenelor pe care le studiază în
mod special. Un bun exemplu în acest sens îl reprezintă materialele economice elaborate
de diferitele comisii regionale şi subregionale ale ONU, pe care voi le utilizaŃi (sau ar
trebui să le utilizaŃi) la seminariile disciplinei „Geografie economică mondială”. Ele oferă
informaŃii în profil teritorial dar nu reprezintă adevărata geografie economică a spaŃiului
în cauză. Din păcate mulŃi studenŃi preiau tale quale informaŃiile din respectivele
documente/ materiale scrise sau internetizate oferindu-le drept „cugetare” geografică a
propo de problema solicitată prin tema de seminar/lucrări practice.

1
Dat fiind specificul formativ al acestui curs (de a familiariza studenŃii cu gândirea geografică – în
ansamblul ei, de o manieră holistă, integratoare) precum şi consistentul segment metodologic dezvoltat în
prima parte parte a cursului (cea de geografie fizică) vom prezenta prioritar – în secŃiunea de geografie
umană - mersul gândirii geografice/antropogeografice şi numai acolo unde se simte nevoia unor elemente
cu totul noi – de ordin metodologic – acestea vor fi prezentate şi comentate (vezi modulul IV unde sunt
discutate patru din modelele care au marcat revoluŃia cantitativă postbelică). Cât priveşte geografia umană
sistematică se fac doar menŃiuni, ramurile principale ale geografiei umane fiind îndeobşte cunoscute şi, în
plus, ele fac obiectul tratării in extenso la cursurile speciale incluse în programa de învăŃământ.
 Domeniile de sinteză ale geografiei sunt reprezentate de dinamicile
environmental-societale (relaŃiile om-mediu analizate în profil teritorial, regional,
spaŃial), apoi de dinamicile environmentale (relaŃiile înm profil teritorial dintre
componentele fizice ale mediului – scop al geografiei fizice) şi în sfârşit dinamicile
socio-spaŃiale (relaŃiile dintre sistemele economice, sociale, politice – sarcină esenŃială a
antropogeografiei). Un element esenŃial al geografiei, legat chiar de semnificaŃia
cuvântului geografie este cel al reprezentării spaŃiale a elementelor şi obiectelor
geografice, cu ajutorul mijloacelor vizuale, verbale, mai nou digitale şi cognitive.
După această parte de legătură, de încadrare mai bine spus a antropogeografiei/
geografiei umane în contextul geografiei generale, să vedem mai precis, mai clar ce este
geografia umană ?

1.2.DefiniŃie. Domeniu. Termeni folosiŃi pentru a desemna studiul geografic

al omului/societăŃii.

Geografia umană (sau cu un termen mai potrivit – antropogeografia) studiază –

în context spaŃial - activităŃile şi structurile sociale (economice,, sociale culturale şi
politice) evidenŃiind, în acelaşi timp, modalităŃile în care omaenii interacŃionează cu
mediul natural.
Cu o formulă simplificată, esenŃializată, putem spune că geografia
umană/antropogeografia reprezintă studiul spaŃial al societăŃii.
S-a ajuns la această apreciere / formulare pornind de la trecutul milenar al
geografiei, în ansamblul ei, domeniu major al cunoaşterii umane, de la sfera sa de
cuprindere, care s-au modificat de-a lungul mileniilor şi secolelor. Simpla decriptare a
termenului provenit din limba greacă geo-grafie (descrierea pământului) ne oferă o bună
bază de pornire dar numai atât. Pe măsura extinderii orizontului geografic, a acumulării
de date şi informaŃii dintre cele mai diverse despre regiunile globului, s-a simŃit nevoia
sistematizării, clasificării, ordonării acestor date; de asemenea prin aplicarea celor două
metode generale ale cunoaşterii filosofice/umane metoda inductivă (aristoteliană,
baconiană) şi cea deductivă s-a ajuns la consemnarea unor legături cauzale, a unor
corelaŃii şi în final formulări teoretice cu caracter de legităŃi. De asemenea, s-a ajuns
treptat la formularea unor principii care au mărit consistenŃa teoretică a geografiei şi a
contribuit la elaborarea unor definiŃii în conformitate cu psiritul epocii şi, desigur, cu
modul de lucru, de gândire al autorilor respectivi.
Vom aminti două definiŃii care par destul de deosebite de ceea ce înŃelegem noi
azi prin geografie. Prima aparŃine lui B.Varenius, genialul autor al primei lucrări teoretice
în domeniul geografiei2: „geografia este o parte a matematicii aplicate în care se arată
alcătuirea globului terestru şi a părŃilor sale componente”. A doua este exprimată de
Alexander von Humboldt şi ne spune că „ultimul Ńel al geografiei este... cunoaşterea
unităŃii în diversitate, studierea legilor generale şi a legăturilor interne ale fenomenelor
telurice”3
În a doua jumătate a secolului al 19-lea pe măsură ce direcŃia pozitivistă cucerea
teren şi în spaŃiul bătrânei geografii, apar definiŃii care exprimă mai precis activitatea

2
Vezi mai înainte, pag...
3
Ambele definiŃii apud I.Donisă, 1977, pag.82
geografilor. Unele dintre ele se înscriu în direcŃia/tendinŃa chorologică sau regională,
direcŃie promovată de geografii preocupaŃi de păstrarea unităŃii şi individualităŃii
geografiei, aflată în pragul sciziunii şi chiar la desfiinŃării (aparente totuşi) pe măsură ce
nevoia explicării realităŃilor terestre impunea specializarea tot mai îngustă a geografilor.
ReŃinem definiŃia lui P.Vidal de la Blache, unul din părinŃii-fondatori ai geografiei
umane:”geografia este ştiinŃa locurilor ale căror caracteristici sunt date de diferenŃele
sociale asociate cu diversităŃile locurilor”. Contemporanul său german Al.Hettner afirmă
la rândul său că „geografia este ştiinŃa despre faŃa Pământului după deosebirile ei locale”
(n.i. observăm că la Al.Hettner nu mai sunt precizate cauzele sociale/antropice care
conduc la deosebirile locale). Richard Hartshorne afirma şi el, în 1939 că „geografia este
ştiinŃa care descrie suprafaŃa Pământului cu referire particulară asupra diferenŃierii şi
relaŃiilor arealelor” iar două decenii mai târziu că „geografia este studiul care caută să
ofere descrierea ştiinŃifică a Pământului ca lume a omului(s.n.i.) ”4!
Cu această din urmă definiŃie suntem martorii conştientizării rolului extraordinar
al societăŃii/omului organizat în comunităŃi şi societăŃi în modelarea şi modificarea
realităŃilor terestre. De asemenea se consolidează o a doua direcŃie în geografie şi anume
cea antropocentrică (prefigurată şi de Paul Vidal de la Blache). Avem o gamă largă de
enunŃuri în acest sens de la cel al lui Al.Demangeon „geografia este studiul raporturilor
grupurilor umane cu mediul geografic” la cel al lui Pierre George unde aflăm că
„geografia poate fi definită drept studiul dinamicii spaŃiului umanizat”. Folosind un
limbaj modern geograful I.G.Sauşkin afirmă că geografia trebuie să studieze sistemul
complex rezultat al interacŃiunilor natură-societate.
Este demnă de menŃionat definiŃia dată de Simion MehedinŃi în chiar prelegerea
inaugurală a cursului de geografie Ńinut la Universitatea din Bucureşti acum mai bine de
un secol : „geografia este ştiinŃa pământului considerat în relaŃia reciprocă a maselor
celor patru învelişuri atât din punct de vedere static (al distribuirii în spaŃiu) cât şi din
punctul de vedere dinamic(al transformării în timp)”.5 DefiniŃie menŃinută şi în Terra (de
unde este cunoscută de către cei mai mulŃi dintre geografi n.i.) unde, al patrulea dintre
învelişuri (şi cel mai complex), este cel al vieŃii (biosfera) unde se include şi societatea6
Vintilă Mihăilescu afirma într-un studiu cu caracter teoretic publicat în 1945 că
„geografia studiază complexul planetar sau regional considerat ca întreg, rezultat din
îmbinarea şi colaborarea elementelor componente (aer, apă, uscat, vieŃuitoare) sub
impulsul forŃelor interioare şi exterioare învelişului geosferic” pentru ca în 1968 să
întărească şi să nuanŃeze cele de mai sus afirmând că „geografia descrie şi explică

4
Tot în 1959 în Perspective on the nature of geography R.Hartshorne ne oferă o definiŃie mai elaborată
„geography is concerned to provide accurate, orderly, and rational description and interpretation of the
variable character of the Earth surface” cf. Dictionary of Human Geography, 1992,pag.220;într-o traducere
aproximativă „geografia este preocupată de a furniza descrierea şi interpretarea corectă /exactă/precisă a
caracterului variabil al suprafeŃei Pământului (adică deosebirile areale dintr-un un loc şi altul, de la nivelul
întregului glob la cel al arealelor de mici dimensiuni, locale).
5
S.MehedinŃi,DisertaŃia inaugurală – obiectul geografiei, în “Opere complete”. Vol.I, Introducere în
Geografie, FundaŃia regală pentru literatură şi artă, Bucureşti 1943, p.21
6
În Terra, omenirii, ca parte a biosferei îi e rezervat un spaŃiu restrâns (pp.877-902), fapt care ne poate
înşela asupra rolului şi rostului societăŃii în geografie atribuit de părintele geografiei moderne româneşti.
Este ştiut faptul că omenirea tratată pe larg sub raport geografic (antropogeografic) alcătuieşte tema celei de
a doua mari lucrări, „Ethnos”, publicată foarte târziu, postum (2008). PărŃi consistente, considerate ca atare
de S.MehedinŃi, au apărut în cursurile universitare de etnografie (etnografia fiind în viziunea profesorului,
aidoma lui Ratzel o componentă a antropogeografiei; opinie cu care suntem întru totul de acord).
întregul teritorial (de la localitate la planetă) nedisociat nici chiar în timpul analizei lui pe
regiuni sau pe elemente”7.
În 1977, „având în vedere tendinŃa actuală de dezvoltare a geografiei” I.Donisă,
reputat geograf ieşean, geomorfolog ca formaŃie, dădea următoarea definiŃie geografiei:”
ştiinŃa (sistemul de ştiinŃe) care studiază sociogeosistemul ca formaŃiune complexă,
căutând să-i stabilească componenŃa, structura, fizionomia şi funcŃionalitatea lui, legile
care guvernează legăturile dintre părŃile componente, evoluŃia părŃilor şi a întregului
precum şi diferenŃierea lor spaŃială”8. Într-o formulă lapidară, geografia este ştiinŃa care
studiază socio- geosistemul.
Mai aproape de zilele noastre, un colectiv de la catedra de geografie umană şi
economică a FacultăŃii noastre formulează următoarele în legătură cu specificul geografie
: „Geografia este studiul suprafeŃei terestre privite ca mediu geografic şi loc al
activităŃilor umane (s.n.i.). Geografia implică analiza structurii şi interacŃiunilor celor
două sisteme majore, sistemul ecologic (care presupune relaŃia om-mediul în care
trăieşte) şi sistemul spaŃial (o serie de legături între areale geografice individualizate)”9.
Din toate aceste definiŃii, luări de poziŃii, apare drept remarcabil faptul de a oferi o
definiŃie geografiei în întregul ei, alta decât cea veche de 2300 ani (adică « descrierea
pământului ») şi totuşi nu prea departe de geo-grafia. Interesant că în unele materiale de
referinŃă, precum The Concise Oxford Dictionary of Geography, 1992, nu avem prezentat
termenul geography/geografie! În schimb, avem human geography/geografie umană
(inclusiv subramurile sale, numeroase) şi physical geography/geografia fizică. Semn că
termenul geografie a ajuns mai degrabă o „umbrelă” pentru preocupări tot mai variate,
neputându-i-se da conotaŃii precise, „personale”. Cu atât mai mult apar ca lăudabile
eforturile geografilor români amintiŃi mai sus (şi alŃii ne pomeniŃi) care continuă să
creadă în existenŃa unei ştiinŃe unitare numită geografie, în care se exprimă cu tot mai
multă vigoare geografia umană.
DiscuŃia s-a purtat în ultimele decenii asupra elementului cheie, definitoriu pentru
o ştiinŃă: este oare obiectul de studiu sau dimpotrivă metoda de studiu? Prof.I.Donisă
afirmă însă că metodele pot fi comune mai multor ştiinŃe, de aceea „criteriul obiectului de
cercetare (s.n.i.) rămâne cel mai potrivit”10 Şi acest obiect de studiu este
sociogeosistemul, un termen nou pentru o realitate îndeajuns de cunoscută, spaŃiul
geografic (privit însă într-o lumină nouă, sistemică) sau cum spunea prof.V.Mihăilescu,
întregul teritorial de la localitate la planetă. Ramurile şi subramurile geografiei, tot mai
numeroase, pot studia doar componente al sociogeosistemului, pe această cale păstrând
drept la existenŃă şi geografia sistematică (alături de geografia regională).
Interesant ar fi credem, nu CE studiem ci CUM studiem, aceasta pentru că, aşa
cum remarca J.Beaujeu-Garnier, odată cu dezvoltarea ştiinŃei, tot mai multe ramuri ale
cunoaşterii reclamă ca obiect secŃiuni, părŃi ale realităŃii terestre, sub diferitele sale forme

7
Citatele după I.Donisă, 1977, p.84. Să remarcăm că în plină perioadă dogmatică de separare a geografiei,
sub influenŃă sovietică, în geografie fizică şi geografie economică ramuri cu legi proprii diferite (legi
naturale, respectiv legi sociale), profesorul V.Mihăilescu continua să militeze pentru unitatea geografiei, al
cărei criteriu decisiv era cel regional/areal/spaŃial în buna tradiŃie kantiană („geografia studiază fenomenele
şi obiectele ce aparŃin aceluiaşi spaŃiu...”). În acelaşi timp observăm că unitatea spaŃială de bază o
reprezintă localitatea, secvenŃă terestră cu profundă conotaŃie antropogeografică.
8
I.Donisă, 1977, op.cit.,p.84
9
G.Erdeli et al ,1999, DicŃionar de geografie umană, Edit.Corint, Bucureşti, p.139
10
I.Donisă, 1977, op.cit.,p.85
de manifestare/prezentare. De aceea metoda geografică - abordarea specifică a realităŃilor
terestre - este cea care dă originalitate şi unitate ştiinŃei noastre11. De altfel, un alt mare
geograf francez, Pierre George afirma cu ani în urmă că „noi rămânem ataşaŃi
personalităŃii geografiei ca ştiinŃă umană, convinşi fiind că semnificaŃia sa proprie, în
raport cu cea a ştiinŃelor Pământului, este de a considera în permanenŃă fenomenele de
orice fel, pe care le studiază, în raporturile lor cu prezenŃa şi acŃiunile colectivităŃilor
umane de pe suprafaŃa globului”12
Ajunşi în acest punct al scurtei noastre prezentări13 să constatăm că domeniul
mare al geografiei, întregul planetar sau sociogeosistemul capătă noi înfăŃişări, prezintă
noi dinamici strâns legate de presiunea tot mai puternică şi mai variată exercitată de
societate asupra mediului înconjurător. De aceea, nu trebuie să surprindă faptul că
geografia este tot mai des inclusă în rândul ştiinŃelor umane, individualizându-se în
rândul acestora prin obiectul său de studiu şi anume relaŃiile societăŃii/omenirii cu mediul
natural/înconjurător/ geografic – trei termeni oarecum echivalenŃi dar nu identici.
Deoarece nu toŃi geografii se apleacă asupra acestei probleme (analiza şi
prezentarea relaŃiei om-mediu) s-a detaşat o ramură distinctă, majoră (una din cele două)
care a purtat de-a lungul timpului (şi în prezent la fel) mai multe denumiri: geografie
culturală (1875, Fr.Ratzel), antropogeografie (Fr.Ratzel), geografie socială (1884, Elisée
Réclus), geografie umană (1903, P.Vidal de la Blache). Termenul de geografie
economică a fost folosit prima oară în sec.18 de M.V.Lomonosov14 dar utilizarea „de
masă” – ca echivalent al celor dinainte - a înregistrat-o în URSS şi în Ńările est-europene
până în anul 1989. Ulterior, a căpătat Ńi în aceste Ńări, sensul său normal, cel de studiere în
profil territorial/spaŃial a activităŃilor economice.
În geografia românească s-a folosit mai întâi termenul antropogeografia
(prof.S.MehedinŃi l-a folosit-o şi impus pentru o bucată de vreme) apoi, în perioada
interbelică s-a generalizat putem spune expresia geografie umană iar în perioada
comunistă s-a folosit geografia economică, asupra conŃinutului şi sensurilor acestei
noŃiuni fiind organizată chiar şi o dezbatere academică la mijlocul anilor ’60 (1965,
dezbatere găzduită de revista Forum). Interesant este că, în plină dominare a geografiei
economice (a termenului respectiv, oficializat) prof.I.Popovici admite ca echivalent pe
cel de geografie socială15 iar I.Donisă crede că „ar fi mai potrivit termenul de
sociogeografie...(dar) pentru că denumirea de geografie economică este generalizată şi
oarecum oficializată şi în Ńara noastră, o vom utiliza şi noi ....în definitiv , nu denumirea
contează ci conŃinutul ei, sensul care i se dă”16. După 1989 s-a revenit treptat la cel de
geografie umană, având ca element de tranziŃie sintagma geografie umană şi economică,
denumire folosită în desemnarea catedrei de profil din facultatea noastră.
Punctul nostru de vedere este diferit, deoarece considerăm ca potrivit spre a
desemna această mare secŃiune a geografiei termenul de antropogeografie. Acesta a fost
combătut de mulŃi geografi (din vechea gardă!) pentru conotaŃiile sale etnografice (sau

11
J.Beaujeu-Garnier, 1971, La géographie: méthodes et perspectives, Masson, Paris.
12
apud I.Donisă, 1977, op.cit.,p.88
13
Aceste aspecte au fost detaliate în cursul Ńinut pe semestrul I, vezi M.Ielenicz, L.Comănescu, Bazele
geografiei fizice, Ed.Credis, Bucureşti, 2003, pag.10-21
14
Cf. V.N.Semevskij, 1972, Vvedenie v ekonomičeskuju geografiju, Leningrad, p.73
15
I.Popovici, L.Mănescu, 1973, Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei, partea a II-a, CMUB,
pag.71
16
I.Donisă, 1977, op.cit.,pag.94
chiar biologice) care însă trebuie păstrate şi corect interpretate17.. Mai mult lor trebuie să
li se alăture aspectele de ordin social care practic se subînŃeleg deoarece omul este o fiinŃă
socială. De aceea considerăm că termenul antropogeografia are o mult mai mare
acoperire comparativ cu ceilalŃi termeni.
Argumente suplimentare ar fi pe scurt următoarele:
a) Termenul de geografie umană - care a făcut şcoală în geografia românească
interbelică şi a renăscut după 1989 - este folosit azi într-un sens diferit de cel dat de
creatorul său, P.Vidal de la Blache. Prin el, părintele geografiei moderne franceze căuta
să evidenŃieze personalitatea unui spaŃiu conturată din conexiunile, relaŃiile dintre
elementele şi fenomenele geografice într-un anumit context local, termenul fiind, în
esenŃă, expresia unei geografii regionale.
De la sintagma geografie umană este dificil să formezi derivate (ceea ce nu este
cazul cu termenul antropogeografie de la care avem, antropogeograf (cel ce practică
acest demers), antropo- geografic (ceva relaŃionat cu prezenŃa omului într-un anumit
spaŃiu : studiu antropogeografic, caracter antropogeografic, specific antropogeografic
ş.a.).18
Încă ceva, dacă noi ne-am obişnuit cu această formulă, nespecialiştii, publicul larg
căruia ne adresăm în diverse situaŃii, ar putea presupune, firesc, la auzul acestei sintagme
- geografia umană - că există şi o geografie inumană ! Profesorul S.MehedinŃi, om de
cultură, care avea clară proprietatea (semnificaŃia corectă) a cuvintelor sublinia
subŃirimea semantică a geografiei umane19. Mai mult, apariŃia unei noi ramuri, geografia
umanistă20, sporeşte şi mai mult confuzia, dacă ne gândim la calificativul, termenul de
individualizare a acelor geografi cu preocupări în acest domeniu (ei sunt, firesc, geografi
umanişti, termen folosit şi pentru cei care se ocupă de geografia umană!). Rămânem la
convingerea că geografia umană este un termen ce aparŃine geografiei regionale;
b) Termenul de geografie economică, folosit timp de decenii ca desemnând a
doua mare ramură majoră a geografie este mai puŃin acoperitor ca realitate ştiinŃifică
decât cel de antropogeografie şi chiar decât cel de geografie umană, geografia economică
fiind astfel inclusă şi nu echivalentă celor două noŃiuni menŃionate;
c) termenul de geografie socială, folosit şi el ca „înlocuitor”21 şi-a căpătat în
ultimele decenii o consistenŃă proprie, prin analiza sub toate aspectele spaŃiale a
grupurilor umane şi mai puŃin a rezultatelor acŃiunilor acestora. Sarcina studierii lor este
circumscrisă geografiei culturale, un alt termen care îl concurează pe cel de
antropogeografie dar cu succes limitat.
În aceste condiŃii şi observând că termenul geografia are înŃelesul pe care-l
cunoaştem (din antichitate şi până în zilele noastre, cu elemente de înnoire desigur)
considerăm că termenul de antropogeografie, construit în manieră clasică, normală (din

17
Faptul că a fost creat de Fr.Ratzel, şi, de asemenea, că a fost folosit de S.MehedinŃi constituie credem
argumente suplimentare de credibilitate.
18
Încercările unor geografi de a impune calificativul umano-geografic este forŃată şi fără sorŃi de izbândă.
19
Între altele, într-o lucrare dedicată elevilor din anul terminal de liceu aflăm următorul pasaj elocvent:
« francezii îi spun geografie umană, un calificativ puŃin potrivit (s.n.i.) – ca şi cum ar putea fi o geografie
« neumană » adică sălbatică. Alături de antropologie, termenul de antropogeografie ni se pare destul de
potrivit. » cf. S.MehedinŃi, 1944, Antropoogeografie, ediŃia a IV-a, p.17, nota infrapaginală.
20
Vezi mai departe în modulul IV.
21
Aşa cum este cazul Germaniei unde Sozialgeographie (geografie socială) a luat locul termenului
Anthropogeographie (antropogeografie).
termeni de origine greacă, cunoscuŃi de toată lumea ) reflectă cel mai clar geografia
privită prin prisma omului, locuitor al Terrei, creator de medii şi modificator al mediului
natural existent.
Dată fiind obişnuinŃa căpătată deja în a folosi expresia geografie umană – cu largă
circulaŃie în echivalent lingvistic în limba franceză şi cea engleză – vom continua să o
folosim în acest curs în alternanŃă cu termenul de antropogeografie.
Să reluăm aici definiŃia dată la începutul acestei secŃiuni a cursului definiŃia dată
geografiei umane/antropogeografiei. Prin urmare, geografia umană reprezintă acea parte
a geografiei care studiază grupurile (colectivităŃile) umane, mai precis activităŃile şi
structurile sociale (economice, sociale, culturale şi politice) în contextul lor
spaŃial/teritorial. Geografia umană are de asemenea în vedere modalităŃile în care
oamenii interacŃionează cu mediul natural. De altfel, acest aspect al relaŃiilor om-natură a
constituit mult timp principala preocupare a antropogeografilor.
La nivelul cel mai simplu - confundat de către negeografi sau de unii geografi
fizicieni cu întreaga geografie umană - aceste demersuri cuprind descrierea directă şi
cartografierea fenomenelor şi aspectelor antropogeografice, de exemplu unde sunt
localizate oraşele şi unităŃile industriale, activităŃile productive în general. În realitate,
cercetarea geografilor umanişti merge mult mai departe decât această imagine comodă,
simplificată22.
Şi aceasta pentru că ei - după ce au identificat fenomenele şi obiectele geografice
în cauză (răspunzând la prima întrebare a geografiei - UNDE ?) - caută să înŃeleagă
CUM ? şi DE CE ? aceste structuri şi activităŃi umane (observate şi cartografiate) s-au
dezvoltat, în modalităŃile concrete observate, în anumite locuri şi nu în altele. Cum s-a
ajuns de la simpla descriere şi cartografiere, reprezentare pe hartă a obiectelor geografice
la analiza cauzelor şi efectelor acestor dispuneri spaŃiale este o întrebare la care aflăm un
răspuns mulŃumitor urmărind dezvoltarea şi consolidarea pe plan teoretic şi metodologic
a acestei ramuri deosebit de importante, cea mai dinamică practic, a geografiei.
Geografia umană este în acelaşi timp şi cea mai veche dintre ramurile majore ale
geografiei. Nu este o pledoarie pro domo şi cursul de faŃă va căuta să vă familiarizeze cu
problemele teoretice, cu evoluŃia gândirii antropogeografice. ImportanŃa geografiei
umane/ antropogeografiei este semnificativă nu doar pentru formarea noastră complexă, a
geografilor. ÎnŃelegerea geografiei umane este importantă atât sub raport intelectual
(adică înŃelegerea lumii din jurul nostru, în care trăim) cât şi sub cel practic. În această
din urmă privinŃă avem în vedere rolul geografiei umane în formarea unei mentalităŃi
favorabile păstrării şi îmbunătăŃirii calităŃii mediului (o mai bună cunoaştere a relaŃiilor
om-mediu modifică atât percepŃia noastră asupra mediului natural, înconjurător cât şi
modul de intervenŃie, de acŃiune asupra acestuia), în sporirea eficienŃei activităŃilor, în
îmbunătăŃirea analizelor politice şi implicit la făurirea politicii (interne şi externe), la
promovarea justiŃiei/ dreptăŃii sociale ş.a.

22
Într-o lucrare recentă P.Claval oferă următoare definiŃie:”La géographie humaine étudie la répartition des
hommes, de leurs activités et de leurs oeuvres à la surface de la terre, et tente de l’expliquer par la manière
dont les groupes s’insèrent dans l’environnement, l’exploitent, et le transforment; le géographe analyse les
interactions qui font que les choix effectuées par les uns et les autres entraînent des résultats qui diffèrent
des attentes de tous; il se penche sur les liens que les individus tissent entre eux, sur la façon dont ils
instituent la société, l’organisent et l’indentifient au territoire dans lequel ils vivent ou dont ils
rêvent”(P.Claval, Géographie culturelle, une nouvelle approche des sociétés et des milieux, Armand Colin,
2003, pag.4-5)
 Ultimul aspect poate pare uşor artificial/forŃat ca fiind de domeniul geografiei; vă
spun acum doar că geografia socială este de două-trei decenii una din cele mai dinamice
discipline geografice, care a reinstalat geografia – prin reprezentanŃii săi precum David
Harvey – în atenŃia autorităŃilor (practicienilor) şi a publicului larg. Vom vedea mai larg
aceste aspecte la momentul potrivit.
Poate par cam ambiŃioase sau preŃioase aceste afirmaŃii dar la o analiză mai atentă
a tuturor acestor mari probleme ale lumii de azi şi din totdeauna se va vedea că elementul
spaŃial adică geografic este crucial. Oamenii trăiesc în anumite locuri în care ei învaŃă
cine şi ce sunt şi de asemenea graŃie acestor localizări ei “învaŃă” cum să gândească şi
cum să se comporte ( a se vedea comportamentul americanilor – simpli cetăŃeni -în toată
lumea, chiar şi cel al englezilor ş.a.). Locul natal, formativ îşi pune amprenta pe modul
nostru de manifestare în societate, în lume. Ultimul cuvânt este unul polisemantic cu
valenŃe geografice puternice … ce de lume a venit azi aici,,, a plecat în lumea largă, a
ajuns pe lumea ailaltă..ş.a.
Începuturile abordării ştiinŃifice ale realităŃilor antropo- geografice le aflăm în
Grecia antică aspect pe care-l vom prezenta imediat. Înainte însă de a face primul pas în
această direcŃie să mai spunem că de atunci lumea locuită (oicumena) s-a schimbat (s-a
mondializat) şi de asemenea, şi modalităŃile de gândire, de abordare a geografiei umane.
Toate acestea vă vor fi prezentate în acest semestru, la sfârşitul căruia sper ca percepŃia
voastră asupra geografiei umane/ antropogeografiei să fie mai rotundă şi mai corectă.

1.3.EvoluŃia în timp a concepŃiilor geografice/antropogeografice. Antichitatea

elenă şi romană.

Geografia este unul din cele mai vechi domenii ale cunoaşterii. După o apreciere
foarte potrivită, uşor anecdotică, “primul geograf a fost acea persoană care a trecut un râu
şi/sau a urcat un deal, a observat ceea ce era de cealaltă parte, s-a întors acasă şi a relatat
despre cele văzute”23. Astfel de observaŃii despre natura locurilor din orizontul local
(privită ca resursă) dar mai ales despre oamenii din spaŃiile adiacente (potenŃiali inamici,
aliaŃi ş.a.), amplificate în timp şi cumulate (graŃie inventării scrisului) au avut de la
început un vădit caracter utilitar, caracter care este şi prezent specific ştiinŃei noastre.
Ceea ce a reŃinut un personaj de la începuturile istoriei Europei, faimosul Ulisse/Odiseu,
din îndelungile sale peregrinări impuse de războiul troian şi de revenirea în Ithaka a fost
“cunoaşterea cetăŃilor/oraşelor şi a obiceiurilor popoarelor întâlnite”24. Iar autorul
Odyseei, Homer, este considerat părintele geografiei, calificativ ce i-a fost acordat de
către geografii antici, între care Strabo o spune cel mai clar şi argumentat. Ulterior, şi mai
ales în timpurile noastre este acreditată ideea ca Herodot să fie adevăratul fondator al
geografiei (deşi el este mai degrabă cunoscut ca părintele istoriei).
Cel mai vechi observator al relaŃiei om-mediu, mai precis al influenŃei exercitate
de mediu asupra omului a fost Hipocrate („părintele tutelar” al medicilor), lucrarea
revelatoare în acest sens fiind „Despre aer, apă şi locuri”. Pe el ca medic la preocupat
influenŃa climei şi a pământului asupra sănătăŃii oamenilor. „Când afirmă – deşi nu întru
totul conform adevărului – că locuitorii din regiunile muntoase sunt de statură înaltă, în

23
K.C.Davis, 1993, Do you know much about.. Geography, p.5
24
P.Vidal de la Blache,Principes de Geographie Humaine,Armand Colin, 1936, p.3
timp ce acei din câmpiile calde sunt mărunŃi şi au părul negru şi pielea în general mai
mult brună decât albă – atunci suntem în plină antropogeografie......El observă că naturii
locului îi corespund forma corpurilor (omeneşti) şi dispoziŃia sufletului; că oamenii se
resimt de schimbările vânturilor şi corpurile lor se modifică după ele; că sciŃii se
deosebesc de egipteni la înfăŃişare, care e diferită, la unii din cauza excesului de căldură,
la alŃii din cauza excesului de frig, că în Egipt oamenii sunt moleşiŃi de căldură şi lipsiŃi
de curaj şi de hotărâre, în timp ce sciŃii, trăind într-un climat mai aspru, sunt cruzi, vicleni
şi furioşi, pe când grecii, bucurându-se de un climat aflat la egală depărtare de frig şi
căldură, reunesc într-un echilibru perfect însuşirile extreme ale oamenilor din cele două
climate atât de deosebite..”25.
ApariŃia geografiei în coloniile greceşti de pe Ńărmul Asiei Mici (Milet ş.a.) nu
este deloc întâmplătoare, ele fiind situate în apropierea marilor civilizaŃii din
Mesopotamia (Babilon, Asiria), Persia (devenită un mare stat în acea vreme) şi din E şi
SE Mediteranei (Fenicia, Egiptul); prin călătorii efectuate în aceste adevărate focare de
cultură şi civilizaŃie, filosofii greci, transformaŃi în logografi (nume ce precede pe cel de
geografi), au preluat - dincolo de impresiile personale asupra locurilor şi oamenilor
întâlniŃi - numeroase cunoştinŃe ştiinŃifice care treptat au fost înglobate în adevărate
sisteme de gândire. Între aceşti gânditori, Thales a realizat primul model materialist
asupra originii lumii.
El a abandonat apelul la zei şi alte elemente supranaturale şi a afirmat că elementul primordial în
explicarea lumii este APA ; pornind de la apa primară s-a născut pământul, care este oarecum un element
rezidual al ei, şi de asemenea aerul şi focul, care sunt vapori, exalări ale apei.”Totul se naşte din apă şi totul
se întoarce în apă” afirma Thales26
Thales este primul dintre listă destul de lungă de gânditori care au dat un nou curs
filosofiei greceşti şi implicit geografiei, deoarece până în secolul al III-lea î.Hr. ştiinŃa
noastră era un segment al cunoşterii filosofice. Alături de Hipocrate, alŃi filosofi,
gânditori au atras atenŃia asupra acŃiunii exercitate de mediu asupra oamenilor; între cei
mai cunoscuŃi îi amintim pe Platon (în cartea a V-a a Legilor sale) şi Aristotel (în cărŃile
IV şi VII ale Politicii sale). Dintre autorii milesieni să-l menŃionăm pe Hecateu (550-475
î.Hr.) care a realizat prima descriere sistematică a lumii (cunoscute grecilor), însoŃită de o
hartă destul de corectă a Ńinuturilor din spaŃiul egeean.
În spaŃiul cultural european, geografii din Milet au fost cei care au introdus
noŃiunea de continent precum şi denumirile de Europa şi Asia. Pe hărŃile vremii cele două
continente erau despărŃite de o mare care prin poziŃia sa s-a numit de atunci Marea
Mediterană (la mijlocul uscatului, uscat înconjurat de o apă mult mai mare
Okeanos/oceanul). Mai târziu s-a adăugat şi numele pentru a treia masă continentală a
Lumii Vechi e vorba de Africa, pe care grecii au numit-o Libya. GraniŃa dintre Europa şi
Asia era dusă pe fluviul Don (Tanais) iar cea dintre Asia şi Africa în lungul Nilului27.
Prin aceste limite între continente, duse în lungul unor ape curgătoare, limite fragile,
neînsemnate la scara uriaşului teritoriu de uscat, avem consemnată unitatea terestră a

25
N.Al.Rădulescu, 1947, op.cit., pp.3-4
26
A.Bonnard,CivilizaŃia greacă,Edit.ŞtiinŃifică,Bucureşti,1969,vol.II,pp.63-64
27
vezi şi Plinius, 2001,Historia Naturalis, vol I., Edit.Polirom, Iaşi, p.84. Dacă avem aceste lucruri în
vedere, mai ales graniŃa de pe Don, observăm că situarea actualei Europe răsăritene (componentă a fostei
URSS) în Asia are o străveche tradiŃie.
Lumii Vechi şi poziŃia ei aidoma unei uriaşe insule înconjurate de Ocean28. Greu şi-ar
mai fi găsit astfel loc o altă masă de uscat, viitoarea Lume Nouă, în gândirea şi
mentalitatea celor antici. Nici măcar întreg uscatul Lumii Vechi nu era cunoscut
popoarelor civilizate din jurul Mediteranei !
Revenind la primele secole de existenŃă ale geografiei (antropogeografiei) să
spunem că originea numelor de Europa şi Asia era de mult uitată în epoca lui Herodot,
părintele istoriei dar şi al geografiei (după unii cercetători29). Herodot a fost un adevărat
explorator al Lumii Vechi care a făcut cunoscută grecilor întrega lume accesibilă
cunoaşterii lor, şi aceasta atât prin călătorii în cele mai îndepărate regiuni (din stepele
pontice la Assuan şi din Mesopotamia până în S Italiei şi N Africii, Cartagina) cât şi prin
înregistrarea celor auzite de el în călătoriile respective despre alte locuri, necălcate de el.
Herodot spune la un moment “dacă aceste cuvinte par demne de crezut cuiva, el poate să
le acorde încredere; în ceea ce mă priveşte, n-am alt scop în toată această operă decât să
scriu ceea ce aud spunându-se de unii şi de alŃii”30.
Asupra altor două aspecte mă voi opri şi anume asupra primei semnalări (din
auzite evident) a populaŃiei de pigmei în zona de izvoare a Nilului, fapt ce se va confirma
abia la mijlocul secolului al l9-lea, şi asupra informaŃiei despre oamenii ce locuiesc mai
la nord de SciŃia(deci în N Europei) şi “care dorm şase luni pe an”.Acest din urmă aspect
este de fapt este o prezentare distorsionată a realităŃii nopŃii polare. NopŃile albe întâlnite
la latitudini subpolare sunt semnalate ulterior de către Pytheas (c.330 î.Hr.), primul
navigator polar al omenirii. “El (Pytheas, n.i.) constată, vara, nopŃi de două sau trei ore,
zile de douăzeci şi una până la douăzeci şi două de ore”31.
Herodot este cel mai de seamă reprezentant al direcŃiei geografiei regionale
antice elene – oferind informaŃii despre climă, faună, relief, căi de comunicaŃii, popoare
şi oraşe; el descrie, între altele, Babilonul ca pe cel mai mare oraş al lumii şi semnalează
utilizarea bitumului (ca liant) în construcŃia zidurilor, lungi de 20 km, ce-l înconjurau32.
El consemnează de asemenea particularităŃile culturale şi de viaŃă ale populaŃiilor cu care
a venit în contact sau despre a aflat informaŃii (ex. cu educaŃia tinerilor persani care Ńinea
de la 5 la 20 de ani, timp în care erau învăŃaŃi trei lucruri, “să călărească, să tragă cu arcul
şi să spună adevărul”. Nimic nu-l putea izbi mai mult pe un grec care admira
“ireproşabilele minciuni ale lui Ulisse”33.
Despre caracterul popoarelor, Herodot menŃiona că el depinde de numeroase
cauze, atât naturale cât şi de ordin social-istoric, observaŃii deosebit de valoroase care
exced simplul determinism environmental.
Cele nouă volume/cărŃi ale ”Historiilor” sale (în greacă istoria = anchetă) sunt
extrem de interesante atât în privinŃa factologiei, a informaŃiilor concrete (vezi mai sus
câteva dintre ele) cât şi prin explicaŃiile pe care le aduce autorul diferitelor fenomene
naturale şi situaŃii antropogeografice întâlnite personal sau incluse în relatările altora.

28
Astăzi, aflăm din primele clase de şcoală că prin continente desemnăm „acele mase mari de uscat
separate între ele prin mari întinderi apă”. În acest context trebuie să spunem că Europa este mai mult o
creaŃie antropogeografică, ea fiind în fapt o uriaşă peninsulă a Eurasiei.
29
Vezi mai sus părearea anticilor, pentru care părintele geografiei este Homer.
30
A.Bonnard,op.cit.vol.II,p.138
31
A.Bonnard, op.cit.,vol.III,p.209
32
Folosirea ca liant a bitumului(smoalei) este semnalată şi în Biblie (Geneza, capitolui 11 cu 3, dedicat
Turnului Babel) ...”şi cărămida le-a Ńinut loc de piatră şi smoala le-a Ńinut loc de var (mortar n.i.)”
33
A.Bonnard,op.cit.,vol.II,pag.143
Această monumentală lucrare, ajunsă practic întactă până în zilele noastre, este însoŃită de
o hartă a lumii considerată drept cea mai bună realizată până atunci.
După Herodot, în secolele următoare, geografia antică face progrese
însemnate atât în domeniul teoriei, al ideilor cât şi în cel al cartografiei. Sub raport
conceptual cea mai mare realizare este cea privitoare la forma sferică a pământului. Ea a
fost formulată şi argumentată (inclusiv filosofic) de către Aristotel. El a introdus şi
concepŃia despre atmosferă34 ca înveliş al Terrei şi a dezvoltat concepŃia zonalităŃii
climatice, în raport cu care a dezvoltat şi unele idei antropogeografice. El spunea că
“libienii”(adică africanii) au pielea neagră din cauză că sunt “arşi” de soare. Chiar dacă
exprimarea este derutantă ea exprimă o realitate concretă şi o adaptare a omului la
condiŃiile de insolaŃie puternică. A trebuit să apară genetica modernă pentru a semnala
corelaŃia dintre intensitatea soarelui şi pigmentarea pielii omului. O altă idee exprimată
de Aristotel priveşte relaŃia dintre situl unui oraş şi regimul politic din respectiva aşezare
urbană. El spune că situarea pe o înălŃime este cea mai bună pentru un oraş cu conducere
oligarhică; în schimb, pentru un oraş cu regim democratic este mai nimerită aşezarea într-
o câmpie! Să spunem că Aristotel este cel care a propus noŃiunea de oikumenă, pentru a
desemna spaŃiul terestru locuit, spaŃiu considerat peste secole (de către Strabon) obiectul
de studiu al geografiei; noŃiunea a fost încetăŃenită în limbajul geografic mult mai târziu
de către Fr.Ratzel.
Un alt enunŃ aristotelian, cu acoperire în realitate (confirmat mult, mult mai
târziu) este acela că - în virtutea echilibrului universal (o idee filosofică) - trebuie să fie
un continent şi la sud de ecuator, adică la “antipozi” (partea opusă tălpii piciorului) aşa
cum este unul la nord de acesta.
Pe lângă adevăruri el a “produs” şi o serie de enunŃuri inacceptabile în prezent,
dar care au avut un anumit răsunet până târziu în Evul Mediu. Între ele este cel după care
odată cu apropierea de ecuator temperaturile sunt tot mai ridicate astfel că viaŃa ar deveni
imposibilă în acea zonă. Dat fiind prestigiul enorm al filosofului, afirmaŃia s-a constituit,
putem spune, într-un obstacol redutabil în calea explorării coastei de vest a Africii35. Mai
mult, axcest fapt a fost împiedicat şi de o altă afirmaŃie după care între Lybia (Africa) şi
sudul Indiei ar exista o legătură terestră, transformând asfel, imdirect, ceea ce noi
cunoaştem ca Oceanul indian într-o mare închisă36
Cea mai importantă contribuŃie a lui Aristotel priveşte însă metoda de lucru,
ştiinŃifică. Este vorba de metoda inductivă (opusă cei deductive practicate de profesorul
său Platon) metodă folosită şi în zilele noastre în explicarea fenomenelor lumii reale,
concrete din jurul noastru. Pe cale inductivă noi pornim de la cazuri particulare şi
ajungem la generalizări care contribuie (în cazul geografiei) la înŃelegerea mai bună a
realităŃilor spaŃiale. Spre exemplu, efectuând studii de detaliu asupra tuturor oraşelor mici
din România vom putea ajunge la unele concluzii cu tentă de generalizare, utile în
aprecierea modalităŃilor de evoluŃie social-economică a celei mai cuprinzătoare categorii
de aşezări urbane. Sau, examinând situaŃiile concrete ale oraşelor mari în perioada
tranziŃiei de la economia centralizată la cea de piaŃă (capitalistă) vom înŃelege mai bine de
34
Principala lucrare geografică a lui Aristotel este „Meteorologica” .
35
Este cunoscut că în sec.15 în campania de explorări iniŃiată de regele Henric „Navigatorul”, cei plecaŃi
spre S, în lungul Ńărmului vestic al Africii, îşi făceau şi testamentul, convinşi fiind că odată ajunşi la ecuator
nu mai era cale de întors.
36
Alexandru Macedon, „elevul” lui Aristotel, plănuia să se întoarcă din India pe uscat, pe la izvoarele
Nilului şi apoi în susul marelui fluviu să ajungă în metropola înfiinŃată de el, Alexandria!
ce tranziŃia nu a generat acelaşi tip de probleme (mai precis în aceleaşi proporŃii – şomaj,
delincvenŃă, suburbanizare rezidenŃială ş.a.) în toate oraşele.
Filosofia elenă dezvoltată pe alte coordonate faŃă de filosofia orientală şi-a
conturat mai multe şcoli care nu erau doar centre ale discuŃiei despre principii ci şi puncte
de lucru ale cercetării pozitive. În răstimpul câtorva generaŃii a ajuns să se constituie în
aceste şcoli un mare număr de ştiinŃe ale naturii ca şi de ştiinŃe ale spiritului37. Însă îndată
ce activitatea ştiinŃifică a ajuns pe cea mai înaltă treaptă a dezvoltării în şcoala lui
Aristotel, coordonarea ei unitară s-a destrămat precum imperiul lui Alexandru
(Macedon). Atunci ştiinŃele particulare s-au maturizat devenind autonome.
A fost şi cazul geografiei „actul de independenŃă/autonomie” fiind semnat de
Erathostene primul care a folosit noŃiunea/ cuvântul GEOGRAFIE spre a desemna
studiul /descrierea Pământului; tot el este cel care a calculat cu o eroare de numai 0,5
%(!) dimensiunile Pământului. Toate rezultatele mai însemnate pentru ştiinŃa noastră sunt
consemnate în cea mai importantă lucrare a sa “Geographica”, o lucrare în trei volume
care a ajuns la noi indirect, prin scrierile altora (mai ales prin cele ale lui Strabon38).
Născut la Cyrene (Libia de azi) în anul 275/276 î.Hr. Erathostene face studii şi îşi petrece prima
parte a vieŃii sale la Atena, supranumită cetatea filosofilor. În anul 235 î.Hr.este chemat de Ptolemeu al III-
lea, conducătorul Egiptului, ca director al faimoasei biblioteci din Alexandria. Personalitate de primă
mărime a culturii şi ştiinŃei antice Eratosthene este în primul rând un geograf. El duce mai departe un
proiect de realizare a unei hărŃi a lumii cunoscute, proiect început de Dicaiarhos(Dicearh) în jurul anului
300 î.Hr. Această hartă a “oikumenei” (a lumii locuite, cunoscute grecilor), folosea un sistem de coordonate
(8 linii verticale şi transversale) trasate la distanŃe diferite una de alta(s.n.i.) Erathostene a emis şi mai
multe idei valoroase între care cea a oceanului unic, de unde şi posibilitatea de a ajunge în India, pornind
din Spania (Iberia). El spune de altfel că “ dacă imensitatea Mării Atlantice nu ne-ar impiedica, s-ar putea
trece înot din Iberia (Peninsula Iberică) în India, pe cercul aceleiaşi paralele”39.
Elaborarea de hărŃi a continuat şi după moartea lui Erathostene, Hipparh
cunoscut matematician grec, primul care a încercat să folosească – în cartografie -
proiecŃiile pentru a înlătura distorsiunea creată prin reprezentarea în plan a suprafeŃei
curbe a pământului; tot el a elaborat noŃiunile de latitudine geografică şi longitudine
geografică.
Un alt mare geograf al antichităŃii a fost Poseidonios din Rhodos care a calculat
pe alte baze (algebrice), dimensiunile Pământului ajungând la o valoare apropiată de cea
dată de Erathostene; din motive ce nu se cunosc circumferinŃa Terrei stabilită de
Poseidonius a fost redusă de către Strabo, alt mare geograf antic, de la aproape 25 000
mile (corect 24 860) la 18 000 mile. Această eroare, regăsită în opera lui Ptolemeu (via
Marinus din Tyr), i-a sugerat lui Cristofor Columb să pornească spre Vest către
continentul asiatic (cu ce urmări, se cunoaşte).
Poseidonius a mai afirmat – contrazicându-l pe Aristotel - că regiunea ecuatorială
poate fi locuibilă, cele mai mari temperaturi întâlnindu-se în regiunile deşertice din aşa
numita, pe atunci, zonă temperată.
Marele geograf Strabon (64 î.Hr. – 17 d.Hr.) trăitor în Imperiu Roman dar grec
de origine (din Asia Mică) a lucrat şi el la biblioteca din Alexandria dar şi a călătorit mult
în lumea cunoscută de greci şi de romani. “Şi desigur printre autorii, care s-au ocupat de
geografie, nu se va găsi unul singur care să fi străbătut mai multe Ńări decât mine între
limitele arătate mai sus” (Armenia până în Sardinia, Pontul Euxin până la hotarele
37
W.Dilthey, EsenŃa filosofiei, Edit.Humanitas, 2002, pag.42
38
Strabon,Geografia, vol.I, cartea a I-a,Edit.ŞtiinŃifică,Buc.,1970
39
N.Fradkin, Din istoria hărŃii, Edit.ŞtiinŃifică, Buc.1961, pag.34
Etiopiei)40. Pe baza impresiilor personale şi a textelor autorilor anteriori lui, a redactat o
impunătoare lucrare, în 17 volume/cărŃi, intitulată “Geographica”. Prin această lucrare ne
sunt cunoscute între altele, activitatea şi călătoria lui Pytheas, una din personalităŃile cele
mai interesante sub raportul geografiei, din antichitate. Din lucrarea acestuia, azi
pierdută, Strabon s-a inspirat copios pentru descrierea Ńinuturilor de NV ale Europei; el
nu a fost de acord cu ce scria Pytheas, deşi faptele relatate acolo s-au dovedit a fi exacte.
Tot graŃie lui Strabon au ajuns la noi şi fragmente din “Geographica” lui
Erathostene, amintită anterior, lucrare care nici ea nu a mai ajuns până în zilele noastre.
Ea a dispărut alături de alte numeroase opere ale antichităŃii în incendiul ce a distrus în
anul 341 faimoasa bibliotecă din Alexandria. Cu cele consemnate personal în lungile
călătorii şi cu cele compilate din alŃi autori (n.i. atunci nu exista legea drepturilor de autor
!), Strabon a realizat acea monumentală operă care îl evidenŃiază drept cel mai de seamă
reprezentant al geografiei regionale antice. Datorită faptului că a ajuns intactă practic
până în zilele noastre şi a ambiŃiei lui Strabo de a menŃiona ideile şi aspectele cele mai
importante ale geografilor anteriori lui (ale căror lucrări sau pierdut sau au ajuns
fragmetar la noi) avem în „Geographica” sa o remarcabilă sinteză a gândirii geografice
antice.
Pentru antropogeografie, lucrarea lui Strabon este deosebit de importantă prin
faptul că evidenŃiază şi adaptarea activă a omului la mediu (sau cu o expresie mai veche,
- lupta omului cu natura). El „a observat pe bună dreptate că egiptenii, babilonienii sau
atenienii au ajuns la civilizaŃii strălucite nu datorită mediului care le-a fost puŃin
favorabil, ci muncii lor. Este pentru prima dată cînd se pune problema reacŃiunii omului
împotriva mediului.
Strabon poate fi considerat precursorul geografiei politice. Astfel în opera lui
geografică scoate mereu în evidenŃă atât piedicile cât şi înlesnirile cu care mediul
geografic înrâureşte dezvoltarea statelor. Observând că romanii au ajuns în stăpânirea
Mediteranei, graŃie poziŃie dominante pe care o are peninsula italică, Strabo nu face
altceva decât să stabilească cel dintâi principiu geopolitic”41.
Merită să ne oprim şi asupra ideilor lui Strabon în legătură cu specificul
geografiei, idei care reliefează puternică amprentă antropogeografică a demersului său
şi al celor mai mulŃi dintre geografii antichităŃii42. El este primul care afirmă că pământul
este scena pe care se dezvoltă activitatea omenească, imagine reluată şi în timpurile
moderne de unii antropogeografi. Apoi el ne spune că că geograful studiază întreaga
lume locuită iar geografia în întregimea ei este orientată spre practica
guvernamentală(s.n.i.); „mai uşor vor lua în mâini cârma unor regiuni acei care cunosc
întinderea terenului, situaŃia relativă a locului şi toate particularităŃile de climă şi de sol ce
le poate prezenta...folosul este măsura supremă a unui astfel de studiu(s.n.i.)”43. Tot
Strabon mai arată că deja atunci geografia avea o parte teoretică deloc neglijabilă şi, de
asemenea, că geografia trebuie să se îngrijească de latura folositoare a informaŃiilor sale,
mai mult decât de cea plăcută.44
40
citat de S.MehedinŃi,CivilizaŃie şi cultură, Editura Trei,1999,pag.168
41
N.Al.Rădulescu, 1947, op.cit., pp.4-5
42
Prof.S.MehedinŃi arăta că opera geografică a lui Strabo este una antropocentrică, omul preocupându-l
înaintea elementelor fizico-geografice.
43
Strabon, op.cit., pp.146-149
44
Strabon, op.cit., p.152. Acest aspect a fost considerat de N.Al.Rădulescu (p.5) ca o scădere („păcatul cel
mai mare al ei este scopul utilitarist urmărit”) !
 Cel mai cunoscut dintre geografii acestei perioade de apogeu a antichităŃii
romane, chiar a întregii antichităŃi este însă Ptolemeu (90-168 d.Hr.) în a cărui operă s-a
condensat întreaga ştiinŃă geografică a lumii antice greceşti din perioada de apogeu a
Imperiului Roman. Ptolemeu a împărŃit ştiinŃa geografică în două părŃi: geografia şi
chorografia. În geografie (geografie generală mai bine spus) el a inclus geografia
matematică şi cartografia deoarece el considera geografia în primul rând drept ştiinŃa
reprezentării cartografice a Pământului. In viziunea lui geografia studiază, de asemenea,
pământul privit ca întreg, evidenŃiind doar problemele esenŃiale.O scurtă definiŃie,
originală, dată de el geografiei sună astfel:”geografia este ştiinŃa sublimă care citeşte în
cer imaginea pământului”45 Chorografia în schimb, descrie amănunŃit diferitele Ńări şi
teritorii ( adică ceea ce se înŃelege acum prin geografia regională).
Principala lucrare a lui Ptolemeu este “Geographia”/Geografiki ifighisis cunoscută
şi sub numele de “Almagesta” (nume arab prin care a fost păstrată în perioada
medievală). Este un opus monumental, în 8 cărŃi/volume, foarte puŃin descriptiv (este mai
degrabă un gazeteer pentru a folosi un anglicism contemporan), faŃă de impresia dată de
titul său (geografia = descrierea Terrei).De altfel, marele geograf român C.Brătescu
afirmă că dacă amplasăm pe hartă punctele/ elementele geografice ale căror coordonate
sunt date de Ptolemeu rămâne foarte puŃină geografie în această faimoasă lucrare. Primul
volum include explicaŃiile privind principiile de calculare a dimensiunilor Pământului,
împărŃirea în grade, calcularea latitudinii şi a longitudinii şi prezentarea proiecŃiilor
cartografice (e vorba de proiecŃiile conică şi pseudo conică, proiecŃii ce-i poartă numele).
Ultimul volum, al 8-lea cuprinde hărŃi ale diferitelor părŃi ale lumii46 iar celelalte 6 sunt
pline de tabele cu coordonatele matematice a cca 4000 de locuri (după alte opinii –
K.C.Davis,sunt circa 6000 locuri, R.Chamussy chiar 8000 locuri).
Lumea cuprinsă în lucrarea lui Ptolemeu este surprinzător de mare, deşi
localizările sunt inexacte. Intre altele, sunt amintite Scandinavia (sub numele Scandia) şi
China (Sinae), dar mai surprinzător este prezentarea zonei izvoarelor Nilului (lacurile din
MunŃii Lunii) fapt cunoscut de europeni abia în secolul al 19-lea (englezii Burton şi
Speke). Un alt lucru, acum banal, este că de la Ptolemeu avem amplasarea N în partea de
sus a hărŃii şi a E în partea dreaptă.
Autoritatea sa, asemeni celei a lui Aristotel, a făcut ca unele idei eronate să
persiste timp de secole şi să influenŃeze evoluŃia cunoaşterii geografice
(antropogeografice). Este vorba mai întâi de „lipirea”ipoteticului (pe atunci) continent
austral de Africa fapt care transforma Oceanul Indian într-o mare relativ închisă,
inaccesibilă dinspre V Europei; şi apoi de extinderea mult către E a Asiei în raport cu
realitatea, datorită dimensiunilor reduse ale circumferinŃei terestre (am arătat anterior)
opinie care exprimată cartografic aducea Orientul asiatic mult mai aproape de Europa.
1300 de ani mai târziu Columb s-a folosit de acest argument cartografic, pentru a
convinge regii Spaniei să “sponsorizeze” expediŃia sa către Indii folosind ruta vestică47,
cea prin sudul Africii fiind la acel moment monopol al portughezilor.

45
P.Vidal de la Blache, op.cit.,pag.5
46
Există opinii conform cărora lucrarea lui Ptolemeu nu a avut hărŃi ci doar liste cu localizări şi elemente
geografice posibil de cartografiat. Abia târziu, în sec.XIV, s-au realizat pe baza coordonatelor stabilite de
Ptolemeu primele hărŃi ale diferitelor părŃi ale lumii cunoscute.
47
Al este por oeste ( spre est prin vest, în spaniolă)
 Cu Ptolemeu se închide putem spune perioada de glorie a geografiei antice
europene, care a permis conturarea geografiei ca domeniu al cunoaşterii ştiinŃifice.
Lucrări chorografice (de geografie regională) s-au realizat însă şi mai târziu în Imperiul
roman de răsărit (devenit bizantin) evidenŃiindu-se – pentru cunoaşterea spaŃiului nord-
dunărean – istoricul (şi geograful) Iordanes (sec.6 ).
Putem afirma de asemenea şi un alt lucru deosebit de semnificativ pentru
izvoarele geografiei umane. Este vorba de consolidarea, în ultima parte a antichităŃii
europene mai precis în perioada romană, a ceea ce am putea numi geografia practică,
utilitară. Ea va constitui timp de multe secole, până în perioada Renaşterii, adevărata
geografie fie că este “produsă” de călătorii romani (de origini spaŃiale/etnice diferite, vezi
şi pe grecul Strabon ) fie de cei medievali europeni sau mai ales arabi. “Romanii au adus
în geografie spiritul lor utilitar: ei vor face geografie practică; vor întocmi itinerarii
precise, adevărate dicŃionare topografice; ei fură dominaŃi mai ales de interese
comerciale, de preocupări administrative sau de ambiŃii de cucerire. De atunci,
geografia generală şi speculativă (teoretică n.i.) fu neglijată, spiritul şi gustul ştiinŃei
geografice se pierdură. PuŃini oameni se străduiră să păstreze acestor studii încărcătura
lor ştiinŃifică”48.
xxx
Punctul de vedere exprimat în paginile precedente este după cum se observă unul
europocentric. Motivele sunt două şi anume că noi suntem europeni şi întreaga situaŃie
actuală a omenirii (antropogeografică) este explicată în mare măsură (dacă nu în
totalitate) prin expansiunea europeană generată de Marile Descoperiri Geografice, al
doiela, unor scolastic este că numele ştiinŃei noastre este creat şi dezvoltat într-o limbă
europeană, cea greacă. Acest fapt nu poate oculta expasiunea cunoaşterii geografice, a
orizontului geografic înregistrată în aceleaşi timpuri (ba chiar mai devreme) în alte zone
ale Lumii Vechi, în alte aşa numite cercuri de cultură. Mai vechi decât cercul de cultură
mediteranean (european), erau cele chineze, indiene, persane, asiro-babiloneene. In timp,
aceste cercuri de cultură şi implicit ale cunoaşterii geografice au ajuns în contact unele cu
altele. Mai mult, datorită descoperirilor arheologice din ultimele decenii, acum se
cunoaşte că au existat reprezentări cartografice cu mult mai vechi decât acea primă hartă
întocmită în Milet de Anaximandru. Este vorba mai întâi de planuri ale oraşelor
mesopotamiene Lagash (mileniul 3 î.Hr.) şi Akkad (de pe vremea regelui Sargon I, c.1
000 î.Hr.), apoi de prima hartă a lumii – din jurul anului 600 î.Hr – gravată pe o tăbliŃă de
lut din Babilon, hartă ce avea în partea centrală Mesopotamia. Pe ea uscatul – cu cele
două mari fluvii Tigru şi Eufrat – este înconjurat de un alt fluviu, mai mare şi amar,
dincolo de care sunt gravate animale imaginare ce semnifică necunoscutul, simbolistică
perpetuată până în perioada evului mediu.
Şi în lumea chineză – care şi-a extins în acele vremuri, orizontul cunoaşterii spre
V în Asia Centrală, dincolo de puternicul lanŃ muntos Tian Shan/MunŃii Cerului în limba
chineză/ , apoi spre SE în Indonezia de azi şi chiar spre E Africii - avem reprezentări
cartografice anterioare celor europene. Ele au fost realizate în jurul anului 700 î.Hr. dar
nu ni s-au păstrat (despre ele se ştie din unele texte antice). Cele mai vechi hărŃi care s-au
păstrat sunt din sec.3 î.Hr. Şapte asemenea hărŃi desenate pe lemn au fost descoperite în
1989 într-un grup de morminte din Fangmatan (Gansu, NV Chinei) şi oferă informaŃii
despre regiunile ad-tive, înfăŃişarea topografică (relieful) şi viaŃa economică a comitatului
48
J.Brunhes, La Geographie humaine, troisieme edition, I, Felix Alcan, Paris, 1925, pp. 36-37
Guisxian din ultima parte a perioadei aşa numită “a războirii statelor”(475-221 î.Hr.) şi
din perioada timpurie a dinastiei Han (206 î.Hr.-24 d.Hr.). HărŃile conŃin simboluri de
munŃi, fluvii, trecători ş.a. (teritoriul cartat este de 135/85 km )49.
Alte hărŃi, din jurul anului 200 d.Hr., ajunse până la noi, surprind prin acurateŃea
lor; sunt desenate pe mătase, au nume de provincii, semne diferite pentru oraşe şi sate, au
desenate lanŃuri muntoase, cursuri de apă şi drumuri.
Concluzii privind geografia(antropogeografia) antică
• Anticii au căutat să răspundă la cele trei întrebări fundamentale ale geografiei: unde,
cum şi de ce ?. Pentru aceasta logografii (scriitori de cuvinte...) s-au transformat (nu
toŃi) în geografi („scriitori despre pământ”) dezvoltându-se astfel descrierea
geografică. Aceasta avea în vedere în primul rând prezentarea Ńinuturilor (cu resursele
lor) şi populaŃiilor cu care ei veneau în contact pe diferite căi (mai frecvente fiind cele
ale comerŃului sau ale războaielor). S-a produs realizat astfel o adevărat geografie
utilitară (cazul cel mai elocvent fiind Strabon) în contextul osmozei culturale din
spaŃiul mediteraneean.. ApariŃia primelor hărŃi şi mai apoi a sistemelor de coordonate
geografice au favorizat asimilarea cartografiei de către geografie, moştenire a
anticilor preluată şi îmbogăŃită mereu până în zilele noastre.
• Anticii au împărŃit Pământul în uscat şi oceane. Uscatul l-au considerat o singură
masă continentală înconjurată de oceanul universal, atenŃia principală a lor fiind către
partea locuită a uscatului, aşa numita oikumenă (vezi Strabon). Primele hărŃi, cele
greceşti situau în centrul lumii locuite, Marea Mediterană (al cărei nume chiar acest
lucru înseamnă).
• Au observat şi au explicat într-o manieră deterministă diversitatea rasială a omenirii.
• Au dezvoltat geografia regională (chorographia) care a avut un real caracter utilitar
(păstrat şi în prezent). Unele explicaŃiile sunt naive (generatoare a determinismului
geografic) dar chiar şi aşa, fiind opuse explicaŃiilor prin mitologie sau prin apel la
elemente supranaturale, ele s-au dovedit reale elemente de progres în gândire şi
cunoaştere.

Toate acestea au permis geografiei să se contureze ca domeniu al cunoaşterii în

spaŃiul mediteranean; mai întâi prin filosofii şi călătorii greci (care au preluat o serie
de cunoştinŃe, noŃiuni de la învăŃaŃii din Mesopotamia, Egipt şi Persia) apoi prin
geografii (şi istoricii) din Roma antică (în bună măsură, mai ales cei reprezentativi,
tot greci, la origine). Putem spune astfel că grecii antici ne-au dat atât ştiinŃa cât şi
numele său (geographia- descrierea pământului) iar autorii romanii, indiferent de
originea lor etnică au impus ca direcŃie prioritară a geografiei, direcŃia practică,
utilitară din care se va dezvolta treptat şi tot mai evident geografia umană.

1.4.Geografia umană/antropogeografia în Evul Mediu.

Evul Mediu este apreciat, poate pe nedrept, ca fiind o perioadă neagră pentru
cunoaşterea ştiinŃifică europeană, în particular pentru cea geografică. Ea se leagă de
„înpământenirea” creştinismului în acest spaŃiu al Lumii Vechi, creştinism în haină latină
care facea ca majoritatea textelor geografice antice (scrise în greacă, chiar şi ale lui

49
cf.România Liberă, din 17 iulie 1989
Strabon) să fie inaccesibile celor mai mulŃi dintre puŃinii ştiutori de carte.. Chiar şi pentru
cei care cunoşteau limba greacă (în fond limba primelor texte religioase creştine) scrierile
geografilor antici erau „adaptate” noii ideologii, impuse de Biblie.
S-au aflat însă destui oameni ai bisericii (mănăstirile au rămas singurele
focare de cultură, timp de multe secole) care au reuşit să asigure tranziŃia de la cultura
antichităŃii greco-romane la cea a Renaşterii. Cu deosebire geografia şi-a păstrat o
anumită atractivitate „nepieritoare” pentru oamenii instruiŃi, atractivitate care a contribuit
la prezervarea geografiei între domeniile cunoaşterii, cele mai susceptibile de progres50.
După dispariŃia Imperiului Roman de Apus (471 d.Hr., dată controversată
în istoriografia contemporană), se remarcă Isidor de Sevilla (560-636), episcoop şi unul
din marii învăŃaŃi ai perioadei de început a Evului Mediu, cu principala sa lucrare non-
religioasă Etimologiae (20 de cărŃi, 448 capitole). Ea este o compilaŃie (cuvânt fără
conotaŃii peiorative) din 154 autori antici greci şi romani, prin care s-a transmis Spaniei
vizigote şi apoi întregii Europe occidentale medievale, cultura antichităŃii într-o manieră
sintetică şi expresivă. De aceea nu este de mirare faptul că Etimologiae a fost timp de opt
secole (poână în vremea Renaşterii) cel mai citit text, după cel al Bibliei!51
ConcepŃiile avansate ale antichităŃii privind forma sferică a Pământului au fost
abandonate un timp (n.i.nu prea mult, vezi consideraŃiile Sf.Augustin despre faptul că
sfericitatea pământului afirmată de cei păgâni nu este în nici un fel contrară Sfintei
Scripturi). Pământul a “redevenit” un disc plat (între cei „pledanŃi” pentru această formă a
pământului s-a numărat şi Sf.Ion Gură de Aur) având în centrul său oraşul sfânt
Ierusalim, aşa cum ne este redat el pe hărŃile realizate în perioada Cruciadelor52, hărŃi care
preiau o hartă simbolică a lumii „vechi” existentă în secŃiunea geografică a
„Etimologiilor” isidoriene.
Pe această hartă uscatul are forma unui disc înconjurat de o bandă circulară de apă
(mare oceanum) şi este împărŃit în trei secŃiuni de mare magnum sive mediterraneum – o
mare de forma literei T – ce separă cele trei continente: în partea de sus Asia (cu neamul
lui Sem, adică semiŃii), în dreapta jos Africa (Cham, hamiŃii) iar în stânga jos Europa (cu
neamul lui Iafeth). În partea de sus a hărŃii este E (Oriens), în partea dreaptă S (Meridies),
în josul hărŃii V (Occidens) iar în st’nga N (Septentrio). Repet, este vorba de o hartă
simbolică şi nu de o reprezentare cartografică, aproximativă, a Pământului.
Alte două nume de oameni ai bisericii se adaugă episcopului Sevillei vizigote şi
anume Virgiliu de Salzburg şi Alberg cel Mare. Astfel, Virgiliu de Salzburg (sec.VIII,
irlandez ca origine) – cel care i-a încreştinat pe slavii alpini (slovenii de azi) a avut
preocupări în domeniul geografiei (dar şi al astronomiei şi antropologiei) afirmând ître
altele că există oameni care trăiesc „dincolo de ocean”!53 La rândul lui Albert cel Mare
(Albert Magnus, 1193-1280) – comparabil în privinŃa universalităŃii cunoştinŃelor sale
doar cu Alex.von Humboldt – introduce în lumea culturală occidentală elemente ale
gândirea geografice antice şi, pe baza scrierilor arabe, respinge ideea aristoteliană după

50
Sf.Augustin afirma în lucrarea De civitate Dei /Oraşul Domnului scrisă în anul 426) următoarele: « ce
excelente invenŃii sunt geografia (s.n.i.), aritmetica şi astrologia ».
51
Lucrarea a circulat sub forma de copii manuscrise (au ajuns până la noi peste 1000 de exemplare, unul
aflat şi la Biblioteca Real Colegiata din León ; mai mult, după inventarea tiparului s-au scos zece ediŃii între
anii 1470 şi 1530. În basilica San Isidoro din Leon (sec.XI) se află şi moaştele episcopului sanctificat în
secolul 1598 şi propus în ultimii ani spre a deveni sfântul patron al internetului !
52
The Catholic Encyclopaedia, 1909, VI, republicată pe CD-Rom, 2003
53
The Catholic Encyclopedia, 1909, vol.VI, republicată pe CD-ROM, 2003.
care în zona ecuatorială temperaturile sunt extrem de ridicate, idee care a întârziat
expediŃiile europenilor către sud, în lungul Africii.
În nordul continentului vikingii, oameni ai mărilor, au influenŃat istoria Europei în
ansamblul ei (nu doar în Vest – în FranŃa şi desigur în aerhipelagul britanic sau în Sud –
vezi regatul normand al Siciliei) dar au contribuit la lărgirea orizontului geografic. Ei au
descoperit şi colonizat Islanda (sec.9)şi mai apoi Groenlanda (sec.10-14) şi chiar au pus
primii piciorul pe continentul nord-american, în Canada de astăzi. Dar aceste noi
pământuri au fost considerate simple prelungiri (în partea nordică) ale uscatului european,
aşa cum apar ele în unele scrieri şi hărŃi daneze de la începutul sec.15. Răsunetul lor în
restul Europei a fost practic nul, meritul „descoperirii” Americii revenindu-i lui Cristofor
Columb.
Totuşi a existat un anume spaŃiu geografic, parŃial european, în care s-a realizat
legătura, continuitatea firească în evoluŃia ştiinŃei noastre, a geografiei, şi nu numai. Este
vorba de lumea arabă, care a apărut şi s-a afirmat începând cu secolul al 8-lea, în cadrul
celui mai mare stat înălŃat în Lumea Veche, după prăbuşirea Imperiului Roman. În acest
uriaş stat ce se întindea, în perioada sa de apogeu, de la Oc.Atlantic până în Asia Centrală
şi India, iar în Africa până dincolo de Sahara, existau numeroase universităŃi în Orientul
Mijlociu, Africa de Nord, Spania devenite focare de cultură şi ştiinŃă. În cadrul lor s-au
format mari personalităŃi care au ilustrat şi domeniul geografiei. Geografii arabi au
preluat moştenirea lui Ptolemeu (au tradus lucrarea acestuia “Geographia” sub numele de
"Almagesta")54. Mai mult ei au realizat o seamă de hărŃi şi de lucrări care – pe de o parte
au extins orizontul cunoaşterii geografice al anticilor, sintetizat în opera lui Ptolemeu –
iar pe de altă parte au aprofundat cercetarea geografică. Să amintim câŃiva dintre aceşti
corifei ai geografiei, chiar dacă numele lor sunt destul de greu de pronunŃat şi mai ales de
scris : Al Massudi, Ibn Haukhal, Al Mukadassi,Ibn Fadhlan, Al Idrisi, Ibn Batutah (cel
mai mare geograf şi călător arab), Ibn Khaldun. .
Vom spune câteva cuvinte despre dopi dintre geografii arabi, Al Muqadassi
(sec.X) şi Al Idrisi (sec.XII). Primul dintre ei, aduce una dintre primele menŃiuni
documentare privitoare la poporul român; o face în lucrarea „Cartea creaŃiei şi a istoriei”
unde vorbeşte despre waladj/valahi ce locuiesc la N de Dunăre, lângă teritoriul
pecenegilor. Al doilea, considerat el mai mare cartograf al timpului său oferă şi el
informaŃii despre spaŃiul geografic românesc în lucrarea „RecreaŃii geografice”. Mai întâi
este vorba de semnalarea unor oraşe prospere, cu agricultură înfloritoare şi un comerŃ
activ la Dunărea de Jos55. Apoi de semnalarea unor elemente geografice din SV Ńării, e
vorba de munŃii Banatului (Gebel Banuat), situaŃi la N de Dunăre (Naher Danu). MunŃi
care se uneau spre răsărit cu Gebel Karka (MunŃii CarpaŃi, având la N oraşul
Tanisu/Tenisova (Timişoara?) iar spre NVC râul Tisa (Naher Tisia)56.
Activitatea geografilor, călătorilor şi cartografilor arabi, adesea uniŃi într-o
singură persoană, s-a desfăşurat în cadrul mai larg al înfloririi ştiinŃei şi culturii islamice,
adevărată continuatoare a culturii antice mediteraneene.In plus arabii au preluat şi

54
Acest fapt de excepŃională importanŃă pentru evoluŃia geografiei s-a petrecut în anul 815 la porunca/
”îndemnul” califului Al-Mamun, urmaşul lui Harun al Rashid (legendarul calif din 1001 de nopŃi). Textul
grecesc – care circula la Constatinopole - a fost tradus în latină, mult mai târziu, în 1410.
55
A.Rădulescu, I.Bitoleanu, 1979, Istoria românilor dintre Dunăre şi mare – Dobrogea, ESE, pp.170-171
56
M.Bizerea, 1975, Banatul ca unitate şi individualitate istorico-geografică în cadrul pământului locuit de
români, Tibiscus, Timişoara, p.10.
dezvoltat o serie de informaŃii şi cunoştinŃe de la indieni şi chinezi, făcându-le accesibile
europenilor.
Rămânând în domeniul strict al geografiei s-a subliniem faptul că arabii au adus
informaŃii precise asupra Chinei, Sudanului (termen ce defineşte Africa sud-sahariană),
Arabiei şi Iranului, regiuni puŃin cunoscute de greci sau romani.
Remarcabil este şi următorul fapt care creează o nouă imagine asupra lumii
asiatice. Geografii arabi foloseau pentru Golful Persic de azi numele de Marea Chinei
deoarece începând cu secolul al 10-lea acesta era calea cea mai frecventată pentru a
merge în marea Ńară din estul continentului (pe apă desigur)57. In lungul acestei rute
(punct terminus Guangzhou/Canton) erau numeroase escale – în India, arh.indonezian şi
Indochina – prilejuri folosite de negustorii arabi pentru a-şi procura lemn de abanos,
pietre preŃioase, mirodenii, fildeş, camfor, ambră. Aceste produse au ajuns, prin
intermediul negustorilor arabi sau italieni iar mai târziu al cruciaŃilor şi în vestul Europei,
contribuind la “civilizarea” societăŃii medievale vest-europene. Se poate spune că
deplasările militare “în scopul eliberării locurilor sfinte de sub stăpânirea
necredincioşilor/ a musulmanilor” cunoscute sub numele de cruciade/ cruciate au avut şi
puternice conotaŃii geografico-economice. Ele au înlesnit reinserŃia lumii occidentale
“barbarizate” în spaŃiul civilizaŃiei mediteraneene şi, pe un plan mai larg, în cel al întregii
Lumi Vechi (până în India şi China).
In domeniul cartografiei, arabii deşi cunoşteau proiecŃiile cartografice şi reŃelele
de coordonate (de la Ptolemeu) nu le-au folosit; din acest motiv hărŃile arabe sunt mai
puŃin exacte şi în plus, aidoma hărŃilor chineze, aveau nordul în partea de jos a hărŃii şi
vestul în partea dreaptă a acesteia (pe dos faŃă de hărŃile lui Ptolemeu şi cele actuale).
Totuşi, sub raportul întinderii spaŃiului cartografiat, arabii au depăşit cu mult pe antici;
practic întreaga Lume Veche (mai puŃin vestul continentului african sudsaharian) a fost
cunoscută de către arabi.
Un alt popor mare al evului mediu (şi nu numai) cel chinez se face şi el remarcat prin acŃiuni de
lărgire a propriului orizont geografic, acŃiuni determinate de interese economice, comerciale. După
permanentizarea „Drumului mătăsii” cu cele două rute terestre ale sale către Asia centrală şi Orientul
Apropiat chinezii stabilesc legături comerciale pe apă cu India şi E Africii (sec.8-9) procurând aur,
mirodenii, fildeş, lemn preŃios şi corn de rinocer. Mai mult, împăratul Cheng Tsu dezvoltă, la începutul
secolului al 15-lea un uriaş (după unele opinii) program de explorare maritimă care a angrenat 317 nave şi
mai mult de 27 000 persoane58 Astfel că între 1405 şi 1433 Cheng Ho, conducătorul acestei extraordinare
acŃiuni practic necunoscute în Europa a realizat şapte mari călătorii vizitând între altele, Indochina, Java,
ins.Maldive, Golful Persic, Ńărmul răsăritean al Africii. Unele nave ale sale pătrunse în Oc.Pacific au ajuns
(se crede) până pe Ńărmul nordic al Australiei, în timp de altele au depăşit extremitatea sudică a Africii şi au
pătruns (în jurul anului 1420, după cum o arată o hartă chineză) în Oc.Atlantic !
SpaŃiul imens unificat politic mai întâi de către arabi şi apoi (sec.13-14) de către
mongoli a creat şi europenilor condiŃii pentru expansiunea cunoaşterii geografice, în
ultima parte a Evului Mediu. IniŃial cei care au călătorit şi descris spaŃiile extraeuropene
au fost cu deosebire misionari, călugări şi negustori, cei din urmă originari în special din
Italia. Dintre misionari îl amintim pe călugărul franciscan Wilem van Roebroek
(Rubruquis) din Brabant (Belgia de azi) care a călătorit până la curtea marelui han al
tătarilor (la Karakorum). El este cel care lămureşte situaŃia geografică a Mării Caspice şi
anume cea de imens lac şi nu aşa cum se considera, încă din antichitate, ca parte sudică,

57
D.Sourdel, J.Sourdel-Thomine, CivilizaŃia islamului clasic, Edit.Meridiane,1975, vol.II,pag.70
58
F.Everett, S.Reid, The Usborne Book of explorers – from Columbus to Armstrong, Usborne Publishing
Ltd., London, 1991, pag.15
de legătură cu Oceanul Arctic. El este primul geograf creştin care aduce informaŃii mai
detaliate despre China şi locuitorii săi. InformaŃiile sale au stârnit interesul
negustorilor veneŃieni şi genovezi pentru această Ńară îndepărtată. Dintre aceştia se va
ridica Marco Polo a cărui experienŃă asiatică extraordinară (contextul cred că vă este
cunoscut) a fost consemnată în cartea numită “Il Milione”. Deşi el afirmă undeva că nu a
descris nici jumătate din cele pe care le-a văzut, lucrurile păreau şi erau atât de
extraordinare, de neobişnuite pentru contemporanii săi, încât nu a fost crezut de aceştia.
Circulând în mai multe copii manuscrise ( tiparul nu se inventase, în Europa) „Il Milione”
a aprins imaginaŃia altor europeni, de mai târziu, dornici să refacă şi parŃial experienŃa lui
Marco Polo; se poate afirma, fără a greşi prea mult, că însemnările lui Marco Polo –
considerat cel mai renumit călător pe uscat al tuturor timpurilor - s-au constituit într-un
“resort” puternic ce a generat epopeea Marilor Descoperiri Geografice59.
In pragul marilor descoperiri geografice oikumena europenilor şi arabilor
cuprindea practic întreaga Lume Veche, din N Europei în Indonezia şi din Madagascar
până în Japonia. Un element important în orientarea viitoarelor călătorii ale europenilor l-
a reprezentat autoizolarea – cu deosebire în relaŃiile cu europenii/creştinii - pe care şi-a
impus-o China după stingerea dinastiei mongole (1368), India rămânând astfel, punctul
de maxim interes economic pentru europeni, cu atât mai mult cu cât din acest spaŃiu sud-
asiatic veneau în Europa mirodeniile, diamantele, pietrele preŃioase şi aurul. (primele
diamante “extra indiene” au fost descoperite şi aduse în Europa, din Brazilia, abia în sec.
al 18-lea).
Putem spune că antropogeografia rămâne în continuare dominanta geografiei
practicată de către geografii medievali, europeni sau arabi, rostul ei utilitar fiind în
continuare clar exprimat de scrierile vremii, întocmite în bună măsură urmând modele
antice. Geografia chineză, mai avansată, rămâne fără ecou în geografia practicată pe
bătrânul nostru continent.

REZUMAT

Geografia umană este a doua ramură majoră a geografiei (alături de geografia

fizică) dar îşi revendică în raport cu aceasta o vechime şi importanŃă superioară. Există
mai multe opinii asupra termenului care să desemneze cercetarea/prezentarea geografică
a societăŃii umane (ca prezenŃă spaŃială şi acŃiune asupra mediului înconjurător)
dominante fiind cele desemnate ca geografie umană şi antropogeografie. Se
argumentează nevoia de revenire la termenul antropogeografie consacrat de Fr.Ratzel (în
acest an se împlineşte un veac de la trecerea în nemurire a celui mai influent dintre toŃi
geografii) pe fondul păstrării în continuare a celui de geografie umană.
Antropogeografia/ geografia umană se dovedeşte a fi cea mai veche dintre
ramurile/preocupările geografice, caracterul ei utilitar ca domeniu al cunoaşterii umane
fiind evident încă din antichitatea elenă şi mai ales romană. Lărgirea orizontului
geografic al europenilor– până în pragul Marilor Descoperiri Geografice – sprijinit şi pe
contribuŃiile deloc neglijabile ale arabilor se circumscrie spaŃiului Lumii Vechi (Europa,

59
De altfel, unii autori consideră că prima ediŃie în limba latină a celebrei lucrări a lui Ptolemeu
(Geographia), a fost tradusă în anul 1410, spre a satisface curiozitatea europenilor stârnită de textul lui
Marco Polo.
Asia, Africa, mai puŃin interiorul acestuia din urmă, la sud de Sahara). Modificările
socio-economice şi politice majore au avut impact direct asupra volumului de cunoştinŃe
antropogeografice, asupra percepŃiei de către europeni a celorlalte părŃi locuite ale Terrei
(ale oikumenei). Geografia (având ca fondatori pe Hipocrat şi Herodot) se desprinde de
filosofie odată cu Eratosthene şi ajunge la deplina ei consacrare – în lumea antică – prin
Strabon şi Ptolemeu. Modelele impuse de aceştia vor fi urmate până tîrziu în pragul
epocii moderne (sec.18). Se argumentează că Evul Mediu nu a fost în întregime o
perioadă de regres în geografia umană; mai degrabă se constituie într-o fază de
continuitate – pe alte coordonate spaŃiale (vezi lumea arabă) şi spirituale (mănăstirile
devin pentru mult timp singurele focare de cultură ale Europei)– ce va conduce spre acel
moment decisiv din istoria omenirii şi al ştiinŃei noastre, cel al Marilor Descoperiri
Geografice.
Rămân drept câştiguri ale geografiei umane (de fapt ale întregii geografii,
termenul de geografie umană nefiind încă inventat) - în această primă şi cea mai
îndelungată perioadă a existenŃiei sale - abordarea regională a realităŃilor umane (etnice,
spirituale, economice ş.a.), abordare cu un marcat caracter practic – aplicativ şi de
asemenea tentativele de explicare a realităŃilor şi deosebirilor dintre societăŃi şi oameni
prin raportarea la condiŃiile de mediu ( şi nu la divinitate, zeităŃi elemente
supranaturale..). Prezentată mai târziu ca un element negativ (determinismul geografic) el
reprezintă pentru perioada analizată un element de progres, pe calea desprinderii
explicaŃiilor privind lumea reală de factori suprareali (religioşi).

AUTOEVALUARE

1.ArgumentaŃi folosirea termenilor de geografie umană, antropogeografie, geografie

economică şi geografie socială. Care credeŃi că este mai potrivit pentru desemnarea
studiului geografic al societăŃii sub toate aspectele sale ?
2. Care sunt “părinŃii” geografiei în viziunea anticilor şi a contemporanilor noştri ?
Cine a fost Hipocrat şi de ce este el menŃionat în geografie ?
3. Care este contribuŃia lui Aristotel la teoria geografică ?
4. Cum este privită geografia de către Strabon ? Ce statut are şi ce rol trebuie să
joace într-o societate dezvoltată ?
5. Care au fost consecinŃele ideilor lui Ptolemeu impuse cartografic asupra
cunoaşterii geografice a lumii ?
6. Cum trebuie privit Evul Mediu sub raportul cunoaşterii geografice: o
fază/perioadă de regres sau altceva ? ArgumentaŃi opŃiunea dvs.
7. PrezentaŃi contribuŃia lui Marco Polo la cunoaşterea geografică a Lumii Vechi ?
Ce impact a avut lucrarea sa Il Milione ?
8. EvidenŃiaŃi “contribuŃia” expansiunii Imperiului Otoman la declanşarea epopeii
Marilor Descoperiri Geografice.

Teme de control:
 1.Geografie umană sau antropogeografie – o dispută ştiinŃifică sau doar
lingvistică?
2.Geografia umană în antichitate: reprezentanŃi, realizări.
3. Geografia umană în Evul Mediu: reprezentanŃi, realizări.

NOTĂ: Pentru realizarea temei alese (dintre cele trei propuse ) se vor folosi notele de
curs precum şi surse concordante indicate în notele infrapaginale sau identificate pe
internet accesând pe Google.com termeni semnificativi legaŃi de subiectul ales.

MODULUL II.
EXPANSIUNEA EUROPEANĂ (Marile Descoperiri Geografice) şi GEOGRAFIA UMANĂ.
CONSOLIDAREA TEORIEI GEOGRAFICE (Im.KANT, Al.von HUMBOLDT, C.RITTER).
ConŃinut:
2.1. Marile Descoperiri Geografice – perioadă revoluŃionară în istoria şi geografia omenirii
2.2. Valorizarea şi dezvoltarea teoriei geografice antice.
2.3. Imm. Kant teoretician şi practician al geografiei Începuturile geografiei moderne.
Actualitatea ideilor kantiene.
2.4. Alexander von Humboldt şi Carl Ritter fondatorii geografiei moderne.

Obiective:

• Sublinierea rolului Marilor Descoperiri Geografice în făurirea actualului pattern

antropogeografic al lumii.
• EvidenŃierea caracterului practic-aplicativ al geografiei renascentiste şi premoderne.
• Conştientizarea faptului că extinderea orizontului geografic dincolo de graniŃele Lumii Vechi a
avut cu deosebire conotaŃii antropogeografice (cunoaşterea altor tipuri de societăŃi, a resurselor
de tot felul utile vieŃii socio-economice europene).
• EvidenŃierea contribuŃiei lui Imm.Kant la definirea locului şi statutului geografiei în ansamblul
cunoaşterii umane.
• Conturarea personalităŃilor de excepŃie – Alex.von Humboldt şi C.Ritter – făuritorii geografiei
moderne.

2.1..Marile Descoperiri Geografice.

Sfârşitul Evului Mediu coincide cu Renaşterea60 iar pe plan geopolitic cu

dispariŃia califatului arab (sub loviturile mongolilor) şi a Imperiului bizantin odată cu
ocuparea capitalei de la Bosfor de armatele otomane(1453). Totodată izolarea autoimpusă
de către noua dinastie chineză, în raport mai ales cu europenii, a îndreptat toată atenŃia
acestora din urmă către India şi Asia de SE de unde soseau mirodeniile, aurul şi
diamantele. Pentru a ajunge în India, europenii erau obligaŃi acum să depăşească, mai
bine spus să evite, marele obstacol în calea drumului pe uscat (atât în zona Orientului
Mijlociu cât şi a stepelor nord-pontice) reprezentat de Imperiul Otoman. Acesta, aflat în
confruntare - nu doar politică ci şi religioasă - cu puterile europene, nu era interesat în
facilitarea legăturilor comerciale ale acestora cu Asia răsăriteană şi sudică. În plus traseul
greoi de legătură între Asia de Sud şi Europa de Vest- maritim (în Oceanul Indian) apoi
60
Paolo Delogu, 2002, An introduction to Medieval History, Edit.Duckworth, pag.13-14 arată că termenul
de Ev Mediu este conturat la gânditorii italieni din sec.14-15 în strânsă legătură cu cel al Renaşterii,
perioadă privită ca o revenire, în noi condiŃii totuşi, la spiritul antichităŃiii clasice.
terestru (prin zonele aride ale Orientului Mijlociu şi Apropiat) şi din nou maritim (prin
Marea Mediterană, până în porturile italiene) – şi cu mulŃi intermediari ridica foarte mult
preŃul produselor asiatice, între care mirodeniile se impuneau tot mai mult61. Aşa cum
deja se ştie, monopolul comerŃului din Oceanul Indian era deŃinut de bune secole de
negustorii arabi, ale căror nave ajungeau până în porturile Chinei (nu doar ale Indiei sau
Malaeziei). Noua rută, pe apă, mult mai lungă, dar mai sigură, s-a dezvăluit europenilor
treptat în deceniile ce au urmat căderii metropolei de la Bosfor, cel mai mare oraş al
Europei timp de peste 1000 de ani.
Cunoscutul scriitor german Stefan Zweig atingea unul din punctele sensibile ale europenilor în
prag de nou secol (al 16-lea). “Indrăzneala care a determinat pe Columb să pornească hotărât spre apus, pe
Bartolomeo Diaz şi Vasco da Gama spre Sud şi pe John Cabot (Giovani Cabotto) spre nord (Labrador) îşi
are în primul rând izvorul în voinŃa deplin conştientă de Ńelul ei: de a descoperi în cele din urmă pentru
lumea occidentală, o cale maritimă spre India, o cale liberă, fără piedici, fără vămi – şi să înfrângă astfel
ruşinoasa dominaŃie a islamului”…şi mai departe “îndărătul eroilor din această epocă de descoperiri se
aflau comercianŃii – ca puteri care pun în mişcare o idee; şi chiar şi acest dintâi impuls eroic pentru
cucerirea lumii s-a ivit din motive cât se poate de materiale. La început au fost mirodeniile”(s.n.i.)62
MotivaŃiei comerciale/economice trebuie să-i alăturăm o alta la fel de importantă
în contextul epocii; este vorba de răspândirea creştinismului, dincolo de graniŃele
Europei, fapt cu atât mai evident cu cât Portugalia şi Spania - pioniere ale descoperirilor
geografice - erau şi regate apostolice, cu misiunea clară a difuzării credinŃei în Iisus. De
altfel, se cunoaşte că primul act de împărŃire a lumii în sfere de influenŃă, Tratatul de la
Tordesillas (1493), a fost elaborat sub auspiciile papale63. Acestei prime împărŃiri a lumii
– de care ulterior, alte puteri coloniale precum Olanda sau Anglia nu au mai Ńinut cont - îi
datorăm prezenŃa singurului stat de limbă portugheză din America de sud, Brazilia64.
În mod evident mai sunt şi alte cauze care au condus la Marile Descoperiri
Geografice, o epocă cu urmări cruciale pentru evoluŃia omenirii, a lărgirii oicumenei, a
„unificării” Planetei în coordonate dictate de puterile europene. În primul rând trebuie să
Ńinem seama de noua fază economico-socială în care intraseră Ńările din vestul
continentului nostru; lipsa metalelor preŃioase folosite în continuare ca principale
mijloace de plată, apare ca unul din motivele cele mai puternice ale epopeei maritime
cuceritoare de noi tărâmuri.
IniŃial, Marile Descoperiri Geografice au constituit un precedent, la o scară mult
mai mare (mai diseminată adică spaŃial, al acelor gold rush ce au marcat mijlocul şi
sfârşitul secolului al 19-lea (spre California, Australia şi Alaska). “Un ideal economic
(aur, mirodenii, obiecte de lux), unele idei religioase (între care căutarea Ńării
legendarului preot Ioan, situată în E Africii n.i.) şi unele progrese ştiinŃifice se vor
conjuga cu anumite greutăŃi în atingerea vechilor pieŃe ale mirodeniilor, pentru a pune în
marş marea epocă a descoperirilor”65.

61
Un ssăculeŃ de mirodenii ajungea să valoreze cât unul de aur!
62
St.Zweig, 1957, Magellan, Edit.ŞtiinŃifică,pag.24-25
63
Decenii mai târziu, regina Elizabeth I a Angliei punea la îndoială acest aranjament realizat „cu
asistenŃa”papală. „Autoritatea papei nu se poate extinde decât asupra problemelor spirituale. Ea nu are nici
o relevanŃă în probleme teritoriale.”(cf. J.Sogden, Sir Francis Drake”, Pimlico Editors,1996, pag.137).
64
Linia ce separa cele două sfere de influenŃă era dusă în lungul meridianului situat la 400 leghe marine de
insulele Capului Verde, Ńinuturile aflate la E de această linie revenind Portugaliei iar cele aflate la Vest,
Spaniei.
65
F.Morales Padron,Istoria descoperirii şi cuceririi Americii, Edit.ŞtiinŃ., Encicl., 1979, p.35
 În timp ce portughezii avansat rapid în lungul Ńărmului occidental, atlantic al
Africii, depăşind ecuatorul şi mai apoi ajungând, prin Bartolomeu Diaz, la extremitatea
sudică, denumită Capul Bunei SperanŃe, a continentului negru (1488), Cristofor Columb
debarcă la 12 octombrie 1492 pe insula San Salvador/ Guanahani din arh. Bahamas,
primul uscat din Lumea Nouă, încredinŃat fiind că a ajuns în apropierea continentului
asiatic. Navigând în continuare printre insule debarcă în 28 octombrie pe o insulă mai
mare, insula Cuba, pe care o consideră a fi Cipangu/Japonia din cartea lui Marco Polo.
In Cuba, spaniolii fac cunoştinŃă cu tutunul, porumbul, cartoful, plante de cultură
răspândite azi în întreaga lume. Columb mai realizează încă trei călătorii în ceea ce s-a
numit de atunci Indiile de Vest (1493-96, 1498-1500, 1502-04), atingând şi Ńărmurile
continentului american în zona Hondurasului. În anul 1496 fratele său Bartolomeo
întemeiază oraşul Santo Domingo (azi, capitala Republicii Dominicane), prima aşezare
permanentă a europenilor din Lumea Nouă.
Cristofor Columb a murit în 1506 convins că a ajuns în Asia răsăriteană (deşi
unele scrisori descoperite în ultimele decenii arată că el denumea aceste spaŃii drept
nuevo mundo , un continent ce trebuia “evitat”, ocolit, pentru a se ajunge în Asia66.Totuşi
el are marele merit de a eliminat pentru totdeauna izolarea ce a făcut ca timp de milenii
Lumea Nouă să evolueze independent de Lumea Veche. Noi popoare şi populaŃii au intrat
în orizontul cunoaşterii europene, noi spaŃii s-au „oferit” spre valorificare, pe calea
colonizării. Aceste procese, economice în esenŃă, au declanşat şi comerŃul cu sclavi
africani, care se va prelungi până spre mijlocul secolului al 19-lea şi va conduce, pentru
spaŃiile transatlantice la un mozaic rasial nemaiîntâlnit. Se poate spune că după Columb
lumea a arătat şi a evoluat pe alte coordonate.
Numele continentului provine aşa cum ştiŃi de la cel al altui navigator, Amerigo Vespucci,
florentin, care a participat la trei călătorii în Lumea Nouă, una a spaniolului Alonso de Hojeda (1499-1500)
şi două ale portughezului Gonzalo Coelho (1501-1502 şi 1503-1504) la penultima, în calitate de cosmograf
şi matematician. El şi-a dat seama că uscatul întâlnit în călătoriile sale nu este Asia aşa cum credea Columb
ci “a patra parte a lumii”(celelalte fiind Europa, Asia şi Africa). Cel care a dat numele acestei noi părŃi a
lumii a fost geograful şi cartograful german Martin Waldseemüller (1507). Acesta în introducerea la
faimoasa geografie a lui Ptolemeu67, tipărită la mănăstirea Saint Dié (Alsacia) afirma între altele că “ Acum
când aceste părŃi ale lumii au fost cercetate pe larg şi a fost descoperită o a patra parte de către Americus
Vesputius (numele latinizat al lui A.Vespucci n.i.) -–aşa cum se va vedea din cele ce urmează – nu văd
raŃiunea pentru ce n-am numi-o America… adică pământul lui Americus (s.n.i.)”68
În acest timp portughezii au ajuns în India (1498, Vasco da Gama) şi în câteva
decenii au reuşit să elimine monopolul arab al comerŃului din Oceanul Indian. Ba mai
mult, ei au avansat în Asia de SE, apoi în cea răsăriteană ajungând în 1543 în Japonia. În
mai puŃin de un secol au pus bazele unui imperiu colonial uriaş din Brazilia până în S
Chinei (Macao). Urmările acestei expansiuni a micului regat şi popor de la marginea
Europei sunt marcate în geografia actuală prin segregarea unor entităŃi spaŃiale cu iz

66
F.Morales Padron, op.cit.,p.123
67
„Geographia” lui Ptolemeu a fost tradusă în latină (din greacă) în 1406-1409 de Jacopo Angeli da
Scarperia. Anterior, în sec.13, s-au reconstituit, în BizanŃ, hărŃile sale (şi s-au ataşat manuscrisului grec)
folosindu-se coordonatele geografice ale celor 8000 de locuri (aşezări, ape, munŃi drumuri ş.a.) înscrise în
gazeteer-ul ptolemaic (e vorba de 6 din cele 8 volume ale Geografiei sale.)
68
F.Morales Padron, op.cit.,pag.102
lusitan (lingvistic şi religios) la mari distanŃe, exemplul cel mai recent fiind Timorul de
Est, ultimul stat independent apărut pe harta lumii (2002)69.
La începutul secolului al 16-lea are loc un alt eveniment de răsunet şi anume
expediŃia spaniolă sub comanda portughezului Fernando Magellan (1519-1522) care
realizează prima călătorie în jurul lumii, şi împlinind visul lui Cristofor Columb, acela de
a ajunge în Est călătorind către Vest.

2.2. Valorizarea şi dezvoltarea teoriei geografice antice

În doar trei decenii (1492-1522) cunoaşterea geografică a înregistrat evenimente

dintre cele mai însemnate. S-a dovedit practic forma sferică a Terrei, s-au descoperit noi
continente, s-a confirmat existenŃa Oceanului planetar unic, imens în comparaŃie cu
masele uscatului terestru. Efectele asupra geografiei ca domeniu al cunoaşterii nu au
întârziat să apară..
Toate aceste noi teritorii trebuiau să-şi facă loc pe hărŃi fiind necesare noi tehnici,
mai precise de întocmire a acestora. Se realizează astfel o nouă proiecŃie cartografică
(Mercator,1569) şi tot acum apar primele globuri geografice ce vor „mobila” reşedinŃele
regale sau nobiliare; se întocmesc hărŃi ale lumii care se actualizează pe măsura noilor
descoperiri. Geografia devine o adevărată modă, iar geografii, dublaŃi de cartografi, sunt
„la mare preŃ” la curŃile regale şi imperiale europene. Marele pictor olandez Jan Vermeer,
“fixează” pentru viitorime pe pânză la 1669 (tablou intitulat „Geograful”), imaginea
unuia dintre aceştia.70 Până în secolul al 17-lea cartografia este o parte esenŃială a
cunoaşterii geografice. Ea devine autonomă abia atunci când Terra devine cunoscută
aproape în totalitate, cel puŃin în trăsăturile sale esenŃiale, geografii lăsând
matematicienilor preocupa- rea perfecŃionării tehnicilor de reprezentare, ei consacrându-
se de acum înainte studierii obiectelor şi fenomenelor care sunt reprezentate pe hărŃi71

Un mare câştig pentru geografie, legat de marile descoperiri geografice, este cel al
revitalizării geografiei regionale, informaŃio- nale, geografie cu un puternic caracter
utilitar, aplicativ. Numeroasele expediŃii şi călătorii în Lumea Nouă şi în interiorul
continentelor Lumii Vechi (Africa mai ales) au oferit un bogat material pentru lucrările
enciclopedice geografice asupra lumii. În astfel de lucrări întâlnim desigur observaŃii
asupra fenomenelor şi elementelor cadrului natural; predomină însă informaŃiile despre
cultura materială (inclusiv bogăŃiile, prezentate adesea de o manieră hiperbolizantă),
obiceiurile, istoria popoarelor întâlnite, a limbilor vorbite ş.a.
Prima lucrare, care s-a bucurat şi de un mare succes la vremea sa a fost
“Cosmographia universalis” întocmită de Sebastian Münster (1544). Ea poate fi
considerată prima lucrare de geografie descriptivă modernă în care – după ce se fac unele
consideraŃii asupra geografiei fizice - se trece la problemele de geografie regională
(prioritar de geografie umană), descriindu-se Ńările din Europa, apoi continentele Asia şi

69
abstracŃie făcând de Kosovo, entitate politică a cărei independenŃă nu este recunoscută de multe state,
inclusiv România.
70
Istoria ilustrată a picturii,de la arta rupestră la arta abstractă, Edit. Meridiane, 1973, p.179. Tabloul se
află expus la Steadetsches Kunst Institut din Frankfurt/ Main, Germania.
71
H.Chamussy, 2000, op.cit.,p.16
Africa precum şi noile pământuri descoperite. În lucrarea sa S.Münster s-a folosit de
informaŃii căpătate de la diverşi oameni de cultură din Ńările europene cu care el s-a aflat
în corespondenŃă.
Această lucrare ca şi altele asemenea ei apărute ulterior în secolele 17-18 este
realizată în maniera straboniană, fiind prezentate / descrise atât activităŃile umane,
omeneşti, cât şi condiŃiile naturale. Nu se mai acordă atenŃie prioritară aspectelor
matematice (precum în „Geographia” lui Ptolemeu) iar referirile la clasici devin tot mai
rare (la alegere) pe măsură ce informaŃiile aduse de călători măresc volumul de date
despre Terra.
Mai mult chiar şi filosofii se „apleacă” asupra hărŃilor, unul dintre ei, faimosul
Fr.Bacon, observă potrivirea dintre conturul Americii de Sud (al Ńărmului răsăritean) şi
cel al Africii (partea vestică a continentului negru).
Revenind la cosmografi, să spunem că apelul la elementele religioase se face simŃit
încă în operele lor, un exemplu fiind însuşi Sebastian Münster, supranumit Strabon
german, care “amestecă în opera sa o predică, un apel la Sfânta Treime şi încheie cu
Amin”72. Totuşi, aceşti geografi/cosmografi sunt în poziŃia delicată de a împăca (lucru tot
mai greu de realizat) credinŃa lor religioasă cu realitatea geografică (naturală, socială)
revelată de noile informaŃii sosite din spaŃiile nou descoperite.
Unii dintre geografii acestei perioade continuă să fie şi oameni ai bisericii, care ies
din aceste tipare chorografice/cosmografice şi emit idei dintre cele mai interesante,
practice (un fel de geografie aplicată sui generis). Între aceştia se remarcă, de departe,
Richard Hakluyt (1552-1616), cleric şi erudit serios, ce a predat geografia la Universi-
tatea Oxford73. Aflat în anturajul reginei Elisabeta I-a a Angliei i-a propus acesteia un
plan de colonizare sistematică a coastei răsăritene a Americii, situatăe la N de pen.Florida
(Discourse of Western Planting, 1584) rămas confidenŃial (nu a fost dat publicităŃii n.i.),
până spre sfârşitul secolului al 19-lea. A avut relaŃii cu marii geografi/ cosmo- grafi ai
epocii precum Ortelius şi Mercator. În cea mai cunoscută lucrare a sa “The Principal
Navigations” (1589) el scoate în evidenŃă renaşterea maritimă a Angliei care va deveni în
secolul al 19-lea “regina mărilor”, altfel spus cea mai mare putere maritimă a lumii. Să
încheiem aceste puŃine dar necesare rânduri dedicate unui geograf, prea puŃin cunoscut la
noi, că istoricii britanici îl consideră pe Richard Hakluyt în rândul celor mai mari trei
personalităŃi elisabetane, alături de sir Francis Drake şi William Shakespeare!
Primul care se “leapădă” de preocupări teologice (= goleşte textele geografice de
informaŃii sau trimiteri teologice) este Bernhard Varen/Bernhardus Varenius, genialul
geograf de la mijlocul secolului al 17-lea -(născut în 1622 la Hitzaker,un târguşor, la SE
de Hamburg, Germania şi mort 28 ani mai târziu la Leyda/Leiden în Olanda) - autor al
lucrării “Geographia Generalis”(1650) Această lucrare apreciată elogios până târziu (vezi
Al.von Humboldt) folosită de marele filosof (şi geograf) Imm.Kant este prima lucrare de
geografie generală modernă. “El lasă la o parte preocupările teologice precum şi obiceiul
de a scrie, citând mereu autoritatea anticilor, şi pune accentul pe intuiŃia directă şi începe

72
S.MehedinŃi, Terra, introducere în geografie ca ştiinŃă, Ed.Ciornei, 1931, vol.I, p.98
73
Este interesant de menŃionat că după dispariŃia lui R. Hakluyt (1616), următorul profesor de geografie la
Univ.Oxford va fi abia peste 4 secole (!) în persoana lui sir Halford Mackinder, cunoscut mai ales ca
geopolitician.
pentru întâiaşi dată a urmări fiecare categorie de fenomene pe toată (s.S.M.) faŃa
pământului”74.
Publicată la Amsterdam, primul centru comercial şi financiar al Europei, în limba latină – limba
mediilor culte, până în veacul al 18-lea, şi chiar mai târziu –vezi şi o lucrare a lui Emm.de Martonne din
1900, aşa cum tinde să devină în zilele noastre limba engleză – lucrarea surprinde prin modernitatea ei,
autorul evidenŃiind caracterul dual al ştiinŃei noastre: pe de o parte geographia generalis, (azi geografia
sistematică) ce are în vedere descrierea Terrei în general precum şi identificarea legilor universale şi a
principiilor aplicabile în orice loc (general valabile); pe de altă partea geographia specialis (azi geografia
regională) care include acele scrieri geografice care descriu trăsăturile adesea unice ale diferitelor locuri,
zone, spaŃii, regiuni.
Totuşi, aşa cu afirma un geograf american modern, Preston James, cele două secŃiuni ale
geografiei, în viziunea lui Varenius, sunt părŃi reciproc interdependente ale unui întreg. In plus, un alt fapt
care îl deosebeşte pe Varenius de predecesorii săi precum şi de unii geografi de mai târziu este faptul că “
nu se mulŃumeşte să catalogheze, înregistreze locuri şi să situeze obiecte… ci se interesează de modul în
care trăiesc oamenii (Vidal la Blache ar spune genre de vie/ gen de viaŃă) de modul în care sunt
organizaŃi/guvernaŃi, de instituŃiile şi chiar de problemele de sănătate (între altele el a făcut şi studii de
medicină)”75 Totuşi Varenius a arătat puŃin entuziasm pentru problemele de geografie umană; el explica în
introducerea la “Geographia generalis” că „a inclus acest capitol (dedicat în această lucrare omului) – ce
avea în vedere comerŃul, aşezările, formele de guver- nare ş.a. - doar (n.i.)ca o concesie faŃă de abordările
tradiŃionale de geografie”.76 ExplicaŃia o avem în faptul că el urmărea să publice o continuare a
“Geografiei generale” intitulată “Geografia specială” în care aspectele antropogeografice s-ar fi aflat la
locul lor; din păcate această intenŃie nu s-a materializat, Varenius murind la numai 28 ani (1650).
Capodopera sa, “Geographia generalis”, va cunoaşte însă numeroase ediŃii, ediŃii îmbunătăŃite; ca o
curiozitate menŃionăm faptul că ediŃia din 1672 a fost “actualizată” de sir Isaac Newton, celebrul fizician
englez, care a folosit textul varenian în cursurile Ńinute la universitatea din Cambridge..
Lucrarea lui Varenius – considerată de mulŃi geografi drept prima lucrare
ştiinŃifică din domeniul nostru - s-a bucurat de un mare ecou în lumea europeană,
influenŃând dezvoltarea geografiei timp de mai bine de un secol.
Marile Descoperiri Geografice au indus un flux enorm de informaŃii, foarte greu
de prelucrat şi interpretat; primul care a făcut-o a fost Varenius unul din cei mai mari
geografi din toate timpurile. Un câştig pentru geografie(antropogeografie) este cel al
renaşterii geografiei regionale (varianta straboniană) domeniu în care elementele socio-
umane, economice deŃin un rol mereu mai important. Sunt evidenŃiate astfel, modificările
intervenite în Lumea Nouă în urma colonizării europene şi a amplificării comerŃului cu
sclavi „importaŃi” din Africa. Rolul omului în modificarea peisajului devine tot mai
evident chiar dacă în analiza raporturilor om-mediu reînvie unele idei ale geografilor
antici (ex. cea a determinării comportamentului uman de către elementele cadrului
natural). Apar tot acum noi elemente în sprijinul unor subramuri ale antropogeografiei
precum etnogeografia, geografia istorică şi geografia politică.
Concomitent cu continuarea explorărilor geografice, care capătă un tot mai
pronunŃat caracter ştiinŃific (vezi expediŃiile lui A. de Bougainville, James Cook, La
Perouse cu descoperiri efectuate, în principal, în Oceanul Pacific) se realizează progrese
semnificative pe tărâmul geografiei teoretice, al sistematizării enormului material adunat
de aceste expediŃii. Un exemplu în acest sens este furnizat de celebrul botanist Carl
Linne care a efectuat însoŃit de grupuri de studenŃi, expediŃii în Suedia centrală şi în
Laponia şi a „patronat” călătorii ale acestora la mari distanŃe – în Asia de SE, în Africa de

74
S.MehedinŃi, 1931, op.cit.p.98
75
H.Chamussy, La pensée geographique,2000, p.28
76
apud A.Holt-Jensen, 1988, Geography, History and Concepts, P.Chapman Publ. Ltd, p.16
Sud şi Americi – de unde unii nu s-au mai întors77. InformaŃiile şi materialele erau în
principal de natură botanică dar nu lipseau cele cartografice sau etnogeografice (a se
vedea însemnările personale detaliate privind viaŃa laponilor).
Scolul al XVIII-lea cu descrierile călătoriilor în jurul lumii efectuate de James
Cook 8şi G.Forster), A:de Bougainville ş.a. „prezintă un interes capital şi etern pentru
geografie în special şi antropogeografie în special, fiindcă în ele este vorba de
descoperirea unor părŃi necunoscute pŃnă atunci ale omenirii. S-a putut constata extrema
răspândire geografică, nebănuită până atunci, că în afară de unele insule toate părŃile
pământului locuite azi erau demult atinse de invaziile omeneşti.78.S-a conturat treptat
ideea unei oicumene ce îmbracă întreaga planetă, cu sensibile deosebire sub raportul
densităŃii. Semnificativă în acest sens este mirarea naturalistului (geograf) Buffon ce
remarca populaŃia aşa de rară din unele regiuni temperate, „ferile în toate în afară de
oameni”79. Tot el a ajuns la concluzia că repartiŃia elementului omenesc pe suprafaŃa
Pământului este expresia unui fenomen în mers, amintind de expansiunea speciilor
animale sau vegetale care pleacă dintr-un anumit centru (iniŃial) câştigând din ce în ce
mai mult spaŃiu.
În scrieri se fac simŃite unele nuanŃe teoretice atunci când societăŃile sunt analizate
prin prisma raporturilor lor cu cadrul natural, cu „mediul” în care ele se dezvoltă; astfel
la Montesquieu întâlnim „reflecŃii inteligente, intuiŃii geniale atât în Scrisori Persane cât
şi în Spiritul Legilor.. Nu este o exagerare prea grosieră să-l considerăm pe celebrul
gânditor francez din Secolul Luminilor drept unul din părinŃii geografiei umane”80. Două
exemple (ambele preluate din Scrisori Persane) ni se par sugestive în acest sens. Primul
are în vedere raportul religie – comportament demografic – mod de valorificare a
resurselor umane; textul este următorul: ..
”łările protestante trebuie să fie şi sunt în realitate mai populate decât cele catolice. Din asta
urmează întâi că impozitele sunt acolo mai însemnate, ele crescând pe măsura celoor ce le plătesc; al
doilea, acolo pământurile sunt mai bine cultivate şi, în sfârşit, comerŃul înfloreşte acolo mai mult, pentru că
sunt mai mulŃi oameni, care vor să facă avere şi pentru că, deşi sunt multe nevoi, sunt şi mai multe
mijloace de a le împlini. Când nu există decât numărul de oameni necesar culturii pământului, urmează ca
negoŃul să piară, iar atunci când nu există decât cel ce trebuie să vadă de negoŃ, atunci urmează ca
agricultura să sufere. Aşadar, trebuie ca amândouă să existe deodată, pentru că nu se poate practica una
fără s-o faci în dauna celeilalte.
În ce priveşte Ńările catolice nu numai agricultura e părăsită, dar chiar şi inteligenŃa e vătămătoare.
Ea nu consistă decât în a învăŃa cinci sau şase cuvinte dintr-o limbă moartă. De îndată ce un om e în
posesia lor nu mai trebuie să se îngrijească de soarta lui. Găseşte într-o mânăstire o viaŃă tihnită care i-ar fi
cerut în lume sudoare şi osteneală”81
Al doilea exemplu ar putea fi folosit ca argument în legătură cu apariŃia unor
moduri de viaŃă (genre de vie cf. P.Vidal de la Blache) sau chiar la geografia socială
privind rolul mentalităŃilor, al concep- Ńiilor în conturarea unor tipuri de peisaje.
Fragmentul este următorul:
... łările locuite de sălbatici sunt de obicei puŃin populate datorită silei pe care o au aproape toŃi
faŃă de muncă şi faŃă de cultivarea pământului. Această nefericită aversiune este atât de puternică încât
atunci când blestemă pe vreunul din duşmani lor, nu-i urează altceva decât să fie silit să lucreze pământul

77
H.Chamussy, op.cit.,p.29
78
Gh.Năstase, 2004, Opera geografică,,tom.I (Cursuri universitare), Iaşi, p.25.
79
idem, p.29
80
H.Chamussy, 2000, op.cit.,p.30
81
Montesquieu, 1993, Scrisori Persane. Caiete, Edit.Hyperion, Chişinău, p.165. Opiniile exprimate par a-şi
găsi corespondent, cu unele nuanŃe, şi în zilele noastre.
(s.n.i.) socotind că numai vânătoarea şi pescuitul ar fi un exerciŃiu nobil şi vrednic de ei. Dar întrucât sunt
adesea ani în care vânătoarea şi pescuitul produc foarte puŃin, ei sunt seceraŃi deseori de foamete. Fără a
mai Ńine seama că nu există Ńară atât de bogat în vânat Ńi în peşte încât să poată întreŃine un popor mare,
pentru că animalele fug din regiunile prea populate.82
În timp ce Montesquieu făcea afirmaŃiile despre influenŃa puternică a mediului
asupra omului83, învăŃatul rus M.V. Lomonosov exprima ideea că suprafaŃa terestră este
în continuă schimbare, adăugând şi ideea existenŃei unor legături de interdependenŃă între
toate componentele mediului geografic. El considera, că geografia studiază natura,
populaŃia şi economia în unitatea lor precum şi diferenŃierile lor teritoriale.
Lomonosov este şi cel ce a folosit primul (în 1759) termenii de geografie
economică84.Contextul i-a fost oferit de elaborarea atlasului Rusiei, în vederea căruia el a
întocmit un chestionar cu mai multe întrebări cu valenŃă antropogeografică: ce ocupaŃii au
locuitorii ? Ce meşteşuguri execită mai mult poporul şi care dintre ele este mai prosper
?Ce fabrici metalurgice sunt, unde se află acestea, în sate sau oraşe, sau la cedistanŃă de
oraşi şi pe lângă ape ? Ce specii de cereale se seamănă mai mult în fiecare provincie, dacă
provinciile sunt roditoare ş.a.
Mai înainte, în 1746, un alt gânditor rus N.V.Tatiscev, scria că „geografia politică
descrie localităŃile mari şi mici, cum ar fi oraşele, diferitele aşezări ş.a.m.d., stăpânirea
laică şi bisericească, aptitudinile, sârguinŃa şi măiestria cu care sunt înzestraŃi locuitorii
acestor regiuni şi care-i caracterizează, de asemenea şi moravurile, bunurile precum şi
modul în care aceste condiŃii se schimbă în decursul timpului”85. Avem semnalat în
aceste două cazuri (Lomonosov şi Tatişcev)t efortul de definire a unor capitole ale
geografiei umane, în particular geografia economică şi respectiv etnogeografia.
Dată fiind relaŃia redusă ştiinŃifică dintre Rusia şi Europa Occidentală aceste
consideraŃii avansate faŃă de spiritul geografic al vremii- mai ales cele ale lui Lomonosov
(considerat de geografii sovietici/ruşi părintele geografiei economice) - au rămas izolate,
necunoscute şi implicit fără impact asupra evoluŃiei teoretice a geografiei europene.

2.3. Immanuel Kant practician şi teoretician al geografiei

Se ştie despre Immanuel Kant că este un faimos filosof dar, cel puŃin în
România, se ignoră faptul că el a fost şi un remarcabil geograf. Kant s-a născut şi a trăit
toată viaŃa în Königsberg, cel mai însemnat oraş al Prusiei Orientale (azi regiunea
Kaliningrad, Rusia) despre care Kant a scris între altele: „Un oraş mare, punctul central al
unui regat, în care se află sediul guvernării, care are o universitate (pentru cultură şi
ştiinŃă) şi o poziŃie privilegiată pentru comerŃul portuar, care înlesneşte transportul prin
intermediul râurilor ce vin din teritoriul german precum şi din Ńări învecinate cu limbi
diferite şi locuri diferite – un astfel de oraş, precum Königsberg pe Pregel poate fi luat ca

82
Montesquieu, op.cit.,p.168
83
Între altele el afirma că marile imperii asiatice au luat naştere datorită prezenŃei imenselor spaŃii ocupate
de câmpii şi că „în regiunile cu soluri fertile regimul politic dominant este monarhia, în timp ce în cele cu
soluri nefertile forma de stat întâlnită este republica”.
84
Vezi nota de la p....g. 68
85
Apud I.G:Sauşkin, 1961, Introducere în geografia economică, Edit. ŞtiinŃifică, pag.49-50
exemplu pertinent pentru cercetarea universului antropic şi a celui natural, cercetare ce
poate fi realizată şi fără a călători(s.n.i.)”86
Această inapetenŃă, să o numim, a lui Kant pentru deplasări mai lungi (el nu a
părăsit niciodată Prusia Orientală), are mai multe cauze. Unele sunt legate de activitatea
sa didactică, prelungită timp de peste 40 ani, coroborată cu prelucrarea enormului
material informativ geografic (şi nu numai) necesar cursurilor predate şi argumentării
filosofiei sale. Oricum, apare ca interesantă, chiar vizionară considerarea Ńinutului natal
drept veritabil poligon de testare a cunoştinŃelor despre natură şi societate privite sub
raport spaŃial. În acest fel Kant a dat dovada aplicării concepŃiei sale asupra geografiei,
considerată drept ştiinŃa care analizează fenomenele şi obiectele (naturale, sociale ) ce
aparŃin aceluiaşi spaŃiu (geografia – ştinŃă chorologică).
Studierea naturii, a lumii înconjurătoare, capătă în acele vremuri valenŃe tot mai
practice („ştiinŃa trebuie să aducă foloase, iar noutăŃile sale trebuie să fie valoroase,
înainte de orice alte considerente” erau aprecieri tot mai mult exprimate, nu doar în
Germania). Legătura dintre dezvoltarea socio-economică şi geografie devine astfel clară,
în ştiinŃa geografică revenind după multe secole la ideea de utilitate, idee dominantă în
gândirea antică romană (vezi Strabon, cu precădere).
Kant a predat timp de 48 de semestre geografia la universitatea din Königsberg
/Kaliningrad, curs cu patru prelegeri pe săptămână, curs care s-a dovedit a fi între cele
mai populare din universitatea amintită. El nu era un curs propriu-zis de geografie fizică,
după cum ne sugerează titulatura sa (physikalische Geographie) deoarece cuprindea şi
tratarea problemelor privind rasele umane, acŃiunile omului pe Terra şi condiŃiile naturale
în sensul cel mai larg.
Pentru Kant geografia reprezenta o modalitate a cunoaşterii empirice, directe,
necesară abordărilor sale filosofice87. Mai mult, el considera că studiul geografiei este
cel mai nimerit pentru a dezvolta judecata sănătoasă a omului(s.n.i.)88. Avem şi un
exemplu propriu de aplicare a elementelor din geografie în sfera filosofiei89. Este vorba
de semnificaŃia noŃiunii „orientare” şi originea acesteia. El explică, mai întâi, că a te
orienta înseamnă a folosi o direcŃie dată cu scopul de a le găsi pe celelalte; a te orienta
înseamnă stricto sensu a folosi o direcŃie dată/ştiută (orientul, răsăritul) cu scopul de a le
găsi pe celelalte. Mai departe, Kant extinde semnificaŃia geografică a conceptului de
orientare, implicând-o în general, oricărui spaŃiu dat, orientarea fiind o nevoie a raŃiunii
de a lega conceptele de lumea reală. Orientare a devenit un termen de folosire curentă,
mai totdeauna în sensul său metaforic, fără ca sensul original să fi dispărut, cel puŃin în
lumea geografilor.
Alegând geografia ca disciplină academică Kant s-a angajat pe un drum dificil,
cel de asamblare şi organizare a materialelor extrem de diverse provenite dintr-o mare
varietate de surse 90.
Dintr-un prim eseu (1756), publicat în traducere engleză în 1798,de unul dintre
studenŃii săi ( J.Richardson) aflăm şi opiniile lui I.Kant asupra cutremurelor, opinii
86
P.Hauck, 1980, op.cit.,p.264. Traducerea aparŃine Marianei Olteanu, bursieră la Potsdam (2003/2004)
căreia îi mulŃumesc şi pe această cale.
87
A.-Holt-Jensen., op.cit.p.16
88
cf.S.MehedinŃi, 1943, Opere complete, I, Introducere în geografie,FundaŃia regală pentru literatură şi
artă, Bucureşti, p.262
89
Imm.Kant, What does it mean to orient oneself in thinking (varianta engleză a unui text publicat în 1786)
90
R.Hartshorne, The Nature of Geography, 1939,p.38
dezvoltate pe marginea cataclismu- lui ce distrusese la 1 nov. 1755 capitala lusitană.
Aflăm aici aplicarea metodei comparative şi cea a distribuŃiei spaŃiale (sunt analizate în
lucrarea în cauză şi cutremurele din Chile, Peru, Italia ş.a.cu efectele lor cu tot) dar şi o
semnificativă nuanŃă dialectică în raporturile omului cu natură. „Omul trebuie să se
acomodeze cu natura, să înveŃe să şi-o apropie (în propriul folos)”. Asimilând zonele
seismice cu cele vulcanice arată că omul are şi avantaje de pe urma acestor mişcări ale
scoarŃei precum apele termale (pentru îngrijirea sănătăŃii) şi resursele metalifere, între
altele.
Mărturiile contemporanilor ne vorbesc şi despre o extra- ordinară artă descriptivă
a geografului Imm.Kant. ”Ca profesor de geografie, Kant înfăŃişa auditorilor săi, în
descrieri verbale, tablouri atât de concrete, zugrăviri atât de plastice şi de sugestive, încât
un englez ascultându-l şi văzând precizia minuŃioasă cu care prezenta monumentele din
Londra, l-a întrebat de câtă vreme nu a mai fost prin capitala Angliei, rămânând desigur
nespus de surprins, când a primit de la Kant răspunsul că nu a fost niciodată”.91 ReŃinem
din această situaŃie, uşor amuzantă, documentarea temeinică– pusă în slujba recompunerii
peisajului urban - şi arta cuvântului (geografic), proprie filosofului de la Königsberg.
Prelegerile sale de geografie au fost tipărite – după notiŃele luate de studenŃi –
abia spre sfârşitul vieŃii, în 1801 (Gottfried Vollmer, gest neautorizat de Kant) şi de
F.T.Rink (1802, două volume), acesta din urmă cu asentimentul lui Kant, care a şi făcut
unele îndreptări în textele respective92. Textele în cauză sunt, în cea mai mare parte din
perioada de început a activităŃii academice a lui Kant (1759-1775); interesantă este, de
semnalat intenŃia lui Kant de a restrânge partea dedicată geografiei fizice şi mărirea până
la 2/3 a părŃii dedicate geografiei „morale” şi geografiei „politice” 93. Această intenŃie de
mutare a interesului către aceste componente ale geo- grafiei, o putem considera drept o
tendinŃă de „socializare” a acesteia.
Geografia lui Kant nu putea fi lipsită de explicarea numelor de locuri (a
toponimelor, cu un termen general), element de cert interes pentru audienŃii săi,
preocupare devenită obişnuită în demersul geografic. Spre exemplu, Kant ne spune că
numele de mări, Marea Roşie şi Marea Neagră nu au legătură cu culoarea apei. În cazul
numelui Marea Neagră, acesta provine de la aspectul întunecat al apei dat de umbra
munŃilor înalŃi (n.i. din apropierea Ńărmului turcesc, sudic); iar toponimul Maldive
provine din combinare a două cuvinte locale, Male (cea mai mare dintre insule) şi dive
(insulă)94.
Principala contribuŃie kantiană în domeniul geografiei rămâne însă cea a
fundamentării filosofice a ştiinŃei noastre. Prin aceasta Kant propune o viziune asupra
ştiinŃei noastre prin care o separă de religie, semnând divorŃul „amiabil” dintre cel două
domenii ale cunoaşterii umane95! Mai întâi el propune o sistematizare a modalităŃilor de
grupare sau clasificare a fenomenelor empirice/concrete, în vederea studierii lor. Kant
clasifică fenomenele accesibile cunoaşterii umane din două puncte de vedere: primul în
raport cu natura lor; al doilea în raport cu poziŃia lor în timp şi spaŃiu. Prima abordare o

91
I.Petrovici, 1944, ViaŃa şi opera lui Kant, ediŃia a II-a, Casa Şcoalelor, pp.42-43
92
Această ediŃie a cunoscut şi o primă traducere franceză abia în 1999, la aproape două secole distanŃă.
93
vezi în acest sens notele explicative (footnotes) ce însoŃesc lucrarea lui R.Hartshorne, The Nature of
Geography; a critical survey of curerent thought in the light of the past, Lancaster, PA, 1939.
94
Imm.Kant, 1999, Géographie, Phisische Geographie, Aubier, Paris, pp108;302.
95
Vezi şi D.Livingstone, 1992, The Geographical Tradition, Oxford, Blackwell.
defineşte ca fiind una logică (clasificările se bazează pe similaritate, adica luând în seamă
identitatea si diferenŃa), a doua ca fiind una fizică (clasificările depind de contiguitate,
apropiere,- a analiza lucrurile care se află împreună fie în spaŃiu, fie în timp).
Clasificarea logică oferă bazele ştiinŃelor sistematice: studiul animalelor este
zoologia, cel al rocilor este geologia, cel al grupurilor sociale este sociologia ş.a.m.d.
Clasificarea fizică oferă bază ştiinŃifică geografiei şi istoriei. Istoria studiază
fenomenele care se dezvoltă /se întâmplă într-o anumită perioadă de timp, “aparŃin
aceluiaşi timp” (istoria = ştiinŃă cronologică) în timp ce geografia studiază
FENOMENELE CE APARłIN ACELUIAŞI SPAłIU( geografia=ştiinŃă chorologică)96.
În mod evident istoria va studia şi fenomene ce se vor succeda în timp, după cum
geografia va studia fenomene întâlnite în toate zonele, spaŃiile, regiunile globului. Omul
este studiat astfel atât prin „poziŃia” /situarea sa în timp (istoria) cât şi prin poziŃionarea
sa în spaŃiu, într-un anumit loc (geografia). De aceea geografia şi istoria au acest rol
fundamental de a plasa/situa fiinŃa umană în lume.
În continuare Imm. Kant procedează la o primă clasificare tematică a geografiei
(apreciată până atunci ca un întreg inseparabil) prin evidenŃierea a şase ramuri, prima
dintre ele, geografia fizică, fiind esenŃială pentru celelalte cinci (geografia matematică,
geografia morală, cea politică, comercială şi geografia teologică). Această ultimă ramură
ne arată că problemele religioase puteau fi tratate şi îşi puteau afla unele explicaŃii cu
ajutorul geografiei.
Prin precizarea celor şase geografii dar şi prin afirmarea posibilei existenŃei şi a altora,
Kant realizează un mare pas înainte în ştiinŃei noastre, privită până atunci ca o prezentare
enciclopedică a diferitelor părŃi ale lumii. Această fragmentare este văzută de Kant în
lumina raporturilor om (cu activităŃile sale) –natură, a căror analiză a canalizat geografia
spre o nouă paradigmă, determinismul, pe cale cărei coordonate se va dezvolta până în
primele decenii ale secolului al XX-lea.
În viziunea lui Imm.Kant, istoria şi geografia sunt ştiinŃe esenŃiale, deoarece,
“fără ele nu se poate ajunge la deplina înŃelegere a lumii”97. EsenŃiale dar şi diferite, Kant
separând geografia de istorie (de la Herodot ele au mers şi au fost tratate împreună n.i.) şi
conferind geografiei o poziŃie proprie, importantă, în rândul ştiinŃelor. Un secol şi
jumătate mai târziu, unul din cei mai mari gânditori ai ştiinŃei noastre, geograful american
R.Hartshorne (1939) considera că viziunea lui Kant asupra geografiei (ca ştiinŃă a
deosebirilor areale existente la suprafaŃa Terrei n.i) conduce spre o înŃelegere
satisfăcătoare a esenŃei geografiei şi răspunde la toate întrebările sale fundamentale
(unde, cum şi de ce ?)
InfluenŃa „geografică” a lui Imm. Kant asupra contemporanilor este greu de
apreciat (cf.R.Harthsorne); cursul său a fost unul din cele mai audiate şi, cu toate că
prelegerile au fost tipărite abia după 180098, ele au circulat până atunci, în copii
manuscrise în toată Europa. Mai mult, unii din studenŃii săi precum Herder prin scrierile
şi „prestaŃia” lor ştiinŃifică şi publică, au dezvoltat ideile lui Kant şi au contribuit decisiv
la popularizarea gândirii geografice kantiene. InfluenŃa lui Kant a fost evidenŃiată, lucrul

96
Într-o sursă britanică recentă aflăm următoarea definiŃie dată de Kant, la 1780: „(Geography is) synoptic
discipline synthesizing findings of others sciences through the concept of Raum (area or space)”.
97
A. Holt-Jensen, op cit.p.16
98
vezi mai sus nota 33.
cel mai important pentru noi, la cei doi fondatori recunoscuŃi ai geografiei moderne,
Al.von Humboldt şi C.Ritter.
Se poate spune fără teama de a greşi că Imm.Kant s-a dovedit a fi puntea de
legătură (genială) dintre, geografia antică (impregnată de filosofie) şi medieval-
renascentistă pe de o parte şi geografia modernă pe de altă parte.
Nici în zilele noastre, nu încetează a fi analizate, pe toate feŃele, ideile geografice
ale filosofului din Königsberg evidenŃiindu-se atât caracterul lor de noutate (pentru epoca
în care a trăit) cât şi aspectele tributare percepŃiei lumii din vremea sa. Cu deosebire
ideile sale asupra spaŃiului sunt interesante pentru noi. SpaŃiul geografic serveşte drept
cadru mental pentru coordonarea experienŃelor/ cunoaşterii individuale a lumii. În
particular, Kant arată cpă este imposibil să folosim informaŃiile despre lume făr să avem
o anumită idee privind suprafaŃa terestră, dincolo de vecinătatea imediată. În acest sens
Kant anticipează noŃiunea de hartă mentală, pe care geografii (P.Gould ş.a.) au dezvoltat-
o şi aplicat-o mult mai târziu, în a doua jumătate a secolului al XX-lea.
Latura umanistă a lui Kant ni se dezvăluie într-un eseu politic cu semnificative
valenŃe geografice în care arată între altele că ...părŃile nelocuite ale pământului – mările
şi deşerturile – separă, omenirea în grupuri dar corăbiile şi cămilele (corabia deşertului)
fac posibile legăturile şi comunicaŃiile peste aceste regiuni aflate în afara unor jurisdicŃii
clare (ale vreunei puteri, vreunei naŃiuni) prin folosirea dreptului comun asupra feŃei
Pământului, care aparŃine tuturor fiinŃelor umane (s.n.i.)”.99.
Observăm aici pusă problema identificării la suprafaŃa Terrei a unor regiuni
locuibile alături de altele nelocuibile; apoi că Terra aparŃine comunităŃii tuturor oamenilor
şi în sfârşit că natura relaŃiilor dintre comunităŃile umane este una a comunicaŃiei şi nu
una de izolare, de excludere, de indiferenŃă. Această viziune geografică şi filosofică -
contrazisă de realităŃile (coloniale) contemporane lui, dar şi cele postcoloniale actuale –
poate constitui un punct de vedere în abordarea realităŃilor lumii contemporane marcată
tot mai puternic de procesul inexorabil al globalizării.
Dintre aspectele „conformiste” şi imputabile (acum) ale gândirii geografice
kantiene menŃionăm cele legate de impactul condiŃiilor naturale (climatice mai ales)
asupra omenirii, asupra civilizaŃiilor din diferitele părŃi ale Terrei. El spune undeva că
lenea/ trândăveala (întâlnită la negri) este rezultatul excesului de radiaŃie solară; în acelaşi
timp firea mai vioaie, mai ingenioasă a europenilor şi a amerindienilor se datorează
climatului mai răcoros. Şi pentru a argumenta el spune că dintre sutele de mii de negri
care au „ajuns” în America, în zone cu o climă mai răcoroasă, mulŃii dintre ei fiind
eliberaŃi din sclavie, nu s-a ridicat nici un mare talent artistic sau ştiinŃific.
Acestea sunt doar câteva dintre aspectele antropogeografice cu rezonanŃă până în
zilele noastre desprinse din opera complexă filosofică şi geografică a lui Immanuel Kant.
Acum la peste două secole de la dispariŃia marelui gânditor de la Königsberg
putem constata că nu toate afirmaŃiile sale legate de sistema ştiinŃelor, de locul geografiei,
mai pot fi acceptate (ceea ce este firesc, cunoaşterea realităŃilor spaŃiale a evoluat în pas
cu restul cunoaşterii umane); se consideră că nu mai este posibilă o divizare strictă,
absolută a investigaŃiei ştiinŃifice. Spre exemplu, înŃelegerea situaŃiilor geografice este
infinit mai pertinentă, mai credibilă, atunci când luăm în considerare şi evoluŃiile lor în
timp (tip de analiză rezervat de Kant istoriei). De asemenea nici istoricul nu mai poate
99
Imm.Kant, 1795/2006, Zum Ewigen Frieden / Spre pacea eternă – un proiect filosofic, Edit. Mondero,
Bucureşti, p.40.
neglija studiul deosebirilor dintre locuri (vezi în acest sens memorabilele lucrări ale lui
Fernand Braudel, traduse şi în limba română), abordare ce este în viziunea kantiană
rezervată geografiei. În explicarea realităŃilor de orice natură şi din orice timp, ştiinŃele
individuale se interferează, se suprapun, fără ca prin aceasta să-şi rişte pierderea
identităŃii.
În privinŃa geografiei (umane) apare tot mai clară nevoia stringentă, de cercetare
a spaŃiului (pentru cei mai mulŃi desemnat de coordonatele sale fizicogeografice) şi a
societăŃii împreună, - lucru de altfel recomandat de Im.Kant - sau folosind un limbaj
contemporan, mai precis cuvintele geografului Derek Gregory, este nevoie de o
socializare a geografiei, concomintent cu o spaŃializare a teoriei sociale.
Acest comandament ar fi avut deja o istorie cel puŃin bicentenară dacă urmaşii lui
Imm.Kant dar mai ales ai lui C.Ritter ar fi tratat aspectele geografice în manieră pe de-a
întregul chorologică. ApariŃia lucrării lui Ch.Darwin “Originea speciilor”(1859) a
declanşat în geografie o adevărată frenezie pozitivistă care a consacrat pentru o bună
perioadă de timp, separarea în cercetarea geografică, a elementelor de ordin fizic (natural)
de cele de ordin social-antropic.
Un cunoscut geograf suedez, Torsten Hägerstrand, cu mari merite în reînnoirea
geografiei umane, proces cunoscut şi sub numele de revoluŃie cantitativă (vom vedea mai
târziu, în modulul IV, aceste aspecte în detaliu n.i.) are o foarte instructivă
istorioară/parabolă despre inconvenientele separării în cercetare/analiză- a societăŃii (a
umanităŃii) de spaŃiul în care ea este prezentă şi acŃionează, tendinŃă evidentă şi azi în
contextul dezvoltării aşa numitelor ştiinŃe exacte (bazate pe clasificările logice). O redau
în continuare citată de unul din marii geografi de azi:
Într-o zi o fetiŃă s-a întors de la şcoală cu ochii plini de lacrimi. Ea i-a explicat
mamei sale ce i s-a întâmplat la şcoală în dimineaŃa respectivă. ÎnvăŃătoarea le-a scris
pe tablă trei cuvinte – “urs”, “copac”, “şoarece” – şi le-a cerut să le împartă în două
grupuri. ToŃi elevii (mai puŃin fetiŃa noastră n.i.) au pus şoarecele şi ursul într-o grupă
iar arborele/copacul în cealaltă, învăŃătoarea fiind foarte mulŃumită de acest fapt,
pentru că spunea ea apăsat, rar, să se reŃină, “ştiinŃa depinde de aşezarea lucrurilor în
grupuri care au proprietăŃi similare, pentru ca numai aşa noi putem face generalizări şi
predicŃii despre ele”. Aşa că ursul “trebuie să stea” împreună cu şoarecele, ambele fiind
animale. Doar eleva noastră, a pus într-o grupă ursul şi copacul deoarece spunea ea “
ele se află, se găsesc împreună “! Auzind întâmplarea mama a şters ochii fetiŃei ,s-a
gândit un moment şi a pus cu glas tare următoarea întrebare : “ Când te plimbi prin
pădurea noastră este mai important să ştii, să cunoşti faptul ca urşii se află printre
copaci; sau poate ar fi mai bine ca atunci când pe neaşteptate îŃi apare un urs în cărare
să-Ńi spui ca el, de fapt, este asemănător unui şoricel”?…100. Pentru un trăitor în Canada
precum Derek Gregory (englez ca origine şi formaŃie ştiinŃifică) aceasta este într-adevăr o
bună întrebare! (şi pentru un român de asemenea..).
De fapt ne aflăm in faŃa distincŃiei majore,cardinale, făcută de Imm.Kant între
clasificările logice care pun accentul, se bazează, pe similaritate – pe identitate şi
diferenŃă /deosebire – şi clasificările fizice care pun accentul pe apropiere, contiguitate
„aflarea, găsirea lucrurilor aparŃinând aceluiaşi spaŃiu“ (finding things together cum ar
spune englezii !). Expunerile de geografie fizică (phisikalishe Geographie) Ńinute la

100
D.Gregory,1998, Explorations in Critical Human Geography, Heidelberg,pag.50
Königsberg intre 1756 si 1796 abordează aceste clasificări fizice pe care el le-a văzut ca
fundamente distincte atât pentru studiul istoriei cât şi al geografiei.
Ideile teoretice ale lui Kant asupra geografiei au fost din păcate, aproape uitate în
secolul al 19-lea perioadă în care, mai ales după 1859, cercetarea geografică a fost
calchiată după cea a ştiinŃelor sistematice (geologia, zoologia, sociologia) abordând cu
prioritate procesele ce au loc în natură şi/sau în societate, şi urmărind prea puŃin - aşa
cum recomanda Im.Kant - analiza spaŃială, corelaŃiile spaŃiale dintre fenomene în anumite
perimetre, zone, regiuni. In mod inerent s-a ajuns la suprapuneri cu cercetările din
disciplinele sistematice, mereu mai multe, pe măsura apariŃiei de noi domenii, tot mai
înguste de cercetare. A trebuit să apară aşa numita criză de încredere în geografie
(concretizată în SUA prin desfiinŃarea unor catedre de geografie din universităŃi
prestigioase precum Harvad şi Yale) pentru ca analiza spaŃială să capete noi dimensiuni
în contextul aşa numitei revoluŃii cantitative de care ne vom ocupa la momentul potrivit.
Să mai spunem, de asemenea, că odată cu Imm.Kant, geografia germană
îşi conturează tot mai mult statutul ştiinŃific, abordările urmărind două direcŃii: prima
numită politico-statistică, urmărind sistematizarea materialului geografic existent la un
moment dat pe o bază teritorială politico-regională; cea de a doua - numită geografia
pură (Reine Geographie) – avea în vedere prezentarea faptelor geografice având ca
unitate de lucru „segmente” regionale stabilite după limite naturale. Aprofundând a doua
direcŃie, a geografiei pure, C.Ritter va contribui la conturarea definitivă a geografiei
moderne, în care faptele geografice sunt prezentate în interconexiunile şi relaŃiile lor
reciproce. Odată cu declanşarea revoluŃiei industriale în Ńările din Europa Occidentală şi
Centrală, cu colonizarea prioritar europeană a Lumii Noi, elementele antropo- geografice
vor deveni dominante în cercetarea şi prezentarea geografică, în stabilirea unităŃilor „de
lucru” spaŃiale/regionale ale geografiei.
Iar descrierea explicativă a corelaŃiei faptelor naturale şi antropice în variate
contexte regionale/teritoriale (aşa cum o cerea Imm.Kant) se va contura cu tot mai multă
vigoare drept obiectul de studiu al geografiei. Pentru aceasta însă a fost nevoie de minŃi
sclipitoare, geniale, care să scoată ştiinŃa noastră din hăŃişul factologic, nesistematizat,
creat prin acumularea informaŃiilor culese în cadrul explorării Ńinuturilor extraeuropene.
Ele au apărut tot în Germania şi se numesc Alexander von Humboldt şi Carl Ritter,
consideraŃi, pe bună dreptate, drept fondatorii geografiei moderne. Despre contribuŃia lor
va fi vorba în paginile ce urmează.

2.4.Al.von Humboldt şi C.Ritter fondatorii geografiei moderne.

Cu Alexander von Humboldt şi Carl Ritter începe o nouă fază în dezvoltarea

geografiei, opera lor de excepŃională importanŃă consemnând o cezură în raport cu
geografia practicată timp de secole şi milenii până atunci; mai mult, modelele de tratare a
fenomenelor spaŃiale, geografice impuse de cei doi vor fi urmate, în linii generale, până
în zilele noastre.
Alexander von Humboldt s-a născut la Berlin într-o familie de burghezi înnobilaŃi recent, tatăl lui
fiind militar de carieră în armata prusacă, iar mama posesoare a unei avere importante care va asigura
tânărului Alexander şi fratelui său mai mare Wilhelm o copilărie fără griji şi o educaŃie solidă. Castelul
Tegel de lângă Berlin, pe atunci, era un loc de întâlnire al aristocraŃiei prusace, la botezul lui Alexander
participând şi principele moştenitor, viitorul rege Friederich –Wilhelm al II-lea. Pregătirea tânărului
Humboldt a inclus cursuri de tehnologie, economie, istorie, filologie, chimie ş.a.;la Universitatea din
Gottingen a studiat fizica şi arheologia.
Al.von Humboldt ar fi devenit un foarte priceput funcŃionar al curŃii regale prusace (un timp a şi
răspuns de Departamentul Minelor ) dacă în viaŃa lui nu s-ar fi întâmplat două evenimente, pe care le putem
numi cruciale.
Primul l-a reprezentat călătoria făcută în Renania, Olanda, FranŃa şi în Anglia în anul 1790
împreună cu Georg Forster – german care participase la a doua călătorie a lui J.Cook în jurul lumii. Această
călătorie i-a stimulat ambiŃia de a “înŃelege” ceea ce vedea cu ochii săi, altfel spus deplasarea lui s-a
transformat, graŃie lui Forster, dintr-o deplasare turistică într-o adevărată călătorie ştiinŃifică. Forster l-a
introdus pe Humboldt în studiul geografic direct al realităŃilor spaŃiale, fără interpunerea descrierilor care în
mod fatal, pe atunci, dar uneori şi acum, nu reuşesc să cuprindă satisfăcător personalitatea unei regiuni, a
unui spaŃiu, a unui loc. Aceste observaŃii la teren s-au adăugat influenŃei exercitată în întreaga Europa nu
doar în Germania de către Imm.Kant, cel care a predat timp de 40 de semestre geografia la universitatea din
Königsberg, idei asimilate în cadrul pregătirii temeinice din adolescenŃă şi tinereŃe.
Al doilea moment crucial a survenit spre sfârşitul secolului, peste mai puŃin de 10 ani. In luna mai
a anului 1799 porneşte din portul La Coruña / A Coruña - împreună cu botanistul francez Aimé Bonpland -
într-o lungă călătorie în America spaniolă tropicală, călătorie ce se va sfârşi în anul 1804 (traseul străbătut
va însuma 64 000 km)101. Această călătorie reprezintă prima expediŃie cu adevărat ştiinŃifică realizată în
Lumea Nouă, Humboldt fiind considerat de contemporani drept al doilea descoperitor al Americii. El a
făcut o serie de descoperiri şi observaŃii de răsunet pentru dezvoltarea geografiei ca ştiinŃă, care au fost
înregistrate într-o monumentală lucrare (30 de volume) intitulată Voyage aux regions equinoctiales du
Nouveau Continent, fait en 1799-1804 şi publicată la Paris între 1805 şi 1834.
Lucrarea lui Al.von Humboldt a avut un mare impact în lumea ştiinŃifică a vremii
prin combinarea dintre ineditul călătoriei pe tărâmuri îndepărtate şi rigurozitatea
cercetării prezentării ştiinŃifice. Între cei care au fost influenŃaŃi de aceste volume s-a
numărat şi celebrul (de mai târziu) Charles Darwin, el însuşi angajat în deceniul al 4-lea
al secolului al 19-lea într-o expediŃie în jurul lumii la bordul vasului Beagle.
In paralel cu acest “jurnal de călătorie” monumental, Alex.von Humboldt publică
şi “Tablouri din natură” în care face de asemenea dovada extraordinarului său simŃ de
observaŃie. Un adevărat spirit renascentist, poate ultimul, Al.von Humboldt a impresionat
pe contemporanii săi, unul dintre aceştia, marele J.W.Goethe lăsând următoarea
apreciere:
“Îl cunosc de atâta timp (el spune astea în 1828) şi totuşi rămân mereu uimit în faŃa lui. Se poate
spune că nu are pereche în lume în ceea ce priveşte cunoştinŃele şi ştiinŃa vie a fenomenelor. Şi alături de
acestea, o multilateralitate cum nu mi-a fost dat să întâlnesc. Incotro te îndrepŃi, se află pretutindeni la el
acasă şi ne uluieşte cu bogăŃiile lui spirituale. Este asemenea unei fântâni cu multe guri, la care nu ai decât
să întinzi găleŃi, pentru a capta scurgerea apei, care Ńâşneşte mereu, înviorătoare şi neistovită. Va rămâne
102
aici câteva zile, dar înŃeleg că această şedere va avea pentru mine tâlcul unei trăiri de mai mulŃi ani” .
Scrierile sale ne arată că practic nimic nu a scăpat observaŃiei sale. Una din dovezi
o avem într-o scrisoare trimisă unui ministru al Rusiei după o vizită făcută în munŃii
Urali, în cadrul unei călătorii mai lungi efectuate în Rusia, călătorie în timpul căreia a
ajuns până în MunŃii Altai şi la Ńărmul Mării Caspice. “MunŃii Urali sunt un adevărat
Eldorado şi sunt convins că datorită similitudinii structurii geologice a zonei (Alexander
von Humboldt avea şi o serioasă pregătire geologică, făcută la Şcoala de mine din
Freiberg) cu structura geologică a Braziliei, diamante vor putea fi descoperite în
reziduurile de la exploatările de aur şi platină; puŃine zile mai târziu au fost întradevăr
descoperite diamante”103 .Tot în această călătorie el face numeroase măsurătoari de

101
F.Everett, S.Reid, op. cit.,p.30)
102
Al.von Humboldt,De la Orinoco la Amazon, 1980,Ed.Minerva, col.BPT,p.XII
103
A.Holt-Jensen op.cit.pa18
temperatură, observând că temperatura variază la aceeaşi latitudine în funcŃie de
depărtarea faŃă de ocean şi apoi pe baza datelor colectate, proprii şi de la staŃiunile meteo,
a realizat o hartă cu izoterme la nivelul întregii planete, fapt deosebit de “cutezător” dacă
avem în vedere penuria de înregistrări omologabile la nivelul întregului glob terestru.
Interesat cu deosebire de ştiinŃele naturii, Humboldt nu a neglijat aspectele de
geografie umană, economică şi politică. Se evidenŃiază în rândul lucrărilor cu un
pronunŃat caracter antropo- geografic monografiile regionale asupra Mexicului şi Cubei,
pe atunci colonii spaniole. Aici avem folosite într-o lucrare geografică metode statistice
precum şi indici cantitativi (privitoare la distribuŃi apopulaŃiei, randamentele agricole şi
miniere ş.a.).
Cea mai importantă lucrare a sa rămâne “Kosmos” subintitulată “schiŃă de
descifrare fizică a lumii”, lucrare în cinci volume publică spre sfârşitul vieŃii (începând cu
1845); ultimul volum a apărut postum în anul 1861. În aceastră lucrare el a încercat să
asambleze toate cunoştinŃele din timpul său asupra lumii materiale, lucrarea fiind
considerată drept cea mai sofisticată, complexă, rafinată lucrare ştiinŃifică apărută până în
acel timp. Pentru geografie este cu deosebire împortantă deoarece ea acoperă toate
aspectele de geografie fizică cunoscute pe atunci (până atunci) punând în acest fel bazele
acestei ramuri majore a geografiei. Dar, aşa cum afirma prof. S.MehedinŃi, Al.von
Humboldt „nu acordă omului decât un loc foarte mărginit... ÎŃi vine să crezi că fără voia
sa, călătorul care-şi pierduse urma ani de zile în ierburile din llanos, în pădurile
Braziliei şi pe vârfurile pustii ale Cordilierilor, uitase aproape de existenŃa neamului
omenesc.104
In contrast cu alŃi naturalişti ai vremii el a fost mai puŃin interesat de descoperirea
a noi specii (deşi adusese din America 6000 de specii de plante din care peste 3000 de
specii necunoscute în Europa), el a fost dominat de ideea înŃelegerii conexiunilor, a
legăturilor de multe ori doar bănuite sau pur şi simplu ascunse, neevidente la o analiză
mai superficială. RelaŃiile dintre lumea animală şi cea vegetală, de asemenea cea dintre
omenire şi condiŃiile geografice (climatul, topografia, altitudinea) erau în centrul
preocupărilor lui. În unul din studiile sale intitulat “Oeconomia naturae” se pot afla unele
din rădăcinile gândirii ecologice moderne. De asemenea opera sa este debarasată de acel
determinism environmentalist evident în lucrările altor geografi importanŃi de mai târziu,
precum Friedrich Ratzel şi Helen Churchill Semple.
Humboldt a trasferat ideea lui Kant de împărŃire a domeniului ştiinŃelor naturale
în trei secŃiuni: l.physiographia (descrierea naturii). 2.historia telluria (istoria geologică a
Terrei).3. geonosia sau physikalische Geographie. El nu a dorit să se limiteze la unul din
cele trei domenii. Ca un cosmograf, aşa cum a fost apreciat, el nu dorea să se specializeze
în istorie sau geografie şi nici în alte domenii ale cunoaşterii. De altfel, pe atunci, la
începutul secolului al 19-lea ştiinŃele naturale şi chiar geografia nu erau bine clarificate ca
domenii de cercetare, ştiinŃifice şi academice (de învăŃământ superior).
S-a încetăŃenit ideea că Al.von Humboldt a fost un om al terenului, “veşnic
călător” în timp ce C.Ritter, cel de al doilea fondator al geografiei moderne ar fi fost un
geograf de cabinet Adevărul este că din cei peste 60 de ani de muncă ştiinŃifică,
explorările sale au reprezentat doar cinci ani, ani care însă a cules un extraordinar de vast
material informativ, prelucrat şi interpretat apoi timp de zeci de ani. Mai mult, în ultima

104
S.MehedinŃi, 1943, op.cit.,pag.149
parte a vieŃii sale a fost consilier privat, particular, personal al regelui Prusiei (deci înalt
funcŃionar de stat)105 geografia trecând pe un loc secund. Abia după ce s-a retras din
această funcŃie oficială s-a putut dedica plenar ştiinŃei, elaborând monumentala lucrare
“Kosmos”.
Vederile sale asupra geografiei erau cu totul extraordinare şi avansate în
comparaŃie cu cele ale predecesorilor şi ale contempo- ranilor săi (excepŃie C.Ritter). Să
vedem care sunt aceste elemente care-l individualizează pe Al.von Humboldt „urcându-l”
pe piedestalul destinat creatorilor, fondatorilor ştiinŃei noastre.
a) El este primul care a privit natura într-o perspectivă geografică, fondată pe o
largă bază ştiinŃifică fără a scăpa din vedere societatea omenească cu toate aspectele sale
(inclusiv cele sociale precum asuprirea sau sclavia). Pământul a fost considerat un întreg
organic inseparabil, ale cărui părŃi (toate, inclusiv omul) erau reciproc interdependente,
b) El a crezut cu tărie în procedurile, metodele ştiinŃifice, punând acceptul pe
metoda inductivă, în buna tradiŃie aristoteliană.
c) Deşi el a început de la particular şi s-a ridicat la generalizări, obiectivul său nu
a fost niciodată doar cel de a măsura pur şi simplu un anumit tip de fenomen al naturii.
Mai degrabă el a dorit să arate modul în care numeroasele fenomene ale naturii
interacŃionează unele cu altele în diferite locuri de pe Terra.
d) El a fost convins de faptul că numai prin înŃelegerea interconexiunilor dintre
fenomene le vom putea înŃelege pe fiecare dintre ele.
e) El a pus accentul pe distribuŃia fenomenelor în natură şi nu pe clasificarea
simplă a formelor întîlnite. În această direcŃie el a făcut cu meticulozitate, cu acurateŃe
numeroase măsurători (meteorologice, altimetrice ş.a). De asemenea ela realizat şi
rigurose cercetări la teren pentru a cunoaşte distribuŃia diferitelor fenomene şi obiecte
geografice.
f ) Prin modul de tratare a problemelor el a fost şi un geograf regionalist, el
făcând constant deosebirea dintre diferitele regiuni şi punerea în evidenŃă a celor cu
trăsături asemănătoare.
g) Humboldt a fost primul care a atras atenŃia asupra rolului pe care îl joacă
omul şi influenŃa sa asupra naturii, făcând deosebirea dintre mediile naturale şi mediile
umanizate,
h) Prin studierea legăturii dintre climă şi vegetaŃie (cu intuiŃia sa neobişnuită106)
el a descoperit legea zonalităŃii şi etajării fito- geografice, urmare a folosirii metodei
comparative, încetăŃenită de el în geografie.
i) a recunoscut utilitatea deosebită a metodei istorice în studiile geografice,
urmărind fenomenele şi faptele geografice în evoluŃia lor, în dinamismul lor în timp;
j) a acordat o mare atenŃie metodei cantitative în caracterizarea faptelor prin
intermediul a diverşi indici¸dovada o avem în studiile de natură economico-socială
asupra Mexicului şi Cubei;
k) a demonstrat şi aplicat principile metodice de bază în geografie şi anume –
principiul suprafeŃei sau al arealului (repartiŃia teritorială a faptelor şi obiectelor
geografice); - principiul conexiunii, al corelaŃiei şi al cauzalităŃii. Humboldt menŃiona că

105
Această stare de fapt este consemnată în piatră la Köln în monumentul dedicat regelui Prusiei Friedrich-
Wilhelm IV, grup statuar în care regele este înconjurat de principalii săi consilieri intre care şi Al.von
Humboldt.
106
P.Vidal de la Blache,op.cit.,pag.6
 nu este suficient să constaŃi faptele şi fenomenele ci important este să scoŃi în evidenŃă
însuşirile cele mai caracteristice ale fenomenelor, să compari regiunile pe care le studiezi
şi să ajungi astfel la cauzalitatea raporturilor şi la generalizarea lor .
l) a arătat strânsa legătură între geografia regională/ descriptivă şi cea generală/
teoretică, ambele având nevoie una de alta pentru a progresa.
Deşi este revendicat de mai multe discipline Humboldt rămâne în primul rând
drept unul din fondatorii geografiei moderne, primul care a conceput geografia ca o
descriere raŃională şi explicativă a peisajelor terestre considerate ca întreguri.
Prof.V.Mihăilescu, unul din marii geografi români, spunea că Al.von Humboldt
face în “Kosmos” prima încercare de a fixa ca obiect de studiu al geografiei “întregul
teritorial (complexul) regional sau planetar”107.
Putem spune în încheierea acestor scurte consideraŃii asupra rolului jucat de
Al.von Humboldt în dezvoltarea geografie ca ştiinŃă că “ideea recompunerii unităŃii
naturii din fenomene aparent izolate, cea a descoperirii legilor ce guvernează această
unitate şi multiplele ei faŃete, aspecte pe care le îmbracă realitatea concretă şi apoi
urmărirea legăturilor care dau coerenŃă întregurilor teritoriale sunt TOT ATÂTEA
LATURI ALE GEOGRAFIEI MODERNE, pentru care suntem îndatoraŃi personalităŃii
de excepŃie a lui Al.v.Humboldt.

Al doilea părinte al geografiei moderne este considerat Carl Ritter, contemporan

cu Al.von Humboldt faŃă de care nutrea o adevărată prietenie şi preŃuire. Născut în 1779
(cu zece ani mai tânăr decât Al.von Humboldt) la Quedlinburg, un târg din Saxonia, aflat
la poalele munŃilor Harz, el a parcurs anii de şcoală şi de universitate sub înrâurirea
preceptelor lui J.J.Rousseau şi ale lui Johann Heinrich Pestalozzi (pe care l-a cunoscut
personal mai târziu) care stipulau cunoaşterea lumii prin cunoaşterea directă, prin
drumeŃii şi călătorii mai lungi. După cum afirmă biografii săi, C.Ritter a avut ca obiect
favorit, în şcoală GEOGRAFIA. Ulterior, în anii studenŃiei (în care a asimilat limbile
clasice, greaca şi latina) geografiei i s-a alăturat istoria şi teologia. După terminarea
studiilor a lucrat timp de aproape 20 de ani, ca tutore privat (un fel de profesor particular,
dar mai mult decât atât) la Frankfurt/Main. In acest timp el aprofundează studiul ştiinŃelor
naturii, al geografiei, istoriei108 călătorind şi făcând observaŃii în Renania, ElveŃia şi alte
regiuni ale lumii germanice.
Tot acum apar şi primele sale lucrări ştiinŃifice care îl vor impune drept o
personalitate de prim rang în lumea ştiinŃifică şi culturală germană. Se remarcă în acest
sens lucrarea dedicată Europei, continent pe care nu-l vom mai regăsi în monumentala sa
„Erdkunde”. Tipărită la Frankfurt/Main în două volume (primul în 1804, al doilea în
1807) lucrarea poartă un titlu foarte sugestiv (în română sună astfel: Europa – un tablou
geografic-istoric şi statistic pentru prieteni, profesori de geografie şi tinerii interesaŃi.
Avem aici precizat conŃinutul real al demersului geografic şi anume evidenŃierea
interconexiunilor, a relaŃiilor dinttre diferitele compoinente ale unui spaŃiu, aceasta fiind
adevărata menire a geografiei ca ştiinŃă. HărŃile , chiar şi cele tematice (o inovaŃie
ritteriană) joacă un rol important care nu trebuie supralicitat (exagerat).
107
V.Mihăilescu, Geografia teoretică, Edit.Academiei, 1968,pag.
108
A studiat la Göttingen, între 1813-1816 geografia, istoria, pedagogia, fizica, chimia, mineralogia,
botanica.
 El afirmă în Erdkunde că prin folosirea unei culegeri de hărŃi ca principală sursă pentru
demonstrarea ştiinŃei sale am comite, ca geografi, o foarte mare greşeală aidoma fiziologistului care prin
studierea unui cadavru doreşte să afle cum inima este esenŃa vieŃii, făr sa-şi dea seama că el are de fapt în
faŃa lui caricatura unui corp uman”109 Vorbind despre geografia anterioară lui, pe care nu o agrea (el a
militat pentru Reine Geographie, geografia pură) el evocă o anumită tiranie a cartografiei faŃă de geografie,
subliniată şi de ideea răspândită (cu deosebire în sec.16-17, vezi şi tabloul lui Vermeer, 1667) după care a
cunoaşte harta este identic cu a şti geografie. Această desprindere de hărŃi, chiar de calitate este necesară
pentru a spori „cugetarea geografică”, adică expunerea şi analizarea interconexiunilor, a legăturilor
complexe dintre fenomenele geografice, aspecte practic (cel puŃin cu mijloacele timpului său) imposibil de
redat cartografic.110
Consacrarea deplină în domeniul geografiei o capătă în urma publicării unei
geografii a lumii pe regiuni. Intitulată “Erdkunde” şi programată a avea 4 volume,
lucrarea publicată a avut numai 2 volume, primul dedicat Africii (1817) cel de al doilea
Asiei (parŃial, datorită enormului material informativ de care dispunea Ritter) apărut un
an mai târziu (1818).
După această performanŃă ştiinŃifică, C.Ritter este apreciat drept reformatorul
geografiei, cel care a transformat un domeniu de cercetare, de studiu, într-o ştiinŃă 111.
Având o astfel de poziŃie în lumea germanică, în 1820 i se creează o catedră specială la
Universitatea din Berlin, C.Ritter fiind titularul primei catedrei de geografie existente în
vreo universitate din lume. În obŃinerea acestei catedre (personale, pentru că după
moartea sa catedra a fost desfiinŃată) a fost sprijinit de către Wilhelm von Humboldt,
fratele mai mare (cu doi ani) al celuilalt mare geograf german, cunoscut reformator al
învăŃământului superior german. (n.i. numele celor doi fraŃi este purtat astăzi de
Universitatea din Berlin). În paralel Ritter a funcŃionat şi ca profesor de geografie la
„Königliche Allgemeine Kriegschule”/Colegiul militar regal din Berlin, unde l-a avut ca
student pe viitorul rege al României, Carol I.
Putem afirma că perioada petrecută alături de marele Ritter a fost deosebit de
importantă pentru formarea viitorului rege al României, în toate acŃiunile acestuia
revelându-se o solidă formaŃie geografică. Mai mult el a contribuit la înfiinŃarea
SocietăŃii Române de Geografie (1875) pe care a sprijinit-o şi financiar, fiind de
asemenea şi preşedintele acesteia. Principele Carol a avut şi contribuŃii concrete la
apariŃia primului atlas tipărit la noi (la mijlocul anilor ’70 ai secolului al 19-lea).
Pe plan ştiinŃific C.Ritter realizează a doua ediŃie a lucrării “Erdkunde”, mult mai
amplă, în 19 volume publicate între 1822 şi 1859. Elaborarea şi publicarea acestei lucrări
- care i-a adus şi medalia de aur oferită de Royal Geographical Society (1845) - a trezit
un viu interes devenind o lucrare de puternic interes public.112 Sunt prezentate, în

109
J.P.Bord, 1997, Le geographe et la carte, Cybergeo,
110
Lucrurile s-au ameliorat spre sfârşitul secolului 19 (1894) când P.Vidal de la Blache, în prefaŃa la
Atlasul său general afirmă că “La carte du pays à étudier est accompagnée d´une carte physique ; elles
s´éclairent l´une par l´autre, et trouvent un complément dans des cartes ou des figures schématiques dont
la géologie, la climatologie, la statistique ont fourni le sujet. Cet espèce de dossier (...) constitué, suivant le
cas d´une façon plus ou moins complète, a pour but de placer sous les yeux l´ensemble des traits qui
caractérisent une contrée, afin de permettre à l´esprit d´établir une liaison entre eux. C´est en effet dans
cette liaison que consiste l´explication géographique d´une contrée”. (apud J.P.Bord, op.cit.)
111
R.Hartshorne, op.cit.pag.52
112
Stă dovadă prima hartă a zonei străbătute de râul Iordan, a cărei schiŃă, la teren, a fost realizată de un
ofiŃer britanic (F.H.Robe) care a transmis-o unui misionar american (Ely Smith), care la rându-i a dat-o
Erdkunde, aspecte de geografie regională ale Africii şi Asiei, geografia celorlalte părŃi ale
lumii fiind cuprinsă în alte lucrări de mai mică întindere. Amintim articole despre
piramidele din Guatemala, despre colonizarea Noii Zeelande (un proces aflat la
începuturile sale), despre eskimoşi, despre comerŃul Americii (SUA) cu Răsăritul (Asia..)
ş.a.
În „Erdkunde” - operă de excepŃională importanŃă, compara- bilă ca impact
ştiinŃific cu “Kosmos”-ul lui Al. von Humboldt - imensul material informativ este
prezentat corelativ şi integrator; mai mult Ritter pune accent pe aspectele de geografie
umană afirmând că “Pământul şi locuitorii săi se află în cele mai strânse relaŃii reciproce,
fără aceste corelaŃii neputând fi prezentate pe de-a-ntregul nici Pământul şi nici societatea
omenească”. Mai spune Ritter că istoria şi geografia trebuie să rămână pentru totdeauna
inseparabile; Pământul influenŃează pe locuitori săi iar locuitorii, la rândul lor, produc
modificări în ansamblul mediului natural.
Această poziŃie, viziune implică privirea, considerarea regiunilor individuale sau a
continentelor drept UNITĂłI (în germană Ganzeit) care formează obiectul de studiu al
geografului. Foarte interesant şi foarte modern spus.
Această viziune merită câteva precizări, dată fiind epoca în care a fost elaborată.
Ritter ne spune că această unitate este în fapt mai mult decât suma părŃilor componente,
mai mult decât condiŃionările topografice, climatice,etnice sau de altă natură. De
asemenea această viziune este rodul convingerilor sale profund religioase şi al acceptării
filosofiei dominante a timpului său, în speŃă filosofia dialectică hegeliană.Viziunea lui
Ritter asupra ştiinŃei izvora din credinŃa fermă în Dumnezeu, ca planificator, conducător
al Universului. El privea Pământul,drept “casa de educaŃie a omului” (formulă celebră ce
defineşte gândirea geografică a lui Ritter), în care natura a fost creată de Dumnezeu, cu
un anumit scop, spre a-i arăta omului calea dezvoltării sale, a devenirii sale. El nu privea
forma continentelor (de exemplu) ca pe una accidentală ci ca pe una determinată de
Dumnezeu, special pentru a fi capabilă să joace un rol desemnat de Dumnezeu pentru
dezvoltarea omului (vezi Ńărmul Greciei şi vocaŃia de navigatori a elenilor).
S.MehedinŃi scoate în evidenŃă cum nu se poate mai bine „felul de a gândi al lui
Ritter în care se răsfrângea ceva din curentul metafizic al epocii” prin prezentarea unui
pasaj semnificativ din „Erdkunde”: „Pământul e...o scenă a revelaŃiei divine... E o parte
integrantă, un mădular activ în ordinea lucrurilor. Căci pământul mai are o relaŃiune şi
mai înaltă decât aceea cu lumea văzută, mai are una cu lumea nevăzută, cu firea
sufletească a făpturei, cu Creatorul şi cu creaŃiile înzestrate cu raŃiune – prin urmare nu
numai cu împărăŃia naturii, ci şi cu împărăŃia spiritelor. În această privire, pământul e
creaŃiunea lui Dumnezeu, este expresia cea mai înaltă a ordinei, frumuseŃii şi perfecŃiunii
– o lume divină! O revelaŃie a înŃelepciunii dumnezeieşti sub forma unei lumii văzute....
Planeta e aşa făcută, încât să devină lăcaşul genului omenesc, să „mulŃumească toate
dorinŃele sale lăuntrice şi din afară, în timpul scurtei vieŃi pământeşti spre a-l pregăti
către împărăŃia mai înaltă a spiritelor”113. Observăm, alături de prof.S.MehedinŃi, că în
explicarea fenomenelor antropo- geografice lui C.Ritter îi era îngăduit să cheme în ajutor
argumente teleologice şi chiar teologice.
Punctul de vedere teleologic ritterian este vizibil şi din următoarele sale afirmaŃii :

unui misionar (Ed.Robinson) de unde a ajuns la C.Ritter, care lucra în acel moment la volumul dedicat în
„Erdkunde” Asiei de SV(inclusiv Palestina).
113
S.MehedinŃi, 1943, Opere complete, I, partea a doua, pp.61-62.
a)„Constituirea, alcătuirea globului, este fără indoială, incontestabil coincidentă cu planul
de a ocroti şi perfecŃiona Omul”.
b) „Exista factori distructivi, este adevărat, dar ei nu acŃionează pe scara mare;
cutremurele, şi vulcanii, şi marile furtuni de pe mare, afectează doar o parte a rasei
(omenirii), ele nu sunt universale in acŃiunea lor“114.
Această abordare teleologică a relaŃiilor dintre om/societate şi pământ n-avea sorŃi
de progres. „Mergând în direcŃia unor astfel de idei, geografia putea să dobândească cel
mult un fel de nebulozitate poetică, însă nici o rază de lumină, în felul cum pretinde
metoda ştiinŃelor exacte. Şi de fapt aşa s-a şi întâmplat.... Pe la jumătatea veacului al
XIX-lea, mulŃumită marelui avânt al ştiinŃelor exacte, curentul metafizic-teleologic
slăbeşte”115.
Totuşi viziunea ritteriană asupra relaŃiei om-mediu era în concordanŃă cu spiritul
timpului său, cu filosofia lui Hegel, profesor şi coleg cu C.Ritter la Universitatea din
Berlin, fapt care a întărit influenŃa lor asupra contemporanilor. Carl Ritter a creat o
adevărată şcoală, din care s-a dezvoltat mai târziu geografia umană. Între audienŃii săi,
s-au numărat Karl Marx, P.Semenov-Tianşanski (faimos geograf şi explorator rus),
Arnold Guyot, titularul primei catedre universitare de geologie şi geografie din SUA (la
Princeton University) şi Elisée Reclus, unul din fondatorii geografiei sociale.
Interesantă este viziunea lui Ritter asupra cercetării geografice. El spunea
următoarele: “sistemul meu este bazat pe fapte şi nu pe argumente filosofice; adunarea
datelor nu este un scop în sine; sistematizarea şi compararea datelor, regiune cu regiune
ar trebui să conducă la recunoaşterea unităŃii în aparenta ei diversitate”. “Planurile
Domnului, care oferă scop şi înŃeles (s.n.i) ar putea fi descoperite prin luarea în
considerare a tuturor faptelor şi datelor, a relaŃiilor din lume, pe cât de obiectiv este
posibil”.
In 1827 Alexander von Humboldt se stabileşte la Berlin (până atunci a trăit la
Paris), moment din care relaŃiile dintre cei doi mari oameni de cultură germani, geografi,
devin tot mai strânse.116 De altfel acesta, în volumul I din “Kosmos” Al.von Humboldt va
afirma că “marea şi inspirata operă a lui C.Ritter (n.i. e vorba de “Erdkunde”) a
demonstrat că geografia comparată atinge desăvârşirea numai când întreaga masă a
faptelor ce au fost adunate din diferite zone a fost cuprinsă într-o singură imagine şi a fost
pusă la dispoziŃia inteligenŃei integratoare 117. Tot Humboldt spunea că “opera lui Ritter
este o împlinire a planului lui Varenius” (ne amintim că acesta din urmă avea în vedere şi
o geografie specială/ regională, pe care n-a mai apucat să o realizeze, murind la numai 28
de ani). În sfârşit, o altă apreciere a lui Humboldt “i-a fost rezervat timpului nostru să
vadă geografia comparată cultivată magistral, în cea mai mare cuprindere, într-adevăr în

114
W.L.Gage (1865), Life of Carl Ritter, recenzie în The North American Review, vol 105, issue 216,
pp.314-317
115
S.MehedinŃi, 1943, op.cit.,p.62
116
Există imagini (tablouri) ce-l înfăŃişează pe Al.von Humboldt în primul rând al amfiteatrului plin de
studenŃi/audienŃi la cursurile lui C.Ritter şi, de asemenea, s-a păstrat chiar o scrisoare în care Al.von
Humboldt îl anunŃă cu părere de rău pe Ritter că nu poate participa la cursul Ńinut de acesta, fiind reŃinut la
palat de regele Prusiei. Aceste detalii subliniază şi ele impresia deosebit de favorabilă pe care a lăsat-o
C.Ritter celebrului său compatriot.
117
R.Hartshorne,op.cit.1959, p.35
reflexul său asupra istoriei umane, asupra relaŃiilor formei Pământului cu orientarea
trăsăturilor, caracteristicilor, popoarelor şi a progreselor civilizaŃiei”118.
Această direcŃie “comparatistă” apare încă din lucrarea scrisă în 1804, în care el
afirma că “geografia trebuie să fie mai degrabă, o ştiinŃă empirică/ a faptelor concrete/
decât o ştiinŃă speculativă, dedusă fie din principiile raŃiunii (ale filosofie) fie din teoriile
a priori ale geografiei generale. Regula fundamentală propusă de el pentru geografie
care asigură adevărul ştiinŃific este realizarea de observaŃii pas cu pas (preluate sau
personale) - adică de la un lucru concret la un alt lucru concret – şi nu pornirea de la vreo
ipoteză (eventual valorificarea ei; deci nu pornirea de la idei preconcepute). El era
convins că există legi care guvernează relaŃiile om-mediu dar nu s-a grăbit să le
descopere, deoarece nu avea la îndemână tot materialul, din toate regiunile Terrei, care l-
ar fi putut conduce la aflarea legilor respective. “Noi trebuie să întrebăm Pământul însuşi
despre legile lui” spunea C.Ritter.
Adept al observaŃiei directe119 şi al cercetării de teren C.Ritter a fost deci primul
mare oponent a ceea ce s-ar putea numi “geograf de cabinet”(calificativ ce i s-a acordat
mai târziu, opus fiind lui Al.von Humboldt). Este adevărat că, fiind angrenat în sistemul
universitar, călătoriile şi deplasările sale au fost mai restrânse. El a călătorit prin toată
Europa, în 1837-1838, străbătând şi spaŃiul românesc, în contextul unei călătorii prin
Europa sud-estică. În două scrisori trimise acasă de pe meleagurile noastre el prezintă o
serie de realităŃi ale societăŃii şi spaŃiului „valah”, menŃionând între altele că
“bucureştenii îşi numesc oraşul lor Micul Paris”(deci această formulare este mai veche
decât se crede de obicei n.i.). Are însă şi aprecieri mai puŃin favorabile (corecte de fapt)
asupra stării drumurilor, a spaŃiilor de cazare şi a mijloacelor de transport, publice, ale
vremii.
Deşi admirat şi respectat de contemporani, influenŃa lui K.Ritter va scădea, odată
cu apariŃia celebrei lucrări a lui Charles Darwin “Originea speciilor” ce inaugurează o
nouă filosofie (pozitivistă) a ştiinŃei.
Totuşi mai multe noŃiuni şi concepte ritteriene precum „individ geografic”,
„graniŃe naturale”, „spaŃiu geografic natural înzestrat cu o configuraŃie unitară”, „teritoriu
organic natural” ş.a. vor fi preluate şi dezvoltate mai târziu de fondatorul
antropogeografiei Fr.Ratzel.120
ContribuŃia lui K.Ritter la dezvoltarea geografiei poate fi sintetizată pe cinci
paliere:cel al “unităŃii în diversitate”, cel al “noii ştiinŃe geografice”, cel al studiilor
inductive, cel al “regionalismului” şi cel al teleologiei. Cu excepŃia ultimului, contestat
de urmaşi, celelalte se constituie în adevărate puncte de pornire în studiul geografic
modern, marcând o ruptură clară faŃă de geografia anterioară lui, punându-l astfel alături
de Al.von Humboldt între fondatorii geografiei moderne. Să detaliem în continuare aceste
contribuŃii ritteriene:
1. Din primii ani ai formării şi activităŃii sale el a făcut repetate observaŃii asupra
naturii, ajungând pe această cale la dezvoltarea ideii unităŃii în diversitate recunoscând,

118
idem,p.36
119
Această poziŃie este evidentă în următorul fragment referitor la spaŃiul românesc : „Am trecut pasul cel
puŃin umblat, am ajuns în Transilvania, nu mai am nimic de a face cu sălbăticiunea Valahiei, de care Ńară,
viaŃă şi activitate nu se poate avea nici cea mai mică idee până nu se cutreieră în lung şi în lat (s.n.i.)”.
Citat din M.Atanasiu, Două scrisori a lui Carl Ritter, BSRG,XXXIII,1912, pp..321-328
120
Vezi şi I.Bădescu et al , 1995,Sociologia şi geopolitica frontierei, Edit.Floarea Albastră, p.47.
asemenea lui Al.von Humboldt, marea complexitate a naturii. Acestă complexitate este
însă subsumată unităŃii datorită interconexiunii fenomenelor. În acest sens C.Ritter
afirmă că “ Pământul şi locuitorii săi se află în cele mai strânse relaŃii reciproce, un
element nu poate fi analizat, urmărit în toate fazele sale fără luarea în considerare a
celorlalte”; acestea sunt idei foarte apropiate de cele ale lui Al.von Humboldt.
2. Studiind unitatea în diversitate el s-a dedicat geografiei, delimitându-se însă de
veche geografie pe care nu o aprecia (agrea) datorită descrierilor simple şi inventarierii
faptelor în sine (ca unic sens, scop al geografiei)121. În locul acestei geografii demodate el
a militat pentru o “nouă geografie”(geografie pură, Reine Geographie) prin care el
înŃelegea interconexiunile şi interrelaŃiile existente la suprafaŃa terestră.
3. Pentru a promova această nouă geografie el a considerat necesare cercetările de
teren, geografii trebuind să facă observaŃie după observaŃie până când legile generale
devin evidente pentru cercetător. Pe acestă linie el este foarte apropiat de Al.von
Humboldt şi ambii de tradiŃia aristoteliană. Totuşi în scrierile sale (numai Erdkunde
însumează 20 000 pagini !) Ritter a formulat puŃine legi, poate şi pentru că, lucrând la
scara continentelor, îi lipseau o serie de informaŃii la nivel global, informaŃii fără de care
el era conştient că nu se pot desprinde legităŃi cu caracter general.
4. Abordarea regională este cea care l-a făcut faimos pe C.Ritter, relaŃiile
interconexiunile şi interdependenŃa dintre mulŃimile (în sens matematic) fenomenelor
fiind analizate la nivelul unor spaŃii clar delimitate şi prin comparaŃia dintre diferitele
areale studiate. Altfel spus, el a practicat diferenŃierea/ deosebirea areală, singura
modalitate ritteriană de studiere a realităŃilor terestre, care a rămas valabilă şi
practicată până în zile noastre. Aceasta diferenŃiere areală a avut în vedere mai întâi
identificarea unei anumite părŃi a suprafeŃei terestre după o serie de trăsături definitorii –
ale cadrului natural - care o individualizează; apoi “adăugarea” elementului uman (a
comunită- Ńilor, a societăŃii); şi în final evidenŃierea manierei de adaptare şi de folosire a
acestui mediu de către om. În aceste demersuri se observă şi calităŃile de profesor ale lui
Ritter care a oferit o modalitate efectivă de organizare a materialului geografic. Ar mai fi
de adăugat că ideea diferenŃierii areale - propuse de C.Ritter ca temelie a geografiei - a
găsit, peste aproape un veac, un larg ecou în SUA unde a fost popularizată de către
marele geograf R.Hartshorne.
5. Aspectul teleologic al geografiei lui C.Ritter (prin care, interesant, el este un
continuator al geografului Imm.Kant) este cel mai criticat el fiind însă de înŃeles în
contextul epocii sale; mai mult fiind în spiritul acelor vremuri i-a asigurat şi o mai mare
influenŃă în rândul celor interesaŃi de prelegerile şi textele ritteriene..
Teleologia (teleos în greacă semnifică scop, Ńintă, intenŃie, Ńel) caută, urmăreşte
să înŃeleagă evenimentele, situaŃiile, fenomenele în legătură cu scopurile lor ascunse.
ExplicaŃiile teleologice se opun celor mecaniciste în care fenomenele şi observaŃiile
sunt privite ca fiind rezultanta, produsul unor cauze primare cum ar fi „legile naturii”
C.Ritter era de altfel un om foarte religios, Creatorul fiind cel care ne-a dat Pământul a
cărui unitate (recunoscută de Ritter) era rezultatul unui plan al lui Dumnezeu, ce urmărea
să facă din Terra casa de educaŃie a speciei umane. Trebuie amintit că în concepŃia lui
Al.von Humboldt asupra unităŃii terestre, asupra Pământului, Divinitatea nu juca nici un
rol.

121
Elisée Reclus spunea undeva că Ritter a scos geografia din „mizerabila rutină a înşiruirii denumirilor”.
 Câteva aprecieri de sinteză asupra lui C.Ritter spre a-i preciza mai bine rolul şi
locul în dezvoltarea geografiei:
- El nu a fost un veritabil om de teren /cercetător după criteriile actuale (cantitative în
mare măsură), în scrierile sale bazându-se pe informaŃiile furnizate de alŃii şi pe
observaŃiile sale directe (calitative să le numim) culese în călătoriile nu prea lungi
prin Europa.
- El a fost în principal un antropogeograf, fapt ce îl deosebeşte contemporanul şi
prietenul său Al.von Humboldt. Omul (societatea) ocupă locul central în opera sa în
timp ce în cea a lui Humboldt omul este unul din multele sale obiecte de studiu .
C.Ritter nu a ignorat geografia fizică, aşa după cum Humboldt nu a ignorat geografia
umană. Dar Ritter a folosit geografia fizică pentru a identifica habitatele umane sau
pentru a preciza limitele regiunillor populate/locuite.
- El a avut o puternică influenŃă în epocă, mult mai mare decât Humboldt, şi în
principal asupra dezvoltării geografiei germane (şi nu numai ), beneficiind de catedra
de geografie pe care a slujit-o timp de aproape 40 de ani.
Aceşti doi titani ai ştiinŃei noastre au marcat dezvoltarea geografiei, aşa cum a
arătat anterior, fără a se putea desprinde, nici nu puteau, de spiritul epocii în care au trăit.
Există desigur, diferenŃe considerabile între K.Ritter şi Alex.von Humboldt, una fiind
mult clamată şi anume punctul de vedere ştiinŃific al lui Humboldt opus celui religios al
lui Ritter. În fapt amândoi au acordat o mare atenŃie unităŃii naturii, a lumii
înconjurătoare. Apoi, amândoi credeau că scopul final al cercetării era de a clarifica
această unitate şi în această privinŃă ei erau de acord cu filosofiile idealiste ale timpului
lor. Humboldt nu a mers prea departe cu idealismul său, în comparaŃie cu Ritter,
conceptul său de unitate a naturii fiind mai mult unul de ordin estetic decât de ordin
religios. Spre deosebire de Ritter el nu a văzut nici un motiv pentru a explica unitatea şi
ordinea din natură ca un sistem dat de Dumnezeu pentru dezvoltarea omului.
Humboldt a fost puternic angajat în dezvoltarea treptată a ştiinŃei naturii şi cea
mai mare contribuŃie a sa este în domeniul geografiei fizice sistematice. MulŃi îl
consideră drept fondatorul biogeografiei şi al climatologiei, două din ramurile de bază ale
geografiei fizice.
In privinŃa lui C.Ritter, după ce eliminăm “balastul” teleologic (al finalităŃii)
contribuŃia sa cea mai importantă rămâne în domeniul geografiei regionale, modelul de
tratare preconizat de el şi dezvoltat de discipolul său Elisée Reclus fiind şi în prezent
folosit de geografii regionalişti din întreaga lume.
Să spunem, în încheierea acestui capitol că deşi erau separaŃi doar de 10 ani (ca
vârstă) cei doi oameni de cultură aparŃin unor tipuri total diferite de oameni de ştiinŃă:
Al.von Humboldt aparŃine tipului polivalent (am spus undeva chiar renascentist) specific
secolului al 18-lea pe când C.Ritter este deja omul de ştiinŃă specializat (doar geograf, cu
catedra proprie la Universitatea din Berlin). Dezvoltarea ştiinŃei făcea tot mai dificilă
(chiar imposibilă) cuprinderea de către o singură persoană (oricât de capabilă şi de dotată
intelectual) a ansamblului unei întregi ştiinŃe, astfel că însuşi C:Ritter s-a văzut obligat
(putem spune) să se concentreze asupra relaŃiei societate-mediu natural contribuind
esenŃial la individualizarea antropogeografiei, pas deosebit de însemnat în modernizarea
„venerabilei” noastre geografii care, de acum înainte, va fi mai degrabă un domeniu
(studiat de tot mai multe ştiinŃe – ştiinŃele geografice) şi nu o singură ştiinŃă.
 REZUMAT

Marile Descoperiri Geografice au avut cauze complexe, între care un rol important l-a avut prozelitismul
creştin (catolic). Mai puternice au fost însă cele economice legate de „foamea” de metale preŃioase necesare
schimburilor economice tot mai intense pe fondul accentuării producŃiei de mărfuri în Ńările vest-europene.
Marile Descoperiri Geografice au condus la lărgirea oikumenei până aproape de limitele sale actuale, a
impus pentru câteva secole dominanŃa continentului european în ansamblul socio-economic şi politic
mondial. Se conturează imperiile coloniale (primele fiind cele iberice – spaniol şi portughez), începe
colonizarea Lumii Noi, proces ce va schimba complet structura etnică, religioasă, politică a Ńinuturilor
cucerite (şi colonizate). Dezvoltarea economiei de plantaŃie în America tropicală (mai ales) a condus la
expansiunea comerŃului cu robi (sclavi), continentul african fiind principala sursă până la abolirea acestui
comerŃ inuman la mijlocul secolului al 19-lea. Geografia s-a numărat printre ştiinŃele cele mai favorizate şi
la modă ale acestei perioade iar geografii persoane foarte căutate la curŃile regale şi imperiale occidentale.
Asistăm la o renaştere a geografiei regionale (acum sub forma cosmografiilor) şi, de asemenea, la primele
tentative de constituire a unui veritabil corp teoretic al ştiinŃei noastre. Iese în evidenŃă B.Varenius cu
lucrarea sa Geografia generalis (1650 ) iar un secol mai târziu Imm.Kant fixează pentru totdeauna locul
geografiei în ansamblul cunoaşterii ştiinŃifice (geografia – ştiinŃă chorologică, care analizează obiectele şi
fenomenele ce aparŃin aceluiaşi spaŃiu). Ideile kantiene au fost dezvoltate şi aplicate de fondatorii
geografiei moderne Alexander von Humboldt (anul 1799 – fiind considerat anul „zero” al cercetării
ştiinŃifice de teren geografice) şi C:Ritter (primul titular al unei catedre universitare de geografie). După
unele opinii (pe care nu le însuşim) C.Ritter poate fi considerat fondatorul antropogeografiei, Fr.Ratzel
fiind în acest caz un continuator, de geniu, al lui C.Ritter şi nu fondatorul antropogeografiei.

AUTOEVALUARE
1.Care consideraŃi ca au fost principalele consecinŃe ale Marilor Descoperiri Geografice pentru evoluŃia
geografiei (umane) ?
2. EvaluaŃi relaŃiile dintre geografie şi religie de-a lungul epocii Marilor descoperiri Geografice.
3.PrezentaŃi principalele contribuŃii ale lui Imm.Kant la dezvoltarea geografiei.
3. De ce este considerat Alexander von Humboldt al doilea descoperitor al Americii ?
4. ComparaŃi activitatea ştiinŃifică a celor doi mari titani şi făuritori ai geografiei moderne Alex.von
Humboldt şi C.Ritter; ce elemente comune şi ce elemente particulare aŃi identificat ?
5. Cum explicaŃi spiritul teleologic al gîndirii geografice ritteriene ?

Teme de control:1.Marile Descoperiri Geografice şi făurirea lumii de astăzi( patternul

economic, etnic, cultural, lingvistic).
2. Immanuel Kant – geograf.
3. Carl Ritter – părinte ale geografiei moderne, precursor al antropogeografiei
ştiinŃifice

MODULUL III.
GEOGRAFIA UMANĂ/ANTROPOGEOGRAFIA ŞI PĂRINłII EI FONDATORI – Fr.RATZEL şi
P.VIDAL de la BLACHE. EVOLUłIE PÂNĂ LA MIJLOCUL SECOLULUI 20.
ConŃinut:
3.1.Consolidarea geografiei moderne.
3.2.Doi geografi/antropogeografi „uitaŃi”: E.Reclus şi P.Kropotkin.
3.3.Ch.Darwin revoluŃionează ştiinŃa geografică.
3.4.Fr.Ratzel – părintele antropogeografiei moderne.Determinismul în geografia umană.
3.5.P.Vidal de la Blache şi direcŃia regională în antropogeografie (J.Brunhes, Al.Demangeon, Max
Sorre, Al.Hettner, R.Hartshorne ş.a.).
3.6.Concluzii privind perioada clasică a antropogeografiei /geografiei umane

Obiective
 • Sublinierea rolului formativ al geografiei (umane în special) în societatea modernă, capitalistă.
ContribuŃii la formarea conştiinŃei naŃionale, la educarea pozitivist-ştiinŃifică.
• EvidenŃierea contribuŃiei antropogeografiei la cunoaşterea temeinică a Lumii, la înŃelegerea
societăŃii, a dinamicii acesteia, a relaŃiei tot mai complexe cu mediul înconjurător, tot mai
antropizat.
• Sublinierea permanentei legături ştiinŃă (geografică)- realitate socio-economică şi
conştientizarea limitelor abordării antropogeografice regionaliste.

3.1. Consolidarea geografiei moderne.

3.1.1. Expansiunea geografiei academice(universitare). Specializarea
cercetărilor geografice.
Geografia reprezentată de Alexander von Humboldt şi Carl Ritter a fost numită
„clasică”de către marele geograf american R.Hartshorne122 deoarece ea reprezintă
începutul dezvoltării moderne a geografiei. Totuşi, la o analiză mai atentă se observă că
după acest început strălucitor există în evoluŃia geografiei un hiatus de aproape două
decenii până la apariŃia unei alte personalităŃi geografice impunătoare, Friederich Ratzel
fondatorul antropogeografiei, considerat de mulŃi şi buni cunoscători ai performanŃelor
geografiei ca ştiinŃă şi domeniu al cunoaşterii, drept cel mai mare şi mai influent geograf
al tuturor timpurilor.
Cum se explică totuşi această “pauză” în evoluŃia ştiinŃei noastre ?
Prof.S.MehedinŃi exprimă, plastic şi în acelaşi timp sensibil, starea de lucruri din
geografie, consecutivă anului 1859, când la interval de câteva luni (6 mai şi respectiv 28
septembrie) au plecat în lumea celor drepŃi cei doi mari geografi. „..Aşa că dispărând cei
doi bătrâni, în umbra cărora generaŃiile mai tinere crescuseră nebăgate în seamă, dintr-
odată s-a văzut golul, pe care lumea îl simte totdeauna când exemplarele rare ale
omenirii au încetat a mai fi. Iar pierderea era cu atât mai vădită, cu cât cei doi corifei ai
ştiinŃei noastre erau, în gândirea întregii lumi, legaŃi de amintirea acelei perioade de
minunată înflorire a spiritului omenesc, care, cu Goethe, Beethoven şi Kant atinsese
culmi neîntrecute de tot ce cunoscuse mai înainte cugetarea omenească şi de tot ce
făptuise puterea creatoare a artei. Era deci pentru contemporani un fel de Amurg al
zeilor, un moment ca acelea, cînd lumea pare că se opreşte în loc, iar părerea de rău
pentru ceea ce a fost stă să covârşească speranŃa pentru cele ce vor mai fi”123
Alexander von Humboldt şi Carl Ritter erau (şi au rămas) personalităŃi de excepŃie
care au scos geografia din “mlaştina” detaliilor şi informaŃiilor de tot felul acumulate
timp de câteva secole, ca urmare a extinderii orizontului geografic până aproape de
limitele sale de azi, creind o modalitate de prezentare logică, explicativă a realităŃilor
spaŃiale.
Totuşi, cu toată această abordare pe care o putem numi revoluŃionară, dată fiind şi
uriaşa forŃă de cuprindere a minŃilor celor doi titani, geografia practicată de ei este destul
de apropiată de vechile cosmografii prin prezentarea tuturor aspectelor realităŃii spaŃiale,
teritoriale, este adevărat de o manieră corelativă, explicativă, integratoare.

122
În cunoscuta sa lucrare The Nature of Geography,1939.
123
S.MehedinŃi, 1943, Antropogeografia şi întemeietorul ei Fr.Ratzel, în vol. Opere complete, I,
Introducere în geografie, pp.145-146
 Ori acest lucru nu este la îndemâna oricărui individ şcolit! Atât de mare a fost
personalitatea lui Carl Ritter în epocă şi identificarea geografiei cu activitatea sa, încât
după dispariŃia sa fizică în toamna anului 1859, catedra de geografie de la Universitatea
din Berlin a fost desfiinŃată. În anul următor se înfiinŃează o nouă catedră de geografie, la
Universitatea din Leipzig, al cărei titular va fi O.Peschel, care va orienta geografia
academică germană către domeniul ştiinŃelor naturii, mai „permeabil” la noile principii
induse de epocala lucrare darwiniană „Originea speciilor”124
Această catedră va fi urmată deceniul următor de altele, proces ce se înscrie într-
un context mai larg, al avântului pozitivist al întregii ştiinŃe europene (pe fondul
generalizării sistemului capitalist) pe de o parte, şi cel al modernizării învăŃământului
preuniversitar, al generalizării învăŃământului primar şi apoi gimnazial. Bazat pe principii
pedagogice noi, în care cunoaşterea orizontului local trebuia completată cu temeinice
cunoştinŃe despre Ńară şi lume, acest învăŃământ avea astfel nevoie de cadre calificate în
universităŃi.
ExistenŃa şi dezvoltarea geografiei în lumea germană (dar nu numai) a celei de a
două jumătăŃi a secolului al 19-lea şi-a mai găsit o justificare, în parte corelată cu noua
structură a învăŃământului. Ea putea fi folosită şi pentru popularizarea ideii naŃiunii-stat, -
a cărei punere în aplicare, în realitate reprezenta un obiectiv însemnat în acel timp
(Germania făurită de Bismarck “prin fier şi sânge” nu era pe deplin acceptată în mintea
contemporanilor germani). Tot geografia (mondială, a Ńărilor, a regiunilor) oferea
posibilitatea de înŃelegere a realităŃilor demografice, etnice, economice ale întregii lumi.
Omenirea se afla la capătul a aproape patru secole de descoperiri continui, de lărgire a
orizontului geografic şi spre finalul “împroprietăririi” marilor puteri ale lumii cu teritorii
nou descoperite.125
Concomitent, putem spune, se intensifică procesele de făurire a statelor naŃionale,
conturate în jurul ideii identităŃii naŃionale/etnice. Pe acest drum geografia a mers mână
în mână cu istoria fapt care avea atât antecedente (în opera lui Ritter de exemplu) cât şi
consecinŃe pe plan instituŃional (facultăŃi sau institute de istorie-geografie se întâlnesc şi
în zilele noastre, mai ales în Europa).
Pentru a îndeplini aceste scopuri educativ-formative în spiritul noilor realităŃi
politico-economice şi implicit geografice, era necesară o formare/pregătire adecvată a
personalului didactic preuniversitar (inclusiv şi mai ales la început, învăŃători). Din acest
motiv, spre exemplu, guvernul prusac a decis în 1874 înfiinŃarea de catedre de geografie
la toate universităŃile din Ńară. Până în 1880 erau deja abilitaŃi 10 profesori universitari.
Exemplu german va fi urmat şi de alte state de pe continent. Să amintim că în FranŃa
vecină şi în suferinŃă (pierduse războiul cu Prusia şi cele două provincii Alsacia şi
Lorena) una din primele catedre universitare de geografie (Paris, Ecole Normale
Superieure,1877) a fost onorată de personalitatea de excepŃie a lui Paul Vidal de la
Blache.

124
Despre impactul acestei lucrări asupra geografiei vezi mai departe în cuprinsul acestui modul.
125
S-a afirmat pe bună dreptate că de la Columb şi Vasco da Gama şi până la călătoriile lui David
Livingstone în inima continentului african s-a desfăşurat o competiŃie nu doar de cuceriri teritoriale dar şi
de furnizare de informaŃii despre „suprafaŃa globului”, cuplată această dorinŃă cu cererea de cărŃi, texte care
să rezume, să sintetizeze aceste informaŃii (motivele fiind ştiinŃifice, practice – comerciale, politice,
culturale , religioase ş.a.). Pentru clădirea geografiei moderne, a fost nevoie desigur şi de texte esenŃiale
precum „L’Esprit de Lois” a lui C.Montesquieu (despre care am vorbit) sau „Originea speciilor” a lui
Ch.Darwin (despre care vom vorbi).
 Un caz concret de eficienŃă a demersului geografic pe linia formării identităŃii
naŃionale îl reprezintă Finlanda (pe atunci mare ducat în componenŃa Imperiului Rus).
Publicarea în 1899 a Atlasului Finlandei -atlas ce reliefa unitatea şi unicitatea
pământurilor finlandeze – a contribuit la făurirea ideii identităŃii naŃionale în rândul
locuitorilor Ńinuturilor respective, idee pusă în practică prin desprinderea din “braŃele”
ursului rusesc după mai puŃin de două decenii (la 6.12.1917 Parlamentul de la Helsinki a
proclamat independenŃa statului).
Peste Canalul Mânecii ideea naŃională nu avea prea mare valoare, în schimb
mândria britanică nu cunoaştea margini (Anglia în perioada victoriană ajunsese “stăpâna
lumii”) astfel că impulsul pentru dezvoltarea geografiei universitare a venit dinspre Royal
Geographical Society (Societatea Regală de Geografie), care a sponsorizat prima catedră
universitară britanică de geografie înfiinŃată la Oxford în 1887 (unde geografia nu mai
fusese predată de pe timpul reginei Elisabeta I, cel în cauză fiind faimosul R.Haklyut).
Titularul acesteia a fost Halford Mackinder, cunoscutul geopolitician de mai târziu –
devenit o personalitate de prim rang a societăŃii britanice (a fost ales membru al
parlamentului, a fost înnobilat) – cel care a contribuit, la rândul său, la expansiunea
învăŃământului geografic atât în universităŃile britanice cât şi în şcolile de cultură
generală. În această direcŃie el înfiinŃează, în 1893, împreună cu un grup de profesori şi
învăŃători the Geographical Association, “organism” profesional care a militat şi a
contribuit la consolidarea învăŃământului geografic britanic.
Comparând apariŃia în universităŃi a geografiei cu a altor discipline ştiinŃifice,
naturaliste sau umaniste, vom observa o anumie devansare din partea celorlalte (biologie,
geologie ş.a.). ReticenŃa şi chiar o anumită ostilitate faŃă de introducerea geografiei ca
disciplină universitară se leagă în mare măsură de startul mai timpuriu, de dezvoltarea
mai rapidă a disciplinelor sistematice şi de specializarea tot mai strictă a muncii
ştiinŃifice. Imaginea cosmografică a geografiei, evidentă, aşa cum spuneam, chiar şi la
Al.von Humboldt şi C.Ritter, nu se potrivea cu dezvoltarea universitară a acelor ani. Se
afirma de anumiŃi universitari că domeniul cercetării geografice este deja acoperit de alte
discipline din planul de învăŃământ universitar.
Unul dintre aceştia (istoricul Edward A. Freeman) se opunea prezenŃei geografiei
independente în universităŃi dat fiind faptul că “ o mare parte a domeniului geografiei aparŃine istoriei iar o
altă parte a domeniul presupus al geografiei este reclamat de geologi ca fiind al lor”126. Un alt profesor
McKenny Hughes, geolog la universitatea din Cambridge, spunea că departamentul său face deja tot ceea
ce este necesar în predarea şi lucrările de teren în geografia fizică. De altfel, geografia ca departament va
prinde contur la această prestigioasă universitate abia în anul 1908..
Pe fondul acestor opinii contrare prezenŃei, cu statut independent, a geografiei în
universităŃi, apare în Marea Britanie faimosul raport Keltie, numit aşa după autorul său,
secretarul Royal Geographical Society, Sir John Scoot Keltie (1840-1927) în care se aduc
argumente puternice, serioase în favoarea geografiei universitare. Unul dintre ele sună
astfel:
“Numai prin intermediul geografiei se văd legăturile dintre condiŃiile fizice,
istorice şi politice; din acest motiv geografia solicită poziŃia distinctă de celelalte şi cu
importanŃă practică singulară…geografia ştiinŃifică poate fi definită drept studiul
corelaŃiilor locale”(Keltie,1886,p.71)127. Observăm că, după mai bine de un secol, opinia
lui Kant conform căreia “geografia se ocupă cu fenomenele asociate în spaŃiu” devine
126
A.Holt-Jensen, op.cit., 1988, p.23
127
citat de A.Holt-Jensen, 1988, p.23
argumentul cel mai convingător pentru autonomia şi independenŃa geografiei în câmpul
ştiinŃelor.
În SUA geografia a intrat în universităŃi, ca disciplină independentă cam tot în
anii ’70 ai secolului al 19-lea128. Între primii profesori universitari de geografie s-a
numărat W.Morris Davis (1850-1934) care, începând cu 1878, a predat geografia la
Harvard. Primul departament de geografie (catedră pe stil românesc) s-a înfiinŃat la
Chicago, în 1903. In preajma primului război mondial geografia era bine încetăŃenită în
universităŃile americane (Harvard, Yale, Columbia University, Wharton School/
University of Pennsylvania, ChicagoUniversity).
Tot în această perioadă a sfârşitului de secol 19, apar primele reviste de
specialitate: Geographical Journal (Marea Britanie), Annales de Geographie (FranŃa,
1891, fondator P.Vidal de la Blache), Annals of the Association of American
Geographers.(SUA) ş.a.. Noua geografie universitară se distanŃează treptat de societăŃile
de geografie (ingratitudine..) pe măsură ce-şi dezvoltă o bază ştiinŃifică, bază ce lipsea
societăŃilor geografice, aşa cum erau ele de la început.
O funcŃie tot mai însemnată a revistelor universitare a fost aceea de a publica
rezultate ale cercetărilor, care puteau fi luate ca modele de studenŃi şi alŃi “învăŃăcei”. În
plus apar o serie de materiale cu specific pedagogic (metodologic) menite să uşureze şi să
orienteze predarea, prezentarea materialului geografic într-o manieră cât mai modernă,
cât mai potrivită cu noile dezvoltări produse de cercetarea ştiinŃifică geografică. Avem un
asemenea exemplu în numărul special dedicat pedagogiei geografice din Les Annales de
Geographie, (mai 1905) la care au colaborat P.Vidal de la Blache, L.Gallois şi
P.Dupuy.129
În acelaşi timp apar şi reviste în sprijinul profesorilor de geografie din
învăŃământul preuniversitar; între ele se numără şi prestigioasa “Geography” editată de
The Geographical Association al cărei preşedinte a fost până în 1947 Sir Halford
Mackinder, revistă ce a sărbătorit în 1993 un veac de existenŃă.
Avem astfel un cu totul alt orizont al geografiei care depăşeşte faza speculativă
sau cea descriptivă ce antrenau un număr restrâns de “iniŃiaŃi”. Ea capătă aspectul unei
adevărate mişcări ştiinŃifice în care se manifestă idei dintre cele mai diferite, cu impact
adesea şi în afara lumii geografice.
Noua geografie, atât de dinamică, se inspira pe de o parte din unele idei şi
principii ale lui Humboldt şi Ritter şi din evoluŃionismul generat de lucrarea lui
Ch.Darwin (1859, “Originea speciilor”), iar pe de altă parte din evoluŃiile în mers din
domeniul geografico-politic (terminarea împărŃirii lumii, apariŃia statelor naŃionale,
şubrezirea imperiilor, mai ales în Europa).

3.2. Doi geografi(antropogeografi) „uitaŃi”: Elisée Réclus şi Piotr Kropotkin

128
Primul profesor universitar de geografie a fost A.Guyot, discipolul lui C.Ritter, care însă a fost titularul
unei catedre de geologie şi geografie fizică infiinŃată, pentru el, la Universitatea Princeton (1854). În
lucrarea sa The Earth and the Man Lectures on Comparative Phisical Geography in its Relation to the
history of Mankind (1849) A.Guyot dezvoltă conceptul de fel de viaŃă („genre de vie”), folosit apoi de
P.Vidal de la Blache care l-a consacrat definitiv în geografia umană, prin asocierea sistematică a acestuia
cu mediul înconjurător.
129
J.Bruhnes, op.cit., pag.39
 În această efervescenŃă ştiinŃifică generală se remarcă printr-o poziŃie aparte,
geograful francez Elisée Reclus(1830-1905) a cărui operă poate fi considerată o adevărată
punte de legătură între geografia clasică şi cea modernă a sec.20.
Cel mai productiv geograf din toate timpurile ( cf.Arild,1988,p.24) E.Réclus
soseşte la Berlin în 1851 spre a studia teologia audiind în acelaşi timp prelegerile lui
C.Ritter, prelegeri care i-au stârnit interesul pentru geografie, domeniul pe care nu îl va
mai părăsi şi-l va ilustra în mod strălucit.
Student al lui Ritter, Reclus apelează la unele dintre ideile magistruluisău, uşor
deterministe atunci când afirmă că „ civilizaŃia europeană nu este rezultatul virtuŃilor
proprii ale raselor ce locuiesc în Europa ci al condiŃiilor solului (terenului), climatului, al
formei şi poziŃiei continentului.. Sub aceeaşi influenŃă ritteriană, el a conceput planul
Noii Geografii Universale (n.i. vezi mai departe), operă ce începe cu prezentarea regiunii
Mediteranei, focarul civilizaŃiilor clasice europene”130
Implicat în mişcările politice ale vremii ca opozant al lui L.Napoleon (motiv pentru care se
refugiază în 1852 în Marea Britanie, de unde efectuează lungi călătorii în America de Nord şi America de
Sud131, muncind pentru a se întreŃine…In 1857 se întoarce în FranŃa, se dedică geografiei iar publicarea în
1866-67 a lucrării în două volume “La Terre – description des phenomènes de la vie du globe” (peste 1 500
pagini) îi aduce consacrarea în lumea ştiinŃifică europeană. Totuşi el se apleacă mai mult asupra aspectelor
umane ale geografiei “aruncând o privire ageră” asupra inegalităŃilor în condiŃia umană din lumea
contemporană lui, făcând din aceasta tema principală a cărŃilor sale.
Deplasarea mai clară spre stânga, sub raport ideologic, poate fi pusă pe seama prieteniei cu liderul
mişcării anarhiste, Mihail Bakunin (1814-1876). Întâlnirea cu Mihail Bakunin poate fi considerat al doilea
moment important din viaŃa lui E.Reclus (după întâlnirea cu C.Ritter).; de acum înainte el va fi un om de
stânga atât ca mentalitate cât şi ca acŃiune, participând la organizaŃia secretă “Fraternité internationale” şi la
luptele generate de Comuna din Paris (1871). Cade prizonier în mâinile trupelor guvernamentale, petrece
zece luni în 14 închisori diferite, fiind apoi condamnat la deportare în Noua Caledonie, sentinŃă comutată în
10 ani de exil ca efect al protestelor internaŃionale venite din partea societăŃilor de geografie şi a unor
personalităŃi ştiinŃifice de talia lui Ch.Darwin.
Se stabileşte în ElveŃia unde începe redactarea monumentalei sale lucrări
“Nouvelle Geographie Universelle”(1875-1894, 19 volume, peste 17 000 pagini !). În
ultimii 11 ani de viaŃă (1894-1905) este profesor de geografie la Universitatea din
Bruxelles, refuzând să-şi ridice salariul, trăind modest din veniturile procurate de cărŃile
publicate.
Între aceste cărŃi se remarcă “L’Homme et la Terre”, o impozantă lucrare în 6
volume (3 500 pagini) apărută între 1905 şi 1908 (parŃial postumă), lucrare în prefaŃa
căreia el conturează conceptul de geografie socială. Expresia geografie socială o folosise
încă din 1884 pentru a desemna relaŃiile speciale dintre societate şi natură. Ideile sale s-au
bucurat de sprijinul lui Sir Patrick Geddes, biolog şi cercetător al vieŃii sociale, planner,
care le-a răspândit în ceea era pe atunci cel mai puternic stat din lume, Marea Britanie.
Mai mult, Sir Patrick Geddes a pus ideile lui E.Reclus asupra societăŃii la baza
concepŃiilor sale privind remodelarea urbană (este vorba de acele oraşe-grădină/ garden
city), menită să amelioreze condiŃiile de viaŃă din aglomerările urbane britanice, model
preluat ulterior şi în Ńări de pe continent.
Reclus nu este inclus în şcoala franceză de geografie umană (promotoare a
posibilismului) fondată de Paul Vidal de la Blache, contemporanul său, deşi anumite idei

130
Al.Ungureanu, 2004, Les pays roumaines et leur habitants dans l’oeuvre d’Elisee Reclus,RRG, tom 47-
48,p.17.
131
A.Holt-Jensen, op.cit.,pag.24, “mai mult pentru a observa decât pentru a cerceta”.
reclusiene sunt apropiate de cele ale posibilismului vidalian. Astfel, noŃiunea-cheie
utilizată de posibilism spre a exprima capacitatea omenirii de a da un răspuns
constrângerilor/limitărilor naturii, cea de nivel de cultură este prezentă în opera lui
Reclus sub forma foarte apropiată de „stare a culturii”.
Prezentarea lui Elisée Reclus, un geograf redescoperit practic în ultimele decenii,
o considerăm necesară pentru a sublinia un lucru şi anume că geografia umană în sens
modern, cu implicaŃiile sociale profunde, cu raporturile biunivoce dintre societate şi
natură nu reprezintă o etapă recentă a dezvoltării geografiei. Ea îşi revendică un
certificat de naştere simultan cu ramurile geografiei fizice (geomorfologia, climatologia
ş.a.).
Contemporan cu E.Reclus a fost contele Piotr Kropotkin (1842-1921) faimos prin
cercetările sale fizico-geografice de tinereŃe asupra nordului Europei şi al Asiei; şi el
aderă la curentul anarhist, devenind treptat un ideolog al acestuia. Şi-a petrecut cea mai
mare parte a vieŃii sale în afara Rusiei (unde a revenit abia spre sfârşitul vieŃii sale) din
cauza convingerilor sale politice (anarhismul social).
După 1871, anul părăsirii Rusiei, el „îşi consacră viaŃa celor două revoluŃii: prima
priveşte relaŃiile economice şi sociale, a doua priveşte ştiinŃa geografică”132. În ElveŃia i-a
contact cu o societate total diferită de cea a Rusiei Ńariste, în care comunităŃile locale se
bucurau de o largă autonomie. „Modelul” social elveŃian va fi propus de el mişcării
anarhiste, îndreptată către „eliminarea” tiraniei statului asupra cetăŃeanului organizat în
colectivităŃi teritoriale de varii dimensiuni. Tot în ElveŃia face cunoştinŃă şi colaborează
cu E.Reclus, sprijinindu-l pe acesta în elaborarea acelor părŃi din Noua Geografie
Universală care tratau Siberia şi Europa răsăriteană (adică spaŃiul Imperiului rus).
Aidoma acestuia, va impleti activitatea politică şi cea ştiinŃifică, geografică. El s-a opus
interpretării simpliste a lucrării lui Darwin „Originea speciilor” ce a îmbrăcat forma
darwinismului social, după care natura este un imens câmpie de bătălie pentru
supravieŃuire, rezultanta fiind supravieŃuirea celui mai puternic şi eliminarea celui mai
slab.
El considera că în dezvoltarea/evoluŃia civilizaŃiei umane cea mai bună soluŃie o
reprezintă ajutorul/sprijinul reciproc/mutual în cadrul unor comunităŃi de mici
dimensiuni, bine adaptate mediului natural şi socio-economic („small is beautiful” –
sloganul „verzilor” contemporani îşi are originile în această viziunea kropotkiană). El
avea o viziune modernă asupra învăŃământului geografic, arătând că educaŃia prin
geografie este modalitatea ideală pentru a promova respectul faŃă de natură şi, de
asemenea, respectul dintre popoare şi naŃiuni.
El sugera, între altele, reorganizarea marilor aglomerări urbane în aşezări mai
mici în care spaŃiile de locuit, de muncă şi de petrecere a timpului liber să poată fi
integrate armonios. Ideile sale, aidoma celor ale lui E.Reclus şi P.Geddes, au fost pus în
practică în Marea Britanie unde până la primul război mondial au fost construite primele
două garden city – Welwyn şi Letchworth, ambele în apropierea Londre. Ulterior
asemenea soluŃii de renovare urbană au fost aplicate în Germania, Suedia, Italia, FranŃa şi
în alte Ńări europene.
Atât Kropotkin cât şi Reclus au militat pentru ca geografia privită ca disciplină
ştiinŃifică şi de învăŃământ să aibă în vedere nu doar natura ci şi omul (societatea).
P.Kropotkin a fost prieten cu sir J.Keltie, secretarul SocietăŃii Regale de Geografie, şi la
132
A.Holt-Jensen, op.cit.,p.26
susŃinut în demersurile său pentru înfiinŃarea catedrelor de geografie în universităŃile
britanice.
E. Reclus şi P.Kropotkin sunt două din numele sonore ale geografiei mai sensibile
la modificările intervenite în contextul socio-economic al lumii occidentale în a doua
parte a secolului al 19-lea, şi care au canalizat o parte din preocupările geografiei spre om
şi societate.

3.3. Ch.Darwin revoluŃionează ştiinŃa geografică.

Mai mult poate decât evoluŃiile din sfera social-economică, mersul geografiei – în
ansamblul ei - a fost influenŃat de revoluŃia produsă în gândirea ştiinŃifică de lucrarea lui
Ch.Darwin “Originea speciilor”apărută la 24 noiembrie 1859 Aceasta a indus urmări
importante pe patru direcŃii majore:1) ideea dezvoltării în timp (de-a lungul timpului)
care a influenŃat puternic progresul geomorfologiei, pedologiei, ecologiei şi într-o
anumită măsură a geografiei umane; 2) accentul pus pe relaŃiile strânse (intime) dintre
viaŃa organică (organismelor) şi habitat (mediul înconjurător) a dat un imbold
interpretărilor organiciste a regiunilor şi statelor, tendinŃă persistentă în geografia umană;
3) temele selecŃiei şi a luptei pentru supravieŃuire au fost aplicate de o manieră
deterministă în geografia umană şi geografia politică; 4) rolul întâmplării /hazardului în
modificarea caracterelor unor specii şi fenomene 133.
Să detaliem: ●conceptul schimbării în timp este evidenŃiat poate cel mai sugestiv
, în geografia fizică, prin exemplul modificării ciclice a reliefului (ciclul eroziunii propus
de W.M.Davis – un peisaj geomorfologic trecând în timp, prin stadiile de tinereŃe,
maturitate şi bătrâneŃe). De altfel, W.M.Davis a fost atât de convingător încât acest punct
de vedere a transfomat geomorfologia într-un studiu al originilor formelor de relief şi nu
unul al formelor de relief în totalitatea aspectelor lor; folosind o exprimare mai specioasă
putem spune că geomorfologia s-a dedicat cronologiei proceselor denudării. În domeniul
geografiei umane, influenŃa acestui concept este la fel de mare dacă avem în vedere
specificul şcolii geografice franceze fondate de Paul Vidal de la Blache care la rândul său
abordează în context regional, evoluŃia peisajelor umanizate, o evoluŃie mai degrabă
ascendentă, pe un plan general şi nu ciclică.
Peste ocean, preocupări în aceeaşi direcŃie – a semnalării şi sublinierii dinamicii
peisajelor umanizate de-a lungul istoriei – dezvoltă cunoscuta şcoală de geografie
culturală de la Berkeley, întemeiată de Carl Sauer. Aceasta se distinge prin analiza
evoluŃiei/ involuŃiei aşezărilor omeneşti din SV Americii dar şi din alte spaŃii ale Lumii
Noi. Mult mai aprofundat şi de o altă manieră este surprinsă dimensiunea temporală în
lucrările geografilor suedezi grupaŃi în şcoala de la Lund (promotor Torsten Hägerstrand)
din a doua jumătate a secolului 20, despre care vom vorbi ceva mai târziu.
● Ideea asocierii şi organizării, mai precis a relaŃiilor reciproce şi a legăturilor
dintre toate fiinŃele vii şi mediul lor înconjurător, dezvoltată într-o nouă disciplină
ştiinŃifică de către E.Haeckel ecologia (1869), a fost îmbrăŃişată chiar de la început de
către geografi în cercetările lor. S-a ajuns la aşa numita ecologie umană (termen folosit
prima oară în 1910) termen care desemna practic principala preocupare a geografilor şi
anume cercetarea omului şi a mediului său ambiant.

133
D.Stoddart(1966), Darwin’s Impact on Geography, în Annals of the Association of American
Geographers, 56, December, number 4, p.683
 În 1923, la congresul geografilor americani preşedintele acestora H.H.Barows afirma că
„geografia este ştiinŃa ecologiei umane; geografia trebuie să lămurească relaŃiile/legăturile dintre mediile
naturale şi distribuŃia şi activităŃile omului, pornind de la adaptarea activă la mediu şi nu de la influenŃele
mediului asupra omului...EsenŃa geografiei este studiul ecologiei umane în areale specifice134 Acest punct
de vedere, care a dus indirect la „expulzarea” geomorfologiei din geografia SUA nu s-a bucurat de prea
mult sprijin, deşi aşa cum se vede acum, şcoala de la Berkeley a adoptat un demers ecologic în studierea
umanizării regiunii de SV a Ńării.
Să spunem că ecologia umană, în varianta promovată de sociologii din Chicago
(E.Burgess, R.Park ş.a.) s-a constituit e drept ceva mai târziu, după al doilea război
mondial, într-un punct de pornire a geografiei sociale. Să spunem în finalul acestor
consideraŃii că analogia organicistă a operat pe trei paliere: cel al pământului (luat ca
întreg), al regiunilor sale şi al statelor.
Ideea unităŃii organice a Pământului o aflăm cel mai bine la C.Ritter „ Pământul
este unul; ... toate părŃile sale sunt în continue relaŃii(acŃiuni şi reacŃii) reciproce...
Pământul este de aceea... o unitate (Ganzeit), un organism pur şi simplu: el are propria
sa lege de dezvoltare, propria sa viaŃă cosmică”135
La nivelul geografiei regionale, ideea unităŃii organice a contribuit la consolidarea
acestei ramuri distincte a geografiei (tot mai mult „impregnată” de antropocentrism). Unii
autori au căutat să evidenŃieze ierarhii regionale similare celor din lumea vegetală sau
animală (specii, genuri, ordine, clase..), alŃii au analizat evoluŃia regiunilor spunând că nu
poate fi vorba de o moarte a regiunilor ci doar de o perpetuă transformare a acestora.
În sfârşit, în geografia politică s-a folosit (chiar s-a abuzat uneori) analogia
organică (Fr.Ratzel: “statul este un organism ataşat de pământ, de teritoriu”). În primul
capitol din „Geografia Politică” Ratzel merge însă dincolo de simpla analogie a liniilor de
comunicare (căi ferate, şosele ş.a.) cu arterele unui corp omenesc, a capitalei unei Ńări cu
creierul ş.a. afirmând că statul este un organism datorită organizării sale interne şi a
interdependeŃei dintre părŃile sale componente(s.n.i.). Pe cale de consecinŃă, acest
organism creşte, se dezvoltă şi desigur intră în competiŃie cu alte asemenea organisme,
situaŃii care disting acest nivel/palier statal, de cele anterioare (al Pământului luat ca
întreg şi cel al regiunilor).
ÎmbrăŃişată de numeroşi geografi, cu deosebire regionalişti, acestă abordare
organicistă s-a dovedit „incomodă”sub raport metodologic deoarece se bazează în general
pe comparaŃii formale şi funcŃionale între lumea vie şi faptele tot mai complex
interrelaŃionate la nivel spaŃial/areal. Altfel spus, mai preŃios cumva, este un concept
esenŃialmente idiografic (adică descriptiv) într-o ştiinŃă care devenea tot mai clar
nomotetică (în căutarea unor legităŃi şi principii proprii).
Să amintim un element interesant şi anume că datorită similarităŃii unei regiuni
geografice cu un organism uman „ne-am ales” cu numele actual al ştiinŃei noastre – cel
de geografie umană – folosit pentru prima dată de P.Vidal de la Blache, în 1903, cînd
vorbeşte despre „personalitatea geografică a FranŃei”.
● Conceptul de luptă, selecŃie şi adaptare îşi găseşte expresie în cercetarea
efectelor mediului asupra organismului uman, asupra grupurilor umane pe un plan mai
larg. Dacă efectele fiziologice sunt obiectul clar de studiu al biologiei, geografia s-a
limitat la evidenŃierea influenŃelor la scară mondială şi regională. S-au evidenŃiat în acest

134
D.R.Stoddart, op.cit.,pag.689
135
C.Ritter, 1865, Comparative Geography, translated by W.L.Gage, pp.64-65, citat de D.R.Stoddart,
p.691
sens geografii E.Hunti,gton şi G.Taylor (vezi mai departe), punctele lor de vedere nefiind
acceptate însă de către o bună parte dintre geografi. S-a ajuns, de altfel la cunoscuta
dezbatere, controversă dintre determinişti şi posibilişti care a preocupat geografia umană
a primei jumătăŃi de secol 20.
Considerată de R.Hartshorne drept „inutilă şi artificială” această dezbatere s-a
deplasat curând pe tărâmul filosofic, părăsind domeniul strict geografic. Mult mai
consistentă a fost implicarea conceptului de luptă şi selecŃie (naturală la Darwin) în
geografia politică. Fr.Ratzel într-un studiu publicat în 1896 (prefaŃând astfel celebra
„Geografie Politică”,1897), prezintă cele şapte legi ale creşterii statelor (vezi mai
departe) ce l-au condus la faimosul şi contestatul concept al spaŃiului vital (lebensraum)
:”aşa precum lupta pentru existenŃă în lumea plantelor şi a animalelor este centrată
totdeauna pe problema teritoriului / spaŃiului, tot aşa conflictele dintre state sunt în cea
mai mare parte lupte pentru teritoriu”136.
S-a apreciat ulterior că acest concept, pe lângă furnizarea unui model simplu şi
clar, de forŃă, al geografiei politice , el oferă şi o justificare ştiinŃifică pentru
comportamentul politic ! Compromisă de „aplicarea sa în practică” de către Germania
nazistă, viziunea organicistă asupra statului (ce presupune şi conceptul de spaŃiu vital) a
fost eliminată în perioada imediat următoare a celui de al doilea război mondial,
renăscând totuşi, într-o nouă haină în deceniile din urmă (vezi şi ciocnirea civilizaŃiilor
ş.a.).
● In privinŃa ultimei direcŃii, cea a rolului hazardului nu s-a ajuns la o înŃelegere,
la o definire clară a realităŃilor datorate întâmplării şi, distinct de acestea, a celor datorate
evoluŃiei “normale” Această imprecizie îşi are originea ,explicaŃia într-o anumită
neclaritate a gândirii darwiniste care nu a descoperi mecanismul/ modalitatea prin care
prevalează variaŃiile favorabile (la fel de numeroase precum cele nefavorabile în viziunea
sa) în evoluŃiile din lumea vie, în adaptarea formelor de viaŃă la mediul înconjurător. A
trebuit să treacă mai bine de un secol pentru ca genetica să ofere răspunsuri
convingătoare, unele în contradicŃie cu ideile darwiniste. De altfel, Ch.Darwin într-o
ediŃie ulterioară a cărŃii sale “Originea speciilor” a abandonat varianta evoluŃiei lumii vii
prin intermediul hazardului (întâmplării).
Ce impact a avut această viziune darwiniană asupra mersului ştiinŃei geografice, a
geografiei umane în particular?
Noua metodologie de abordare a fenomenelor naturii, a lumii materiale cu
deosebire prin evidenŃierea evoluŃiei în timp s-a impus destul de repede în geografie ca un
principiu unificator în cercetarea imensului material faptic, a informaŃiilor extrem de
diferite şi aparent fără legătură profunde, logice între ele. Oamenii de ştiinŃă devin tot mai
preocupaŃi de descoperirea legilor naturii care pot explica realitatea observată. Se
formulează ipoteze şi se ajunge la formularea unor legi ştiinŃifice. Se poate afirma cu
precizie că de la Darwin încoace problemele credinŃei şi ale cunoaşterii vor constitui două
domenii total diferite ale gândirii umane, complet separate am zice, religiei fiindu-i
refuzate orice explicaŃii credibile privitoare la fenomenele întâlnite în lumea ce ne
înconjoară137.

136
apud.D.R.Stoddart, op.cit.,pag.694
137
vezi şi D.R:Stoddart, op.cit.,pp.697-698
 Pentru geografia umană, opera lui Ch.Darwin este una decisivă în sensul că
fixând locul omului în natură (eliminând ipoteza creaŃionistă), l-a făcut pe acesta (om,
societate, colectivitate) apt pentru cercetarea ştiinŃifică pozitivistă.

3.4.Friederich Ratzel – fondator al antropogeografiei moderne.Determinismul

în geografia umană
Cel care a implementat primul noi metode şi a imprimat noi direcŃii în acest
domeniu – numit fie antropogeografie fie geografie umană – a fost Fr.Ratzel
(30.08.1844-9.08.1904). El are meritul incontestabil de a arăta că şi fenomenele antropice
pot fi studiate - de către geografie - sistematic, aidoma celor naturale.
Până la Fr.Ratzel geografia umană se întâlnea ca elemente componente ale unor
peisaje descrise în studiile de geografie regională, studii care nu ofereau posibilitatea
desprinderii unor legităŃi şi nici posibilitatea cercetărilor mai detaliate, pe anumite direcŃii
cum ar fi (şi sunt) geografia populaŃiei, geografia economică, geografia politică,
geografia socială).
DirecŃia trasată de C:Ritter, cea a geografiei comparate era prea mult îndatorată
spiritului teleologic şi problemelor de ordin istoric care făceau din geografie o soră mai
mică a istoriei. Din această poziŃie subalternă va fi scoasă de marele geograf german de la
a cărui naştere se împlinesc anul acesta 160 de ani.
Născut la Karlsruhe (statul Baden), mare iubitor al naturii – poate semnul cel mai deosebit al
spiritelor de elită138 - studiază la Heidelberg, Jena şi Berlin luându-şi doctoratul în zoologie. Petrece un an
la Universitatea din Montpellier (S FranŃei) având pregătire în domeniul ştiinŃelor naturii (şi-a dat
doctoratul în zoologie), de unde trimite pentru ziarul „Kölnische Zeitung” mai multe articole ce revelează
nu doar spiritul ştiinŃific dar şi cel literar şi filosofic. Călătoreşte ca jurnalist prin Europa (inclusiv în spaŃiul
românesc, de unde în 1871 trimite o serie de corespondenŃe privind viaŃa comunităŃilor germane din
Bucovina şi Ardeal: Braşov, Cluj, Sibiu ş.a.)139. Participă şi la războiul franco-prusac (1870-71) este rănit,
se reface (şi urmează cursuri de geografie şi geologie la Univ.din München) după care îşi reia meseria de
reporter la „Kölnische Zeitung”, călătorind în Lumea Nouă (Cuba, Mexic, SUA, 1872-1875). Culege în
acest timp un bogat material pentru ceea ce va fi teza sa de docenŃă (Die chinesische Auswanderung,
Breslau,1876) necesară pentru abilitarea ca profesor universitar asociat (privat-docent) de geografie la
München (1876), lucrare ce demonstrează intenŃiile paşnice ale geografiei sale politice140. Rămâne la
München – unde în 1880 devine „profesor plin” – până în 1886, an în care este chemat la universitatea din
Leipzig (cel mai strălucit centru universitar al Germaniei, o adevărată Atena a ştiinŃei germane) la catedra
rămasă vacantă după plecarea la Berlin, a lui Ferdinand von Richtofen (pentru a ocupa catedra devenită
vacantă prin dispariŃia lui O.Peschel). În următorii ani, Fr.Ratzel creează la Leipzig o adevărată şcoală
geografică, având între audienŃi, doi tineri care vor fi la rândul lor creatori de şcoală (S.MehedinŃi, Ellen
Churchill-Semple).
ConcepŃia sa în geografie este consemnată în celebra “Anthropogeographie”(vol.I
- 1882, vol.II - 1891) lucrare completată de “Politische Geographie” (1897) şi de
“Völkerkunde” (3 volume, 1885-1888), ultima lucrare contribuind la fondarea etnografiei
ca ştiinŃă. În aceste lucrări el a acordat o semnificaŃie majoră condiŃiilor naturale ca
factori diriguitori şi formatori ai vieŃii umane pe Terra, idee care va contura una din
direcŃiile fundamentale de dezvoltare ale geografie umane şi anume direcŃia deterministă.
Acest determinism apare mai evident în “Politische Geographie” unde, între altele, el
afirmă că “ dezvoltarea statelor este aidoma celei a organismenlor vii; statele apar, se
dezvoltă şi mor/dispar”. Totuşi determinismul lui Ratzele este mult mai temperat decât se
138
S.MehedinŃi, 1943, op.cit.,pag.147
139
H.Wanklyn, 1970, Friederich.Ratzel, A biographical memoir and bibliography, New York.
140
R.Steuckers, 1997, Friederich Ratzel, Anthropogeographie et geographie politique, rev.Vouloir, nr.9
crede, volumul al doilea din “Antropogeographie” şi alte lucrări publicate în ultima parte
a vieŃii sale făcând dovada unei mai nuanŃate înŃelegeri a relaŃiei societăŃii cu mediul
înconjurător.
Pentru mai buna înŃelegere a celor două lucrări fundamentale
„Antropogeographie” şi „Politische Geographie” vom reda coordonatele esenŃiale ale
acestora, în sens de cinstire a memoriei celui care a fost considerat cel mai mare geograf
al tuturor timpurilor (personalitatea geografică cea mai puternică) de la moartea căruia se
împlinesc anul acesta 100 de ani.
Sinopsisul „Antropogeografiei” începe cu introducerea în care autorul afirmă că viaŃa este o
unitate (profesiunea sa de credinŃă monistă) şi există o unitate a forŃelor vitale fapt care permite să
vorbimde biogeografie. În continuare Ratzel face un scurt istoric al cercetării relaŃiilor om-mediu, amintind
autorii care au studiat influenŃa condiŃiilor naturale asupra evoluŃiei omenirii: Montesquieu cu „L’Esprit des
Lois”(1748), Voltaire – „Essai sur les moeurs et l’esprit des nations” (1756), Buffon – „Histoire naturelle
de l’homme”(1749), Kant, Pallas, Herder şi desigur Carl Ritter, fără a uita contribuŃiile la configurarea
noŃiunii de mediu aduse de Lamarque, A.Comte şi H.Taine.
Ratzel arată apoi (preluând ideii filosofului englez D.Hume, sec.18) că natura exercită influenŃe
diferite asupra oamenilor: influenŃa asupra corpului sau sufletului fiecărui individ, accelerări sau întârzieri
în calea expansiunii spaŃiale a populaŃiilor, efecte asupra structurii sociale. PermanenŃa acestor influenŃe,
multiplicarea lor în timp conduce la o varietate a populaŃiilor/popoarelor, ale căror calităŃi căpătate (în
„lupta” sau sub influenŃa naturii, a factorilor naturali) se menŃin chiar şi în situaŃia unei migraŃii sau
transplantări(colonizări de exemplu).
Din cauza acestor influenŃe multiple un mare număr dintre popoare sunt considerate politipice
(mehrtypisch), orice popor contemporan, continuă Ratzel, este produsul unui amestec determinat între două
sau mmai multe fragmente etnice (de popoare), fapt deosebit de vizibil la populaŃiile/popoarele de negustori
şi marinari; popoarele „pure”, nemixtate, sunt monotone, imobile şi nu avansează, aşa cum o demonstrează
cazul Egiptului antic. În privinŃa popoarelor bi-tipice ele sunt instabile deoarece, la ele, nu se ajunge
niciodată la dominaŃia definitivă a unui tip asupra celuilalt.
Unele mixaje rasiale pot avea bune rezultate în procesul de „umanizare”(aculturalizare) a unui
teritoriu; exemple aduse de Ratzel sunt mai întâi cele ale metisajului amerindienilor cu coloniştii
(trapperii/vânătorii) francezi şi englezi care a permism o bună valorificare a teritoriilor învecinate Golfului
Hudson (Canada), apoi cel al metisajului dintre amerindieni şi sclavii negri care a permis valorificarea, în
Mexic, a platourilor aride dar şi a zonei pădurilor tropicale umede ale Americii Centrale.
În continuare, Ratzel analizează rolul important pe care îl joacă „solul” în politică. NU putem
vorbi de Stat sau de societate fără „sol”, suportul terestru. Ratzel spune că acei sociologi care privesc omul
(îl analizează) ca detaşat /fără legătură cu pământul sunt într-o mare eroare; celula de bază a oricărei
societăŃi, familia, trăieşte pe seama terenului pe care îl cultivă sau de unde el îşi obŃine alte resurse pentru
viaŃă (fie pentru creşterea animalelor fie pentru vânătoare ş.a.). Creşterea demografică impune
rentabilizarea a unor terenuri tot mai întinse şi duce la dosebiri între diferitele părŃi componente ale unei
societăŃi, având în vedere (spune Ratzel) calitatea diferită a terenurilor. Familiile formează, în timp, o reŃea
de relaŃii legate de un anumit spaŃiu care în ultimă instanŃă ca conduce la apariŃia, formarea Statului.
Mai departe, Ratzel explică metodele antropogeografiei, ştiinŃă descriptivă care apelează la
clasificare, procedee inductive şi la historischer Umblick ( privire panoramică asupra istoriei); această
antropogeografie are desigur limitele ei (ne spune Ratzel) şi în primul rând ea nu priveşte (nu analizează)
în amănunŃime elementele fizico-geografice. De aceea, ea nu are pretenŃiile unei geografii totale, fiind doar
o parte a geografiei.
În acelaşi timp ea „plonjează” sensibil în interiorul istoriei, urmărind dinamica în timp şi spaŃiu
(mobilitatea) popoarelor. Mobilitatea este o caracteristică a tuturor popoarelor, inclusiv a celor care în
aparenŃă sunt mai puŃin mobile(s.n.i.). Această afirmaŃie ratzeliană este în opoziŃie cu viziunea unor
cercetători contemporani (lui Ratzel) ce căutau să identifice patriile originale. Pentru Ratzel nu există un
loc originar privit ca un fel de paradis identitar în care poporul trăia în pace (un fel de vârstă de aur a unui
anume popor n.i.).
 Obiectul antropogeografiei nu este deci de a descrie teritoriile(spaŃiile) independent de
mişcările(deplasările) ce au loc în cadrul lor ci este studiul raportului dintre teritoriu şi elementele
dinamice(mişcătoare) care se desfăşoară în respectivul context spaŃial.

Se observă că în această viziune care scoate în evidenŃă mişcare, dinamica, teritoriul unui popor
este perceput şi el la fel de mişcător precum poporul însuşi. Mobilitatea este fructul/rezultatul creşterii
demografice care solicită mai întâi poporului în cauză aşa numita „colonizare internă” adică expoaptarea,
valoroficarea sistematică a propriului teritoriu prin intensificarea culturii (amprente antropice asupra
terenului n.i.) ceea ce întăreşte şi interiorizează din ce în ce mai mult leagătura materială, afectivă şi
psihică cu teritoriul (spaŃiul). Când se ajunge la epuizarea resurselor şi creşterea demografică continuă (este
neîntreruptă), mobilitatea se exteriorizează prin emigrare, însoŃită de modificări ale caracterului (Ratzel
aduce exemplul turcului care este diferit în funcŃie de spaŃiul în care trăieşte – Asia Mică, Altai sau Ńărmul
Mării Caspice). Ratzel semnalează, vorbeşte şi de migraŃiile spirituale între care cele din Egiptul antic care
au inspirat/influenŃat cultuzrile din Asia Mică şi Cipru.
Triburi penetrante şi triburi penetrate. În stadiul iniŃial primitiv, populaŃiile/popoarele sunt
mărunte şi răspândite în spaŃiu, existând întee ele spaŃii neocupate unde pot apare elemente alogene.
Amerindienii erau puŃin numeroşi şi răspândiŃi pe teritorii imense (spaŃii vaste) fapt ce a facvorizat
colonizarea europeană, ce a pătruns în spaŃiile lăsate libere (pârloagă..). SocietăŃile primitive păstrează în
general jumătate din teren neocupat, ca rezervă. Ele nu numără prea mulŃi membri iar aceştia sunt mobili şi
nu rămân prea mult timp legaŃi de un anumit teritoriu. Această mobilitatte a societăŃilor primitive ridică
probleme în cazul studiilor de preistorie, Ratzel aducând exemplul unor studii asupra triburilor guarani
(america de Sud) unde triburile „penetrante” s-au suprapus celor existente, conducând la un anumit
melanj/amestec de populaŃii pe acelaşi terotoriu.
Într-o fază superioară, antropogeografia ratzeliană constată un raport mai complex între populaŃie
şi teritoriu („sol”). Acestea din urmă este mult mai valoroficat, populaŃia este mai legată de el. Pe de altă
parte asistîm la dispariŃia progresivă a spaŃiile nelocuite dintre aglomerările de populaŃie, aricât de primitive
ar fi acestea. În acest context, mobilitatea capătă o nouă dimensiune: aceea a circulaŃiei (Verkehr). Ratzel
semnalează că circulaŃia se observă chiar şi la populaŃii primitive, precum aborigenii australieni sau
eschimoşii, deplasări care însă nu au condus la „accelerări” ale istoriei şi nici la comunicaŃii prin
construirea de trasee/artere durabile.
Nomadism şi comunicare(comunicaŃie). Există mai multe categorii/feluri de mişcări/deplasări ale
populaŃiilor: mişcare internă, migraŃii inconştiente, migraŃii dezordonate, războaie, retrageri din faŃa
învadatorilor, mişcări pasive, nomadism, colonizare ş.a. Constatările lui Ratzel asupra nomadismului sunt
de o mare valoare. Nomadismul, caracteristică a populaŃiilor de păstori constrânse să rătăcească în funcŃie
de dimensiunile turmelor lor, solicită o organizare războinică/de luptă permanentă. Membrii acestor
populaŃii sunt mereu gata de a înfrunta răul(mai răul) şi compensează instabilitatea lor teritorială printr-o
ierarhie strictă a societăŃilor lor. ContribuŃiile lor culturale sunt modeste dar ele unesc populaŃiile respective
prin spiritul lor de disciplină şi prin maniera lor de a colporta idei (preluate de la populaŃiile cu care vin în
contact n.i.). Sunt astfel un fel de vectori....
Sedentarizarea semnifică sfârşitul mobilităŃii de tip nomad. Acum începe, în viziunea ratzeliană,
colonizarea conştientă. Emigrările nu mai sunt dictate de factori precum puŃinătatea păşunilor sau mărirea
efectivelor de animale ci de dizidenŃa religioasă sau ideologică (a se vedea dizidenŃii religioşi englezi care
au emigrat în America), unde predomină elementele tinere şi masculine.
În această viziune sedentară, creşterea populaŃiei trebuie să fie canalizată şi dirijată/condusă de
Stat. Statul trebuie să vegheze ca poporul să aibă la dispoziŃie suficient teritoriu pentru a garanta creşterea
şi permanenŃa unui popr. Pierderea de teritoriu declanşează/antrenează un proces de recul/scădere a
populaŃiei. Istoria ne arată că există percepŃii vaste dar şi percepŃii restrânse asupra spaŃiului.Romanii au
evoluat de la spaŃiul restrâns al Latium-ului (regiunea Romei) la concepŃia „mondială (Orbis), deoarece
eforturile lor erau „mânate” de o concepŃie vastă asupra spaŃiului. Grecii, dimpotrivă, aveau o concepŃie
restrânsă asupra spaŃiului, vizând prezervarea /păstrarea specificităŃii lor, evitând diseminarea pe un
teritoriu prea vast(întins). O asemenea viziune asupra spaŃiului se identifică de asemenea la populaŃiile
obişnuite cu ecosisteme muntoase sau forestiere. Pentru ele există riscul dezagregării/al spargerii dacă ies în
câmpie, teritoriu cu totul diferit faŃă de cel de origine, mai deschis circulaŃiei.
 Oicumena în expansiune continuă. În volumul al II-lea (apărut în 1891) Ratzel defineşte ceea ce
el înŃelege prin oikumenă – adică „zona locuită de oameni pe Terra”141. De-a lungul istoriei, oicumena
redusă a celor din vechime (a primilor oameni) a sporit continuu pentru a acoperi practic întreaga suprafaŃă
a uscatului, făcând să dispară zonele an-oikumenice, inclusiv insulele din Oc.Indian şi Oc.Pacific.
Cucerirea europeană a Americii a făcut ca noi să percepem America drept un Extrem Occident (spaŃiu de
expansiune a Occidentului n.i.)
Ratzel analizează apoi raportul dintre densitatea populaŃiei şi nivelul de cultură (civilizaŃie).
Densitatea redusă, este un indicator al unui nivel de civizaŃie scăzut; densitatea ridicată este un indicator al
ancorării unei populaŃşii într-un teritoriu, al unei înrădăcinări de lungă durată şi astfel al unul nivel de
civilizaŃie ridicat. Prăbuşirea densităŃii semnalează un recul al nivelului de civilizaŃie. PopulaŃiile cu un
nivel scăzut de civilizaŃie cedează în general terenul popoarelor civilizate (în epoca lui Ratzel, celor
europene): Aceasta este o consecinŃă a lărgirii oicumenei şi a europenizării planetei. Acest proces se
întovărăşeşte (este însoŃit) de distrugerea unor popoare prin violenŃă, de mixaje(metisaj) şi confiscare a
pământurilor.
PopulaŃiile cu un nivel de civilizaŃie redus se autodizolvă, se autodistrug, mai ales în situaŃiile unor
anumite practici precum canibalismul, infanticidul ritual, castrarea pe motive religioase, interdicŃia pentru
femei sau copii de a consuma anumite alimente valoroase etc..Monoteismele, factori de progres, au pus
capăt acestor practici, afirmă Ratzel.
Mai trebuie să adăugăm, la sfârşitul acestei incursiuni în celebra lucrare a lui Ratzel, că în
cuprinsul ei aflăm şi capitole consistente ce tratează aspecte de geografie fizică (probabil pentru a face mai
credibile toate celelalte aserŃiuni privind populaŃia, componentă a realităŃii spaŃiale, geografice, în strânsă
legătură după cum s-a văzut cu cadrul natural).

Un impact mult mai puternic l-a avut Geografia Politică (Politische

Geographie), lucrare apărută în 1897, şi aceasta pentru că ea a fost luată în considerare
nu doar de geografi (sau cel mult cercetători din domenii conexe geografiei, precum
sociologii) ci şi de oameni de acŃiune, oameni politici conturând chiar anumite principii
de comportament la nivel internaŃional...
Ea se compune din nouă părŃi al căror conŃinut îl vom prezenta în continuare. Prima parte tratează
raporturile dintre teritoriu(„sol”) şi Stat. Pentru Ratzel, Statul este un organism legat de un anumit teritoriu
(aidoma teritoriilor „stăpânite” de lup, urs sau câine ). Acest raport organic permite să vorbim de
„biogeografie”. În această perspectivă biogeografică, orice stat este o secvenŃă de umanitate legată de un
anumit teritoriu de unde îşi „trage” existenŃa. Fără teritoriu nu ne putem gând la om şi deci nici la Stat. În
acest context Ratzel oferă şi definiŃia poporului(Volk): „ este o grupare umană sudată politic şi constituită
din grupe şi indivizi care nu sunt în mod necesar înrudiŃi pe plan etnic şi lingvistic, dar care trăiesc (sunt
ancoraŃi) pe un teritoriu comun. Astfel că SpaŃiul (Raum) formează poporul (Volk). Statul se dezvoltă
etalându-şi desfăşurându caracteristicile/trăsăturile teritoriuzlui său. Caracterele unui Stat provin astfel din
conjugarea caracteristicilor poporului (sau popoarelor) care îl animă şi cele ale teritoriului pe care se
desfăşoară.
Politica teritorială şi politică non-teritorială. Pornind de la definŃiile date statului şi poporului,
Ratzel deosebeşte o „politică teritorială” şi o „politică non-teritorială”. Prima dintre ele are în vedere
cucerirea de teritorii şi reantabilizarea (valorificarea) acestora. Politica non teritorială este practicată de
puterile strict comerciale, nu vizează decât exploatarea pur şi simplu fără o perspectivă pe termen lung.
Fără grija unui „soclu” această politică non teritorială este feremeră. SpaŃiul (pământul) constituie de
asemenea miza conflictelor sociale interne: din cauza repartiŃiei inegale a pământurilor sau din cauza
punctelor de vedere diferite asupra valorificării acestora.
Ratzel sutdiază în continuare „puterile fără teritoriu” (landlose Mächte), „popoarele fără teritoriu”
(landlose Voelker) şi teritoriile fără popoare/oameni (volklose Länder). Puterile fără un teritoriu caută un
spaŃiu în care să se ancoreze: ele sunt adesea puteri spirituale în căutarea unui teritoriu spre al modela după
concepŃiile lor (califat, pontificatul catolic, teocraŃia tibetană). Pentru popoarele fără teritoriu sunt
evidenŃiate două categorii: prima este cea a popoarelor în hoardă, care sunt fondatoare de Stat deoarece cele
sunt în căutarea uni spaŃiu unde să se fixeze.; a doua situaŃie ste cea a popoarelor(populaŃiilor în diaspore
(evrei, Ńigani) care nu fondează Stat. (n.i. – diaspora evreiască a reuşit fără însă a-şi adune toŃi membrii săi
141
Ne amintim că termenul oikumenă a fost propus de faimosul Aristotel.
în łara Sfântă....). Puterile fără teritoriu şi popoarele fără teritoriu se asociază uneori aşa cum a fost cazul
califatului care a utilizat energiile poporului seldjucid sau ale papalităŃii romane care a luat în slujba sa pe
normanzi..Ratzel mai face apoi o distincŃie interesantă : A poseda un teren nu este egal cu a-l domina. A
domina un spaŃiu presupune a fi fost ancorat acolo mai înainte, să te fi înrădăcinat prin munca agricolă.
Ancorare şi înrădăcinare. Această noŃiune ratzeliană conduce spre definiŃia culturii ca stăpânire a
solului prin defrişare, desecare a mlaştinilor, prin munca lent şi tenace a multor generaŃii, cu plugul.
Cucerirea ideală este deci cucerirea paşnică prin (agri)cultură. StratificaŃia sociologică este determinată de
asemenea prin raportarea la spaŃiu (pământ). Ierarhiile sociale decurg din repartiŃia inegală a pământurilor.
Obiectivul oricărui stat sănătos este cel de a limita vânzarea terenurilor, înstrăinarea spaŃiului, prin
moştenire sau dispersie şi de a avea în vedere o anumită egalitate între cei de un anumit fel. Acest ideal al
vechi Europe a revenit la suprafaŃă în Argentina (rotos, gauchos), în SUA şi la squaterii din Australia.
În capitolele dedicate raporturilor dintre teritoriu şi Stat, Ratzel analizează nomadismul şi opoziŃia
dintre păstori şi agricultori. Zona care se extinde, în Asia, între Iordan şi Amur este dominată de
nomadismul deşertului şi cel al stepei. Popoarele nomade practică o economie a „raidurilor” (de pradă) şi
se organizează graŃie disciplinei militare riguroase a „coloanelor lor zburătoare”. Dar, ne spune Ratzel,
această disciplină şi rigoare sunt efemere din cauza marii risipe de energie vitală ce însoŃeşte acest mod de
viaŃă, energii care nu sunt îndreptate către valorificarea terenurilor. Sedentaritatea cultivatorilor este
purtătoare de slăbiciune morală dar în acelaşi timp fortifică, întăreşte cultura. Ratzel descrie calităŃile
morale superioare ale nomadului, legate de „puritatea sa rasială” (beduini, mongoli, kirghizi) şi respectul
cuvântului dat, opunându-le corupŃiei sedentarilor şi sedentarizaŃilor urbani. Aceste idei sunt în consonanŃă
cu cele ale geografului arab Ibn Khaldun (sec.14-15) care vedea în sedentarizarea luptătorilor nomazi
(transformarea în agricultori, negustori ş.a.) care au creat imensul stat arab, pricina slăbirii şi mai apoi a
prăbuşirii acestuia.
În acelaşi timp el afirmă superioritatea economică a agricultorului sedentar care cucereşte treptat
terenul pe care odinioară rătăcea nomadul (chinezul contra mongolului, rusul contra popoarelor turcice din
Asia Centrală, anglo-celtul contra amerindianului). Sedentarul fixează cultura, trambulină (cf.Ratzel) spre
marile realizări ale omenirii.
În partea a doua Fr.Ratzel analiează mişcările istorice şi creşterea Statului. Mişcăriule istorice
sunt în viziunea ratzeliană acele mişcări ale oamenilor pe Terra, care se supun unui ansamblu de legi;
analiza acestor mişcări şi evidenŃierea acestor legi, acesta este obiectivul antropogeografiei. Istoria, ca şi
viaŃa , înseamnă mişcare, este ansamblul mişcărilor şi contra-mişcărilor provocate de om. Dintre aceste
mişcări războiul este mijlocul cel mai violent: el este dus de elementul primitiv,/primar, viril, voluntar şi
dominator al umanităŃii, a cărui acŃiune este femeră, contrară valorilor feminine de pace, care sunt
conservatoare şi constrictive, consolidând cuceririle (agri)culturii.
Războiul: modalităŃi diverse. Războiul cunoaşte mai multe modalităŃi de manifestare: războiul de
anihilare (Vernichtungkrieg) este cel mai primitiv şi cel mai inutil deoarece el se mărgineşte la a distruge
făr a construi nimic. Războiul de pradă (Raubkrieg) distruge mai puŃin dar de asemenea nu construieşte
nimic. Războiul de cucerire brută (Eroberungskrieg) nu distruge nimic (n.i. aproape nimic..) dar nu rezolvă
nici u problemă de ordin (agri)cultural. În viziunea lui Ratzel, orice mişcare, războinică sau nu, nu este
pozitivă decât atunci cînd duce la creşterea valorii teritoriului.
Istoria procedează prin diferenŃiere (Differenzierung). DiferenŃierea este ansamblul de factori
multipli care concură la sporirea valorii pământului (teritoriului, spaŃiului), la dezvoltarea,
virtualităŃilor/posibilităŃilor acestuia. Prin acest proces de diferenŃiere lumea devine, fără încetare, tot mai
complexă. Diviziunea muncii este o latură a procesului general de diferenŃiere, fruct al sedentarizării. În
continuare Ratzel studiază, analizează fenomenele cuceririi şi colonizării.
Colonizarea interioară. Cînd o populaŃie cunoaşte/înregistrează o creştere demografică importantă,
apare nevoia de noi terenuri. Se declanşează atunci, în prima fază/etapă procesul „colonizării
interne/interioare” prin care populaŃia în creştere numerică procedează la renatabilizarea spaŃiului său vital.
Este un proces pe care istoricul îl poate observa în china şi Germania, cu defrişările din Evul Mediu şi
punerea în valoarea a văilor alpine (în sec.XIII): Instalarea colonilor suabi şi saxoni în Transilvania (şi
Banat n.i.) poate fi inclusă în acelaşi proiect de colonizare interioară, la fel ca şi „era agronomică”
declanşată în FranŃa după 1850 (.n.i.putem asimila şi colonizarea Bărăganului ...).Când colonizarea
minterioară îşi atinge limitele populaŃia în sporire demografică trebuie să-şi rezolve problemele apărute prin
colonizare exterioară/externă fie prin război de cucerire. Pentru colonizare paşnică exterioară se aminteşte
de colonizare chineză dar şi de colonizarea germană în Transilvania şi Poznania. PopulaŃia
debordează/depăşeşte astfel Ńinutul său natural (Naturgebiet) iniŃial. În continuare Ratzel trece la o
clasificare didactică a diferitelor tipuri de colonizare. Colonii în care populaŃiile autohtone sunt eliminate
/îndepărtate şi terenul este rentabilizat (SUA, Tasmania); coloniile de plantaŃii şi exploataŃii miniere ce
utilizează mâna de lucru i ndigenă; coloniile comerciale sau de exploatare generală care lasă intacte
structurile sociale autohtone; coloniile de cucerire care se mărginesc la ocuparea centrilor nervoşi urbani. În
coloniile de vânători (trapperi) din Canada aventurierii se amestecă cu indigenii şi creează prin metisaj un
tip uman nou. Dezvoltarea coloniilor conduce la europenizarea Terrei. Eroismul paşnic, non militar, al
colonilor conduce la o reîntinerire a spiritelor inclusiv înb mntropolă, afirmă Ratzel la sfârşitul acestei
probleme interesante la momentul apariŃiei lucrării.
La sfârşitul părŃii a doua Ratzel dezvoltă noŃiunile de teritoriu al Statului (Staatsgebiet) şi cea de
teritoriu natural (Naturgebiet), prezentând atât structura lor internă cât şi relaŃiile/raporturile lor reciproce.
Aceste raporturi creează sfera comunităŃii culturale care depăşind nivelul Statului poate ajunge la cel al
oikumenei. Oikumena de asmenea tip se bazează pe adeziunea la un sistem de drept public, cel care exista
la sfârşitul sec.XIX în Europa, cu extindere formală şi asupra Turciei (după congresul de la Paris, 1856) şi o
extindere de facto asupra Japoniei şi a Chinei. Viziunea ratzeliană a dezvoltării umanităŃii porneşte de la
definiŃia dată de C.Ritter teritoriului natural (Naturgebiet). Pornind de la un teritoriu natural, precis, un
popor munceşte şi dă coeziune acelui teritoriu. La un moment dat el se revarsă din Naturgebiet-ul iniŃial şi
trece la un porces de colonizare exterioară.
În partea a treia a acestei lucrări deosebit de valoroase (mai ales prin dezvoltările ulterioare ale
ideilor cuprinse în ea) Ratzel cercetează creşterea spaŃială a Statelor, nu doar prin sublinierea factorilor
geografici dar şi prin analiza/ aprecierea/implicarea factorilor de ordin religios şi a dinamicii ideilor
naŃionale. El arată că statele sunt reduse/mici în stadii culturale inferioare (state-sat de 100 locuitori în
India, mici insule polineziene divizate în entităŃi politice rivale) şi tot mai mari pe măsură ce cultura lor se
amplifică. Cronologic, explică Ratzel, creşterea statului urmează creşterea altor factori economici şi/sau
religioşi. Ideile religioase şi filosofice transcend frontierele şi favorizează regrupările umane.
A patra parte a cărŃii abordează problema situării statelor în general, poziŃia lor la nivelul Terrei.
El evocă de asemenea, rolul factorilor climatici. Când vorbeşte despre oikumene el pune în evidenŃă
deosebirile existente între centru (Innenlage) şi periferii. Germania, spre exemplu, împreună cu alte câteva
naŃiuni se află în centrul oikumenei europene. Această poziŃie solicită o soliditate a ancorajului politic, în
timp ce zonele periferice ale oikumenelor se pot mulŃumi cu legături politice mai laxe, cu construcŃii
politice mai fragile (Ratzel oferă ca exemple administraŃia rusă din regiunea Amurului şi a IakuŃiei precum
şi pe cea britanică din NV Canadei). Centrele oikumenelor sunt dens populate, periferiile au densităŃii mai
reduse..
A cincea parte a „Geografiei Politice” tratează spaŃiul (Raum) propriu-zis. Ratzel abordează
noŃiunea de spaŃiu, de sens al spaŃiului (Raumsinn) în spiritul popoarelor şi studiază impactul elementului
spaŃial în mărimea (grandoarea) istorică. Aceasta rezultă din viziunea pe care o au oamenii de stat asupra
spaŃiului: această viziune poate fi mai largă, amplă sau mai îngustă dar întotdeauna ea vizează valorizează
posibilităŃi ce Ńin de teritoriu (de pământul Ńării..). Războiul este şcoala spaŃiului deoarece el confruntă
masele umane cu realitatea teritorială. Specificitatea popoarelor se apreciază şi se măsoară după maniera
lor de a stăpâni spaŃiul. Ratzel reflectă în continuare asupra statelor cu spaŃii restrânse (state mici) între care
şi acele state-sate şi asupra densităŃii populaŃiei care, în funcŃie de împrejurări, se pot dovedi factori de forŃă
sau de slăbiciune.
Foarte intersante sunt şi speculaŃiile (aprecierile..) asupra esenŃei circulaŃiei (Verkehr). CirculaŃia
implică, necesită trei factori spaŃiali: două locuri geografice – cel de pornire/ plecare şi cel de
destinaŃie/sosire - şi drumul parcurs. EsenŃa sa este în consecinŃă condiŃionată de geografie. CirculaŃia este
o formă specială a mişcării istorice, creatoare de armonie şi accelaratoare a istoriei. CirculaŃia este condiŃia
prealabilă a creşterii Statului.
A şasea parte a „Politische Geographie” traterază problemele legate de frontiere, produse ale
mişcărilor istorice şi expresii ale tipului de mişcare care le-a dat naştere. Obiectivul omului de stat ar trebui
să fie simplificarea traseului frontierelor, spre a da teritoriului lor o morfologie simplă care uşurează
apărarea teritorială şi frontialieră.
A şaptea parte a lucrării dezbate problemele Ńărmurilor, insulelor şi peninsulelor. A opta parte
vorbeşte despre mare, despre elementele spirituale ce animă talasocraŃiile, motivele contienntale şi oceanice
care au favorizat dezvoltarea puterilor maritime. Toate aceste idei se vor regăsi într-o lucrare ulterioară Das
Meer als Quelle der Voelkergroeβe (1900). Ultima partea celebrei lucrări, a noua, abordează fizionomia
câmpiilor şi a munŃilor.
 Problemele politice ale geografiei au monopolizat în continuare activitatea
ştiinŃifică a ultimilor ani ai lui Ratzel. Pe lângă lucrare amintită ceva mai sus - în
traducere „Marea ca sursă a măreŃiei popoarelor” - în care analizează între altele apariŃia
„vijelioasă” a Japoniei pe scena mondială (pe fondul dispariŃiei monopolului puterii
dominante – Marea Britanie), Ratzel elaborează lucrarea în două volume „Die Erde und
das Leben”(Pământul şi ViaŃa) apărută în 1901. Aici – în contextul prezentării lumii
animale – el dă definiŃia spaŃiului vital (Lebensraum) care poate vast sau limitat dar
totdeauna el este obiect de conflict şi de influenŃă al organismelor, de asemenea, departe
de a se face apostolul teoriei purităŃii rasiale, Ratzel estimează o diminuare, odată cu
trecerea timpului, a conflictelor inter-rasiale (apărute în contextul europenizării lumii).
În esenŃă gândirea geopolitică a lui Ratzel poate fi exprimată în şase idei majore:
1. Statele sunt organisme vii, care se nasc, trăiesc, îmbătrânesc şi mor;
2. Creşterea statelor în calitate de organisme este determinată apriori. Geograful
şi omul de stat au deci datoria de a descoperi şi a descrie legile perene care
stau în spatele acestei creşteri;
3. peisajul istoric şi geografic marchează oamenii, cetăŃenii unui stat;
4. noŃiunea de „spaŃiu vital”(Lebensraum) este centrală;
5. OpoziŃia dintre puterile continentale şi puterile maritime apare ca una de
primă mărime în relaŃiile dintre popoare,
6. „Geografia politică” conŃine, deŃine şi o dimensiune subiectivă pe care Ratzel
o numeşte „sensul spaŃiului”(Raumsinn) şi „energie vitală”(Lebensenergie).142

Ideile sale l-au influenŃat pe geograful suedez R.Kjellen, promotorul geopoliticii,

care a simplificat gândirea mentorului său arătând că statele în evoluŃia lor urmează
principiul supravieŃuirii celui mai potrivit, capabil (al selecŃiei naturale formulat de
Charles Darwin) şi că au o existentă independentă de cea a locuitorilor săi. Ideile sale, ale
lui Kjellen, au fost însuşite şi urmate de Karl Haushoffer (1869-1947) geograf şi general
german care a aflat în geopolitică argumente geografice pentru “dreptul” Germaniei de a
domina alte popoare. Aşa cum se ştie geopolitica a devenit o parte însemnată a ideologiei
naziste.
Este interesant de menŃionat că între predecesorii darwinismului social (aşa se numeşte aplicarea
ideilor lui Darwin în domeniul societăŃii şi urmărite în parte de geopolitică) s-au numărat clasicii ideologiei
comuniste/socialiste, Marx şi Engels care, au emis şi dezvoltat primii idei popularizate, mult mai târziu, de
R.Kjellen şi K.Haushoffer. Într-un volum apărut acum mai bine de un deceniu (“La litterature oubliée du
socialisme”, George Watson, 1999) ideile acestora sunt prezentate şi comentate într-un capitol separat; în
viziunea marxistă a lumii, albii sunt vectorii progresului şi între albi, popoarele numeroase, precum
germanii şi ruşii sunt superioare, datorită mărimii lor, micilor naŃiuni sau reziduurilor etnice precum
bretonii, bascii sau sârbii. “Polonezii nu mai există ca naŃiune” scria Engels lui Marx la 23 mai 1851, ei n-
au fost buni decât de” certuri şi de acte de bravură fără viitor”. Rusia, dimpotrivă, este o Ńară realmente
progresistă în raport cu Orientul” şi ea îşi exercită influenŃa civilizatoare binefăcătoare pe malurile Mării
Negre şi Caspice, până în Asia Centrală. Nu este oare, aceasta, o viziune imperialistă asupra istoriei? (se
întreabă G.Watson n.i.).
Mai departe, e la fel de interesant …Engels conchide, recomandând Prusiei “să pună mâna pe cel
mai mare teritoriu posibil în Polonia occidentală” cu intenŃia declarată de a implanta aici coloni germani;
cât priveşte restul populaŃiei (polonezi n.i.) ea “trebuia abandonată dezordinii sale, împinsă în flăcări, Ńara
întreagă urmând a fi devorată”143. Tot în această lucrare ( a lui G.Watson, recenzată în Aldine..) se mai

142
R.Steukers, op.cit.p.1
143
cf.Aldine, supliment România Liberă, 9 sept.2000
prezintă un pasaj dintr-un articol al lui K.Marx “RevoluŃie şi contra-revoluŃie în Germania, mart.1852) în
care erau condamnate la pieire “aceste populaŃii muribunde, cehii, slovenii, dalmaŃii etc.”.căci aceşti
oameni ar trebui să se supună verdictului fără apel a o mie de ani de istorie”orice regresie fiind exclusă”.
Este deci cu totul incorect să i se pună în seamă lui Fr.Ratzel toate dezvoltările ulterioare – prea
puŃin sau deloc ştiinŃifice - ale geografiei politice şi geopolitice, abordări care au condus la legături
“subŃiri” - dar credibile pentru marea masă a oamenilor (n.i.manipulaŃi astfel) - între determinism,
naŃionalism şi rasism. Răul cel mai mare însă l-a făcut geografiei, care a abandonat aproape total timp de
câteva decenii dezbaterea problemelor spaŃiale (adesea conflictuale) generate de relaŃiile dintre state,
probleme care au fost preluate cu nonşalanŃă de diverşi politologi recrutaŃi, unii dintre ei din domeniul
militar.144
Revenind la prima lucrare, cea care i-a adus celebritatea în rândul geografilor,
„Antropogeographie” să amintim că acel determinism, acea dependenŃă a societăŃii, a
omului de condiŃile naturale este mult mai temperat în volumul al 2-lea (apărut în 1891)
în care Ratzel atrage atenŃia asupra importanŃei – în cercetarea geografică a unui spaŃiu –
a dezvoltării istorice a comunităŃilor umane şi a elementelor de cultură specifice acestora.
El spunea că „aş putea înŃelege regiunea Noii Anglii/New England din NE SUA doar pe
baza hărŃii şi a interpretării textelor de geografie fizică, dar această imagine ar fi una
incompletă şi în fond incorectă doarece nu aş lua în considerare rolul imigranŃilor
puritani”.145
Este de subliniat un alt fapt şi anume că primul volum din “Antropogeographie”
apărut în 1882 a avut un impact mult mai mare în lumea geografilor; acestea poate şi
pentru faptul că el oferea, în premieră, dovada clară a posibilităŃilor geografiei de
cercetare sistematică a realităŃilor umane terestre, a societăŃii. Această lucrare a asigurat
de la început autorului un loc aparte în lumea ştiinŃifică, deoarece ea s-a dovedit a fi o
întregire a geografiei lui Humboldt şi Ritter146 . Şi pe bună dreptate,afirmă
prof.S.MehedinŃi....” Fără îndoială, în faŃa timpului infinit şi a spaŃiului iarăşi infinit
(n.i.din „Kosmos”-ul lui Humboldt) nu numai omul ca individ, dar chiar specia noastră
întreagă poate să fie puŃin lucru. Cînd însă privim mai de aproape economia micei
noastre planete, peste care fiinŃa omului se ridică zi de zi ca un suveran, lucrul se
schimbă; omul ni se înfăŃişează ca o parte esenŃială. ... În acelaşi timp „cugetarea
geografilor se mai inspira şi din geografia comparată a lui Ritter... care considerase, din
contra, pe om nu numai o podoabă a pământului, dar chiar ultimul scop al vieŃii acestui
organism cosmic. După Ritter, planeta fusese înadins creată pentru om, era o casă de
educaŃie a genului omenesc în vedrea pregătirii sale pentru o lume superioară”147 .
Astfel că putem spune ca omul trebuia să-şi locul său meritat, echilibrat, în cercetarea
geografică, lucru vizibil în Antropogeografia lui Fr.Ratzel, o întregire şi o rectificare a
geografiei marilor săi predecesori, Humboldt şi Ritter. Prin perspectiva oferită de Ratzel,
„geografia a scăpat pentru întâia dată – şi cred pentru totdeauna – de alternativa de a fi
unilaterală, devenind o roabă a ştiinŃelor naturale, după cum era în primejdie cu şcolarii
lui Humboldt, sau de a deveni, cum mai fusese ea pe vremea lui Strabo, o roabă a
istoriei, cum se îndruma iarăşi cu ucenicii lui C.Ritter”.148

144
Într-o lucrare „eliberată” pe internet a unul cercetător militar român, se vorbeşte de altfel de opiniile
generalului Fr.Ratzel, fapt care arată cât de puternic au pătruns ideile marelui geograf în rândul creatorilor
de opinii politice şi militare.
145
A.Holt-Jensen, op.cit.,p.32
146
S.MehedinŃi, 1943, op.cit.,p.149
147
Idem,p.150
148
Ibidem,p.151
 Am dat aceste extrase din prelegerea de acum 110 de ani dedicată lui Fr.Ratzel de
către discipolul său, S.MehedinŃi, pentru a vedea semnificaŃia deosebită a acestei lucrări,
în smulgerea geografiei dintr-o poziŃie subalternă faŃă de alte ştiinŃe. Dacă în Europa era
oarecum normal, în geografia de peste ocean, în formare impactul acestei lucrări a fost cu
totul excepŃional datorită unei audiente a cursurilor lui Ratzel (fetele nu aveau voie pe
atunci să studieze la Universitate !), am numit-o pe (miss) Ellen Churchill-Semple. Ceea
ce a creat popularitatea acesteia, puŃin obişnuită pentru un geograf, a fost faptul că
determinismul/environmentalismul propus de ea (sprijinit pe ideile desprinse din vol.I al
„Antropogeografiei”) servea unor scopuri socio-politice, inclusiv “dreptului”
americanilor/ yankee-ilor de a domina emisfera vestică, cu societăŃile amerindiene şi
hispano-americane (mai puŃin dezvoltate economic şi politic). Câteva informaŃii despre
această geografă americană sunt necesare.
Născută la Louisville(Kentucky) în 1863 studiază la Universitatea din Leipzig cu Fr.Ratzel între
1891-1892, după ce, în prealabil a urmat cursuri de sociologie şi economie. Prima sa lucrare importantă
“American History and its Geographic Conditions”(1903) abordează în principal factorii geografici aflaŃi
“în spatele” evenimentelor majore ale istoriei naŃionale, între care războiul civil şi avansarea frontierei spre
vest. Deşi exagerează rolul factorilor naturali, lucrarea este considerată şi în prezent drept una clasică a
literaturii geografice americane. În 1908 face, la Ohio, următoarea afirmaŃie emblematică pentru gândirea
sa deterministă: “Man is a product of the Earth’s Surface” afirmaŃie care apare şi în primul capitol al
unei mari lucrări, de proporŃii intitulată Influences of Geographic Environment”(1911) subintitulată “On
the Basis of Ratzel’s System of Anthropo- geography”. Lucrarea are un impresionat aparat bibliografic
(peste 1000 de referinŃe!).
Este interesant de văzut care sunt problemele dezbătute în această lucrare, astfel că în continuare
vom prezenta doar titlurile celor 17 capitole ale sale: I. AcŃiunea (Operation) factorilor geografici în
istorie(de-alungul istoriei). II. Clasele (Felurile, tipurile) infleunŃelor geografice.III.Societatea şi Statul în
relaŃie(legătură) cu teritoriul. IV. Mişcările (deplasăriule) popoarele şi semnificaŃia lor geografică. V.
Localizarea/situarea geografică. VI.Arealul geografic. VII.GraniŃele/Limitele geografice. VIII. Popoarele
costiere (litorale). IX. Oceanele şi mările „inchise”. X. RelaŃia omului cu apa. XI. Antropogeogradfia
râurilor. XII. Continentele şi peninsulele lor. XIII. Popoarele insulare. XIV. Câmpii, stepe şi deşerturi. XV.
Barierele montane şi pasurile lor. XVI. InfluenŃele mediului montan. XVII. InfluenŃele climatului asupra
omului. 149
Miss Semple a desfăşurat o rodnică activitate didactică universitară, fiind profesoară la University
of Chicago şi Clark University (1906-1932) şi de asemenea, una organizatorică, fiind prima femeie aleasă
preşedinte al AsociaŃiei Geografilor Americani.
AlŃi doi geografi de seamă – extraeuropeni- pot fi incluşi în curentul determinist
care a marcat geografia primelor decenii ale secolului 20. Unul este american - Ellsworth
Huntington (1876-1947), celălalt australian – Griffith Taylor (1880-1963). Ambii au
arătat că prezenŃa civilizaŃiilor superioare în regiunile temperate (ale latitudinilor medii)
şi absenŃa lor în regiunile tropicale este datorată condiŃiilor climatice. Ellsworth
Huntington în lucrarea “The Pulse of Asia” susŃine că invaziile mongole şi manciuriene –
popoare nomade, de crescători de animale – sunt legate de modificări climatice.
Un caz oarecum aparte îl reprezintă Gr.Taylor, ale cărui vederi deterministe
privitoare la popularea Australiei (el susŃinea că cei nou veniŃi se vor îndrepta cu
precădere spre regiunile cu climă temperată şi subtropicală) veneau în contradicŃie cu
politica oficialităŃilor australiene interesate în colonizarea întregului teritoriu. Acest
conflict de idei a avut repercursiuni neplăcute pentru G.Taylor, el fiind forŃat,în 1928, să
149
pe internet se găsesc, accesând titlul lucrării, detalii privind conŃinutul capitolelor respective, astfel că ne
putem face o impresie asupra extraordinarului efort depus de autoarea americană pentru a sintetiza
informaŃii de dintre cele mai diverse (de la rase, religii, formaŃiuni politice la demografie, istorie, geologie
şi hidrografie – între altele) referitoare la, practic, toate marile (şi mai micile) regiuni ale globului.
emigreze în SUA de unde s-a stabilit, pentru mai mulŃi ani, în Canada. În exil, el a
continuat să susŃină că nu este un determinist de modă veche ci unul care îşi baza
punctele de vedere pe cunoaşterea ştiinŃifică a condiŃiilor concrete ale mediului geografic.
Este interesant de arătat că spre sfârşitul vieŃii (1950) Taylor a avut satisfacŃia
acceptării de către oficialităŃile auatraliene a observaŃiilor sale privitoare la relaŃiile dintre
condiŃiile naturale şi procesul de impopulare a Australiei. Mai mult decât atât, i s-a
permis să revină în Ńară unde a fost primit ca un adevărat erou naŃional (i s-a dedicat chiar
şi un timbru poştal cu chipul său, dată fiind şi vârsta rotundă pe care o implinea, 70 de
ani). În volumul “Geography in Twentieth Century” (apărut sub îngrijirea sa la Londra în
1951) spunea : “Acum 30 de ani am prezis viitoarea distribuŃie spaŃială a populaŃiei
Australiei…Am satisfacŃia că deducŃiile mele bazate doar pe analiza condiŃiilor de mediu
s-au dovedit pe deplin adevărate şi recunoscute de lumea ştiinŃifică din Ńara mea”150.

3.5. Paul Vidal de la Blache şi direcŃia regională în antropogeografie/geografia

umană
Revenind în Europa trebuie evidenŃiat un fapt mai puŃin obişnuit şi anume că
acest curent determinist a fost criticat în chiar Ńara de origine a fondatorului său, am
numit Germania. Cel mai proeminent opozant s-a dovedit a fi Alfred Hettner (1859-1941)
care de la început s-a arătat preocupat, chiar intrigat de ideea dependenŃei omenirii (în
dezvoltarea sa) de condiŃiile naturale. Încă din 1907, la numai trei ani de la dispariŃia lui
Fr.Ratzel, el afirma că în privinŃa influenŃei naturii asupra omului avem de a face cu
posibilităŃi şi nu cu certitudini (determinări). În monumentala sa lucrare “Die
Geographie, ihre Geschihte, ihren Wesen und ihren Methoden”(„Geografia – istoria sa,
natura sa, metodele sale”) publicată la Breslau/Wroclaw în anul 1927 spunea între
altele:”sinteza geografică este distorsionată atunci când natura este privită ca dominantă
iar omenirea ca dependentă”.
Cel mai însemnat teoretician al geografiei secolului 20 (după unele opinii)
Al.Hettner mai afirma că “prima obligaŃie a geografiei contemporane este să construiască
o punte peste prăpastia care s-a creat în ultima parte a secolului al 19-lea între ştiinŃele
naturii şi ştiinŃele sociale”. În acest context el aprecia că geografia regională
(Länderkunde) devine partea cea mai importantă,crucială chiar, a geografiei.
Acesta convingere, acest crez ştiinŃific, este şi rezultatul, credem, cercetărilor de teren întreprinse
timp de peste trei decenii pe patru continente (de la Chile, Patagonia şi Columbia, 1882-84, la Rusia 1897,
Africa de Nord 1911 şi Asia 1913-14) cu particularităŃi regionale clar conturate (atât de elementele cadrului
natural cât şi ale celui socio-uman). A fost profesor la Universitatea din Heidelberg (1899-1928), unde a
creat o adevărată şcoală de geografie regională. În afara lucrării amintite a publicat o „Geografie regională
comparată” (Vergleichende Länderkunde, 4 volume, 1933-35) şi tutelat (ştiinŃific) impresionantul „Tratat al
ŞtiinŃei Geografice” (Handbuch der Geographischen Wissenschaft 11 volume, ultimul apărut în plin război,
în 1940).
Opinia lui Al.Hettner,după care în relaŃiile om-mediu “nu există determinări ci
numai posibilităŃi” a fost puternic argumentată de L.Febvre, istoric francez , în lucrarea
“La Terre et l’evolution humaine” publicată în 1922 (ediŃia engleză, 1925,London).
Această abordare antideterministă numită de el “posibilism”, a fost popularizată şi prin
celebra şi lapidara formulare a lui Paul Vidal de la Blache: “natura oferă, omul dispune”.

150
A.Holt-Jensen, op.cit.,p.33
 De altfel rădăcinile posibilismului nu se află în Germania ci în FranŃa, el fiind
propagat atât de P.V.de la Blache (1845-1918) cât şi de Jean Brunhes(1869-1930).
Posibiliştii, francezi sau de aiurea, nu negau faptul că natura impune limite activităŃilor
antropice dar arătau că – într-o anumită acŃiune - opŃiunea umană este mai importantă
decât limitele impuse de natură. Acum, la mai bine de 100 de ani, putem aprecia că
posibilismul era în fond un determinism mai nuanŃat, meritul principal al acestuia fiind
aprecierea societăŃii ca factor activ, dinamic al modificării peisajelor geografice. Din
această viziune antropocentrică s-au dezvoltat noi direcŃii în geografia umană care au
dus mai întâi la conturarea geografiei culturale şi mai târziu dar cu mai multă vigoare, a
geografiei sociale151.
Paul Vidal de la Blache, considerat al doilea întemeietor al geografiei umane, şi-a început cariera
universitară la Nancy (1873), la 28 de ani, ca titular al disciplinelor istorie şi geografie. În 1875 devine
profesor universitar de geografie, tot la Nancy, ulterior stabilindu-se la Paris, unde va preda geografia la
Ecole Normale Superieure (1877-1898) şi apoi la Sorbona, punând totodată bazele şcolii franceze de
geografie umană. Istoric la origine, cu o vastă cultură istorică şi filosofică, P.Vidal de la Blache se
orientează spre geografia umană, cam în acelaşi timp cu Ratzel (1872), influenŃat fiind de corifeii
geografiei moderne, A.Von Humboldt şi C.Ritter.152 A călătorit mult prin Europa şi spaŃiul mediteranean
adiacent, asistând între altele şi la inaugurarea canalului Suez (1869), eveniment epocal ce i-a arătat
tânărului bursier al şcolii arheologice din Atena valenŃele extraordinare ale geografiei umane
contemporane. A cules mult material informativ, căutând să obŃină confirmarea principiilor sale
antropogeografice. Problemele principale ale geografiei umane le-a dezvoltat într-o serie de articole
publicate în „Annales de Geographie”, al cărei fondator a fost (1891). ContribuŃiile teoretice au fost
publicat postum de ginerele său Emm.de Martonne, în volumul Principes de Géographie Humaine (1922).
Profesorul a fost nu doar creatorul geografiei umane în FranŃa ci şi „magistrul necontestat al unei
pleiade de discipoli”153 între care A.Demangeon, R.Blanchard, C.Vallaux, J.Sion, M.Sorre ale căror lucrări
de doctorat154 rămân şi azi adevărate modele de geografie regională. Profesorul însuşi se remarcă printr-o
serie de lucrări între care Tableau Géographique de la France şi La France de l’Est, ultima un adevărat
cântec de lebădă, apărută fiind în 1917. În această lucrare este prezentată de o manieră holistă, integratoare,
starea şi dinamica peisajelor (rurale şi preindustriale cu precădere) din Alsacia şi Lorena155. ApariŃia sub
titlul de mai sus, în plin război a dat lucrării şi o puternică nuanŃă patriotică, dincolo de valenŃele ştiinŃifice
şi literare de excepŃie; P.V.de la Blache s-a dovedit astfel un geograf patriot care nu a uitat că a plecat din
Nancy, oraş devenit capitala acelei părŃi din Alsacia rămasă în componenŃa statului francez.. Se poate spune
că Vidal la Blache prin lucrările sale şi prin discipolii săi a dat semnalul elaborării monografiilor complexe
regionale, modelul fiind însuşit de geografi din toată lumea. Se stinge din viaŃă la 5 mai 1918, lăsând
neterminată lucrarea teoretică amintită mai sus (Principes...).
De la începutul carierei sale s-a dovedit un adversar al determinismului, al
manierei de a opune natura – omului, de a privi omul ca fiind dominat de către natură. El
spunea că nu este normal să trasezi limite, graniŃe între fenomenele naturale şi cele
culturale (antropice), deoarece acestea trebuie privite ca unite şi inseparabile. P:Vidal de
la Blache considera pe om drept un „agent natural” care modelează suprafaŃa pământului,
sarcina geografiei umane fiind de a cerceta „acŃiunea acestuia şi stigmatele pe care le-a
imprimat pe faŃa acestuia, ocupaŃia de atâtea ori seculară”156.

151
vezi şi E.Jones, J.eyles, 1977, Introduction to Social Geography, Oxford University Press, pag.27
152
N.Al.Rădulescu, 1947,op.cit.,p.12
153
Idem
154
Este vorba de monografiile dedicate următoarelor regiuni istorice: La Picardie, ,La Flandre, La Basse
Bretagne, La Normandie, Les Pyrennées.
155
O prezentare a situaŃiei - actuale atunci, în 1917 - a celor două provincii nici nu se putea face sub numele
ales deoarece la acel moment Alsacia şi Lorena în componenŃa Imperiului German, ajunse astfel în 1871,
după războiul franco-prusac.
156
Apud N.al.Rădulescu, op.cit.,p.12
 P.V.de la Blache ne arată că într-o regiune populată natura este modificată în mod
semnificativ, cu atât mai mult cu cât nivelul culturii materiale al comunităŃii trăitoare
acolo este mai înalt. A devenit practic imposibil, mai spunea P.V.de la Blache, să studiezi
peisajul natural separat de cel antropizat. În decursul timpului “omenirea şi natura s-au
adaptat fiecare asemenea melcului şi cochiliei…RelaŃia societate-natură a devenit atât de
strânsă, de intimă, încât nu mai este posibil să deosebeşti influenŃa omului asupra naturii
de cea a naturii asupra omului”. Şi mai departe „ faptele geografiei umane se ataşează
unui ansamblu terestru (n.i. sunt legate de un anumit ansamblu teritorial...) şi nu sunt
explicate decât prin el(s.n.i.)”.157
Se ajunge astfel la celebra formulă a genurilor viaŃă (genres de vie) care
reprezintă răspunsul cel mai direct al geografiei franceze la determinismul promovat
(direct sau insidios) de şcoala germană a lui Ratzel. SpaŃiul în care o asemenea relaŃie
foarte strânsă între natură şi om s-a conturat de-a lungul secolelor constituie o regiune, iar
studiul regiunilor, fiecare dintre ele unică, trebuie să fie principala sarcină a geografului.
Se observă că P.V.de la Blache se află în consonanŃă cu Al.Hettner atunci când consideră
geografia regională drept nucleu al geografiei (punând astfel, geografia sistematică într-
o poziŃie secundară).
Metoda de cercetare vidaliană – cu accent pe aspectele regionale – se pretează cel
mai bine studiului spaŃiilor care nu au cunoscut revoluŃia industrială, a acelor zone în care
modernismul nu a pătruns şi în care modul de viaŃă tradiŃional este dominant. În aceste
spaŃii comunităŃile se află în strânsă asociere cu natura şi îşi pot obŃine marea majoritate a
produselor din spaŃiul respectiv.
Partea cea mai redutabilă a geografiei umane vidaliene rămâne însă celebrele
„genres de vie”, expresie aproape intraductibilă deoarece ea exprimă mai mult decât
simplul mod de viaŃă/gen de viaŃă (cum ar suna în limba română.). De altfel în literatura
geografică (şi etnografică) de limbă engleză se foloseşte expresia în original şi nu
traducerea de rigoare. Apărut spre sfârşitul sec.18 şi consacrat în geografie de A.Guyot -
geograful elveŃian discipol al lui C.Ritter şi primul profesor de geografie la o universitate
americană - într-o lucrare din 1849, conceptul de „genre de vie” este folosit prima oară
de o manieră uşor imprecisă de P.Vidal de la Blache în teza sa de doctorat dedicată epocii
lui Marco Polo. Analizând ulterior (după 1880) lumea mediteraneană işi cristalizează
ideile proprii prin asocierea sistematică a mediului, genului de viaŃă întâlnite, specifice
diferitelor Ńinuturi158.
Acest concept exprimă cultura (în sensul cel mai larg, material şi spiritual) al
popoarelor şi societăŃilor neafectate de industrializare (premoderne). El are calitatea de a
îmbrăŃişa/cuprinde într-o singură expresie identitatea spaŃială şi cea socială desemnând

157
P.Vidal de la Blache, 1922, Principes de Géographie Humaine, Arm. Colin, p.5
158
Un adevărat articol programatic dedicat acestui subiect este publicat în 1911 în Annales de
Geographie,20, pp.193-212 şi 289-304. ReŃinem din acest studiu următorul fragment: „Les genres de vie
s’inscrivent dans des cadres généraux, qui sont les grandes régions naturelles dont il sera question ailleurs;
ils représentent quelque chose de distinct. Ils ont une autonomie qui s’attache à la personne humaine et la
suit. Ce n’est pas seulement le Bédouin et le Fellah qui s’estiment de complexion différente, c’est le
pasteur valaque (s.n.i.) et le cultivateur bulgare; c’est, jusque sur nos côtes, le marin et le paysan. L’âme
des uns semble forgée d’un autre métal que celle des autres. C’est que les genres de vie, tels qu’ils ont
prévalu sur de grandes étendues terrestres, sont des formes hautement évoluées, qui, sans avoir assurément
la fixité des sociétés animales, représentent aussi une série d’efforts accumulés, aujourd’hui cimentés.
L’homme este un être d’habitude(s.n.i.) encore plus que d’initiative (p.303).
grupurile umane a căror identitate socială, economică şi spirituală se imprimă în peisaj.
Cu această semnificaŃie „genre de vie” s-a transformat într-o modalitate favorită vidaliană
de analiză spaŃială şi – pe cale de consecinŃă – unul din conceptele cele mai larg utilizate
în perioada clasică a geografiei franceze (1918-1968).
Genurile de viaŃă nu sunt doar puternici factori geografici (vezi modul de viaŃă
agricol sau cel pastoral care au redus numărul speciilor vegetale naturale prin defrişări,
desecări, irigaŃii şi alte intervenŃii în mediul natural) dar ele sunt de asemenea şi agenŃi
formativi sociali. Eile creează şi întreŃin în rândul oamenilor adesea în acelaşi Ńinut,
doesebiri sociale care, în starea „tot mai tulbure, de amestec” în care se cufundă
(cf.P.Vidal de la Blache) tot mai mult naŃiunile civilizate, ele echilibrează şi vor sfârşi
prin a domina deosebirile etnice159
O idee importantă a marelui geograf francez este că deşi fiecare regiune dă
posibilitatea unui anumit gen de viaŃă (genre de vie), cu timpul se formează domenii de
civilizaŃie care absorb mediile locale impunându-le „o Ńinută generală”. Astfel o formă de
civilizaŃie (chineză, islamică, indiană ş.a.) devine un izvor de forŃe care acŃionează
independent de condiŃiile imediate ale mediului. Se observă că o regiune oarecare nu
determină în mod exclusiv felul de viaŃă al omului, ci îi pune la dispoziŃie anumite
posibilităŃi, pe care el le realizează sau nu după îndemnul însuşirilor lui şi desigur sub
influenŃa unor factori externi (precum civilizaŃiile superioare din jur...). EvoluŃionist
convins, el consideră fenomenele actuale de geografie umană ca stadii ale unei lungi
evoluŃii, evoluŃie pe care – pentru a explica un anumit peisaj, regional, local – o
analizează mergând până la originile ei, la preistorie care se dovedeşte un bogat izvor de
fapte pentru disciplina noastră.
În introducerea la „Principii de Geografie umană” - lucrare apărută postum (sub
îngrijirea ginerelui său Emm.de Martonne.) - intitulată Sensul şi obiectul geografie
umane, P.Vidal la Blache dezvoltă conceptul de geografie umană, care privit mai
îndeaproape este foarte apropiat de cel al antropogeografiei lui Fr.Ratzel, „piatra de
încercare” şi „trăsătura de unire” constituind-o percepŃia omului în context regional. Pe
lângă acest fapt, regional, geografia umană are posibilitatea, printr-o cunoaştere intimă,
aprofundată a relaŃiilor care unesc ansamblul lumii vii, de a afla modalitatea de a scruta
transformările actuale, în curs de desfăşurare precum şi pe cele previzibile.
ForŃa actuală de modificare este incomparabil mai mare decât s-a putut realiza şi
imagina până în prezent. Omul este acum stăpân al distanŃelor şi are alături întreaga
ştiinŃă, toate cuceririle acesteia. Efectele asupra mediului (ale intervenŃiiolor antropice
n.i.) vor fi mult mai ample. Operele de transformare sau de restaurare sunt acum în
puterea omului160. Avem în această din urmă afirmaŃie, suficient de clară nuanŃa
posibilistă a gândirii antropogeograficei vidaliene. Omul are posibilitatea de a modifica
parametrii cadrului natural, în sens pozitiv sau negativ.
Dar P.Vidal de la Blache mai este important pentru disciplina noastră şi dintr-un
alt motiv. Dacă Fr.Ratzel a creat noŃiunea de antropogeografie (1882), iar Elisée Reclus
pe cea de geografie socială (1884, cu o semnificaŃie sensibil diferită de cea din zilele
noastre n.i.) P.Vidal de la Blache este cel care foloseşte pentru prima oară expresia,
sintagma „geografie umană”. S-a întâmplat în anul 1903, într-o lucrare ce deschide o

159
P.Vidal de la Blache, 1911, Les genres de vie dans la géographie humaine, Annales de
Géographie,20,p.304
160
P.Vidal de la Blache, 1922, op.cit.,pag.15
colecŃie intitulată „Tablouri ale FranŃei” şi în care din asemănarea FranŃei cu o persoană,
din personalizarea FranŃei, P.V.de la Blache simte nevoia ca acelui segment al geografiei
- care descrie o asemenea personalitate (geografică, aşa cum sunt şi vor fi toate regiunile
individualizate după modalitatea unică de combinare a elementelor/factorilor geografici
n.i.) - să-i spună geografie umană (geografia unei persoane...).
Dintre discipolii lui Vidal la Blache se evidenŃiază în primul rând Jean Brunhes
(1869-1930), autorul a două lucrări de mare importanŃă pentru geografia umană: “La
Géographie Humaine”(1910) şi “La Géographie Humaine de la France” (2 vol.,1920,
1926). ReŃine atenŃia, cu deosebire, prima lucrare ce prezintă un profund caracter
metodologic, o sinteză franceză asupra domeniului geografiei umane, o replică, putem
spune, la “Antropogeografia” lui Fr.Ratzel.
Ea s-a bucurat de o bună primire în lumea ştiinŃifică fiind premiată de Academia
Franceză şi de către „Societatea de Geografie din Paris” (cea mai veche din lume, 1825)
şi fiind tradusă în limba engleză imediat după primul război mondial(1920) având astfel
un profund impact în lumea geografică anglo-saxonă.
J.Brunhes s-a născut la Toulouse la 25 octombrie 1869, fiind unul din studenŃii favoriŃi ai lui
P.Vidal de la Blache la Şcoala normală superioară din Paris. Doctoratul îl obŃine cu două teze:„teza
mare/principală” de geografie umană priveşte irigaŃiile din Peninsula Iberică şi Africa de Nord, tipărită în
1904 iar teza mică de geografie fizică, redactată în limba latină, abordează aspecte ale eroziunii spaŃiilor
cultivate. A fost un timp profesor de geografie la universităŃi din ElveŃia (Freibourg, Lausanne), unde, în
1907 devine titularul primei catedre de geografie umană din lume. Apoi, în 1912, revine în FranŃa, fiind
titularul unei catedre create special pentru el, tot de geografie umană – la Collège de France, unde a
funcŃionat până în anul morŃii sale(1930). A călătorit în toată lumea (Europa, Africa, Extremul Orient,
Rusia, Indochina, Alaska ş.a.), experienŃa dobândită folosind-o şi în predarea cursurilor, de altfel foarte
frecventate, numai la prelegerile lui H.Bergson fiind un auditoriu atât de numeros161.
Lucrarea lui J.Brunhes aduce un plus de rigoare ştiinŃifică, de sistematizare mai
profundă a materialului imens antropogeografic, rigoare ce lipseşte “Antropogeografiei”
lui Ratzel. În chiar primul capitol el precizează ce se înŃelege prin geografie umană şi
care sunt relaŃiile dintre geografia fizică şi geografia umană162. Prin geografie umană el
înŃelege studiul acelei categorii de fenomene geografice rezultate în urma activităŃii
umane (fapte de o mare varietate) „înglobate în cadrul (spaŃial n.i.) al geografiei fizice.
El stabileşte în continuare trei grupuri mari de fapte geografice “esenŃiale” şi
anume :1. cele ce Ńin de ocuparea neproductivă a pământului (locuinŃele, drumurile);2.
Faptele ce Ńin de “cucerirea vegetală şi animală, agricultura şi creşterea animalelor; 3.
Faptele economiei “distructive”, în speŃă defrişările şi desŃelenirile precum şi modificarea
structurii fondului animal (prin vânătoare, zootehnie ş.a.) precum şi exploatările
resurselor de subsol163
În această structură el introduce “colateral” şi o serie de alte elemente de mare
valoare geografică precum circulaŃia (apropo de drumuri), nomadismul (când analizează
creşterea animalelor) şi aglomeraŃiile urbane (când tratează problema valorificării
resurselor carbonifere.164
În acelaşi timp lucrarea lui J.Brunhes se înscrie pe linia trasată de Fr.Ratzel prin
analiza extrem de detaliată a raporturilor dintre societate şi mediu, adevărata sarcină a
geografiei umane (în viziunea fondatorilor acesteia, inclusiv P.Vidal de la Blache).
161
N.Al.Rădulescu, op.cit.,p.15
162
J.Brunhes, 1925, La Géographie Humaine ,Librairie Felix Alcan, Paris,I, troisième edition, pag.1-5.
163
J.Brunhes, 1925,op.cit.,.pag.V-VI
164
Pentru ultima situaŃie a se vedea J.Brunhes op.cit.pag.534-563
 Al doilea mare discipol al lui P.Vidal de la Blache este Albert Demangeon (1872-1940) autor şi el a
două lucrări cu rezonanŃă şi anume “La Picardie”(1905) – un exemplar studiu de geografie regională, în
manieră vidaliană – şi “Problemes de géographie humaine”(1942, postum)165. Ultima lucrare are şi un
evident caracter metodologic, evidenŃiind şi Ńelul principal al geografiei umane şi anume “studiul
raporturilor grupurilor umane (ale comunităŃilor n.i.) cu mediul geografic”. Albert Demangeon are şi
meritul declanşării, la nivel european, a cercetării aprofundate şi specializate a aşezărilor rurale, prin
desprinderea (în 1926) a două tipuri fundamentale morfostructurale şi anume, sate adunate şi sate
risipite166
Dintre ceilalŃi discipoli, se evidenŃiază Max Sorre care dezvoltă o direcŃie mai puŃin conturată în
geografia vidaliană care conduce spre geografia socială. Astfel, abordând problema diferenŃierilor socio-
spaŃiale Max Sorre consideră că definiŃia dată spaŃiului social de sociologul E.Durkheim (=substratul,
cadrul grupurilor sociale n.i.) este prea restrictivă deoarece de multe ori condiŃiile naturale(de mediu)
influenŃează diferenŃierile sociale; de aceea, el consideră că acel substrat social durkheimian ar trebui să
incorporeze (s.n.i.) şi cadrul natural (fizic) completând astfel conŃinutul ştiinŃific al spaŃiului social167.
Ideile şcolii geografice franceze, promotoare ale posibilismului, au pătruns şi pe
continentul american unde principalii săi promotori au fost Isaiah Bowman (1878-1950)
şi Carl Sauer (1889-1975).
Primul dintre ei, I.Bowman născut în Canada (Waterloo, Ontario) după studii la Harvard şi Yale
(unde în 1909 îşi ia doctoratul şi activează ca profesor de geografie, 1905-1915) devine director al
American Geographic Society, calitate în care s-a remarcat prin iniŃierea elaborării hărŃii emisferei
vestice(scara 1:1 milion). Tot el patronează traducerea lucrării lui J.Brunhes (“La Géographie Humaine”)
un adevărat îndreptar de studiere non-deterministă a realităŃilor spaŃiale nord-americane. Consilier principal
– pentru probleme teritoriale - al preşedintelui Woodrow Wilson în timpul conferinŃei de Pace de la Paris
(1919), Bowman a căpătat notorietate în problemele de geografie politică. A activat în acest domeniu şi în
timpul ultimului război mondial. Dintre lucrările sale se remarcă “South America”(1915), “The New
World:Problems in Political Geography”(ed.a patra, 1928).
Carl Sauer (1889-1975), (n.Warrenton, Missouri), după studii (inclusiv doctoratul, 1915) la
Universitatea din Chicago, activează ca profesor de geografie la University of Michigan (1915-1922) şi la
University of California (Berkeley, 1923-1957). La Berkeley el creează un departament de geografie
cunoscut prin cercetarea contribuŃiei societăŃii umane la “făurirea” mediului geografic. Carl Sauer este
considerat fondatorul, părintele, geografiei culturale, ramură importantă a geografiei umane, mai ales pe
continentul american. A fost preşedinte al AsociaŃiei Geografilor Americani (1940, preşedinte de onoare
1955). Principalele sale lucrări sunt “The Morphology of Landscape”(1925) – un studiu programatic ce stă
la baza geografiei culturale actuale şi “The Early Spanish Main”(1966) în care evidenŃiază modificările
intervenite în peisajul continentului american după colonizarea europeană.

3.6.Concluzii privind etapa antropogeografiei/geografiei umane clasice

Vorbind de Fr. Ratzel, P. Vidal de la Blache şi de discipolii lor, despre

determinism şi posibilism vorbind în fapt despre geografia umană în sensul modern al
cuvântului şi evoluŃiile sale timp de a mai bine de o jumătate de veac.
Aminteam în prelegerea inaugurală că geografia umană/antropogeografia
reprezintă acea parte a geografiei implicată în studierea/ cercetarea oamenilor, mai precis
a activităŃilor acestora, a structurilor sociale (economice, sociale, culturale şi politice) în

165
este de amintit că prof.V.Tufescu a efectuat un stagiu de „perfecŃionare” (era deja doctor în geografie)
pe lângă Al.Demangeon.
166
Vezi şi precizările prof.V.Mihăilescu din « O hartă a principalelor tipuri de aşezări rurale din
România », în BSRRG, 1927, studiu în care celor două tipuri amintite şi se adaugă un al treilea, specific
Ńării noastre, tipul răsfirat.
167
I.Nicolae, 2003, Geografie socială, note de curs (mss).
contextul lor spaŃial. Geografia umană are, de asemenea, în vedere modalităŃile în care
oamenii interacŃionează cu mediul natural. Acest din urmă aspect a fost de altfel,
principala direcŃie de evoluŃie până la cel de-al doilea război mondial.
Am arătat cum geografia umană a apărut ca domeniu distinct, inclusiv academic
spre sfârşitul secolului al 19-lea, dar nu trebuie să uităm că o contribuŃie importantă la
autonomizarea studiului geografic al omenirii a adus-o C.Ritter, unul din cei doi fondatori
ai geografiei moderne. Şi, de asemenea, trebuie să avem în vedere evoluŃia, de ansamblu
a geografiei, preocupate de conturarea unei imagini noi (de veritabilă ştiinŃă) în ochii
factorilor de decizie politici şi academici, spre a depăşi imaginea clasică a geografiei,
segment esenŃial al cunoaşterii umane identificat mai frecvent cu descoperirea de noi
tărâmuri ale planetei şi mai rar cu un paravan (onorabil) pentru expansiunea colonială
sau cu un depozitar al povestirilor, relatărilor de călătorie.
In acest context primele studii de geografie umană, în speŃă studierea fiinŃelor
umane în relaŃii cu locurile, au urmat două abordări principale. Prima a fost prin
intermediul geografiei regionale (vezi şi modelul propus de şcoala franceză vidaliană)
care, deşi distinctă de geografia umană (având o consistentă componentă fizico-
geografică) era foarte strâns asociată cu aceasta . Geografii regionalişti erau preocupaŃi pe
de o parte să identifice regiuni care prin caracterele lor proprii să se deosebească de alte
regiuni, şi pe de altă parte să studieze factorii care conduc la astfel de variaŃii spaŃiale,
regionale,.
Pentru mulŃi geografi, aşa cum afirma marele geograf american R.Hartshorne (
1899-1992) dezvoltarea geografiei regionale era importantă deoarece ea oferea, furniza
dacă putem spune aşa, un unic obiect de studiu geografic. În plus şi acesta este un lucru
la fel de important, ea, geografia regională oferea cadrul sintetizării aspectelor fizice şi
umane ale geografiei, fără să impună o anumită direcŃionare, un anumit accent, fie pe
latura fizică, naturală, fie pe cea umană, antropică. Pentru acest motiv creator de unitate a
ştiinŃe noastre, inclusiv în mediile academice (unitate necesară în competiŃia cu alte
discipline) geografia regională a fost, sub diferite forme concrete, în prima jumătate a
secolului 20, baza învăŃământului geografic
Al doilea tip de demers dezvoltat de unii geografii”timpurii”, mai ales în SUA a
fost cel determinist, environmentalist. Premisele erau favorabile unui astfel de demers-
Ńara dintre Atlantic şi Pacific şi dintre Marile Lacuri şi Golful Mexic constituia un cadru
propice pentru asemenea cercetări, având o natură impresionantă prin dimensiuni şi
aspecte geografice, diferite în bună măsură faŃă de realităŃile geografice europene. Mai
mult, mediul fizic juca şi joacă un rol important în geografia regională; spre exemplu
solul şi clima influenŃează în mod clar, evident, tipul de agricultură practicat, iar prezenŃa
unor mari depozite de cărbune poate avea o mare importanŃă în localizarea activităŃilor
industriale.
Determiniştii au ridicat însă rolul mediului la o poziŃie dominantă în raport cu
societatea. InfluenŃaŃi de ideile evoluŃioniste emise de Ch.Darwin ei au afirmat că mediul,
condiŃiile fizice determină nu numai activităŃile oamenilor dar şi felul, aspectul viaŃa şi
dezvoltarea oamenilor înşişi.Din analiza influenŃelor cadrului natural miss Ellen
Churchill-Semple, E. Huntington ş.a. au tras o serie de concluzii în esenŃa lor rasiste
despre popoarele din diferite părŃi ale globului. O interesantă dezvoltare a ideilor
ratzeliene deterministe este cea a geopoliticii, în care avem de a face cu o exacerbare a
rolului poziŃiei geografice, al civilizaŃiei unor popoare sau părŃi ale lumii, elemente care
ar dirija comportamentul politic al statelor (lucrurile sunt ceva mai complicate ,dar
aceasta este esenŃa). Mai ales acel concept de „spaŃiu vital”(lebensraum) s-a constituit
justificarea/ argumentarea „ştiinŃifică” a declanşării celui de al doilea război mondial de
către Germania nazistă (superioritatea rasei germane, trăitoare într-un spaŃiu suprapopulat
- Germania învinsă în primul război mondial - în timp ce la răsărit vaste întinderi erau
slab populate de o rasă inferioară, care nu merita să trăiască în libertate.!!..). Acel „Drang
nach Osten” s-a dovedit catastrofal pentru poporul german (şi nu numai) şi a avut drept
consecinŃă geografică/geopolitică fracturarea Europei pentru aproape o jumătate de veac,
timp în care Estul şi Vestul continentului s-au aflat separate printr-o „cortină de fier”.
Efectele ei sunt vizibile şi în prezent.
In Europa geografii de marcă, cu prestigiu, au respins în mod clar determinismul
ca modalitate de abordare a relaŃiilor dintre om şi mediul natural, geografic, relevând însă
faptul că influenŃa mediului asupra omului rămâne totuşi foarte importantă (dar nu
determinantă)! Europenii, mai ales francezii au dezvoltat posibilismul environmental
după care mediul constrânge, influenŃează activitatea umană, fără însă a o determina, în
condiŃiile în care fiinŃele umane modifică prin acŃiunile lor (tot mai „penetrante” pe
măsura îmbunătăŃirii tehnologiilor) mediul natural, până la distrugerea practic a acestuia,
desigur punctual, local.
Disputa ştiinŃifică dintre determinişti şi posibilişti - una din principalele
caracteristici ale geografiei umane din primele decenii ale secolului al 20-lea – îşi pierde,
spre sfârşitul anilor ’30, din consistenŃă din cauza lipsei unei rigori ştiinŃifice minimale
precum şi a apariŃiei nazismului care prin consecinŃele nefaste asupra omenirii
(declanşarea celui de al doilea război mondial) a condus la discreditarea determinismului.
Şi astfel, prin dispariŃia unuia dintre combatanŃi, disputa a fost abandonată fără a se
pronunŃa numele învingătorului.
În paralel cu această dispută, asistăm în această perioadă (prima jumătate a
secolului 20), la dezvoltarea studiilor separate a aspectelor fizice şi a celor umane ale
regiunilor, studii care au imprimat un nou curs geografiei sistematice. Se conturează
subdiscipline în cadrul geografiei umane – geografia economică, geografia socială,
geografia politică – subramuri care îşi formează şi dezvoltă domenii de cercetare proprii.
Aceste trei mari subramuri ale geografiei umane se divizează la rândul lor în mai multe
specializări (ex. în geografia economică : geografia agriculturii, geografia industriei,
geografia transporturilor ş.a.). Totuşi, elementele esenŃiale ale geografiei au rămas
aceleaşi astfel că anii ’30168 şi primii ani postbelici au reprezentat o perioadă de stabilitate
în geografia umană.
La această stabilitate au contribuit şi eforturile de constituire a unui aparat teoretic
propriu antropogeografiei, inclusiv precizarea limitelor şi a obiectului de cercetare. S-
afirmat, şi pe bună dreptate credem, că geografia umană va avea întotdeauna deschisă
problema limitelor ei, dată fiind extraordinara varietate şi intensitate a relaŃiilor om-
natură dar şi a relaŃiilor din interiorul societăŃii umane, factorul geografic cel mai
important în vremurile noastre. Sunt aduse în perioada analizată de noi, o serie de
argumente în delimitarea mai precisă a câmpului geografiei umane.
Un cunoscut geograf interbelic, Otto Maull afirma că antropogeografia are ca
obiect studiul geografic al omului şi al activităŃii lui, aceşti doi factori fiind

168
în care apar şi contribuŃii precum cele ale lui W.Christaller (1933) legate de modelarea reŃelelor de
aşezări, aspect ce se va impune în atenŃia geografia abia peste două decenii (vezi modulul următor).
studiaŃi/cercetăŃi în raport cu peisajul, iar Pierre Deffontaines (ginerele lui J.Brunhes)
spunea, la rândul său că geografia umană se ocupă cu diferenŃa dintre peisajul umanizat
şi peisajul natural, cu ceea ce a contribuit omul în decursul mileniilor la schimbarea
înfăŃişării naturale a peisajului. Ea este aceea care adună toate dovezile privind prezenŃa
omului pe glob169.
Un interesant punct de vedere exprimă geograful român N.N.Orghidan, cunoscut
mai mult prin lucrările sale de geo- morfologie, într-un studiu apărut postum (el s-a
prăpădit în 1942) dedicat antropogeografiei. El afirmă în partea finală a acestuia
următoarele: „Inconsistentă, confuză şi vastă, antropogeografia va rămâne contestată
atâta vreme cât ea nu va reuşisă se grupeze în jurul unor puncte de vedere precise şi
proprii, trcând de la starea haotică de nebuloasă, la cea coerentă de sistem. Cînd
materialul imens pe care l-a acumulat va fi triat şi ales, lăsându-se la o parte tot ce e inutil
şi când va apare densă şi cu contururile degajate, geografia umană, cantonată într-o zonă
unde spiritul se articulează cu materia (foarte frumoasă imaginea n.i.) va lăsa să se
întrevadă deopotrivă, dincolo de formulele riguroase şi expresia ei sobră, servituŃile
terestre ale umanităŃii şi fermentul de spirit încolŃit în pământ...Geografia umană trebuie
să-şi limiteze atenŃia la faptele umane care au o însemnătate terestră,... ea trebuie să
privească omenirea numai sub aspectul ei de înveliş planetar”170
În acest context destul de complicat, neclar s-au aflat geografic care au căutat să
desprindă o serie de elemente de ordin general, principii cu caracter de legităŃi. Este cazul
lui Otto Maull171 care – după ce afirmă că natura geografiei umane nu-i îngăduie să aibă –
ca de altfel toate ştiinŃele despre om – legi care se pot exprima în formule matematice,
stabileşte şase principii: principiul cauzalităŃii (afirmat şi de întemeietorii geografiei
moderne, Al.von Humboldt şi C.Ritter), principiul importanŃei factorilor intermediari (în
cercetarea relaŃiilor om-mediu s-a onservat că acestea nu se porduc mai niciodată
nemijlocit, existând de obicei factori intermediari care le înlesnesc; ei sunt cuprinşi acum
sub numele generic de tehnologie...), principiul variabilităŃii relaŃiilor (legăturile om –
peisaj nu rămân permanent aceleaşi, deoarece primul îşi schimbă concepŃiile, iar celălalt
aspectul, în cursul timpului), principiul evoluŃiei (cercetarea evolutivă este cu atât mai
necesară cu cât peisajul se găseşte într-un grad mai înalt de antropizare..), principiul
migraŃiei şi imitaŃiei (într-un peisaj umanizat trebuiesc identificate elementele autohtone
de cele venite de aiurea), principiul acŃiunii reciproce şi al unităŃii influenŃelor
geografice (până într-un anumit grad omul este un produs al peisajului şi, în acelaşi timp
el determină schimbări în peisaj, peisaj în care nu acŃionează un singur factor geografic,
ci toŃi, având o unitate a influenŃelor geografice).
Un alt aspect al eforturilor de sistematizare a cunoştinŃelor şi a domeniului
geografiei umane este cel care priveşte precizarea caracteristicilor ce o separă de restul
geografiei, altfel spus definiŃia dată antropogeografiei. Au fost amintite pe parcurs
unele dintre ele astfel că în cele ce urmează le vom sintetiza pe cele date până spre
mijlocul secolului 20, când are loc o modificare radicală a demersului geografiei umane
(numită revoluŃia cantitativă ) şi despre care va fi vorba pe larg în capitolul următor.
Fondatorii antropogeografiei/geografiei umane Fr.Ratzel şi P.Vidal de la Blache
nu au dat definiŃii clare, precise, chiar dacă au căutat să-i definească în linii mari obiectul
169
apud N.Al.Rădulescu, op.cit.pp.21-22.
170
Apud. N.Al.Rădulescu, op.cit.,pag.22
171
N.Al.Rădulescu, op.cit.,pag.26-27
de studiu. Fr.Ratzel a fost mai degrabă interesat de stabilirea raporturilor geografiei în
ansamblu cu disciplinele învecinate, decât să dea o definiŃie disciplinei proprii. P.Vidal
de la Blache afirma că geografia umană are ca sarcină cercetarea acŃiunii omului şi a
stigmatelor pe care le-a imprimat pe faŃa acestuia, o ocupaŃie de atâtea ori seculară..
J.Brunhes este cel ce dă două definiŃii, una mai sintetică (dar incompletă) după
care geografia umană este studiul suprafeŃei umane sau mai al suprafeŃei umanizate a
planetei şi o a doua mai amplă: geografia umană studiază acea categorie de fenomene de
suprafaŃa ale planetei, la care ia parte activitatea omenească; grupul acesta complex de
fenomene, deşi înglobat în cadrul geografiei fizice, are caracteristic faptul – uşor de
remarcat – că vine în atingere cu omul.
Pierre Deffontaines afirma că geografia umană se ocupă cu diferenŃa dintre
peisajul umanizat şi cel neumanizat, cu ceea ce a realizat omul în decursul mileniilor.
Observăm că lipseşte din definiŃie influenŃa mediului, lucru care trădează o anume
detaşare de concepŃia clasică, naturalistă chiar, pe fondul accentuării rolului societăŃii
(distructiv sau constructiv) în modelarea peisajului geografic.
S.MehedinŃi apreciază antropogeografia drept ramura geografiei care cercetează
legăturile dintre cele patru învelişuri ale planetei şi om, urmărind atât acŃiunea mediului
asupra omenirii, cât şi reacŃiunea omului asupra celorlate învelişuri.
V.Mihăilescu, aprecia la rândul său că geografia umană trebuie să studieze
pământul ca teatru al reacŃiunii omeneşti faŃă de mediul regional sau planetar172.
Observăm că toate aceste definiŃii, mai mult sau mai puŃin
cuprinzătoare/acoperitoare reflectă etapa de dezvoltare a geografiei umane, în care omul
parcurge cu paşi repezi distanŃa de la element component (destul de mărunt) al mediului
geografic (numit acum peisaj sau mediu natural) la cel de factor tot mai dinamic tot mai
puternic de modificare a mediului natural. Această conştiinŃă de sine a omului ca factor
dominant ( de unde şi expresia uşor ideologizată – folosită de puterea comunistă sovietică
şi exportată în alte Ńări după război – „omul învinge natura”) s-a conturat treptat pe
măsura dezvoltării studiilor regionale, a analizei relaŃiilor om/societate- natură în diferite
părŃi ale lumii.
S-a dovedit destul de repede că maniera clasică detaliată în celebrele genres de vie
ale şcolii franceze vidaliene este potrivită doar unor anumite segmente spaŃiale ale
globului, în care tehnologia indusă de expansiunea capitalismului era precară sau absentă.
Celelalte părŃi ale Terrei, cele mai dinamice, nu-şi mai găseau explicaŃii coerente,
pertinente apelând la aceste formule, obŃinându-se mai degrabă nişte „imagini şterse” ale
respectivelor realităŃi.

A fost nevoie astfel de studierea geografică a societăŃilor moderne (lăsate până

atunci pe seama sociologilor) şi a fost, de asemenea, nevoie de o infuzie de elemente
teoretice, preluate din disciplinele conexe (economie, demografie, sociologie, chiar
psihologie). Toate aceste evoluŃii, necesare, au avut drept cauze şi presiunile legate de
reputaŃia scăzută a geografiei ca ştiinŃă, criticile s-au îndreptat în tot mai mare măsură
asupra geografiei regionale acuzate de a se baza strict pe descriere şi de a fi centrată pe
aspectele unice ale regiunilor (fiecare regiune este în felul ei un unicat). Aceste elemente

172
N.Al.Rădulescu, op.cit.,pp.28-29
definitorii pentru geografia regională împiedicau dezvoltarea teoriilor generale. In
particular geografia umană era stânjenită de absenŃa unei baze teoretice ştiinŃifice.
Aceste critici au condus la apariŃia de noi abordări care au devenit în scurt timp,
mai ales în geografia umană occidentală, metodologia dominantă pentru tratarea
problemelor de geografie umană, abandonând putem spune, treptat, tenta regionalistă.

REZUMAT

Ultimele decenii ale secolului al 19-lea au fost martore ale generalizării sistemului
economic capitalist, mai precis a inserŃiei ultimelor teritorii ale oikumenei necunoscute
până atunci europenilor în uriaşul sistem colonial. Asistăm în consecinŃă la o
consolidarea a funcŃiei informaŃieve a geografive şi în plus, pe fondul reformei curiculare
din Ńările dezvoltate la apariŃia tot mai multor catedre universitare de geografie menite să
asigure pregătirea ştiinŃifică necesară cadrelor didactice din învăŃământul preuniversitar.
Accesul geografiei în universităŃi nu a fost deloc uşor, fiind nevoie de mari
personalităŃi care să se impună şi să impună geografia universitară (alta decât descrierile
de călătorie peste mări şi Ńări cum părea celor mai mulŃi dintre neiniŃiaŃi). Între ele s-au
numărat şi cei două co-fondatori ai geografiei umane/antropogeografiei ştiinŃifice
moderne Friedrich Ratzel (1844-1904) şi Paul Vidal de la Blache (1845-1918). Primul a
făcut dovada tratării de o manieră pozitivistă a omului (societăŃii) de către geografie –
introducând pentru totdeauna omul în cercetarea ştiinŃifică geografică, cel de al doilea a
contribuit la aprofundarea geografiei regionale în care elementul definitoriu îl reprezintă
omul(societatea) cu zestrea sa culturală transformat în cel mai influent factor geografic.
RelaŃiile om(societate) – natură se constituie până după al doilea război mondial
în principala preocupare a antropogeografilor „dispuşi” în două tabere opuse la o privire
superficială – determiniştii şi posibiliştii. Primii acordau o importanŃă excesivă (în
viziunea celorlalŃi n.i.) factorilor naturali (de mediu) care dirijau, organizau chiar mersul
vieŃii oamenilor şi influenŃau semnificativ dinamica socială. CeilalŃi - posibiliştii -
priveau societatea ca factor determinant în relaŃia cu mediul („natura propune – omul
dispune”). În fond şi unii şi ceilalŃi erau adepŃi şi promotori ai geografiei regionale,
singura care oferea legitimitate şi personalitate în raport cu alte domenii de cercetare şi
universitare.
Dată fiind preocupare de a identifica regiunile existente/ conturate în timp (mai
mari sau mici) la suprafaŃa Terrei, - fiecare cu personalitate şi identitate proprie (n.i. nu
pot exista două regiuni geografice identice) – geografia (umană) s-a trezit în situaŃia
deloc confortabilă de a fi contestată în mediile universitare (americane , mai ales ).
Motivul, geografia nu dispunea de un aparat teoretic adecvat, în pas cu dinamica
celorlalte ştiinŃe. Nu se pot face generalizări şi deci nu se poate ajunge la legităŃi dacă
lucrezi cu/cercetezi unicate (aşa cum erau regiunile geografice...). Unele încercări de
teoretizare antropogeografică sunt totuşi de remarcat (vezi contribuŃia lui O.Maull)
înainte de declanşarea acestei crize (privită acum, mai degrabă, ca fiind o criză de
creştere ).

AUTOEVALUARE
1.ArgumentaŃi nevoia de geografie (umană) în perioada de consolidare a capitalismului (a doua
jumătate a secolului al 19-lea).
2 E.Réclus – geograful care a realizat legătura între fondatorii geografiei moderne şi clasicii
antropogeografiei
3.Care sunt principalele direcŃii ale gândirii darwiniene care s-au impus geografiei umane ?
3. Care sunt – în esenŃă – ideile de bază ale antropogeografiei lui Fr.Ratzel ?
4. Care sunt ideile majore ale gândirii geopolitice ratzeliene ?
5. PrezentaŃi şcoala geografică franceză de geografie umană (întemeietor P.Vidal de la Blache).
6. Determinism şi posibilism în geografie, o dispută fără un invingător clar. AflaŃi argumente în
favoarea acestei afirmaŃii.

Temă de control: PrezentaŃi – în coordonatele sale esenŃiale – evoluŃia geografiei umane în perioada sa
clasică (până la 1950)

Notă: pentru întocmirea referatului se vor folosi notele de curs precum şi sursele indicate infrapaginal sau
la bibliografia finală.
MODULUL IV

GEOGRAFIA UMANĂ POSTBELICĂ. REVOLUłIA CANTITATIVĂ

(NOUA GEOGRAFIE) – REALIZĂRI. MODELE PRINCIPALE
UTILIZATE (W.CHRISTALLER, T.HÄGERSTRAND ş.a.). “NOILE
GEOGRAFII” (Geografia radicală, geografia comportamentală, geografia
feministă ş.a.).

ConŃinut:

4.1.Paradigmele în geografie. Fr.Schaeffer (1953) şi declanşarea revoluŃiei

cantitative. Pozitivismul logic şi analiza locaŃională, repere esenŃiale ale noii geografii
umane (cantitative). ReprezentanŃi eminenŃi : Ed.Ullman, P.Haggett, B.J.L.Berry.
4.2.. Criticile aduse geografiei cantitative (abordarea excesiv de abstractă,
incongruenŃa cu realitatea antropogeografică ş.a.). Noile abordări: umanismul şi
structuralismul repere filosofice ale geografiei umane a ultimelor decenii (D.Harvey,
A.Buttimer ş.a.).

Obiective:

• Aprofundarea noilor direcŃii din geografia umană izvorâte din aplicarea

orientărilor majore ale ştiinŃei şi filosofiei contemporane
• Revelarea aspectelor practic-aplicative ale geografiei umane
• Adoptarea unei viziuni integratoare, holiste, asupra realităŃilor spaŃiale specifice
unei lumi în curs de globalizare.

4.1. RevoluŃia cantitativă în Geografia umană

 4.1.1. EvoluŃia geografiei în viziune filosofică (paradigmatică).Există un anumit dezacord în
legătură cu faptul că geografia, ca disciplină universitară, s-a modificat radical în anii 50 -60 ai secolului
abia încheiat. Această perioadă în dezvoltarea geografiei este numită uneori etapa revoluŃiei cantitative.
Acest termen impresionant este totuşi unul înşelător în anumite privinŃe. Cei care s-au ocupat de istoria
geografiei s-au întrebat dacă a fost sau nu o revoluŃie în acele timpuri, deoarece nu toate schimbările
intervenite în acea perioadă au fost clar legate de implementarea metodelor matematice şi a modelelor.
Totuşi acest nume s-a încetăŃenit şi este folosit de aproape toată lumea atunci cînd este vorba de geografia
celor două decenii amintite. Acordul este şi mai limitat atunci cînd se pune problema dacă ceea ce s-a
întâmplat în acea perioadă a influenŃat decisiv geografia pe termen lung.
Pentru a înŃelege momentele prin care a trecut geografia în acele vremuri, ce s-a întâmplat cu ea
este nevoie, în opinia unor cercetători avizaŃi să apelăm la ideea dezvoltării ştiinŃei geografice prin
algoritmul paradigmelor/paradigmatic.
Să vedem sau să reamintim, după caz, ce este aceea o paradigmă? Ideea de paradigmă şi
schimbare paradigmatică a fost dezvoltată de Thomas Kuhn173 care a afirmat (şi a demonstrat) că domeniile
ştiinŃifice (ştiinŃa în general) nu se dezvoltă linear, într-un ritm constant, stabil, ci prin schimbări/salturi.
Mai precis, fazele liniştite ale acumulărilor de cunoştinŃe, de cuceriri metodologice chiar, sunt separate de
momente distorsionante, de criză, ruptură - momente în care întreaga direcŃie de dezvoltare a unei ştiinŃe se
poate modifica. El a definit paradigmele drept acele realizări ştiinŃifice universal recunoscute care, pentru
o perioadă, oferă probleme şi soluŃii model unei comunităŃi de practicieni.174.
O paradigmă reprezintă, cu alte cuvinte, o mulŃime (în sens matematic) de abordări general
acceptate/ agreate, un mod de a privi şi de analiza problemele, o mulŃime de reguli/norme despre ce fel de
fenomene trebuie cercetate /investigate şi care sunt cele mai bune metode de a le cerceta. Paradigma este,
într-o formulă mai concisă, un întreg set de credinŃe, valori şi tehnici împărtăşite de membrii unei
comunităŃi ştiinŃifice.
În raport cu aceste considerente, s-au identificat în evoluŃia geografiei trei faze/etape:
Etapa preparadigmatică: caracterizează geografia în general şi geografia umană în particular
până în pragul secolului 20. Este perioada în care geografia capătă un anume statut legat de faptul că era
nevoie de pregătirea universitară a geografilor (a profesorilor) necesari învăŃământului gimnazial.
Prima etapă paradigmatică: este etapa geografiei regionale. Cu rădăcini, aşa cum am văzut în
antichitate, ea capătă consistenŃă explicativă tot mai pronunŃată în cursul secolului al 19-lea, începând cu
Al.von Humboldt şi C.Ritter şi îşi află împlinirea în lucrările lui E.Reclus dar mai ales ale şcolii geografice
franceze, fondate de P.Vidal de la Blache. În această fază, geografia regională devine dominantă şi se
confundă chiar în ochii celorlalŃi cu adevărata, cu unica geografie posibilă.
Apar teoreticieni severi ai geografiei regionale care văd în geografia regională singura modalitate
de a păstra unitatea şi identitatea geografiei în contextual general al cunoaşterii ştiinŃifice. Între ei se
evidenŃiază A.Hettner – apreciat drept cel mai însemnat geograf al secolului al 20-lea – geograf care nu
vedea deloc potrivită pentru ştiinŃa noastră, fragmentarea acesteia în tot mai multe şi mai înguste geografii
(pentru a rămâne în sfera antropogeografică să menŃionăm geografia populaŃiei, geografia urbană, geografia
economică geografia socială, geografia culturală ş.a.). Ele apar însă necesare odată ce geografii se “avântă”
în căutarea unor explicaŃii tot mai „rotunde” pentru realităŃile terestre, geografia depăşind faza pur
descriptivă.
DirecŃia regională, niciodată abandonată definitiv s-a văzut însă, după 1950, a fi una
contraproductivă în contextul evoluŃiei generale a ştiinŃei; celelalte ştiinŃe se orientau în acelaşi timp spre
noi direcŃii, cu puternică încărcătură matematică şi/sau filosofică, astfel că geografia rămânea tot mai
izolată şi cu un aer tot mai vetust printre disciplinele academice. Se acumulau astfel germenii crizei „ de
creştere” (să o numim) care a condus la o nouă paradigmă cea a abordărilor cantitative şi a utilizării
modelelor.

173
T.S.Kuhn, 1976, Structura revoluŃiilor ştiinŃifice, Edit.ŞtiinŃifică, Enciclopedică, Bucureşti. Traducere a
ediŃiei a doua, adăugită, a The Structure of Scientific Revolutions (Univ.of.Chicago Press,1970). Prima
ediŃie a apărut în 1962.
174
T.S.Kuhn, op.cit.,p.39
A doua etapă paradigmatică: Are ca tentă dominantă abordările cantitative şi cele bazate pe modele.
Kuhn are în vedere faptul că schimbarea către o nouă paradigmă nu este pe de-a întregul un proces raŃional.
Noua paradigmă va furniza, în general, soluŃii pentru problemele pe care precedenta paradigmă cu greu le
putea aborda dar, şi acest lucru trebuie subliniat şi reŃinut, nu poate rezolva toate problemele, nu oferă
răspuns la toate întrebările; de asemenea pot exista (şi au fost) şi elemente ale modei împlicate în trecerea
de la o paradigmă la alta. Acest aspect, subiectiv, superficial slăbeşte credinŃa în obiectivitatea ştiinŃei şi, de
asemenea, duce la concluzia că unele reacŃii ostile noilor abordări sunt rodul unei reacŃii subiective (de
modă veche de data asta n.i.).
Ideile lui Kuhn au devenit foarte importante în geografie mai ales după ce Peter Haggett şi Richard
Chorley, „cei doi gemeni teribili”175 ai geografiei britanice au publicat cunoscutul, faimosul volum Models
in geography (1967) în care au folosit ideea şi contextul paradigmei pentru analiza deficienŃelor geografiei
regionale tradiŃionale şi promovarea noii geografii concepută cu ajutorul modelelor.

4.1.2. Nevoia de schimbare în geografia umană.Se vorbeşte destul de mult de

revoluŃie cantitativă (în Occident a devenit deja subiect de geografie istorică!) dar ce este
în fond revoluŃia cantitativă.? De ce s-a produs această „revoluŃie” în cadrul unei ştiinŃe
bimilenare ?
Principalul motiv – în termeni intelectuali – a fost insatisfacŃia indusă de tradiŃia
excepŃionalistă din geografie – orientare a geografiei regionale ce se ocupa mai degrabă
cu unicate (regiuni geografice, întreguri geografice..) Totuşi, nu putem să observăm un
lucru, care scăpa sau cel puŃin nu fusese adus în prim planul cercetărilor geografice.
Este vorba de faptul că aceste unităŃi teritoriale chiar dacă era unice, în felul lor , erau
alcătuite din acelaşi „aluat” (realitatea geografică) îmbrăcând, este adevărat forme
diferite. Este aidoma situaŃiei bucăŃilor de cretă aflate lângă tabla din sala de curs. Unele
mai mari, altele mai mici dar toate sunt bucăŃi de cretă! Aveau ceva comun care exceda
faptul că erau diferite ca înfăŃişare şi pornind de la acest aspect se puteau emite mai multe
variante/prognoze privind evoluŃia lor viitoare. (evident nu se pot spune prea multe
despre viitorul unor bucăŃi de cretă pe când despre cel al unităŃilor teritoriale se poate
discuta la nesfârşit).
R.Chorley şi P.Haggett au arătat, în lucrarea amintită mai sus, că nu vom ajunge
prea departe considerând drept sarcină a geografiei contemplarea176 şi evidenŃierea
unicităŃii secvenŃei terestre identificate după varii criterii(a regiunilor, cu un cuvânt larg
folosit). Numeroase scrieri de geografiei regională erau apreciate ca fiind descrieri
factologice, cu iz uşor amatoresc şi clar neştiinŃific. Geografia trebuie să fie explicaŃie şi
nu (simplă) descriere. De aceea în anii 1950- tot mai mulŃi geografi (cu deosebire dintre
cei tineri) au întors spatele geografiei regionale şi s-au îndreptat către studiile de detaliu,
specializate fiind astfel pregătiŃi pentru o schimbare ce se „zărea la orizont”.
Pe lângă aceste aspecte care Ńin de nivelul perceput de cercetători al ştiinŃei
practicate de către ei (cei cu simŃire..) au existat şi motivaŃii deosebit de concrete care
justificau schimbarea paradigmei. În SUA, devenită cea mai mare putere a lumii,
geografia universitară se afla într-o situaŃie delicată. În multe universităŃi geografia nu
mai era considerată ca o disciplină academică, context în care catedrele de geografie au
fost desfiinŃate (inclusiv la universităŃi celebre precum Harvard University). Ideea că
175
Calificativ atribuit celor doi faimoşi geografi de către colegul lor mai tânăr, D.Harvey, azi la fel de
celebru, în prefaŃa lucrării Explanation in Geography,ed.Arnold, 1969, p.IX
176
“atitudinea de meditaŃie sau de privire, de observare pasivă a fenomenelor; contemplare vie „ percepere
nemijlocită, concretă a lucrurilor şi a fenomenelor naturii, care apare în procesul interacŃiunii dintre om şi
lumea înconjurătoare şi care dă oamenilor, pe baza practicii, o justă reflectare a însuşirilor obiectelor”
(DEX, 1975, p.180)
nucleul, partea esenŃială, a geografiei o reprezintă sinteza regională îi dădea ştiinŃei
noastre o tentă nonştiinŃifică, amatorească. În Europa (inclusive în Marea Britanie)
situaŃia nu a fost pusă în aceiaşi termeni (a fi sau a nu fi ?)177, deoarece ea avea o poziŃie
bine consolidată (inclusiv în învăŃământul preuniversitar). Totuşi, nevoia de schimbare s-
a manifestat şi aici, cu atât mai mult cu cât elemente promotoare ale noului (să le numim
cu o formulă concisă – modele geografiec/ spaŃiale) apăruseră deja în Ńări precum
Germania şi Suedia, de unde de altfel, ele au fost « exportate » în Lumea Nouă.
Acest wind of change a suflat la momente diferite în diferitele şcoli geografice
europene, mai timpuriu în Marea Britanie, Suedia şi Germania, ceva mai târziu în FranŃa;
în Europa de Est s-au impus şcoala geografică poloneză şi cea sovietică (spre exemplu
admiterea în anii 70 la facultatea de geografie a UniversităŃii M.V.Lomonosov implica
temeinice cunoştinŃe de matematică, superioare celor cerute pentru admiterea la un
institut de construcŃii!)178. În România, „matematizarea” geografiei a atins mai ales acele
discipline tangente cu fizica (meteorologie, hidrologie) dar nici geografia umană nu a fost
ocolită de aceste modificări benefice, în ultima instanŃă179.
Un aspect practic este cel al tehnicii folosite care la început era extrem de greoaie
(simple maşini de calculat mecanice) şi care făceau dificilă (prin volumul de muncă şi
timp necesitat) orice prelucrare a datelor statistice necesare rezolvării cantitative a
diverselor probleme. În universităŃi catedrele de geografie şi-au schimbat organul tutelar,
de la facultăŃile de litere la cele de ştiinŃe sociale (cele mai multe...). Geografii umanişti
erau tot mai interesaŃi în a demonstra colegilor de la alte facultăŃi, ştiinŃe valenŃele
ştiinŃifice ale disciplinei lor; la fel geografii fizicieni căutau să arate că geografia nu este
„geologia omului sărac” (that the subject was not poor man's geology). Astfel că
geografii căutau să se pună la punct cu noŃiunile de matematică şi statistică necesare
abordării cantitative a realităŃilor spaŃiale.

4.1.3.Ce a fost revoluŃia cantitativă?

Două sunt caracteristicile principale ale acestui nou demers care a schimbat din temelii
abordarea de către geografi a realităŃilor antropogeografice şi anume – susŃinerea şi
înŃelegerea pozitivismului logic, pe de o parte şi punerea în centrul noii metodologii a
localizării, a situării.
Să detaliem aceste două aspecte; mai întâi să observăm că pozitivismul logic este
acel demers filozofic ce identifică cunoaşterea cu ştiinŃa şi care are în vedere studiul
realităŃii concrete şi verificabilitatea (vezi mai departe). Metodologia rezultată, larg
împrumutată din alte discipline, necesită folosirea modelelor (versiuni simplificate ale
realităŃii) şi a analizei statistice (spre a testa şi verifica ipotezele) cu scopul de a stabili
legi universale şi spre a fi capabili să facem prognoze asupra evoluŃiile viitoare.

177
În prezent situaŃia geografiei în universităŃile americane este mult ameliorată, funcŃionând departamente
de geografie în multe universităŃi, iar profesori de geografie de mare valoare activează în colective mai
largi (de ştiinŃe sociale, de ştiinŃe ale pământului, de ştiinŃe tehnice chiar) existente în alte universităŃi, unele
de mare prestigiu.
178
InformaŃie furnizată de o colegă geograf de la respectiva facultate, sosită în acei ani într-un schimb de
experienŃă.
179
Sunt de remarcat în această direcŃie două teze de doctorat susŃinute la începutul anilor 80, de I.Ianoş
„Oraşele şi organizarea spaŃiului geografic”(1982) şi respectiv S.NeguŃ „Modelarea matematică în
geografia umană”(1983).
 Localizarea/situarea, se referă la poziŃia fenomenelor în spaŃiu şi la interacŃiunea
dintre ele, de unde şi numele de analiză locaŃională,/ analiză spaŃială dat acestei noi
orientări. În contrast cu abordările clasice, regionale, descriptive-explicative, analiza
spaŃială, locaŃională ignoră mediul natural. În acest sens, în modelele construite prin
simplificarea trăsăturilor vieŃii reale - spre a permite înŃelegerea proceselor analizate,
avute spre cercetare - Pământul este considerat uniform (spaŃiu geometric), fără a avea o
anumită parte a sa mai atractivă pentru o activitate umană în raport cu altele. O astfel de
arie, un astfel de spaŃiu, este cunoscut ca un plan /spaŃiu izotropic.
În acest context multele dintre primele lucrări care utilizau astfel de metode s-au
dezvoltat în SUA, unde analiza locaŃională era larg răspândită, utilizată. Nu e mai puŃin
adevărat că geografii americani s-au inspirat din lucrările unor cercetători mai vechi, nu
toŃi geografi, în cea mai mare parte germani şi ale căror lucrări fuseseră traduse de curând
atunci în limba engleză180.
Putem spune astfel, în esenŃă, că această paradigmă are la bază şi propune
geografilor modelarea spaŃială (folosirea modelelor, altele decât cele obişnuite, precum
harta..) bazată pe o serioasă pregătire statistico-matematică şi însoŃită, în acelaşi timp de
o deplasare la nivel teoretic către pozitivismul logic tendinŃă care, aşa cum se observă
azi, a fost în geografia umană mai mult una implicită decât clar explicită, asumată.
Este interesant de prezentat story-ul declanşării revoluŃiei cantitative, al modificării paradigmei
geografice. Se consideră drept „scânteia” care a declanşat acest nou demers, un articol publicat în 1953 de
către Fred K.Schaefer, un geograf german, puŃin cunoscut, emigrat în SUA înainte de al doilea război
mondial în care era respinsă abordarea „excepŃionalistă”(unică) promovată de R.Hartshorne, cel mai
cunoscut geograf amercian al timpului181. El solicita geografiei să se alăture direcŃiei pozitivismului logic
(dominantă în celelalte ramuri ale cunoaşterii ştiinŃifice) spre a căuta şi descoperi acele legi care
guvernează pattern-urile spaŃiale. Pentru a fi admisă ca ştiinŃă academică geografia trebuie să-şi formuleze
propriile legi, legate de –modalitatea de distribuire a anumitor elemente, obiecte, fenomene pe suprafaŃa
terestră..
El oferă şi o definiŃie modernă a ştiinŃei noastre, geografia fiind (trebuind să fie) “ştiinŃa
preocupată de formularea legităŃilor care guvernează distribuŃia spaŃială a anumitor trăsături, elemente de
la suprafaŃa pământului”. Apare astfel un element foarte interesant şi important în acelaşi timp şi anume că
“geografia trebuzie să studieze ordinea spaŃială a ceea ce se vede şi nu aparenŃele însele, pentru a formula
concluzii, argumente în favoarea acestei distribuŃiui spaŃiale. ObservaŃiile duc la ipoteze, acestea trebuie
supuse la mai multe verificări (teste) şi dacă este nevoie, să apelăm la o verificare, odată ce o lege este
formulată.Aceste idei, valoroase şi novatoare la vremea aceea, nu au fost însoŃite de vreo
propunere/sugestie de metodă prin care verificarea să poată fi aplicată în geografie.
Contrar părerilor deja încetăŃenite, acest studiu al lui F.Schaefer a avut un ecou limitat, poate şi
pentru că autorul său a murit pe neaşteptate la câteva luni după publicarea studiului; singura reacŃie notabilă
a venit din partea celui vizat, R.Hartshorne, sub forma unor articole şi ceva mai târziu, în 1959 a volumului
„Perspective on the Nature of Geography”, în care se susŃine în continuare faptul că studiile regionale
trebuie să rămână nucleul dur al geografiei. Este adevărat că existau deja căteva contribuŃii geografice
notabile în direcŃia celor afirmate de Schaefer (şi care probabil l-au influenŃat în propunerile sale atât de
“scandaloase” pentru lumea geografică americană de acum o jumătate de secol); este vorba, între altele de
lucrările lui W.Christaller (Germania) şi ale lui Torsten Hägerstrand (Suedia)
Nu trebuie uitat un fapt foarte important şi anume că aproape imediat după apariŃia articolului lui
F.Schaefer s-au organizat la Universitatea statului Washington (Seattle) sub conducerea lui W.Garrison,

180
Cele mai răspândite şi influente dintre aceste modele sunt cele dezvoltate de J. H. von Thünen (1826),
Ernest Burgess(1924), Walter Christaller (1933) şi August Lösch (1940) modele prezentate şi interpretate
în 1965 de P.Haggett ( Locational Analysis in Human Geography) şi în 1967 de R.Chorley şi P.Haggett
(Models in Geography)
181
F.Schaefer, 1953, Exceptionalism in Geography, a methodological Examination, în AAAG, 43,
pag.226-249
cursuri de iniŃiere în noile modele, statistico-matematice a unor tineri geografi din SUA şi din Europa, unii
dintre ei devenind ulterior principalii exponenŃi ai noii direcŃii (Brian J.L.Berry, P.Haggett, W.Bunge,
R.Dacey ş.a.) În principiu, se apreciază că revoluŃia cantitativă (matematizarea geografiei cu o expresie nu
foarte precisă dar suficient de clară) a luat sfârşit în SUA în anul 1963 iar în Marea Britanie, de exemplu, ea
s-a produs în anii 60 şi la începutul anilor 70. Apar noi dezvoltări şi nu este deloc întâmplător faptul că
primul manual dedicat metodelor statistice aplicabile în geografie a fost redactat de către un geograf englez
Stanley Gregory 182. În introducere acestei lucrări aflăm între altele poziŃia pe care trebuie să o deŃină
metodele cantitative în cadrul demersului geografic, precum şi logica introducerii acestora în geografie183
Un alt aspect demn de reŃinut în legătură cu revoluŃia cantitativă este că aceasta s-
a produs în cea mai mare parte la nivelul tehnicilor şi metodelor de lucru şi nu la cel al
cugetării, al filosofiei geografice. Noi numim de regulă acest demers pozitivism logic dar
cea mai mare parte a geografilor acestei perioade au adoptat acest demers implicit fără a-
şi pune şi marile întrebări care se află în spatele acŃiunii lor, altfel spus o anume acceptare
superficială, a îmbrăŃişare a metodelor de lucru fără a conştientiza ceea ce se află – ca
raŃionamente ştiinŃifice – în spatele acestor „gesturi” tehnice. Pozitivismul logic s-a
dezvoltat puternic, în prima jumătate a secolului al 20-lea, când s-a manifesta şi acel nucleu de filosofi
cunoscut drept Cercul (grupul) de la Viena. Ei se opuneau la tot ce însemna metafizică şi fenomene
neverificabile. În acest context ei au devenit puternici opozanŃi ai nazismului pe care ei îl considerau un
amestec de prejudecăŃi iraŃionale şi dogme ideologice184.Termenul de “pozitivist” a căpătat conotaŃii mai
largi (negative desigur în Germania nazistă) el fiind aplicat, între alŃii şi lui Al.Hettner, cel mai mare
geograf al timpului. Pozitivismul s-a dovedit a fi un inamic important pentru regimurile totalitare deoarece
el vedea (şi vede) ştiinŃa ca nefăcând compromisuri în privinŃa cercetării/ evidenŃierii adevărului şi pe
această cale ameninŃând regimurile bazate pe minciuni sistematice (neadevăruri) şi pe postulate ideologice.
Totuşi, aşa cum s-a observat de unii cercetători, chiar pozitivismul logic prezintă aspectele unei
ideologii odată ce ea proclamă modul să propriu de cercetare drept singurul nimerit, valid pentru
cunoaşterea ştiinŃifică (celelalte modalităŃi fiind metafizice şi non-ştiinŃifice). În definirea principiilor
riguroase ce trebuie urmate pentru ca ştiinŃa să fie numită ştiinŃă adjectivul/determinativul “logic” a fost
alăturat pozitivismului (apărut ca un curent filosofic în Marea Britanie – John Locke, David Hume –
sec.17-18 şi dezvoltat în prima jumătate a secolului al 19-lea de francezul Auguste Comte n.i.) deoarece a
devenit necesară utilizarea metodelor mai noi ale logicii formale, în scopul de a formula (în expresii
matematice) adevăruriile ce constituie cunoaşterea fundamentală; de la ele apoi se trece la formularea de
noi propoziŃii, afirmaŃii sau ipoteze care trebuie testate spre a le dovedii veridicitatea.
Un aspect principal al pozitivismului logic este viziunea sa asupra unităŃii ştiinŃei. Statutul
ştiinŃific este garantat de experienŃa comună a realităŃii Un limbaj ştiinŃific comun şi o metologie comună
asigură faptul că observaŃiile(ştiinŃifice) pot fi repetate. Deoarece ştiinŃa are o singură(unificată) metodă
atunci nu se poate vorbi de fapt decât de o singură şi cuprinzătoare ştiinŃă; iar ştiinŃle între ele se vor
deosebi unele de altele prin obiectul de studiu şi nu prin metodele lor.185 Metoda comună a ştiinŃelor (în
viziunea pozitivismului logic) este cea ipotetic-deductivă iar disciplina model este fizica. In această viziune
polii şi sistemele de coordonate matematice (latitudine, longitudine) sunt singurele definiŃii speciale pe care
trebue să le facem (să le avem în vedere) înainte de proceda la cercetarea geografică ! Nu este de mirare
astfel că pozitivismul a reverberat în geografia umană prin intermediul evidenŃierii poziŃiei fenomenelor
într-un spaŃiu practic lipsit de “ingredientele” sale fireşti, aşa cum le percepem noi prin intermediul
observaŃiei directe sau cu ajutorul hărŃilor sau al altor mijloace de “apropiere” de ochii cercetătorului a

182
S.Gregory, 1963, Statistical Methods and the Geographer, Longmans, London.
183
S.Gregory, op.cit., pag.XIII, “The type of geography which admits the importance of quantification and
the appropiateness of statistical methodology, but always as servants and not as masters (s.n.i.) would
appear to be the best answer the profession can furnish to the embarrassing questions which have arisen
during the current debate in academic circles regarding geography’s right to be included in the curricula of
institutions of higher learning”. Textul e suficient de clar pentru a nu-l mai traduce integral. În esenŃă este
vorba de poziŃia acestor metode/mijloace - ca ajutoare şi nu ca “dominatoare” - şi de rostul acestei
matematizări (conservarea poziŃiei geografiei între disciplinele de învăŃământ liceal şi superior)
184
Arild-Holt J., op.cit.,p.89
185
D.Gregory, Ideology,Science and Human Geography,1978,p.27, citat de Arild-Holt, 1988, p.90
realităŃilor spaŃiale.Pozitivismul a avut şi are şi el parte de critici, pe care însă le vom prezenta ceva mai
departe în cursul nostru.
Mai trebuie evidenŃiat un aspect şi anume că noua geografie era lipsită de
coerenŃă, existând deosebiri de vedere între grupurile de cercetători ale diverselor catedre
universitare americane. Nu a exista o singură lucrare de sinteză care să „dea tonul” să
certifice, recunoscută de toată lumea (statut pe care l-a avut anterior, în lumea anglo-
saxonă cunoscuta lucrare a lui R.Hartshorne, The Nature of Geography, 1939).
A trebuit să apară lucrarea lui David Harvey „Explanation in Geography”, care
să ofere pentru prima dată o panoramă a noilor abordări teoretice; ea a apărut în 1969
într-un moment când cea mai mare parte a ideilor „noii geografii” fuseseră adoptate.
Trebuie amintit, precizat un lucru şi anume că geografia urbană şi geografia economică
s-au aflat în primele rânduri ale revoluŃiei (cantitative). Lucrarea luată ca etalon a fost cea
a lui W.Christaller (1933), tradusă în engleză abia în 1966 dar cunoscută şi folosită de
geografii anglo-saxoni încă din anii ‘50.
Care sunt elementele caracteristice noii geografii, elemente care o deosebesc de
geografia tradiŃională? În esenŃă, este vorba de următoarele aspecte:
a) Căutarea unor teorii şi/sau legi care să explice şi să exprime esenŃial realitatea
geografică sub multiplele sale aspecte. Noua geografie avea în prim plan explicarea şi, în
planul, secund descrierea realităŃilor spaŃiale.
b) Folosirea unei metodologii noi bazate pe modele şi tehnici cantitative;
c) Concentrarea asupra calculelor/ măsurătorilor.
Toate aceste trei aspecte sunt expresii ale metodei ştiinŃifice, metodă aplicată în celelalte
ştiinŃe pozitive.
Aceste metode de lucru au ca finalitate, desigur, explicaŃia ştiinŃifică. În prezent
sunt acceptate două căi, două direcŃii, două maniere de realizare a explicaŃiei ştiinŃifice:
Prima, mai veche, mai folosită este modalitatea inductivă (sau baconiană, după
numele filosofului R.Bacon); pe această cale ajungem la generalizări pornind de la
observaŃii. Această modalitate este pândită de un anume pericol, mai precis cel al
generalizării pornind de la cazuri particulare. Cazul cel mai evident semnalat de mulŃi
adversari ai noii geografii este cel al incongruenŃei modelului christallerian cu majoritatea
situaŃiilor concrete urban-geografice. Nu e mai puŃin adevărat că acest model a putut fi
promovat (aplicat) cu succes în noile spaŃii smulse de sub apele Mării Nordului (zona
Isselmeer) şi „umanizate” în anii ‘50-‘60.
A doua, abordarea pozitivistă care se bazează pe ideea că în lumea din jurul
nostru există ordine şi pattern-uri care aşteaptă să fie descoperite. Deoarece ea există
deja, ea nu poate fi „contaminată”/ alterată de către cercetător/observator. Observatorul
neutru priveşte lumea şi observă anumite pattern-uri – sau crede că ele există. Atunci el
ajunge la o anumită ipoteză, care poate fi definită drept o lege speculativă (identificată pe
calea raŃionamentului) despre un anumit aspect al realităŃii – o propoziŃie a cărui
veridicitate sau falsitate poate fi verificată.
Astfel că observatorul/ cercetătorul - geograful în cazul specific al ştiinŃei noastre
- trece la o serie de teste şi experimente care să confirme adevărul ipotezei. În acest scop
sunt adunate şi prelucrate/ analizate datele necesare. Dacă ipoteză se verifică ea se
transformă în legitate, dacă nu, se verifică există următoarele situaŃii: fie observaŃiile sau
deducŃiile făcute sunt greşite, fie ipoteza trebuie revizuită.
 Folosirea statisticilor este bine venită şi necesară deoarece ele oferă precizie
analizei şi evită ambiguităŃile atât de frecvente ale exprimările verbale cu implicatiŃii
cantitative (ex. mare, puternic, semnificativ, slab ş.a.)

Privită la un nivel mai înalt, dincolo de cazuistica geografică, întâlnită de unii sau
alŃii dintre cercetători, dezvoltarea modelelor a avut o mare importanŃă pentru geografie.
Modelele sunt reprezentări (desigur schematice, generalizate) ale lumii reale care
furnizează/ oferă îndrumătoare, „ghiduri” pentru producerea/realizarea unor ipoteze
testabile.
Această modalitate de abordare a realităŃii transformă geografia într-o ştiinŃă
spaŃială/a spaŃiului (statut pe care geografia umană şi-l revendică tot mai mult)
preocupată de regularităŃile distribuŃiei (ex. a populaŃiei, a bunurilor ş.a.) sub forma
pattern-urilor, concentrată asupra tehnicilor de lucru/abordare precum modelarea
migraŃiei (a populaŃiei, bunurilor ş.a.) prin folosirea modelelor gravitaŃiei (preluate din
fizică), analiza spaŃială/areală socială.

4.1.4. Realizările revoluŃiei cantitative.

Unul din marile merite ale revoluŃiei cantitative este cel de a transforma
geografia dintr-o disciplină orientată către propriile-i probleme (descrierea explicativă şi
identificarea unităŃilor spaŃiale, regionale) altfel spus o disciplină introvertită într-una
larg deschisă către lumea (ştiinŃifică) din jurul ei, cu deosebire către ştiinŃele sociale
învecinate, sporindu-şi pe această cale prestigiul în faŃa propriilor practicanŃi cât şi a
colegilor din ştiinŃele vecine. Pentru aceasta, geografia a împrumutat „puternic” din unele
domenii precum cel al ştiinŃei economice dar a şi influenŃat evoluŃia altora, precum
arheologia care a parcurs practic aceleaşi etape imitând geografia. Acomodarea
geografilor cu metodele de lucru statistico-matematice, cu tehnicile de modelare a
realităŃilor socio-spaŃiale le-a permis geografilor o mai bună inserŃie pe piaŃa forŃei de
muncă, lucru valabil şi în zilele noastre.
În continuare vom detalia unele dintre modelele clasice care au stat la baza noii
geografii umane. Am arătat ceva mai devreme că printre modele folosite s-au numărat
cele dezvoltate de J. H. von Thünen (1826), Ernest Burgess (1924), Walter Christaller
(1933) şi Torsten Hägerstrand (1953).
Primul dintre ele, inclusiv cronologic este cel al corelării pattern-ului utilizării
terenurilor cu relaŃiile spaŃiale existente între un oraş şi zona înconjurătoare acestuia,
model dezvoltat şi descris de J.H.von Thünen (1783-1850), un proprietar funciar din N
Germaniei. Acesta publică în 1826 lucrarea “Der Isolierte Staat in Beziehung auf
Landwirtschaft und Nationalöconomie” (“Statul izolat…”) în care aflăm cum se dispun în
benzi concentrice diferitele categorii de utilizare agro-forestieră a terenurilor din jurul
unui oraş important, altfel spus, pattern-ul utilizării terenurilor. Pentru a evidenŃia acest
lucru von Thünen a ales renta funciară (Bodenrente) ca factor principal de
segregare/separare/diferenŃiere a unor zone cu utilizări distincte. Pentru a obŃine o
asemenea structură a fosat nevoie de anumite condiŃii ipotetice186. Să le amintim pe cele
mai importante : existenŃa unui stat izolat de restul lumii (de unde şi titlul lucrării…),
dominarea acestui stat de către un singur mare oraş care oferă şi singura piaŃă urbană
186
O prezentare,în română a acestui model o întâlnim în Ion Nicolae „Antropo- geografie – o abordare
diacronică”, Edit.Universitară, Bucureşti, 2009, pp.180-182
pentru valorificarea producŃiei agricole a statului respective, situaŃia oraşului într-o
câmpie intinsă, cu acelaşi tip de sol în întreaga arie, existenŃa unei reŃele dense şi
convergente de căi de acces/ comunicaŃie/ transport a produselor agricole spre piaŃa
unicului oraş, căutarea profitului maxim de către toŃi fermierii agricoli, care îşi
“reglează” producŃia în raport cu nevoile/ necesităŃile pieŃii centrale.
Toate aceste condiŃii (şi altele ne amintite aici) ne apar nouă azi drept condiŃii
pentru elaborarea unui model, care simplifică realitatea în scopul înŃelegerii unora dintre
trăsăturile acesteia (ale realităŃii).Pe baza acestor “precondiŃii” Thünen a demonstrat că
valoarea terenurilor agricole/rurale scade pe măsura depărtării de oraş şi, de asemenea, că
producŃia agricolă se structurează în funcŃie de distanŃa de oraş şi specificul (volum,
perisabilitate) culturii practicate. În linii generale este vorba de următoarea succesiune a
zonelor: zona de cultură a legumelor, zarzavaturilor şi de creştere intensivă a animalelor
pentru lapte (în imediata vecinătate a oraşului), zona forestieră (pentru procurarea
lemnului de foc, suntem într-o Germanie în care exploatarea industrială a cărbunelui nu
începuse), apoi zona agriculturii extensive în care alături de cereale aflăm şi creşterea a
animalelor pe păşuni (a bovinelor pentru carne).
Interesant că Thünen a oferit şi variante ale modelului zonelor concentrice prin
introducerea unui râu navigabil care uşurează şi ieftineşte transporturile, apoi un al doilea
centru commercial (târg) mai mic cu propria sa arie de influenŃă şi apoi fertilitatea
variabilă a solurilor câmpiei, variante în care dispunerea zonelor agricole este evodent
diferită de cea concentrică din modelul iniŃial187
Ernest Burgess, sociolog american a propus modelul dezvoltării urbane, model
care a fost ameliorat de H.Hoyt (1939) şi geografii Ch.D.Harris şi Ed.Ullman (1945).
Modelul iniŃial evidenŃiază extinderea spaŃială a unui oraş de o manieră radială
ajungându-se astfel la o structură zonală cu cinci inele concentrice: a) centrul (Central
Business District); b) o zonă a tranziŃiei cu spaŃii rezidenŃiale “invadate” de activităŃi
comerciale şi industriale şi locuită de o populaŃie săracă (inclusiv imigranŃi recenŃi).
Întâlnim localuri de distracŃie, magazine ieftine, calitate inferioară a produselor. Aici este
spaŃiul predilect al infracŃionalităŃii şi al prostituŃiei ; c) arealul rezidenŃial al populaŃiei
muncitoreşti, stabilă, cu salarii modeste; d) zona rezidenŃială a locuinŃelor unifamiliale (al
populaŃiei având un nivel de trai mai ridicat); e) zona suburbanelor şi a oraşelor satelit
locuite de o populaŃie legată de oraş prin munca slariată (navetiştii) sau legată de
serviciile oraşului (distracŃii, şcoli bune ş.a.)
Dezvoltarea ulterioară a oraşului/oraşelor a generat şi amendarea (nuanŃarea)
acestui model. Astfel, H.Hoyt (1939) propune ca alternativă modelul sectoarelor (nu a
cercurilor concentrice), sectoare care iniŃial se dezvoltă în jurul arterelor de expansiune a
oraşului pentru ca apoi să cuprindă şi spaŃiile interstiŃiale (dintre artere) de o manieră
circulară (segmente de cerc desigur).
În sfârşit geografii amintiŃi, C.D.Harris şi Ed.Ullman (1945) propun modelul
nucleelor multiple, sugerând că pattern-ul dezvoltării urbane este centrat pe mai multe
centre urbane distincte Numărul acestora este legat atât de elementele tradiŃionale ale
dezvoltării cât şi de anume forŃe de “coagulare” a elementelor urbane dinamice.
Aceste trei modele – cel original şi cele două derivate – nu se exclud reciproc, ba
mai degrabă, pot fi observate elemente ale fiecăruia atunci când luăm în analiză

187
O prezentare mai amănunŃită inclusiv critică (comentarii) aflăm în P.Haggett, Geography, A modern
Syntesis, 1979, pp.408-412.
dezvoltarea teritorială a unui centru urban mai important. Bucureşti oferă un astfel de
exemplu, de-a lungul timpului cunoscând un “melanj” de situaŃii predominând totuşi
dezvoltarea în lungul arterelor de penetrare în oraş şi apoi “completările” spaŃiilor rămase
iniŃial libere de construcŃii.

Mult mai cunoscut - în lumea geografilor români - este modelul locului central
propus de geograful german Walter Christaller (1893-1969). El caută să răspundă la
două întrebări importante privitoare la distribuŃia populaŃiei într-un anumit teritoriu.
Există o anumită ordine în această distribuŃie? Şi, dacă da, care sunt forŃele care se află în
spatele ei? Răspunsul – sub forma modelului locului central apare în 1933 într-o,
faimoasă acum, teză de doctorat ce analizează reŃeaua de aşezări din S Germaniei.
Lucrarea a avut un impact limitat în geografia germană a vremii şi abia după
traducerea ei în engleză, în anii ‘50-‘60 ai secolului trecut a fost evidenŃiată reala ei
valoare. Ulterior ideile lui W.Chirstaller au fost verificate, dezvoltate şi contestate.
Terminologia esenŃială a modelului christallerian include locurile centrale, regiunile
complementare şi centralitatea unei aşezări (urbane).
Să le prezentăm ceva mai amănunŃit: a) locurile centrale – sunt identificate,
sinonime în sens larg, cu oraşele centre de servire a comunităŃilor rurale/agricole
regionale, furnizându-le acestora bunuri “centrale” (ex. tractoare) şi servicii centrale
(precum tratamentul spitalicesc).. Ele sunt sunt diferite ca importanŃă – cele de rang
superior au o gamă largă de servicii şi bunuri de oferit, cele de rang inferior doar o parte a
acestora.
b) regiunile complementare sunt arealele servite de locurile centrale. Cele deservite de
centrele de rang superior sunt mai extinse şi includ micile regiuni compelementre ale
centrelor de rang inferior.
Şcolile oferă un bun exemplu de organizare a locurilor centrale. Şcoala
elementară locală o aflăm într-un centru mic servind o singură comunitate rurală sau o
parte mică a unui oraş. Arealul de provenienŃă a elevilor este o mică regiune
complementară (în limbajul christallerian). Cu cât nivelul şcolii este mai ridicat, cu atât
centrele de acest fel sunt mai puŃine şi, în schimb aria de recrutare a elevilor/studenŃilor
este tot mai mare.. ,
EducaŃia/învăŃământul este doar unul din bunurile centrale şi serviciile centrale
care identifică o asemenea ierarhizare şi deosebire între centrele urbane existente într-un
anumit areal.
c) Centralitatea unui centru urban a fost definită de Christaller ca un raport între
serviciile furnizate (oferite) acolo (pentru populaŃia locală şi cea a regiunii
complementare) şi serviciile necesare numai rezidenŃilor oraşului în cauză. Oraşele cu o
centralitate ridicată oferă multe servicii pe locuitor, iar celelalte mai puŃine. El a folosit
datele legate de echiparea telefonică pentru a defini centralitatea unui oraş. Aceasta este
egală cu numărul telefoanelor din oraş, minus populaŃia oraşului multiplicată cu media
telefoanelor/loc existentă în reg. complementară oraşului. Un oraş cu 25 000 loc. şi 5 000
telefoane într-o regiune cu numai 1 telefon/50 loc. va avea un indice de 5 000 minus 25
000 (1/50) adică 4 500. Astfel că acest indice măsoară în fond diferenŃa dintre nivelul
“normal” al serviciilor (cel oferit de oraş locuitorilor proprii) şi nivelul serviciilor realizat
de centrul respective pentru regiunea din jurul său.
 Ulterior, alŃi cercetători au adăugat alte două concepte simple:primul este mărimea
pragului de piaŃă sub care vânzările vor fi prea mici pentru ca o firmă să obŃină profituri
acceptabile; al doilea este anvergura ce precizează limitele ariei de piaŃă ale unui
bun/serviciu oferit de centrul polarizator. Limita inferioară este dată de pragul mai sus
amintit, iar limita superioară este definită drept distanŃa dincolo de care locul central nu
mai este capabil să vândă bunul respectiv. Dacă presupunem că circulaŃia este la fel de
facilă în toate direcŃiile atunci anvergura acelui bun va fi un cerc perfect. Acest cerc este
limita exterioară a conului cererii în care cantitatea bunului central descreşte odată cu
distanŃa faŃă de locul central (costurile de transport devin tot mai mari).
În final se obŃine o reŃea hexagonală de regiuni complementare locurilor centrale,
pornind de la următoarele cinci prezumŃii/ supoziŃii:
1. avem de a face cu un plan izotropic cu o omogenă distribuŃie a puterii de
cumpărare. Aşa pot fi cîmpii cu aceeaşi fertilitate, ferme uniform distribuite de unde
cheltuielile de deplasare sunt aceleaşi în toate direcŃiile;
2. bunurile centrale pot fi cumpărate /vândute de la cel mai apropiat loc central;
3. toate părŃile acelei câmpii sunt servite de un loc central; ariile complementare
trebuie să umple total câmpia;
4.Deplasările consumatorului trebuie minimizate,
5.Nu se admit profituri excesive din partea nici unuia dintre locurile centrale.
Se ajunge astfel la o structură gen fagure de miere in care consumatorii fac cele
mai scurte deplasări către locurile centrale. Şi mai departe la o ierarhizare a locurilor
centrale, pe care Christaller a analizat-o sub trei aspecte (optimul de piaŃă coeficient de
ierarhizare 3, optimum de trafic, coeficient 4, optimum ad-tiv coeficient 7) 188
Aceste relaŃii stabilite la un prim nivel (cel dintre sate şi târgul ce le oferă bunuri
si servicii..) poate fi aplicat şi la nivele superioare (târguri, orăşele şi oraşe mai mari). În
lucrarea sa el a postulat 7 nivele ale ierarhiei, de la nivelul cătunului la cel al oraşului
mare (reşedinŃă de land). La nivelul superior se aflau atunci München, Frankfurt,
Stuttgart şi Nürnberg plus oraşele din Ńările vecine Zürich, Strassbourg. Cel mai mic loc
central avea o rază a zonei servite de3,5 km. În pofida concordanŃei generale între model
şi realitate, Christaller a aflat numeroase centre specializate – centre miniere, orăşele de
graniŃă ş.a. – care au deviat de la pattern-ul general. Resursele unei anume regiuni sau
subregiuni conduc la o creştere generală a densităŃii populaŃiei, rezultând o apropiere mai
mare a centrelor.
Este interesant de spus că această schemă s-a aplicat cu succes în anii ‘50-60 în
Olanda în crearea unei reŃele de noi aşezări pe terenurile scoase de sub apele golfului
Zuidersee (azi transformat într-un lac Isjssel meer); de asemenea a fost folosită de
geografii americani în cercetarea reŃelelor de aşezări din Vestul Mijlociu. Ea a avut însă
şi destui critici, astfel că la ultima ei prezentare la un simpozion Ńinut în anii ‘60 la
Universitatea din Lund(Suedia) a fost aplicată numai în administraŃie; aprovizionarea cu
mărfuri, serviciile medicale pot tulbura această ierarhie, după cum acestea pot tot atât de
bine să i se integreze. De exemplu un orăşel în care există o clinică faimoasă pentru
calitatea serviciilor sale va avea un areal de “aprovizionare” mult mai extins comparativ
cu forŃa de atracŃie prezumată de mărimea demografică a orăşelului în cauză.
Ceea ce a schimbat foarte mult aspectul teoretic, geometric al schemei
christalleriene au fost îmbunătăŃirile intervenite în infrastructurta căilor de comunicaŃie.
188
Pentru detalii vezi P.Haggett, op.cit.,1979, pp.362-364
În aceste noi condiŃii ierarhiile preexistente sunt modificate, oraşele principale centre de
atracŃie fiind cele din lungul marilor artere de circulaŃie. Aspectul formal şi geometric al
modelului se îndepărtează foarte mult de cel imaginat de W.Christaller, geograf care a
recunoscut la simpozionul sus amintit că dezvoltarea marilor centre modifică ierarhia
“prestabilită”, atrage de pe orbitele lor anumite sateliŃi şi în final distorsionează schema
hexagonală.
Acelaşi model, dar mai complex, a fost dezvoltat în 1940 de economistul german A.Lösch şi

folosit pe larg, în anii ‘50-’60 de geografii americani. Să observăm că în plină perioadă nazistă, ce ridicase

la rang de politică de stat ideile deterministe, doi oameni de ştiinŃă se puteau desprinde din aceste viziuni

totalitare elaborând modele de lucru care au “impins” geografia spre noi direcŃii de cercetare, spre noi

orizonturi, benefice în ultimele decenii.

Deşi cei mai mulŃi dintre cercetători dedicaŃi analizei locaŃionale s-au concentrat
asupra cercetărilor concrete de teren pentru a aplica modelele menŃionate mai sus, se
înregistrează şi noi preocupări de ordin teoretic. Între aceste se află şi contribuŃiile
geografului suedez Torsten Hägerstrand, profesor la Universitatea din Lund (1916-
2004). El propune folosirea în geografia umană a teoriei difuziei, conform căreia un
articol /item/ cum ar fi o idee, o boală sau unele bunuri, produse ale activităŃii umane se
difuzează într-un areal dat, într-o anumită perioadă de timp.
Lucrarea sa privind difuzia ca proces spaŃial (1953) a avut o mare influenŃă în
geografia anglo-saxonă prin aplicarea metodelor statistice şi a modelelor în rezolvarea
problemelor de geografie umană. Lucrarea analizează răspândirea mai multor inovaŃii/
îmbunătăŃiri din agricultură (precum controlul tuberculozei bovine sau a subvenŃiilor
pentru îmbunătăŃirea zootehniei având ca spaŃiul analizat Suedia Centrală). Modelul
supranumit « al difuziei » priveşte dinamica valurilor inovative sau cun termen mai
general valuri ale difuziei sau valuri de răspândire, dat fiind faptul că ele pot fi
reprezentate grafic sub forma unor curbe (în raport cu un sistem de coordonate
carteziene). Au fost deosebite două tipuri de valuri: valuri în profil şi valuri în timp şi
spaŃiu189.
Modelul s-a dovedit util analizei – în afara inovaŃiilor din agricultură – a altor probleme
geoeconomice precum stabilirea traseelor autobuzelor, expansiunea televiziunii ş.a.
Spre exemplificare vom lua doar prima situaŃie, mai la îndemână, oferită chiar de
Hägerstrand (în viziunea lui Haggett). Apar astfel patru profile diferite ale acestor valuri
care separă, spaŃial (în grafic) etape diferite dar succesive ale procesului difuziei/
răspândirii unei inovaŃii/îmbunătăŃiri. La începutul procesului odată cu precizarea
centrelor de răspândire (centre pilot să le spunem) a noilor tehnici de lucru în agricultură,
există un mare contrast, o mare deosebire între aceste centre şi arealele periferice (unde
practic lucrurile merg pe făgaşul vechi; nici o modificare nu este resimŃită). Suntem în
acest moment în faza iniŃială. Urmează faza difuziei, în care este de semnalat un proces
centrifugal de creare a noi centre, poli de inovaŃie în zone mai depărtate fapt care conduce
la reducerea contrastelor puternice specifice etapei iniŃiale. A trei faza ( a generalizării)
asistăm la o mărire a numărului centrelor (fermelor) care acceptă să pună în practică noile

189
apud P.Haggett, 1979, pp.301-303
modalităŃi de lucru, care este practic egală în toate localizările indiferent de distanŃa faŃă
de centrul inovativ. Faza/etapa/stadiul final(ă) cel al saturării este marcat de încetinirea şi
chiar oprirea/încetarea procesului difuzional. În acest stadiu inovaŃia a fost difuzată şi
răspândită în întreg arealul/Ńinul/regiunea avută în studiu, astfel că vor fi consemnate
foarte mici diferenŃe regionale
Este interesant că modelul cu patru faze propus (iniŃial pentru agricultură) de
T.Hagerstrand a fost testat cu bune rezultate, de alŃi geografi în analiza altor categorii de
articole, fenomene. Astfel, Gunnar Tornquist a analizat răspândirea televiziunii în Suedia,
luând în calcul creşterea abonamentelor TV în deceniul 1956-1965. Folosind informaŃiile
obŃinute de la 4000 de oficii poştale districtuale a arătat că deşi introdusă târziu în Suedia,
televiziunea s-a răspândit rapid, în perioada analizată cca 70% din gospodăriile suedeze
cumpărându-şi primul lor televizor. Rezultatele lui Tornquist confirmă în mare modelul
propus de Hägerstrand. Procesul difuziei s-a încetinit, ceea ce indică începutul fazei
saturării la sfârşitul perioadei luate în studiu.190
Trebuie spus, în încheierea acestor câteva rânduri despre Torsten Hagerstrand şi
contribuŃia sa la reînnoirea geografiei umane că acesta, a mers mai departe cu demersul
teoretico-matematic sugerând cum ar putea fi construit un model al procesului difuziei,
propunând 12 paşi/condiŃii/reguli necesare între care prima este următoarea: considerăm
că spaŃiul supus difuziei este dat de o câmpie uniformă împărŃită în „celule” spaŃiale de
egală dimensiune cu o persoană în fiecare dintre ele. În continuare problemele sunt
formulate în limbaj matematic (nu foarte complicat totuşi) care subliniază o dată în plus
nevoia geografului modern de a-şi apropia modalităŃile de lucru statistico-matematice.191
Urmărind algoritmul propus de geograful suedez vom observa că el reprezintă o
simplificare considerabilă a realităŃii. În realitate arealele difuziei nu sunt deloc similare
unei cîmpii plane iar populaŃia este departe de a fi uniform distribuită; apoi noutăŃile/
inovaŃiile nu sunt deloc adoptate odate ce au fost recepŃionate (există un fel de inerŃie,
reŃinere faŃă de tot ceea ce modifică o stare de lucruri încetăŃenită..); informaŃia nu circulă
doar prin contactul direct al oamenilor (doi câte doi, adică de la o persoană la o altă
singură persoană). Autorul a adus ulterior modificări şi de asemenea geografii americani
au îmbunătăŃit şi ei modelul propus de Hägerstrand. Amintim două dintre ele: înlocuirea
celulelor de bază pătrate cu unele hexagonale (aidoma modelului lui Christaller) şi
înlocuirea câmpiei izotropice cu reŃeaua ierarhizată de aşezări, caz în care difuzia (prin
contagiune, gen pată de ulei) face loc proceselor de difuzie gen cascadă192.
Adept al geografiei aplicate T.Hägerstrand afirma în plină perioadă de glorie a geografiei
cantitative (1967) că ceea ce aşteaptă ceilalŃi (lumea negeografilor) de la noi geografii este - mai degrabă
decât studierea unor situaŃii mărunte locale - abilitatea/ capacitatea de a trata, a discuta situaŃiile complexe
regionale. Tot atunci el arăta că lumea contemporană este una polarizată: pe de o parte grupuri mobile de
bogaŃi iar pe de altă parte grupurile mobile ale săracilor. Geograful trebuie să abordeze dinamica spaŃială a
acestor grupuri urmărind efectele social-teritoriale ale acestora. Într-o perioadă tot mai informatizată, avem
nevoie, spune reputatul geograf suedez, de tot mai multă şi diversă informaŃie care va contribui neîndoios la
reducerea deficitului de democraŃie. Avem astfel imaginea unui adevărat un om de ştiinŃă interesat nu doar
de modele sale matematice ci şi de problemele complexe ale vieŃii politico-sociale193.

190
P.Haggett, op.cit.,p.302
191
Pentru detalii, ceilalŃi 11 paşi şi ilustraŃia grafică vezi P.Haggett, op.cit.,p.305
192
P.Haggett, p.307
193
Mai multe aspecte legate de viaŃa şi activitatea marelui geograf suedez aflăm prezentate de el însuşi, în
lucrarea Mémoires des géographes (2000, Paris, Anthropos) unde sunt incluse şi autobiografiile altor mari
geografi contemporani (B.Berry, D.Harvey, G. Olsson, Yi Fu Tuan ş.a.).
Câteva concluzii privitoare la revoluŃia cantitativă în geografie.
RevoluŃia cantitativă a schimbat într-un mod adesea dramatic, faŃa şi preocupările
geografiei umane. Schimbarea nu a fost totală şi criticii nu au lipsit. Trebuie spus că ea nu
s-a simŃit în toate subramurile geografiei cu aceeaşi intensitate pornind şi de la faptul că
analiza cantitativă şi utilizarea modelelor sunt activităŃi, operaŃii mult mai puŃin relevante
în geografia istorică decât, spre exemplu în geografia urbană şi/sau cea economică.
Totuşi, privind retrospectiv se poate spune că doar puŃini geografi au fost pe de-a
întregul refractari la noua geografie, cei mai mulŃi exprimând îndoieli asupra abordării pe
această cale a anumitor probleme geografice. Criticii au subliniat, pe bună dreptate, că nu
orice aspecte ale realităŃii spaŃiale pot fi cuantificate, tratate cantitativ. De asemenea
modelarea spaŃială a devenit tot mai abstractă, fiind astfel tot mai mult separată de lumea
reală şi şi prin această tot mai puŃin relevantă.
Odată cu revoluŃia cantitativă, s-a spus că mijloacele au devenit mai importante
decât scopurile – cercetătorii au dezvoltat şi au ajuns la metode de analiză, de lucru
preluate din alte ştiinŃe, alergând după acele date/informaŃii statitice care s-ar putea aplica
acestor tehnici – altfel spus analiza cantitativă a devenit un scop în sine şi nu o metodă de
cercetare, un mijloc de abordare a realităŃilor socio-spaŃiale.
În pofida acestor critici sosite din cele mai diverse locuri (părŃi ale geografiei n.i.)
moştenirea revoluŃiei cantitative este încă vie iar geografia ca ştiinŃă pozitivistă spaŃială
nu şi-a spus ultimul cuvânt în lumea bună a geografiei. La noi, în România, lucrurile sunt
într-o dinamică permanentă, matematizarea, informatizarea căpătând tot mai mult.teren.

4.2.Geografia umană în ultimele decenii (etapa postrevoluŃie cantitativă).

Din cele spuse până acum s-a văzut că părăsirea paradigmei regionale (clasice,
devenite vetuste) în urmă cu mai bine de o jumătate de secol a condus geografia umană
/antropogeografia spre o separare clară / netă de geografia fizică. Deşi relaŃia om- mediu
nu a fost însă complet abandonată194, numeroşi geografi au simŃit că noua abordare
(matematizată) aduce disciplinei pe care o slujeau un unic domeniu de cercetare, pe care
l-au denumit ştiinŃa spaŃială. Acesta părea capabil să înlocuiască geografia regională,
apelând - graŃie abordării matematice a problemelor – la o metodologie comună cu a altor
ştiinŃe.
Această nouă geografie, matematizată s-a generalizat (la nivelul comunităŃii
geografice internaŃionale) dar, în acelaşi timp a devenit şi Ńinta unor critici şi reproşuri
îndreptăŃite. lor s-a şi continuat şi în ultimele decenii, este adevărat cu mai puŃină forŃă
(elementul de noutate se consumase) fiind, dimpotrivă supusă unor critici, nu puŃine care
au dus la dezvoltarea altor direcŃii în geografia umană contemporană.

194
RelaŃia om-mediu nu a fost abandonată de noua geografie ci, aşa cum o dovedeşte Peter Gould (1932-
2000), este tratată de o manieră modernă. A se vedea în acest sens studiul acestui geograf cunoscut intitulat
„Man against the environment: a game theoretic framework” şi apărut în 1963 în AAAG.(Analele
AsociaŃiei Geografilor Americani).
 Una dintre critici se referea la absenŃa oricărei referiri/trimiteri la mediul ambiant
(ne amintim că spaŃiul matematizat este unul geometric, izotropic). Se mai arăta de
asemenea, că prin modelare geografii îşi asumă teoriile şi ideile neoclasice economice şi
în special teoria existenŃei unei fiinŃe raŃionale ale cărei decizii Ńin în întregime de
judecăŃi economice. Mai clar spus, de exemplu, călătoria cea mai ieftină este întotdeauna
făcută iar cele mai ieftine bunuri şi servicii sunt întotdeauna cumpărate. Spre deosebire de
factorii de mediu, care erau ignoraŃi, viaŃa raŃională (în sensul celor spuse mai sus) era un
“ingredient” esenŃial al analizei locaŃionale.
S-a ajuns astfel la o situaŃie nouă, cu o diversitate tematică şi problematică rar
întâlnită, subsumate unor orientări filosofice diferite (geografia, se ştie este unul dintre
domeniile majore ale cunoaşterii). geografia căutând să răspundă cât mai prompt (chiar
dacă nu suficient de coerent) provocărilor societăŃii contemporane aflate în plin post-
modernism195. Trei sunt direcŃiile filosofice ce stau la baza geografiei contemporane şi
anume pozitivismul, umanismul şi structuralismul.
Să trecem la tratarea, pe rând a celor trei direcŃii, tendinŃe din geografia
contemporană. Cea mai veche este cea pozitivistă (matematizată), marcată de ceea ce am
numit ştiinŃa spaŃială al cărui promotor proeminent a fost Edward Ullman. El cunoştea
foarte bine gradul redus de recunoaştere de care se “bucura” geografia în mediul
universitar American la sfârşitul primei jumătăŃi a secolului 20. Absolvent al celebrei
Harvard University, şi reangajat aici după demobilizare (după al doilea război mondial), a
trebuit să o părăsească odată cu desfiinŃarea departamentului de geografie.
În locul geografiei regionale, încriminată pentru statutul de pseudoştiinŃă de cei
care aveau putere de decizie în universitatea Harvard, Ullmann a dezvoltat geografia
sistematică, mai precis o ramură a acesteia şi anume geografia transporturilor.
Conlucrarea cu cercetători din discipline învecinate (economişti, sociologi) a favorizat
atât desprinderea de geografia “clasică” cât şi acŃiunile sale în direcŃia modernizării
ştiinŃei noastre.
Edward Ullmann poate fi considerat ca punte de legătură între geografia nouă
(matematizată) şi cea tradiŃională având un rol deosebit în reorientarea geografiei
americane postbelice către problemele practicii sociale şi economice.
Specializându-se în geografia transporturilor Ed.Ullmann a ajuns destul de repede la
conceperea geografiei ca ştiinŃă a spaŃiului şi la elaborarea conceptului său de
interacŃiune spaŃială.
ObŃinând o poziŃie importantă în AAG (Societatea Geografilor Americani) a
obŃinut şi fonduri pentru cercetare de la govern (ONR), şi-a asigurat şi baza de date
necesare şi s-a apucat să lucreze la modelul conceptual explicativ al interacŃiunii spaŃiale.
Apoi s-a orientat decisiv către geografia aplicată, cum ar fi studiile privind dezvoltarea
regională, dorind ca geografia sa (matematizată) să fie în folosul societăŃii.
Astăzi termenul, noŃiunea de interacŃiune spaŃială, propus de Ed.Ullman este
general recunoscută ca desemnând fluxurile de fenomene din spaŃiul geografic, a căror
modelare a sporit de la an la an pentru a forma principala tendinŃă, ramură a geografiei
cantitative.. Astfel că trebuie să spunem că deşi aparŃine vechii generaŃii de geografi
(practicanŃi ai abordărilor tradiŃionale, regionale…)
195
O exemplară analiză a lumii moderne şi contemporane din puct de vedere geografic (şi filosofic) o
aflăm la D.Harvey, cu faimoasa lucrare (tradusă şi în limba română ) „The Condition of Postmodernity”
(1989)
 Dacă activitatea lui Ullmann se suprapune în bună parte perioadei revoluŃiei
cantitative, activitatea altor doi reprezentaŃi ai noii geografii s-a prelungit până în zilele
noastre. Este vorba de Peter Haggett şi Brian J.L.Berry, doi geogtrafi britanici, ultimul
cunoscând consacrarea pe pământ american. Biografiile lor (ştiinŃifice) sunt
reprezentative pentru mersul geografiei umane la nivel înalt în ultima jumătate de secol.
Peter Haggett (Marea Britanie), cu preocupări şi dezvoltări privind teoria locului central şi a
sistemelor de analiză spaŃială s-a născut în 1933 la Pewlett, Somerset, a studiat la Cambridge, fiind asistent
şi lector la University College of London, apoi între 1957 şi 1966 lector la Cambridge iar din 1966
profesor de geografie urbană şi regională (interesant) la Universitatea din Bristol. Bucurându-se de o largă
recunoaştere internaŃională a fost visiting professor la universităŃi din Brazilia, Noua Zeelandă, SUA,
Canada; are mai multe premii inclusiv Prix Internationale Geographique (1991). Activitatea didactică şi
ştiinŃifică nu l-a impiedicat să se manisfeste şi ca persoană publică. Astfel; între 1967-1972 a fost ales
membru în SW Economic Planning Council iar între 1975-1978 guvernator (conducător) al centrului de
studii environmentale. În 1993 este desemnat CBE (cavaler al Imperiului Britanic) o distincŃie la mare preŃ
în Marea Britanie.
In 1990 publică o lucrare semi-autobiografică intitulată “The Geographer’s Art” consacrată
dezvoltării geografiei ca ştiinŃă. Cea mai cunoscută lucrare a sa este însă “Geography:A Modern Synthesis”
care uneşte într-un singur volum geografia fizică şi geografia umană şi caută să evidenŃieze rolul geografiei
ca modalitate de înŃelegere a relaŃiilor dintre oameni şi mediul înconjurător. Publicată la începutul anilor
’70(mai precis în 1972) lucrarea a cunoscut mai multe ediŃii succesive (a 4-a, revizuită şi adăugită a apărut
în 1983 şi are peste 600 pagini!) şi este în continuare recomandată şi folosită în universităŃile din SUA şi
Marea Britanie. În 2001 a publicat un masiv volum (833 pagini) intitulat « Geography : a Global
Synthesis ». Cele mai noi preocupări ale sale, din anii ’90 se îndreaptă spre domeniul geografiei medicale
(în 1992 a publicat un Atlas of AIDS/SIDA).
El a ieşit în evidenŃă la mijlocul anilor ’60 când, publică cunoscuta acum lucrare “Locational
Analysis in Human Geography”(1965, cu mai multe ediŃii ulterioare) şi împreună cu Richard Chorley
(1927-), profesor la Cambridge, volumul “Models in Geography: the Madingley lectures for 1965”(1967),
devenit una din lucrările fundamentale ale geografiei moderne. Cei doi au militat pentru introducerea în
geografia britanică a abordărilor teoretice pozitiviste bazate pe analiza spaŃială, pe metode cantitative şi
dezvoltarea modelelor explicative; mai mult ei au “impus” introducerea geografiei moderne în şcoli şi
colegii. Iar abordarea sistemică, propusă de P.Haggett, s-a impus ca un concept unificator al geografiei
fizice şi al celei umane.

O altă figură emblematică ale noii geografii o reprezintă prof. Brian J.L.Berry. Născut în (1934)
în Anglia şi absolvent de studii economice al University College of London, masterat şi doctorat în
geografie (1958) la Univ. Washington (SUA), este timp de aproape două decenii profesor la universitatea
din Chicago, apoi între 1976 şi 1981 la prestigioasa universitate Harvard. Între 1981-86 este decan al
universităŃii Carnegie-Mellon iar din 1986 până în prezent este profesor la Universiatea statului Texas
(cursuri „RelaŃii sociale şi organizare spaŃială”, „Economie Globală”, „PopulaŃie, resurse şi dezvoltare”).
Geografia practicată de Berry şi colectivul condus de el la Universitatea din Chicago se constituie în pagini
dintre cele mai reprezentative ale noii geografii (cea a revoluŃiei cantitative).
Plaja cercetărilor sale se extinde dela ecologia urbană, grupuri rasiale, spaŃii rezidenŃiale la GIS,
teoria polilor de creştere, difuzia inovaŃiilor şi contraurbanizare; după cum se vede străbate întreaga
problematică a geografiei postbelice de la racordul cu ecologia urbană (a şcolii de la Chicago, Burgess şi
Park) din anii 50 la contraurbanizarea specifică ultimului deceniu. Pregătirea economică i-a permis
abordarea proceselor macroeconomice, istorice şi politice de lungă durată (long-wave).
A publicat aproape 500 de volume şi articole. Activitatea sa a fost recunoscută dincolo de graniŃele
geografiei, fiind singurul geograf membru al Academiei NaŃionale (Americane) de ŞtiinŃe! Interesant
pentru el ca şi pentru alŃi geografi este locul de muncă – Şcoala de ŞtiinŃe sociale (din cadrul University of
Texas at Dallas).

Să spunem că geografia pozitivistă, matematizată, are o poziŃie solidă, contribuind

din plin, inclusiv în România, la rezolvarea a numeroase probleme practice ridicate de
incidenŃa spaŃială a dinamicii socio-economice şi culturale, pe fondul general al
globalizării.
În continuare vom trata dezvoltările geografiei legate de celelalte două viziuni
asupra lumii, cea umanistă şi cea structuralistă. Sunt necesare, credem câteva elemente
« de sprijin » în legătură cu ccele două curente clar deosebite de pozitivism.
A. Umanismul este nu doar un domeniu autonom al cunoaşterii ci şi o poziŃie asupra vieŃii şi lumii
împărtăşită de oameni cu diferite moduri de viaŃă inclusiv de geografi. Umaniştii au explorat de secole
natura umanităŃii, pasiunile, puterile acesteia, în timp ce geografii au studiat Pământul unde oamenii, între
alte forme de viaŃă făureau casa terestră. Pentru fiecare faŃetă, ipostază a umanităŃii – raŃionalitate şi
iraŃionalitate, credinŃă, emoŃie, geniu artistic sau cural, bravură politică – există o geografie, pentru fiecare
interpretare geografică asupra pământului locuit există implicit ipoteze, supoziŃii asupra naturii umanităŃii.
Sloganelor/aforismelor lui Protagoras după care „omul este măsura tuturor lucrurilor” sau
Alexander Pope „cel mai potrivit de studiu al umanităŃii este omul” GEOGRAFII ar trebui să arate că homo
sapiens este o specie terestră ale cărei realizări (proiecte, planuri) sunt concretizate în medii particulare
(anumite medii concrete) chiar dacă diversele culturi au fost create şi inspirate de mituri şi simboluri.
Humanus se traduce prin „locuitor al pământului”.
Este de observat că termeni precum social, cultural, umanist sunt virtualmente
interşanjabili. Pentru unii geografi a fost o adevărată misiune cea de a restaura
subiectivitatea umană într-un domeniu în care obiectivismul ştiinŃific devenise copleşitor.
Unii dintre aceşti contestatari ai geografiei matematizate (ai analizei cantitative) au
explorat (luat spre analiză) atitudinile şi valorile umane, alŃii patrimoniul cultural, alŃii s-
au concentrat asupra esteticii peisajului şi arhitecturii, alŃii asupra semnificaŃiei
Filosofic, geografia umanistă este cel mai apropiată de fenomenologie196 şi de
existenŃialism197 Geografii « înrolaŃi » în spatele acestei opŃiuni filosofice (chiar
nedeclarate făŃiş)s-a ridicat împotriva dezumanizării geografiei “ştiinŃifice” (cea
pozitivistă) punând pe primul plan rolul subiectivităŃii personale, al creativităŃii
individuale şi scopul activităŃii umane. Geografii umanişti resping obiectivitatea
pozitivismului şi doresc să o înlocuiască cu subiectivitatea. În acest sens ei resping, de
asemenea, încercările de identificare a principiilor generale şi/sau a legilor.
Geografia umanistă consideră persoanele ca indivizi interacŃionând permanent cu
mediul, cu efecte at asupra mediului cât şi asupra lui însuşi.Ea caută să înŃeleagă această
interacŃiune aşa cum este reprezentată de către indivizi şi nu ca un exemplu (ca o
exemplificare, caz concret) al unui model definit ştiinŃific de comportament. Geografia
umanistă doreşte să arate că important este să înŃelegem oamenii, să vedem modul în care
ei sunt “conectaŃi” la peisaj/spaŃiul înconjurător, modul cum ei se comportă în anumite
locuri. De asemenea ea urmăreşte să afle modul/maniera în care oamenii interpretează
lumea şi cum se inscriu(integrează) în ea.
Important şi în acelaşi timp diferit de maniera de abordare cantitativ geografică
este, în geografia umanistă, faptul că înŃelegerea (percepŃia) oamenilor în raport cu
mediul/lumea în care trăiesc este mai importantă decât explicarea respectivei situaŃii
spaŃiale. Spre exemplu, geografia umanistă este interesată de “spusele” locuitorilor

196
fenomenologie – mişcare filosofică a sec.20 dedicată descrierii structurilor experienŃei aşa cum se
prezintă ele însle conştiinŃei, fără recurs la teorii, deducŃii sau presupuneri preluate din alte discipline cum
ar fi ştiinŃele naturale. Termen introdus de Edmund Husserl, 1913.
197
existenŃialism – current filosofic idealist-ubiectiv care neagă caracterul obiectiv al existenŃei,
considerând reală doar existenŃa umană, trăirea afectivă a existenŃei de către individ (DEX, 1975,pag.314).
Această mişcare filosofică se inspiră din ideile lui M.Heidegger şi S.Kierkegaard. În FranŃa un reprezentant
faimos al existenŃialismului a fost J.P.Sartre.
cartierului Ferentari (cum se simt ei, cum îl percep ei în comparaŃie cu alte cartiere ale
Bucureştilor ş.a.) şi nu de situaŃia concretă (rezidenŃială, ocupaŃională ş.a.) a acestuia.
Geografii umanişti cred că acel spaŃiu influenŃează/afectează modul în care oamenii se
comportă, acŃionează în diferite situaŃii reale (vezi comportamentul electoral sau
atitudinea faŃă de cei care vor să aplice diferite reglementări legale precum amenzile ş.a.)
Cel mai cunoscut dintre geografii promotori ai acestei direcŃii umaniste este Yi
Fu-Tuan, geograf American, care pe lângă lucrarea Topophilia (1974) – în care dezvoltă
multiple aspecte ale fenomenologiei spaŃiului (în varianta spaŃiului social) - are şi un
studiu intitulat chiar “Geografia Umanistă”198. O altă lucrare a sa de mare răsunet este
Space and place. The Perspective of Experience (1977, ediŃia a III-a în 2003) care s-a
bucurat de o largă apreciere şi în afara geografiei (în literatură, antropologie, psihologie,
teologie)199
Mai mult decât atât, geograful însuşi poate fi influenŃat în demersul său de ceea ce
se numeşte destul de nimerit sensul /semnificaŃia locului (sense of place). Cercetătorul
are - aidoma indivizilor care populează spaŃiul analizat, - anumite sentimente faŃă de locul
observat şi descris (analizat). De altfel acesta este şi una din diferenŃele majore existente
în atitudinea faŃă de “obiectul muncii” între geografii fizicieni (geomorfologi,
climatologi, hidrologi ş.a.) şi geografii umanişti.
Un argument în favoarea acestei abordări ne este furnizat de mulŃimea lucrărilor
care tratează problematica de geografie umană ridicată de aceeaşi zonă, de acelaşi spaŃiu,
şi care totuşi nu sunt identice! În mod normal un anumit spaŃiu, o anumită realitate, dacă
este obiectivă, trebuie să fie expusă, analizată în mod identic de către autori diferiŃi…
Examinarea conceptului de sens al locului a reprezentat o perioadă de timp una din
activităŃile principale, centrale ale geografiei umanistice. Un anumit loc are sensuri,
semnificaŃii diferite pentru cercetători, persoane diferite. De exemplu, despre oraşul
Braşov, un geograf originar din urbea transilvană va scrie sensibil diferit comparativ cu
un altul, originar, de exemplu din Oltenia sau din SUA.
Un exemplu academic de tratare umanistă a problemelor geografice ne este oferit
de Bertrand Levy200, în cursul intitulat „Geografie şi literatură” Ńinut la Universitatea din
Geneva. Între problemele urmărite menŃionăm: De ce este nevoie de o geografie
umanistă; Epistemologia peisajului; Elemente de fenomenologie spaŃială şi existenŃială,
Geografie şi literatură: consideraŃii metodologice; elemente pentru o teorie a călătoriei;
geopoetica şi gegrafia umanistă. Această tematică este aprofundată la seminarii care au
ca orientare interpetarea geografică a unei opere literare sau a textelor de călătorie
(St.Zweig şi H.Hesse. ,între alŃii).
Trebuie spus, în încheierea acestor succinte observaŃii asupra direcŃiei umaniste
din antropogeografia contemporană că iniŃial ea s-a prezentat mai degrabă ca o formă
modificată a pozitivismului (geografia comportamentală) iar ulterior s-a cristalizat ca o
critică virulentă a scientismului (geografia umanistă)201.

198
Yi Fu Tuan, 1976, Humanistic Geography, AAAG, 66, pag. 266-276
199
Mai multe detalii în Ion Nicolae, 2009, op.cit.,pp.198-199.
200
B:Lévy este unul dintre promotorii acestei direcŃii, având ca lucrare principală „Géographie humaniste
et litterature:l’espace existentiel dans la vie et l’oeuvre de Hermann Hesse” , Genève, Le Concept Moderne,
1989.
201
P.Jackson, Only connect: approaches to Human Geography, în E.M.Rawling, R.A.Daugherty (eds)
„Geography into the Twenty-first Century”, J.Wiley&Sons, 2000, pp.77-93.
 În ultimele decenii motivele umanitare au revenit în preocupările geografilor
dintre care mulŃi s-au angajat cu pasiune în rezolvarea problemelor sociale sau de mediu.
În acest context, între abordările semnificative le amintim pe cele legate de pericolele
globalizării, pericole la adresa individualităŃii culturale a multor Ńări şi popoare (nu numai
mici ci şi de talie medie), dar şi la adresa mediului (efectul de seră ş.a.).
Tot acum şi tot prin aceşti geografi umanişti este adusă în discuŃie moştenirea
unor geografi precum Fr.Marsh (unul din precursorii viziunii ecologiste din zilele
noastre), P.Vidal la Blache sau a unor istorici (ex.F.Braudel) - apropiaŃi ca viziune şi
modalităŃi de lucru de geografi - care au pus cu măiestrie în evidenŃă, şi unii şi alŃii, rolul
diferenŃelor culturale în percepŃia mediului înconjurător şi au generat entuziasmul
geografilor umanişti din anii ‘60-‘70. Convingerea celor care pledau pentru aceste
abordări subiective, personale era că geografia umană este mai mult decât „ dansul
macabru al roboŃilor materialist-motivaŃi puşi în lumina reflectoarelor de revoluŃia
cantitativă”202. Este o exprimare dură dar corectă, sintietizând uscăciunea abordărilor
matematizate (voit obiective), esenŃializate până la desfigurare a realităŃii geografice.
Geografia umanistă a adus un suflu nou în geografie, evidenŃiind elementele
valoroase, demne de luat în seamă ale activităŃii umane, nu doar din sfera productivă ci şi
pe cele din sfera emoŃională, estetică, ale memoriei, credinŃei şi dorinŃei. Abordarea
umanistă este creatoare a unei noi viziuni asupra lumii din jurul nostru, asupra ştiinŃei
noastre, asupra înŃelegerii rolului societăŃii, a grupurilor umane trăitoare pe acest pământ.
Asistăm la renaşterea interesului pentru problemele valorii şi eticii. Pe acest fond
se ajunge la o apropiere a celor două tendinŃe (opuse /complementare pozitivismului) –
umanistă şi structuralistă – prin aducerea în discuŃie nu doar a problemelor (dosare ale
sărăciei, inegalităŃii ş.a.) ci şi a modalităŃilor de analiză, de percepŃie a acestora.
Una din trăsăturile cele mai relevante ale geografiei umaniste din ultimul deceniu
e tocmai reflectarea critică a situaŃiei complexe în care se află geografia. În acest context
probleme de istorie a geografiei, ale dezvoltării ideilor geografice, ale teoriei geografice
au căpătat o mare amploare în ultimele două decenii.
Timp de secole imaginea dominantă a geografului a fost cea a unui „observator” aflat în căutarea
obiectivităŃii reprezentărilor şi explicărilor date fenomenelor. În anii ’60 a devenit evident un fapt
(neobservat până atunci) şi anume că percepŃiile oamenilor asupra realităŃii au fost /sunt filtrate de diferitele
grupuri culturale, de diferite instrumente de cercetare, de diferitele agende practice. Era clar şi la fel de
clar este şi acum, faptul că agenda geografilor britanici, de exemplu, nu a fost şi nu va niciodată similară
agendei geografilor francezi, germani sau români.
Mijloacele de cercetare avute la dispoziŃie, la fel, nu sunt şi nu vor niciodată identice; în sfârşit
percepŃia geografilor americani asupra lumii (indusă şi clasei politice) diferă enorm de cea a geografilor
ruşi, români sau chinezi. Ne reamintim un alt fapt şi anume că încă din antichitate geografia era un
instrument aflat la îndemâna puterii administrative, politice (cf.Strabon).
A apărut tot mai clar întrebarea cui se adresează demersul ce se dorea aplicativ al geografiei:
conducătorilor sau maselor, elitelor sau mulŃimii. Aceasta a condus la dezbateri aprinse în legătură cu
puterea, limbajul, conflictele de interese între cei dinăuntru şi cei din afara unui anumit spaŃiu (exemplu cei
din UE şi cei din afara UE) stări evidente în diferite situaŃii concrete.
Impactul umanismului în geografie nu s-a răsfrânt doar în domeniul cercetării şi
al modalităŃii de punere a problemelor ci şi în modalităŃile de instruire (vocaŃionale).
Unul din câştiguri s-a dovedit a fi reafirmarea elementului critic-reflexiv, abordarea pe
noi baze a relaŃiei omenire - mediu înconjurător, semnificaŃiile locului şi peisajului pentru
creativitatea şi sănătatea umană.

202
A.Buttimer, 1999,Humanism and Relevance, în Scottish Geographical Journal, 115, nr.2, p.106
 Am detaliat această latură umanistă dar, aşa cum deja ştim, o altă direcŃie
filosofică a marcat, la rândul ei, evoluŃia antropo- geografiei în ultimele decenii, este
vorba de structuralism.
Structuralismul s-a născut, odată cu mişcările de protest de acum patru decenii şi a generat în
geografie aşa numitul curent radical, tipic geografiei sociale britanice (cel mai strălucit exponent fiind
David Harvey). Este un structuralism de sorginte marxistă (exponenŃi importanŃi filosofii L.Althusser şi
M.Castello), folosit de către geografii aflaŃi în căutarea unor explicaŃii mai profunde ale schimbărilor
istorice şi geografice din timpurile moderne şi contemporane. Accentul a căzut pe baza economică a
exploatării de clasă.
Aceşti geografi caută să completeze, teoria marxistă prin dezvoltarea aşa numitului materialism
geografic203 (alături de materialismul istoric propagat de către Marx şi Engels). Pe această cale, Harvey,
Soja (vezi mai departe) şi alŃi geografi marxişti caută să facă uitată aprecierea cu totul nedreaptă pe care
Karl Marx a făcut-o geografiei (umane) şi anume de complicaŃie inutilă(!). ViaŃa a demonstrat că ignorarea
elementului geografic a condus la prăbuşirea socialismului, tentativă de materializare a gândirii economice
marxiste.
Apelând la ideile marxiste, folosind abordarea sistemică se critică sistemul
politico-economic existent, un excelent exemplu fiind celebra lucrare a lui David Harvey,
Social Justice and the City (1973), subliniindu-se « provocările » la adresa dezvoltării
armonioase : sărăcia, inegalităŃile, servituŃile de variate feluri.
Aceste teme şi dezvoltările lor sunt şi azi incluse în abordările serioase ale
geografiei, având o remarcabilă relevanŃă spaŃială. Avem în vedere idei precum spaŃiul
social, identitate şi loc (rolul locului în crearea personalităŃii grupurilor umane),
„insiders” şi „outersiders” (băştinaşi şi nou veniŃi), idei ce au revoluŃionat geografia
socială în anii 70’ ai secolului 20..
Structuralismul a accentuat tendinŃa – evidenŃiată odată cu afirmarea umanismului
/subiectivismului în geografie – şi anume cea de fragmentare a preocupărilor
geografilor. În zilele noastre interesului din totdeauna al geografiei (i.e. în diferenŃierea
regională, în evoluŃia peisajului, în interacŃiunea om-mediu..) a trecut pe un plan secundar
pe fondul proliferării interesului pentru unele teme subdisciplinare (mai înguste).
Se constată că cele mai „de substanŃă” dezvoltări ale direcŃiei structuraliste
(generatoare a aşa numitei geografii radicale) în geografia umană (occidentală) a
ultimelor decenii privesc feminismul, studiile culturale(etnografice) – privite sub unghi
modern, socio-geografic şi criticismul postcolonial.
Ne vom opri, mai întâi, în tratarea tematicii geografiei radicale asupra ceea ce s-a
numit şi s-a conturat în ultimul sfert de secol, geografia feministă. Abordată cu
vehemenŃă, chiar virulenŃă de către geografe (care au ca aliat în lumea americană aşa
numitul political correctness) tema a impus modificări, redefiniri ale unor concepte
operaŃionale în geografia economică precum cel pregătire profesională/ calificare şi
respectiv conceptul de de muncă; s-au redefinit graniŃele în scrierile antropogeografice
dintre public şi privat/particular, dintre acasă şi la serviciu.
Un studiu recent arăta faptul că în comunităŃile urbane din Marea Britanie greul
muncii voluntare - ce asigură în ultimă instanŃă coeziunea acestora - este dus tot de femei,
chiar dacă ele au un serviciu, fiind incluse, statistic, în populaŃia activă salariată. De
asemenea, s-a observat că acest tip de muncă (în folosul comunităŃii) nu este răsplătit,
apreciat pecuniar, fiind în fond o reminiscenŃă a perioadelor în care femeile, în marea lor
majoritate erau casnice, nu aveau oficial serviciu. Apare astfel aspectul discriminării
203
materialismul geografic (combinat cu cel istoric), reprezintă o regândire radicală a dialecticii spaŃiului,
timpului şi grupurilor sociale.
sexuale, semnalat şi analizat în numeroase lucrări geografice occidentale (întocmite
firesc, de către geografe !).
Criticismul postcolonial conduce şi el la poziŃii neobişnuite ale geografilor
occidentali (de stânga desigur) la exacerbarea laturii rapace, exploatatoare a periodei
coloniale din dinamica temporală aa unor teritorii sau la criticarea politicilor, a
geopoliticilor mariloor state (în particular SUA) într-o lume tot mai globalizată. În acest
sens putem aminti o lucrare tradusă în limba română, Noul imperialism, apărută în 2004,
lucrare a lui David Harvey, ce are ca punct de pornire al situaŃiei geopolitice actuale,
invazia americană din Irak (2003).
De asemenea, abordările postmoderne se circumscriu în marea lor majoritate în
această geografie radicală, structuralistă.
Postmodernismul este privit de către unii geografi ca reprezentând „zorii
vremurilor noi” în geografie, unde noi spaŃii se deschid în faŃa grupurilor anterior
marginalizate spre a-şi expune viziunile/ punctele de vedere proprii. Acum, versiunile
mai vechi ale politicii (bazată pe clasă şi preeminenŃă masculină) sunt concurate de noile
mişcări politice, „noile etnicităŃi”, de politicile „corpului” (drepturile de „a-şi alege”
momentul procreării, sănătatea, handi- capurile) şi formele progresive de regionalism şi
naŃionalism (n.i.).
Această fază a istoriei recente este analizată extrem de pertinent de marelui
geograf David Harvey204.care în « CondiŃia PostmodernităŃii » (1989) demonstrează
tranziŃia de la modernism la postmodernism (în sfera culturală) apelând la conceptul de
comprimarea a timp-spaŃiului.
Un alt nume devenit deja celebru este Edward W. Soja, geograf american
circumscris acestei geografii radicale, autor al lucrării Postmodern Geographies – the
reassertion of Space in Critical Social Theory (1989, ediŃia a 8-a, 2003)205 în care avem
de a face cu o prezentare mai dinamică, mai colorată chiar a post- modernităŃii, pornind
de la cazul marii metropole de pe coasta de vest a SUA, Los Angeles. Aflăm aici (în
oraşul “îngerilor”) ne spune Soja, „un Boston, un Lower Manhattan, un South Bronx, un
São Paolo şi un Singapore”(p.193), o combinaŃie paradoxală dar reală de lumi
interdependent funcŃionale ale celor ce au şi ale celor ce n-au (cf.Soja). Soja realizează
în final, conectarea /legătura a ceea aparent este separat, aceasta fiind trăsătura centrală a
geografiei umane contemporane (s.n.i.).
***
Unii geografi au deplâns fragmentarea preocupărilor geografice, tendinŃă care
duce treptat la abandonarea direcŃiilor principale, clasice. AlŃii, în schimb (precum
P.Jackson) consideră normală această evoluŃie, ea fiind generată de interesul oamenilor
(al societăŃii). Avem astfel de a face cu o bine venită pluralitate care oferă o seamă de
spaŃii alternative de studiu (şi ele geografice, inclusiv spaŃiile mentale, ale imaginaŃiei
ş.a.).
Reflectând aceste evoluŃii relativ recente, lucrările destinate evoluŃiei gândirii
geografice (ele nu sunt deloc puŃine) au abandonat modelul narativ linear ce ne conduce
„triumfător” până în zilele noastre. În acest sens este semnificativ volumul Geographical

204
The Condition of Postmodernity (1989)a apărut şi în româneşte la Editura Amarcord, Timişoara
205
despre lucrare David Harvey spune următoarele (în original): One of the most challenging and
stimulating books ever written on the thorny issue of how and why the societies use space for social
purposes in the ways they do.
Imaginations (1994) în care cunoscutul geograf Derek Gregory - folosind surse
parageografice şi reinterpretându-le pe cele geografice - redefineşte locul geografiei în
cadrul ştiinŃelor umaniste
De fapt, cea mai mare parte a literaturii antropogeografice teoretice din zilele
noastre tratează modalităŃile în care se exprimă dualismele aparente: pământul şi viaŃa;
oamenii şi locurile; societatea şi spaŃiul.
„Întâlnirea geografiei umane cu teoria socială şi incursiunile sale (necesare) în
ştiinŃele sociale vecine apar drept cele mai promiŃătoare surse pentru a face faŃă
provocărilor intelectuale şi politice ale viitorului”206. Trebuie, cu artă şi ştiinŃă, să
combinăm localul cu globalul; nu este uşor dar numai aşa geografia umană va reuşi să-şi
păstreze locul în concernul ştiinŃelor umaniste/sociale.
Spre final de capitol să spunem că în anii ’90 ai secolului trecut şi în primul
deceniu al actualului secol şi mileniu geografia radicală (numită şi geografia
critică/critical geography) şi geografia umanistă au continuat să se dezvolte şi adapteze în
procesul continuu al criticismului teoretic şi al specializării în creştere. Aceste schimbări
sunt adesea dificil de urmărit dar apariŃia lor dovedeşte faptul că geografia umană este
vie, vibrantă, importantă. Studiile regionale adaptate şi ele noilor vremuri şi abordări
rămân se menŃin în actualitate, geografia umană recunoscând că regiunea rămâne în
continuare o direcŃie, un domeniu principal pentru cercetare.
Analiza spaŃială (matematizată), chiar dacă şi-a pierdut din semnificaŃie (nu mai
este privită ca un panaceu pentru “salvarea” geografiei umane) este practicată în
continuare, înregistrând chiar o revigorare considerabilă odată cu sosirea noului şi
puternicului instrument reprezentat de GIS.207
Se poate observa că « divorŃul » dintre geografia fizică şi geografia umană, având
ca temei revoluŃia cantitativă (analiza antropogeografică, matematizată, „modelată” se
dispensa de contextul fizico-geografic) a fost, peste decenii, continuat cu detaşarea în
cadrul geografiei umane a direcŃiei sociale (socio-geografice) de cea environmentalistă.
Este însă evident şi un alt « tronson » tematic, şi anume cel al sustenabilităŃii, ce pare a
avea un rol integrator, implicând şi geografia fizică.
O ultimă remarcă este legată de reîntoarcerea geografiei umane spre problemele mediului. RelaŃia

dintre oameni şi mediu natural este în ultimii ani pe agenda politică internaŃională, în contextul expansiunii

inexorabile a globalizării. Managementul resurselor (de apă) din Africa aridă, conservarea unor areale mai

puŃin afectate de industrializare din Ńările dezvoltate şi înalt urbanizate, decelarea cauzelor şi inventarierea

consecinŃelor încălzirii globale a Terrei sunt tot atâtea probleme, domenii în care – alături de alŃi specialişti

- antropogeografii şi geografii fizicieni se află din nou împreună.

Se poate spune că astfel, geografia umană s-a întors la originile, la începuturile sale (marcate de

analiza relaŃiei om-mediu) , evident în alte coordonate, în alte condiŃii de analiză şi tratare ştiinŃifică a

realităŃilor spaŃiale, regionale sau globale.

206
P.Jackson, op.cit.,p.93
207
între temele de mare actualitate în geografia umană se evidenŃiază şi cele privitoare la difuzie şi hazard.
Detalii, pentru cei interesaŃi în Ion Nicolae, 2009, op.cit. pp.206-208.
 Avem astfel dovada că geografia, în pofida numeroaselor transformări intervenite
cu deosebire în ultima sută de ani rămâne una singură, unitate dată de obiectul unic de
cercetare şi anume Terra, cu extrem de variatele situaŃii de ordin natural sau social,
generate de modalităŃile de conexare locală, spaŃială a factorilor şi fenomenelor
geografice. “Dacă Pământul ar fi fost neted precum o bilă de biliard, probabil că nu ar fi
existat ştiinŃa noastră, geografia” spunea J.Gottmann, autorul celebrei lucrări
“Megalopolis” (1961).

REZUMAT

În condiŃiile revoluŃiei ştiinŃifice care s-a declanşat după al doilea război mondial,
geografia (umană în particular) s-a văzut nevoită să-şi modifice „agenda de lucru“. S-a
impus o mai mare pronunŃată rigoare ştiinŃifică, „procurată“ de pozitivismul logic şi
analiza locaŃională, elemente caracteristice revoluŃiei cantitative. Aceasta a schimbat
radical demersul geografiei umane care a devenit tot mai mult unui practic-aplicativ. Pe
această cale au fost implementate mai multe modele, inclusiv unele elaborate de geografi
precum Walter Christaller şi Torsten Hägerstrand; s-a trecut la folosirea pe scară largă a
metodelor statistico-matematice.
Geografia umană se apropie tot mai mult de ştiinŃele învecinate (sociologie, ştiinŃa
economică ş.a.) de la care a împrumutat o serie de concepte şi alte elemente de ordin
teoretic şi metodologic. Geografia cantitativă, matematizată nu este însă acceptată de
către întreaga masă a antropogeografilor, în bună măsură şi pentru caracterul ei profund
abstract, detaşată de realitatea spaŃială şi socială concretă.
Se dezvoltă astfel, pe fondul acestor reacŃii de rezistenŃă faŃă de matematizarea
excesivă, noi direcŃii între care geografia umanistă (care pune pe primul plan al cercetării
subiectivismul ) ce are la bază fenomenologia şi existenŃialismul şi geografia radicală ce
îşi are ca temei filosofic structuralismul de sorginte marxistă. Ambele direcŃii sunt mai
apropiate de problemele socio-economice, de percepŃiile membrilor diferitelor comunităŃi
şi societăŃi căutând să înŃeleagă situaŃiile concrete de inegalitate socială, rasială, sexuală
(vezi geografia feministă care explorează - în profil spaŃial - inegalităŃile şi discriminările
la care sunt supuse femeile în societăŃile moderne).
Problematica relaŃiei comunităŃilor /societăŃii cu mediul înconjurător – tot mai
antropizat – se menŃine în atenŃia geografilor umanişti, pe fondul globalizării care
departe a a desfiinŃa specificul local/regional (cum s-ar putea crede la o privire
superficială) contribuie – paradoxal - la sporirea interesului pentru aspectele ce
individualizează o regiune (o Ńară, un Ńinut). Astfel că geografia umană (mai mult ca
niciodată elementul cheie al sintezei regionale) se impune ca o necesitate pe plan
academic şi pe plan general cetăŃenesc.
 AUTOEVALUARE

1. Ce este o paradigmă?. Folosind acest concept prezentaŃi evoluŃia geografiei

(umane) până în zilele noastre.
2. Ce a fost revoluŃia cantitativă ? O modă sau o necesitate a dezvoltării geografiei
umane ?
3. Care credeŃi că au fost părŃile slabe (inacceptabile) ale geografiei matematizate
(bazate pe pozitivismul logic şi analiza locaŃională)?
4. PrezentaŃi modelul locului central (W.Christaller).
5. Ce este geografia umanistă? Prin ce se deosebeşte aceasta de geografia umană
(în general) ?
6. Ce este geografia radicală ? Care este reprezentantul cel mai seamă al acesteia
( n.i. este un geograf englez, cu o lucrare de mare valoare tradusă şi în limba
română, în anul 2002).

Teme de control:
1..RevoluŃia cantitativă – etapă necesară a dezvoltării geografiei umane.
2.Noile orientări în geografia umană apărute în ultimele decenii (geografia
umanistă, geografia radicală).

NOTĂ: Pentru întocmirea referatului se va apela la notele de curs –inclusiv bibliografia

semnalată infrapaginal - şi la informaŃii pertinente culese pe internet.

MODULUL V
GEOGRAFIA UMANĂ/ANTROPOGEOGRAFIA ÎN ROMÂNIA
(repere generale)

ConŃinut:

5.1.Începuturile geografiei româneşti. Aspecte antropogeografice.

5.2.Şcoala geografică românească (valenŃe antropogeografice).
5.3.Dezvoltarea antropogeografiei româneşti până în 1947..
5.4.Antropogeografia românească în perioada comunistă.
5.5.Antropogeografia în perioada postcomunistă.

Obiective:

• Cunoaşterea evoluŃiei geografiei umane/antropogeografiei naŃionale şi a

raporturilor sale cu şcolile geografice din Europa.
• Sublinierea rolului formativ al geografiei umane naŃionale în contextul complex al
europenizării şi al globalizării.
• ÎnŃelegerea corectă a fenomenelor socio-economice şi politice cu impact în mediul
geografic naŃional.

5.1.Începuturile geografiei româneşti.Aspecte antropogeografice.

Geografia românească trebuie să o privim sub un dublu aspect: pe de o parte este

vorba despre cunoaşterea geografică a spaŃiului (azi) românesc, cunoaştere generată de
curiozitatea călătorilor – din varii motive – faŃă de Ńinuturile carpato-ponto-danubiene,
cunoaştere care în cea mai mare parte are o amprentă antropogeografică; pe de altă parte,
aşa cum arăta şi prof.Simion MehedinŃi, este vorba de ştiinŃa/cugetarea geografică, în
latura ei antropogeografică.
InformaŃii geografice despre spaŃiul european conturat ca vatră a poporului român
întâlnim mai întâi la scriitorii antici, greci şi latini (Herodot, Strabon, Pliniu cel
Bătrân ş.a.), interesaŃi să descrie această secvenŃă spaŃio-temporală a barbaricum-
ului, inclusă parŃial, încă din sec.7 î.Hr. în lumea civilizată a vremii prin acele oraşe-
colonii elene de pe Ńărmul Pontului Euxin. InserŃia spaŃiului nord-dunărean în
Imperiul Roman a consolidat, după cum se ştie, semnificaŃia antropogeografică a
acestuia şi a dus la formarea a ceea ce s-a numit mai târziu “insula de latinitate” din
Estul Europei.
InformaŃiile, chiar dacă sunt parcimonioase nu lipsesc nici în acel tot mai
scurt “mileniu de tăcere”, dovadă fiind scrierile bizantine (Iordanes, Constantin
Porfirogenetul , Ana Comnena ş.a.), arabe (Al Idrisi, Al Muqadasi, ultimul aducând, la
mijlocul sec.X, una dintre primele dovezi documentare asupra poporului român, trăitor la
N de Dunăre, “în Ńara pecenegilor”), maghiare (celebra cronică a lui Anonymus, notarul
unui rege maghiar Bela), ruse (Cronica lui Nestor). În unele astfel de izvoare aflăm
informaŃii despre poporul român precum şi despre o intensă vieŃă economică şi urbană la
gurile Dunării (ex. Cronica lui Nestor aminteşte de 80 de oraşe prezente aici – nu toate
desigur pe teritoriul actual al României).
Începând cu secolul al 14-lea informaŃiilor scrise li se adaugă şi cele cartografice,
mai întâi sub forma portulanelor în care aflăm menŃionate porturile de la Dunăre şi
Marea Neagră (Sulina, Chilia, Vicina ş.a.), porturi care se aflau în legături strânse,
comerciale cu oraşele italiene (Genova, cu deosebire).Dintre informaŃiile scrise se
evidenŃiază cele arabe (Ibn Battuta ş.a.), apoi cele ale ale diplomaŃilor vest-europeni
aflaŃi “în tranzit” spre capitala imperiului mongol (ex.Wilem van Ruisbroek).
Cunoaşterea geografică se circumscrie descrierilor de Ńări, continente, itinerarii
descrieri care au dat consistenŃă primelor cosmografii (sec.16, între ele cea realizată
de Sebastian Mőnster, 1544).
Remarcabil este şi faptul că, pentru prima dată, apar scrieri şi hărŃi - asupra
acestui spaŃiu – întocmite de personalităŃi trăitoare pe aceste meleaguri. Este vorba de
umanistul sas Johannes Honter (cu nume latinizat Honterus) autorul lucrării
Rudimenta Cosmographiae precum şi al primei hărŃi dedicate Transilvaniei, hartă
inclusă timp de mai bine de un secol în atlasele geografice întocmite în Vestul
Europei. Elemente de geografie/antropogeografie apar şi în lucrările Hungaria şi
 Chronicon întocmite de umanistul român Nicolaus Olahus (episcop al Ungariei).
Călători străini continuă să străbată Ńinuturilor nord-dunărene lăsând, unii dintre ei,
consemnări asupra naturii locurilor dar mai ales asupra oamenilor şi economiei
locale208
Mai aproape de spiritul geografic modern sunt lucrările realizate la sfârşitul
secolului al 17-lea şi începutul celui următor de către Nicolae Milescu spătarul şi
Dimitrie Cantemir. Nicolae Milescu este autorul primei scrieri (pe plan mondial) cu
caracter geografic şi etnografic asupra Siberiei (Jurnal de călătorie în China) iar
Dimitrie Cantemir elaborează – la cererea Academiei din Berlin, al cărei membru
fusese ales în 1714 – celebra Descriptio Moldaviae, lucrare este însoŃită de o hartă
fapt care îi aduce un plus de valoare geografică209. În łara Românească iese în
evidenŃă tot în această perioadă – de mare înflorire pentru cultura veche românească –
stolnicul Constantin Cantacuzino care tipăreşte la Padova (la 1700) Harta łării
Româneşti, hartă care s-a răspândit repede în Europa, fiind folosită de numeroşi
învăŃaŃi în lucrările lor210.
În secolul al 18-lea apare un mare număr de lucrări geografice şi cartografice
asupra spaŃiului carpato-ponto-danubian întocmite mai ales de ofiŃeri austrieci, ruşi şi
francezi inspirate în mare măsură de lucrările celor doi oameni de cultură amintiŃi,
D.Cantemir şi C.Cantacuzino211. Se poate spune că aceste lucrări autohtone
marchează în fapt începutul literaturii geografice româneşti în care aspectele social-
economice ocupă poziŃii prioritare. Aceste aspecte vor deveni tot mai evidente în
secolul următor când putem vorbi de un adevărat curent statistico-economic, conturat
la începutul istoriei moderne a României.
Avem spre exemplu lucrarea lui Nicolae ŞuŃu NoŃiuni statistice asupra Moldovei
(1849), o adevărată replică peste timp la Descriptio Moldaviae. Lucrarea lui Nicolae
ŞuŃu cuprinde informaŃii despre teritoriu, râuri, climă, produsele solului, faună şi
floră, organizare administrativă, consideraŃii asupra populaŃiei, producŃiei
(agricultură, industrie extractivă, industrie manufacturieră ş.a.), asupra comerŃului ş.a.
O ridicată valoare, nu doar documentară, prezintă şi lucrările întocmite de Ion Ionescu
de la Brad asupra agriculturii practicate în diferite părŃi ale spaŃiului românesc
(Dobrogea, judeŃul Dorohoi, judeŃul MehedinŃi, judeŃul Putna), lucrări întocmite între
1850 şi 1869. Alte lucrări care prefaŃează/anunŃă etapa modernă a geografiei
economice şi umane (a antropogeografiei, cu un singur cuvânt) sunt cele întocmite de
negeografi precum Dimitrie Frunzescu (Dictionaru topograficu şi statisticu al
României, 1872)212, P.S.Aurelian (economist şi om politic, membru al SocietăŃii
Române de Geografie, lucrarea Terra Nostra), M.G.Obedenaru (La Roumanie
economique, d’après les donées les plus recentes,Paris, 1876).

208
A se vedea în acest sens preŃioasa colecŃie de volume intitulată Călători străini despre łările Române,
apărută în ultimele decenii la Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti.
209
Originalul acestei hărŃi fost descoperit de G.Vâlsan la Biblioteca NaŃională din Paris.
210
Având dimensiunile 123/64 cm harta – al cărei original se află acum la British Museum – reprezintă
Muntenia şi Oltenia din punct de vedere fizico-geografic, economic, politico-administrativ şi arheologic.
211
Este demnă de semnalat, de asemenea, lucrarea Notitia principatus Transilvaniae întocmită de Martin
Schmeitzel (sas) la 1725 apreciată drept una din primele încercări de geografie ştiinŃifică de la noi
(cf.P.Binder,1998). În ea, istoria este despărŃită de geografie iar datele geografice sunt trecute printr-un
filtru critic.
212
Lucrare aflată şi în biblioteca FacultăŃii de geografie,Universitatea din Bucureşti.
 Cel mai important moment al ultimei părŃi a secolului al 19-lea a fost reprezentat,
pentru geografie, de înfiinŃarea SocietăŃii Române de Geografie (1875), act la care a
contribuit şi principele de atunci, regele de mai târziu (din 1881) Carol I, fost student
al marelui geograf german Carl Ritter. Societatea a contribuit remarcabil la
răspândirea cunoştinŃelor geografice, la subvenŃionarea/sprijinirea cercetărilor cu
caracter geografic şi etnografic (etnografia românească s-a conturat, ca şi în multe
alte Ńări, în cadrul geografiei) şi pe un plan mai alrg, la geneza geografiei moderne.

5.2.Şcoala geografică românească (valenŃe antropogeografice).

Întemeietorul şcolii geografice moderne româneşti este Simion MehedinŃi (1868-

1962), una din figurile ilustre ale culturii naŃionale, personalitate marcantă în domeniile
geografiei, etnografiei, pedagogiei, animator al vieŃii cultural-literare din prima jumătate
a secolului al 20-lea. Simion MehedinŃi deŃine, dacă putem spune aşa, câteva “superlative
geografice româneşti”: primul bursier al SocietăŃii Române de Geografie trimis în
străinătate (1893), prima teză de doctorat în geografie (1899, Uber die kartographische
Induktion, teză trecută în 1899 la celebrul Fr.Ratzel, unul din fondatorii
antropogeografiei), primul profesor universitar de geografie (Bucureşti, 1900), primul
geograf ales membru al Academiei Române, 1905, membru corespondent, 1915 membru
plin, discursul de recepŃie, în 1920), primul geograf ajuns într-o funcŃie ministerială
(ministru al InstrucŃiunii Publice, 1918), prima sinteză teoretică de excepŃională valoare
asupr geografiei ca ştiinŃă (Terra, 1931). Mai putem menŃionca şi faptul că S.MehedinŃi a
fost şi profesorul (particular) de geografie al principelui Carol (viitorul rege Carol II), cel
care în 1920 a realizat a doua călătorie a unui român în jurul lumii.213 Desigur, pentru noi
cel mai important lucru rămâne întemeierea şcolii geografice moderne româneşti.
Format sub influenŃa unor mari personalităŃi ale geografiei mondiale (P.Vidal de
la Blache, dar mai ales Fr.Ratzel şi F.von Richtofen), Simion MehedinŃi şi-a dezvoltat un
sistem propriu, original, de gândire geografică, pe care l-a transmis colaboratorilor săi şi
l-a făcut cunoscut prin numeroase lucrări, între care magistrala sinteză – unică la vremea
ei – Terra, introducere în geografie ca ştiinŃă, 1931, două volume, 1204 pagini)214
Prin sistemul său de gândire geografică, S:MehedinŃi a devansat nivelul epocii,
opera sa fiind din punct de vedere metodologic valabilă şi în zilele noastre, putând fi
alăturată celor mai perezentative lucrări ale geografiei mondiale. În privinŃa aspectelor
antropogeografice, Terra este doar o introducere în ceea ce urma să fie Ethnos, a doua
lucrare capitală a magistrului, lucrare rămasă mult timp în manuscris (de care nu s-a ştiut
până de curând) şi publiucată foarte târziu, în 2008215.
Viziunea antropogeografică a profesorului S.MehedinŃi este însă consemnată în
numeroase alte lucrări, cu deosebire în cele în care evidenŃiază interacŃiunea dintre
factorii geografici şi dezvoltarea istorică (Le pays et le peuple roumain, 1927, Dacia
Pontică şi Dacia Carpatică, observări antropogeografice, 1928, Qu’est-ce que la
Transylvanie, 1940 ş.a.) De altfel, S.MehedinŃi fundamentează teoretic şi metodologic

213
Primul a fost, c două decenii mai înainte, ing.Bazil Assan.
214
Adevărată replică modernă la “Kosmos”-ul lui Alex.von Humboldt, Terra nu s-a bucurat de o
binemeritată recunoaştere internaŃională (nefiind tradusă..) ; unele recenzii din publicaŃii geografice străine
au semnalat totuşi excepŃionala sa valoare teoretică.
215
S.MehedinŃi, 2008, Ethnos, introducere în studiul omenirii, Edit.Terra, Focşani, 447 p.
antropogeografia românească încă de la primele sale lucrări tipărite – aşa cum sunt cele
ce privesc „Stepa românească din punct de vedere antropogeografic”, 1904, „Obiectul şi
sarcinile antropogeografiei”, 1904 – ca şi prin orientarea Seminarului de Geografie, unde
se dovedeşte preocupat în primul rând de problemele geografiei umane216 Remarcabilă
prin fineŃea şi profunzimea analizei se dovedeşte şi lucrarea apărută în 1916 privitoare la
aşezarea Românei în sud-estul continentului privită sub raport geografic şi etnografic.
Circumscrise antropogeografiei în viziunea sa sunt preocupările etnografice,
domeniu în care S.MehedinŃi este considerat unul dintre teoreticienii atnografiei
naŃionale. Discursul de recepŃie rostit la primirea (formală) în Academia Română217
precum şi amplul studiu „coordonate etnografice: civilizaŃia şi cultura (hilotehnica şi
psihotehnica)” tipărit în 1930218 reprezintă contribuŃii de mare valoare la fundamentarea
etnografiei moderne româneşti219. Latura etnografică a antropogeografiei este evidentă în
lucrarea „Antropogeografia”, manual pentru clasa a VI-a secundară (patru ediŃii, prima
apărută sub numele Geografia umană (!) şi politică, în 1937220). Lucrarea se încheie într-o
manieră impresionantă ce evidenŃiază latura educativă a demersului geografic, clar
exprimată în toate scrierile profesorului Simion MehedinŃi:
„Socoteala cea de pe urmă a cărŃii de faŃă e aceasta: Pământul e casa de educaŃie
a omenirii (C.Ritter). Nu se cuvine să trăiască pe pământ, decât naŃiile care îşi cinstesc
Ńara lor prin muncă necurmată. Iar cine secătuieşte ogorul, cine brăcuieşte pădurile, cine
sălbăticeşte râurile ori le lasă în voia soartei... într-un cuvânt: cine e rău gospodar, acela
pierde moşia lăsată de părinŃi şi ajunge rob la străini şi apoi piere ca un netrebnic”.
George Vâlsan (1885-1935), student şi colaborator al lui Simion MehedinŃi,
cunoscut îndeobşte ca geograf fizician (geomorfolog) are şi contribuŃii de mare valoare în
domeniul antropogeografiei (privită în sens larg, inclusiv etnografia). Amintim în acest
sens lucrările privitoare la popularea łării Româneşti, mai precis a Bărăganului (1912),
la românii din Craina Serbiei (valea Timocului), la vechimea prezenŃei populaŃiei
româneşti în regiunea gurilor Dunării. G.Vâlsan este considerat şi unul din făuritorii
etnografiei moderne naŃionale, graŃie lucrărilor sale cu caracter teoretico-metodologic
(1912, 1927 ş.a.) precum şi activităŃii sale vizând orientarea cercetării etnografice (pe
teren şi/sau muzeistice). G.Vâlsan a coordonat înfiinŃarea Muzeului Etnografic al
Transilvaniei (MET, Cluj), primul muzeu etnografic românesc realizat după principii
moderne, ştiinŃifice.
În lucrările sale el pledează pentru cercetarea etnografică în strânsă legătură cu
cadrul geografic, singura cale menită să asigure etnografiei rigurozitatea ştiinŃifică
necesară. Mai puŃin cunoscute sunt preocupările lui G.Vâlsan în domeniul
cercetării/studierii creaŃiilor populare (ex. basmele), studii rămase în manuscris şi revelate

216
Lucrările acestui seminar – publicate în “Anuarul Seminarului de Geografie şi Antropogeografie” –
sunt şi în biblioteca facultăŃii noastre.
217
Intitulat « Caracterizarea unui popor prin munca şi uneltele sale »
218
realuat împreună cu studiul anterior (nota 10) precum şi alte texte representative în volumul “CivilizaŃie
şi cultură”, Editura Trei, 1999, 385 p.
219
Vezi şi I.Nicolae, Simion MehedinŃi, fondator al etnografiei româneşti, Com.Geogr.. Univ.Buc., VI,
2002.
220
Cf. Costică Neagu, 2007, Simion MehedinŃi, biobibliografie, Edit. FundaŃiei Universitare « Dunărea de
Jos »,GalaŃi, p.105.
lumii ştiinŃifice mult mai târziu (1977)221. În 1920, la numai 35 de ani G.Vâlsan este ales
membru al Academiei Române, o recunoaştere a excepŃionalelor sale calităŃi de om de
ştiinŃă şi universitar.
Constantin Brătescu (1882-1945), de asemenea student şi colaborator al lui
Simion MehedinŃi, se evidenŃiază prin studiile sale de geografie umană (inclusiv
geografie istorică, toponimie ş.a.) asupra spaŃiului ponto-danubian; el este supranumit
“geograful Dobrogei”, contribuind ca nimeni altul la cunoaşterea ştiinŃifică geografică a
acestui spaŃiu românesc. De subliniat faptul că la începutul celui de al treilea deceniu al
secolului trecut Constantin Brătescu a jucat un rol deosebit de important în conturarea
nomenclaturii actuale geografice dobrogene, arătând necesitatea punerii de acord a
realităŃii toponimice cu realitatea etnică222. Profesor la Universitatea din CernăuŃi (din
1924) şi urmaşul prof.S.MehedinŃi – după pensionarea acestuia, 1938 – la Universitatea
din Bucureşti, C.Brătescu a fost de asemenea şi membru (corespondent) al Academiei
Române.
Dintre studenŃii şi colaboratorii lui S.MehedinŃi, cel care s-a dedicat cu precădere
domeniului antropogeografic a fost prof.Vintilă Mihăilescu (1890-1978). Chiar de la
prima sa lucrare publicată (Bucureştii din punct de vedere antropogeografic şi etnografic,
1915), realizată ca teză de licenŃă la îndemnul şi sub îndrumarea mentorului său
S.MehedinŃi) V.Mihăilescu subliniază importanŃa aşezărilor urbane ca domeniu de
cercetare geografică. Prin acest studiu precum şi alte lucrări elaborate în perioada
interbelică între care teza de doctorat „Vlăsia şi Mostiştea” (1924) V.Mihăilescu pune
bazele geografiei urbane româneşti. Analiza oraşului în contextul regional, mai apropiat
sau mai depărtat, a oferit un model urmat de toŃi antropogeografii români preocupaŃi de
această realitate extrem de dinamică numită oraş.
Prof. V.Mihăilescu s-a aplecat şi asupra aşezărilor rurale realizând prima
clasificare morfostructurală (cu certe elemente funcŃionale n.i.) a acestora (1927),
clasificare folosită şi azi de geografi şi etnografi în analiza fenomenului rural. Ca şi
profesorul său, S.MehedinŃi, Vintilă Mihăilescu are contribuŃii fundamentale în domeniul
teoriei geografice (multe incluse în lucrarea Geografie teoretică, apărută în 1968 la
Editura Academiei). Într-o perioadă marcată de o falie profundă, oficializată, dintre
geografia fizică şi geografia economică (n.i. numele desemnând, în perioada comunistă
geografia umană) prof.Vintilă Mihăilescu militează şi demonstrează caracterul unitar al
ştiinŃei geografice. Ales membru corespondent al Academiei Române (înainte de 1948)
este inclus în rândul membrilor plini în anul 1974.
Tot dintre studenŃii lui S.MehedinŃi se evidenŃiază Al.Dimitrescu-Aldem care, după ce a elaborat o
teză de geografiei fizică (privitoare la valea Dunării între Turnu Severin şi Brăila, teză susŃinută în
Germania, 1910) realizează mai multe studii antropogeografice între care se evidenŃiază prin perenitatea
observaŃiilor, a ideilor România în tranzitul sud-est european (1912). Moartea timpurie (1919, 39 ani) a
curmat o carieră ştiinŃifică dintre cele mai promiŃătoare.

221
Unele aprecieri în privinŃa laturii etno-folclorice a activităŃii ştiinŃifice a lui G.Vâlsan aflăm în I.Nicolae
“George Vâlsan – fondator al etnografiei moderne româneşti” (mss, comunicare sesiunea facultăŃii de
geografie, nov. 2002).
222
Până atunci la aproape o jumătate de veac de la inserŃia provinciei dintre Dunăre şi Marea Neagră în
cadrul României, majoritatea localităŃilor aveau denumiri otomane (populaŃia turco-tătară nu mai
reprezenta, după primul război mondial decât o treime din locuitorii provinciei).
 Ultimul223 din galeria marilor geografi cu recunoaştere academică a fost Victor
Tufescu (1908-2000), format la şcoala geografică ieşeană. De o complexitate şi varietate
inegalabilă, opera ştiinŃifică a prof. V.Tufescu s-a realizat în mai mult de 60 de ani (1930-
1994) şi cuprinde peste 250 lucrări (dintre care 15 volume), unele premiate de Academia
Română (al cărei membru a fost ales după 1989)224.Referiri la contribuŃia prof.V.Tufescu
în diferitele domenii ale geografiei umane vom face mai departe în cuprinsul acestui
modul.

5.3.Dezvoltarea antropogeografiei româneşti până în 1947.

Începuturile sale, în perioada modernă, sunt legate de Societatea Geografică
Română, care a sprijinit apariŃia unor studii asupra resurselor naturale, economiei şi
populaŃiei elaborate în ultimele decenii ale secolului al 19-lea de specialişti din domenii
învecinate (ex.I.Vasiliu-Năsturel, Geografia căilor de comunicaŃii în România, 1885,
Nestor V.A. Urechea, Un proiect de geografie socială în România,1902225). După
întemeierea învăŃământului geographic universitar (1900 Bucureşti, 1904 Iaşi), se acordă
o atenŃie prioritară problemelor de geografie umană (antropogeografie), la fundamentarea
teoretică a acesteia contribuind aşa cum arătat anterior, părintele geografiei moderne
româneşti Simion MehedinŃi. Lui i se alătură Ştefan D:Popescu (titularul primei catedre
de geografie de la Universitatea din Iaşi, 1904) cu lucrarea Localizarea industriilor în
România – studiu de geografie economică (1905) şi Gh.Arghirescu, primul profesor de
geografie del a Academia Comercială (Academia de Studii Economice din zilele noastre)
care oferă o foarte modernă definiŃie a geografiei economice226
Geografia populaŃiei şi aşezărilor (sau geografia umană în sens restrâns) – una
din cele mai reprezentative direcŃii ale geografie naŃionale din prima jumătate a secolului
al 20-lea – conturată de S.MehedinŃi, s-a dezvoltat sub influenŃa şcolii franceze de
geografie umană, atât în ceea ce priveşte problematica urmărită cât şi sub aspectul
metodologiei aplicate în lucrările de geografie regională. InfluenŃă majoră au avut-o
lucrările lui Emm.de Martonne (între ele La Valachie, 1902) privind distribuŃia
geografică a populaŃiei din sudul Ńării sau viaŃa pastorală la români. Acest ultim filon – al
păstoritului – va fi cu deosebire valorificat în perioada interbelică, fiindu-i consacrate şi
câteva teze de doctorat (ex. Tiberiu Morariu, ViaŃa pastorală în MunŃii Rodnei, Laurian
Someşan, ViaŃa pastorală în MunŃii Calimani). Tematica “pastorală” abordând una dintre
ocupaŃiile caracteristice poporului nostru şi-a găsit încununarea ceva mai târziu (în 1964)
în celebra lucrare Păstoritul la români al cărei autor Romulus Vuia, geograf ca formaŃie,

223
Până în februarie 2009 când a intrtat în acest « club » extrem de select profesorul Dan Bălteanu
(n.1943), renumit geomorfolog şi cercetător al hazardelor/riscurilor geografice.
224
Mai multe elemente interesante despre viaŃa şi activitatea prof.V.Tufescu aflaŃi în volumul VICTOR
TUFESCU, Bucureşti, 2000, editat de Institutul de Geografie al Academiei române, în cadrul colecŃiei
„Geografi români” şi în volumul omagial apărut în 2008, la centenarul naşterii, editat de Facultatea de
Geografie, Univ.Bucureşti. Acest din urmă volum include şi reeditarea tezei domniei sale de doctorat.
225
Această lucrare apărută în BSRG, 1902, a fost apreciată de către unii geografi români ca oferind ocazia
folosirii pentru prima dată în lume a expresiei geografie socială. Aşa cum s-a arătat la momentul potrivit,
cel care a folosit pentru prima oară această noŃiune a fost E.Reclus (1884).
226
„Geografia este ştiinŃa care studiază fenomenele economice sau mai bine zis activitatea economică a
diferitelor părŃi din omenire, în legătură, în dependenŃele cauzale pe care aceste fenomene, aceasrtă
activitate le are cu mediul înconjurător şi, în primul rând, cu mediul natural”, 1913).
este considerat de majoritatea etnografilor drept fondatorul etnografiei ştiinŃifice
româneşti227.
În perioada interbelică, după desăvârşirea făuririi statului roman unitary (omânia
Mare) câmpul investigaŃiilor se diversifică, geografii români îmbrăŃişând un cerc larg de
probleme: geografie istorică, etnografie, aspecte demografice (nu puŃine abordând
probleme ale minorităŃilor entice), geografia aşezărilor, geografia regională ş.a. Sub
influenŃa lui S.MehedinŃi noile generaŃii de geografi se ocupă cu prioritate de clarificare,
cu argumente geografice, a unor importante probleme legate de originea şi continuitatea
poporului roman în spaŃiul carpato-pontoi-danubian, de relaŃiile cu etniile conlocuitoare
ş.a. Se întocmesc hărŃi entice ale Ńării, se urmăresc deplasările de transhumanŃă 228(ies în
evidenŃă sub acest aspect lucrările Marei N.A.Popp), se analizează repartiŃia teritorială a
populaŃiei (sub variatele sale aspecte) pe baza datelor primului recensământ general
(1930) – cel mai complet care a fost realizat până acum în România. De asemenea se ia
atitudine asupra hotărârilor Dictatului de la Viena229, se argumentează geografic intrarea
României în cel de-al doilea război război mondial. În acel context tulbure european şi
mondial al celui de al patrulea deceniu finalizat tragic prin declanşarea ultimei
conflagraŃii mondiale se dezvoltă geografia politică al cărei reprezentant de seamă a fost
prof.I.Conea (1902-1974). Student şi apoi colaborator al lui S.MehedinŃi, Ion Conea se
evidenŃiază de asemenea prin lucrări de geografie istorică230 şi de toponimie (este
considerat în zilele naostre drept fondatorul toponimiei geografice româneşti). Să
amintim că Ion Conea a fost şi profesorul de geografie al viitorului rege al României,
Mihai I, luările de poziŃie ale fostului suveran – în legătură cu problemele societăŃii
româneşti de azi -dovedind o foarte bună înŃelegere – geografică - a realităŃilor spaŃiale şi
sociale naŃionale în pofida îndelungatei perioade de exil.
Problemele de geografia aşezărilor omeneşti tratate în lucrări speciale sau în
lucrări regionale au reŃinut atenŃia tuturor geografilor interbelici (de la S.MehedinŃi şi
G.Vâlsan la V.Mihăilescu, I.Conea, V.Tufescu, N.Al.Rădulescu ş.a.). Am semnalat
contribuŃia lui V:Mihăilescu; să adăugăm în acest context importantele contribuŃii ale
prof.V.Tufescu la analiza reŃelelor regionale de oraşe (exemplar este în acest sens studiul
dedicat târguşoarelor din Moldova) şi ale prof. N.Al.Rădulescu în evidenŃierea zonelor de
aprovizionare ale oraŃelor. Ultimele se înscriu pe direcŃia trasată de V.Mihăilescu privind
rolul şi influenŃa spaŃială, coordonatoare a centrelor urbane, o problematică nouă, uşor
insolită, dacă avem în vedere nivelul redus de urbanizare al României antebelice (sub ¼
din populaŃia Ńării).
Preocupările de geografie economică au fost de mai mică amploare, aspectele
economice regăsindu-se prioritar în lucrările de geografie regională. Se subliniază, în
227
Teza de doctorat a lui R.Vuia Pădurenii şi łara HaŃegului, 1924, este considerată un model de tratare
etnografică, neegalat până în zilele noastre ( aidoma Câmpiei Române” a lui G.Vâlsan în geomorfologie).
228
Accentul pus pe deplasările oierilor transhumanŃi – menit a argumenta în bună măsură, consistenŃa şi
extensiunea blocului etnic românesc – a fost folosit de unii specialişti străini spre a „dovedi” caracterul
nomad al românilor, făcând o confuzie voită între transhumanŃă (practicată de o populaŃie sedentară) şi
nomadism. Lucrarea lui R.Vuia aminitită mai sus a dovedit că transhumanŃa – spectaculoasă prin
dimensiuni spaŃiale – a avut o poziŃie secundară în ansamblul creşterii animalelor de către români.
229
Vezi în acest sens excelentul studiu ştiinŃific, profund patriotic al lui S.MehedinŃi Qu’est-ce que la
Transylvanie, 1940
230
Teza de doctorat, łara Loviştei –studiu de geografie istorică, 1934 a fost elogios apreciată de
contemporani între care S.MehedinŃi şi N.Iorga. De asemenea trebuie amintită lucrarea cu un profund
aspect teoretic-metodologic Prin geografie umană la o nouă concepŃie a geografiei istorice, 1938.
aceste lucrări, potenŃialul economic variat al Ńării dar şi valorificarea unilaterală a acestuia
(petrol, lemn mai ales) prin implicarea în mare măsură a capitalului străin. Perioada de
mare avânt economic, industrial cu deosebire, de după criza economică mondială de la
începutul anilor ’30, nu a fost reflectată corespunzător în lucrările geografilor vremii,
concentraŃi putem spune, pe problematica indusă de lumea rurală ( sub variatele sale
aspecte).
A revenit altor specialişti sarcina tratării acestor aspecte, industriale, şi să le facă
cunoscute prin intermediul Buletinluui SocietăŃii Române (Regale) de Geografie. Avem
în vedere studiul dedicate industriei metalurgice din Banat şi Transilvania (Şt.Burileanu,
1921), apoi cel ce tratează izvoarele de energie şi aşezarea geografică a diferitelor
industrii în românia (M.Manoilescu, 1922); autor al concepŃiei corporatiste, aplicată pe
alte meleaguri ale globului între care America latină) şi valoroasa sinteză asupra
industriei româneşti (Liliana Georgescu, 1940). Totuşi, prima sinteză asupra geografiei
economice româneşti - apărută în “Enciclopedia României”, 1938 - aparŃine unui geograf,
prof.V.Mihăilescu.
Putem spune, într-o concluzie parŃială asupra perioadei anterioare instaurării
comunismului (1947), că antropogeografia românească era racordată la marile tendinŃe
evidente pe plan mondial, cu un anumit specific generat de situaŃia economico-socială a
Ńării (accent pe lumea rurală, pe cea a micilor aşezări urbane – târguri, pe problemele cu
solidă încărcătură etnografică – vezi păstoritul..). Nu lipsesc tendinŃele novatoare (vezi
domeniul geografiei sociale sau cel al geografiei politice şi al geopoliticii, domeniu în
care s-a remarcat prof.I.Conea) cum nu lipsesc încercările de teoretizare geografică
(S.MehedinŃi, G.Vâlsan, I:Conea şi N.N.Orghidan – autorul unui studiu interesant privitor
la sarcinile şi obiectul de cercetare al geografiei umane)231. Sub raport academic să
amintim apariŃia, în 1947 – litografiată – a cursului de Antropogeografie întocmit de prof.
N.Al.Rădulescu şi Ńinut în faŃa studenŃilor geografi ai UniversităŃii din Bucureşti, curs la
care am făcut apel în mai multe rânduri.
Se poate spune că geografia – prin antropogeografie – s-a angajat în împlinirea
comandamentelor politico-sociale ale vremii, argumentând vechea aserŃiune straboniană
privitoare la caracterul utilitar al geografiei232

5.4.Antropogeografia românească în perioada comunistă.

Cercetările geografice au fost orientate, din primii ani postbelici, prioritar spre
studii regionale, strâns legate de ceea ce s-a numit sarcinile construirii noii societăŃi
socialiste. Marile decalaje existente între provincii sub raportul dezvoltării economice (
mai ales industriale) sunt semnalate încă din 1946 (V.Tufescu Stări economice regionale
oglindite în evoluŃia oraşelor). MulŃi geografi participă direct la activitatea instituŃiilor de

231
A se vedea în acest sens partea finală a modulului III.
232
Vezi mai sus amploarea extraordinară căpătată de studierea păstoritului, a transhumanŃei, a
argumjentării geografice a permanenŃei poporului român în coordonatele spaŃiale naŃionale ivite după
primul război mondial.
organizare şi planificare teritorială. S-au realizat, între altele, studii detaliate, adevărate
monografii, asupra a 80 de oraşe ale Ńării, studii care au stat ulterior la baza remodelării
urbane socialiste. O direcŃie de cercetare care se continuă din anii antebelici, şi care
capătă amploare, este cea a studierii relaŃiilor existente între centrele urbane şi zonele lor
de influenŃă (numite “pe stil vechi” zone de aprovizionare).
O primă realizare majoră, de sinteză asupra geografiei umane româneşti (numită
acum geografie economică) o aflăm în volumul al II-lea al lucrării Monografia
geografică a R.P:Române (1960) unde, sunt evidenŃiate, cu inerentele derapaje de limbaj
(ideologizat) schimbările survenite în geografia umană şi economică a Ńării ca urmare a
politicii de industralizare socialistă şi de cooperativizare a agriculturii. Să subliniem, ca
un element valoros, peren, capitolul dedicat toponimiei din primul volum al acestei
monografii, capitol întocmit de Ion Conea în care se găsesc repere fundamentale teoretice
şi metodologice privitoare la această disciplină de contact a geografiei cu lingvistica şi
istoria. Avem aici şi o primă clasificare geografică a toponimelor, clasificare folosită şi în
prezent ( şi de alŃi specialişti toponimişti).
După 1960 se remarcă o diversificare şi o accentuare a preocupărilor în toate
ramurile antropogeografiei, sub influenŃa cerinŃelor practicii sociale, ale amenajării şi
sistematizării teritoriale. Să subliniem, între altele, realizarea a peste 60 de teze de
doctorat, cele mai multe din domeniul geografiei economice regionale sau ale geografiei
urbane şi rurale. În acelaşi timp, au loc şi o serie de dezbateri teoretico-metodologice
privind unitatea dintre ramurile geografiei fizice şi cele ale geografiei umane şi
economice (exemplu dezbaterea găzduită de revista « Forum » în anul 1965), dezbateri
nu lipsite de “farmecul” ideologiei marxist-leniniste. În acelaşi timp eforturile unor
geografi din vechea generaŃie (în primul rând ale prof.V.Mihăilescu) au făcut ca
geografia românească să-şi păstreze, în general, un caracter unitar şi să nu se “spargă” în
două geografii distincte, aşa cum s-a întâmplat în URSS-ul învecinat.
Clarificarea metodologicăa impus o viziune integratoare asupra obiectului de
studiu, asupra structurii geografiei umane (şi economice), în care se dezvoltă concepŃia
sistemică. Elemente valoroase ale acestei concepŃii le aflăm în lucrările de referinŃă ale
marilor înaintaşi, în primul rând în Terra prof.Simion MehedinŃi. tot mai mult se folosesc
metodele statistico-matematice, semnalând în acest fel racordarea antropogeografiei
române la tendinŃele existente pe plan mondial (induse de revoluŃia cantitativă233, vezi
modulul IV). Este evident un fapt şi anume că penuria de date, explicabilă prin controlul
excesiv al statului, al partidului, asupra mijloacelor de informare a limitat această acŃiune
de modernizare a geografiei umane româneşti. Simptomatic este faptul că geografia
socială, atât de prezentă în geografia occidentală contemporană, a fost practic absentă,
primii paşi concreŃi fiind făcuŃi abia după 1990 (a se vedea şi cursurile universitare de
Geografie socială introduce în programa şcolară în 1993-94). O serie de lucrări de
doctorat, în parte publicate, fac dovada aplicării serioase (în raport cu baza de date
existentă la acel moment…) a metodelor şi mijloacelor moderne de investigare şi
interpetare a datelor şi informaŃiilor spaŃiale (Vasile Nimigeanu, 1971, Ioan Ianoş, 1982,
Vasile Surd, 1982, Silviu NeguŃ, 1983).
O dezvoltare importantă o înregistrează geografia urbană. S-a trecut de la vechile
abordări în spiritul geografiei clasice franceze, la cele ce pun în evidenŃă funcŃiunile
îndeplinite de oraşe pe plan local, regional sau naŃional. La începutul anilor ’60 apar
233
Revezi partea a IV-a a cursului (modulul precedent).
primele clasificări funcŃionale din partea a două colective coordonate de prof.
V.Mihăilescu şi respectiv prof. I.Şandru de la Universitatea din Iaşi. Se realizează (în
1970) de către prof. V.Cucu, personalitate a geografiei postbelice, prima sinteză modernă
asupra oraşelor României234, Al.Ungureanu, membru corespondent al Academiei Române
(ales după 1990) publică la rândul său zece ani mai târziu prima (şi ultima) sinteză
geografică modernă asupra oraşelor din Moldova iar D.I.Oancea o primă sinteză asupra
unei grupări urbane (GalaŃi-Brăila, 1973).
Se creează astfel condiŃii favorabile pentru promovarea consecventă a multiplelor
aspecte teoretice, metodologice şi practice privind habitatul urban, atât ca formă a
aşezărilor urbane, cât mai ales ca formă a organizării teritoriale a economiei. Pe acest
fond se evidenŃiază fundamentele concepŃiei geografice asupra urbanizării – proces privit
ca ireversibil (ceea ce este corect la scara întregii Ńări) – o amploare deosebită
cunoscând cercetările privind legăturile dintre urbanizare, dezvoltare economică, diverse
tipuri de habitat şi calitatea mediului înconjurător.

Noile aspecte vizează:

• Gradul de urbanizare a judeŃelor, creşterea numeric şi repartiŃia oraşelor Ńării
(în lucrări ale geografilor de la Universitatea Bucureşti între care C.Herbst,
A.Rădoi, I.Popovici ş.a.);
• Rolul social-economic al oraşelor mici (de cercetători de la Univesitatea din
Cluj şi de la Institutul de Geografie al Academiei precum P.Deică şi I.Ianoş);
• Procesul de urbanizare (Vasile Cucu), de formare a grupărilor urbane şi a
sistemelor teritoriale de oraşe (numeroşi cercetători de la Universitatea din
Bucureşti şi de la Institutul de Geografie al Academiei);
• Zonele periurbane235 (apare, în 1973 teza de doctorat asupra zonei periurbane
a Bucureştilor, cea mai complexă dintre aceste spaŃii învecinate oraşelor mari;
apar mai mult studii realizate de un colectiv de la Universitatea Bucureşti
format din Ludmila Panaite, Nicolae Caloianu, Maria ChiŃu);
• Sistematizarea urbană şi rurală (promotor fiind prof.V.Cucu, autor şi al unui
volum special dedicat acestei probleme, 1977) conectată la triada învăŃământ-
cercetare-producŃie, care, pusă în practică, a antrenat marea majoritate a
geografilor, atât a celor din sfera geografiei umane cât şi a geografiei fizice;
• Aşezările de tip satelit (demonstrând o anumită maturitate căpătată de reŃeaua
urbană a Ńării, mai ales în anumite secvenŃe regionale cum este cea din sudul

234
În anii ’20 prof. I.Simionescu, membru al Academiei Române, geolog şi geograf a publicat o primă
monografie/prezentare a aşezărilor urbane - “Oraşele României” - realizată în manieră clasică, descriptivă.
235
Există o anumită dispută privitoare la numele pe care trebuie să-l poarte spaŃiul adiacent oraşului
(indiferent de mărimea acestuia) dar “modelat” de către acesta; termenul mai vechi, propus de
V:Mihăilescu – zone de aprovizionare, a fost treptat abandonat (sau folosit tot mai rar) spre a fi înlocuit cu
cel de zonă preorăşenească (un calc după termenul din limba rusă пригородная зона), zonă periurbană (de
majoritatea geografilor (deocamdată) sau zonă suburbană. Asupra relaŃiei oraş-spaŃiu înconjurător există o
teză de doctorat elaborată îndelung şi susŃinută în 1999 de Ion Nicolae (Suburbanismul ca fenomen
geografic în România, Editura Meronia, 2002)
 Transilvaniei, analizată de către colectivul Ludmila Panaite, Nicolae Caloianu,
Gheorghe Dragu)236
• Ierarhizarea social-economică a oraşelor (Vasile Cucu, 1973).
În geografia rurală a fost elaborat conceptul de complex rural privit ca o realitate
social-teritorială, în care vatra, moşia/hotarul, populaŃia şi activităŃile sale trebuie
analizate în strânsă corelaŃie. Apare o primă clasificare funcŃională a aşezărilor rurale
(realizată în 1960 de un colectiv de la Institutul de Geografie al Academiei condus de Ion
Băcănaru, geograf cu pregătire şi în domeniul sociologiei) urmate de aplicări la nivel
regional, cel mai adesea în cadrul unor teze de doctorat (dar nu numai) analizând situaŃii
concrete din SubcarpaŃi, Delta Dunării, Dobrogea, Colinele Tutovei ş.a.
Alte studii au abordat aspecte privitoare la gruparea sau dispersia aşezărilor
rurale, distribuŃia pe altitudine a acestora (Cl.Giurcăneanu cu o masivă teză de doctorat
asupra satului din CarpaŃi), dezvoltarea industrială a satelor, urbanizarea satelor
(corelată, desigur, cu industralizarea întregului spaŃiu naŃional), metodologia stabilirii
potenŃialului economic al aşezărilor rurale (E:Molnar, Universitatea din Cluj, 1967).
În geografia populaŃiei precumpănesc în această perioadă, comunistă, problemele
privind evoluŃia repartiŃiei teritoriale şi structura acesteia (a populaŃiei), structura mişcării
migratorii interne (revelând şi continuare, pe un plan mai redus, acel deplasări sezoniere
ale lucrătorilor la pădure/butinarilor maramureşeni, sau ale celor antrenaŃi în muncile
agricole ş.a.), atât la scară naŃională cât mai ales în cadrul diferitelor unităŃi teritoriale –
administrative sau naturale – unele aspecte de geografie aplicată (I.Şandru,1967)237, la
care se aduagă hărŃi de profil, precum cele asupra mobilităŃii populaŃiei şi a forŃei de
muncă (din Atlasul Geografic NaŃional, 1978).
În cadrul geografiei economice s-a realizat trecerea de la faza descriptiv-
calitativă, de început, la analiza complexă a factorilor care determină dezvoltarea şi
structura teritorială a ramurilor economiei naŃionale, precum şi a implicaŃiilor în
modificarea peisajului geografic. Acest domeniu s-a dovedit - privit acum retrospectiv şi
în alte condiŃii socialo-politice - unul îmbibat de frazeologia ideologică comunistă fără
însă ca aceasta să acopepre/ecraneze observaŃia adesea critică a aspectelor negative
implicate de “construcŃia socialismului biruitor”. AtenŃia se îndreaptă prioritar spre
problemele de tipologie şi regionare a industriei în ansamblu sau pe ramuri, precizându-
se cu acest prilej, conŃinutul unor categorii texonomice: regiunea, nodul industrial,
gruparea, centrul industrial, zona funcŃională industrial-urbană, platforma industrială
(termen preluat din limbajul practicienilor negeografi) ş.a. Se evidenŃiază în această
direcŃie activitatea depusă de o serie de colective de geografi de la Universitatea din
Bucureşti (coordonatori fiind prof.C.Herbst sau prof.I.Popovici).
Au fost abordate totodată, aspecte ale structurii industriei în profil regional, ale
prezentării diferitelor ramuri (tot mai multe, pe măsura adâncirii procesului
industrializării) a raportului dintre industrializare, urbanizare şi mediul înconjurător (la
începutul anilor ’70) geografia românească înscriindu-se astfel în curentul mai larg,
mondial care a condus la prima conferinŃă asupra stării mediului Ńinută la Stockholm sub
236
O prezentare diacronică a acestei reŃele urbane sud-transilvane o aflăm într-un studiu realizat de Ion
Nicolae(1979).
237
În toamna anului 1967 a fost organizat la Univesitatea din Cluj un simpozion naŃional dedicat geografiei
aplicate/aplicative care a mobilizat majoritatea numelor sonore (sau mai tinere) ale geografiei româneşti.
Comunicările susŃinute atunci au fost publicate într-un număr special al revistei Studia Universitatis Babeş-
Bolyai, seria geografie (anul 1967).
egida ONU (iunie 1972)238. Problemele geografice ale industriei au o largă reflectare în
numeroase studii regionale ca şi în hărŃile tematice din cuprinsul Atlasului NaŃional
(realizat în anii ’70). Geografii consemnau şi analizau astfel impactul în teritoriu al
intensului (considerat acum excesiv sau oricum prost orientat structural şi teritorial)
proces al industrializării socialiste, cauză a numeroase traume şi dezechilibre în teritoriu,
“operaŃionale” în perioada postcomunistă.
Geografia agriculturii şi a utilizării terenurilor a cunoscut, de asemenea, noi
dezvoltări care au reflectat şi analizat transformările suferite de acest domeniu vital al
economiei în procesul cooperativizării, al modernizării socialiste. S-au analizat aspectele
utilizării terenurilor, ale utilizării forŃei de muncă în agricultură, dezvoltarea diferitelor
ramuri agricole; de asemenea s-a analizat formarea şi funcŃionalitatea agricolă a zonelor
periurbane (cu un specific claral activităŃilor agricole legat de solicitările centrelor urbane
învecinate), apoi problemele tipologiei agricole realizându-se şi o primă sinteză asupra
geografiei agriculturii din România (un volum de mai multe sute de pagini, cu numeroase
hărŃi, publicat de colectivul N:Al.Rădulescu, I.Velcea, N.Petrescu, 1968).
Studiile de geografie a transporturilor şi a căilor de comunicaŃii deşi mai puŃine
au surprins varietatea modalităŃilor de transport (mărfuri şi călători), modificările
intervenite în infrastructura căilor de comunicaŃii, dinamica şi structura traficului de
mărfuri şi călători, legăturile economice, ariile de convergenŃă a transporturilor. Un loc
important îl deŃin studiile consacrate transporturilor maritime şi fluviale (Alexandra
Ghenovici, Chr.Stan) şi transporturilor feroviare (I.LeŃea, geograf aflat azi pe meleaguri
californiene n.i.).
Geografia turismului s-a dezvoltat ca ramură interdisciplinară în raport direct cu
intensificarea valorificării potenŃialului turistic natural şi social-cultural, o contribuŃie
importantă revenind colocviilor naŃionale organizate periodic, începând cu 1968, de
Institutul de Geografie şi de Institutul de Economia ComerŃului Interior şi a turismului,
lucrările susŃinute fiind publicate ulterior în volume speciale. Printre problemele abordate
sunt de reŃinut cele privitoare la regionarea turistică239, turismul internaŃional (revigorat
după anul 1967, declarat An InternaŃional al Turismului)240, tipuri de localităŃi turistice,
dezvoltarea turismului în profil regional. Dintre hărŃile de geografie a turismului se
evidenŃiază cele din Atlasul NaŃional (1977).
În sfârşit s-au realizat şi o serie de regionări economico-geografice241 care
reflectă pe de o parte modificările intervenite în structura teritorială socio-economică
generate de politica partidului unic al cărei scop era crearea unei noi societăŃi (şi a unui
“om nou”, “om” evident acum în perioada de tranziŃie) iar pe de altă parte ideologizarea
gândirrii geografice; acest din urmă fapt a transformat în bună măsură geografia

238
În 1971 a fost organizat de către secŃia de geografie a UniversităŃii din Bucureşti un simpozion dedicat
acestei probleme devenite de mare acuitate, simpozion cu o largă participare naonală (pe lângă geografi au
participat economişti, arhitecŃi, sociologi, urbanişti).
239
O primă regionare a întâlnim în 1945 şi aparŃine prof.N.Al.Rădulescu, pe atunci profesor la Academia
Comercială, instituŃie de învăŃământ superior economic în care geografia (economică) este preuenză încă de
la începuturile sale (fondată în 1913).
240
O analiză complexă privind turismul romînesc în contextul regional sud-est european/balcanic o aflăm
într-un studiu publicat în 1980 în Revue roumaine….(autori I.Nicolae, Ş.Dragomirescu)
241
Nivelul superior al acestora a fost atins în volumul al II-lea al Geografiei României (lucrare
reprezentativă pentru geografia postbelică, mai cunoscută fiind sub numele de Tratatul de geografie a
României)
românească într-un instrument al politicii statului comunist şi a limitat câmpul de
investigare al geografiei umane.

5.5.Antropogeografia în perioada postcomunistă

RevoluŃia din decembrie 1989 a produs, cum este şi firesc, modificări

semnificative şi în sfera geografiei umane. Ea a scăpat de “corsetul” indicaŃiilor şi
programelor dezvoltării multilaterale şi echilibrate în profil teritorial, de îngrădirile legate
de comunicarea cu geografia occidentală, în puŃine cuvinte, s-a produs şi o eliberare a
geografiei umane/antropogeografiei domeniul cel mai vitregit al geografiei româneşti. Nu
putem totuşi să nu observăm că în pofida obstacolelor ideologice, politice, geografia
umană a marcat progrese evidente (vezi prezentările de mai sus), progrese limitate de
restricŃiile în calea colaborării directe şi indirecte (pe calea bibliografiei) cu geografii din
alte Ńări (cu deosebire cu cei din Europa Occidentală). Aşa cum s-a văzut din paginile
precedente (modulul IV) geografia umană a cunoscut profunde transformări teoretico-
metodologice în ultimele decenii, doar parŃial reverberate în geografia românească.
Acum, după 1989, sursele de informare (statistică dar nu numai) s-au liberalizat,
elementele capabil de prelucrat s-au multiplicat (vezi chestionarele mult mai complexe ce
au stat la baza recensămintelor din 1992 şi 2002), dar cel mai mare câştig a fost credem,
libertatea de mişcare, dincolo de graniŃele Ńării. Numeroşi tineri geografi au beneficiat de
burse de specializare pe lângă instituŃii şi universităŃi reputate din Occident, manifestările
ştiinŃifice internaŃionale, cu participare românescă s-au înmulŃit, devenind acŃiuni
obişnuite (înainte de 1989 participarea la o asemenea reuniune era un adevărat eveniment
ce dădea naştere şi la suspiciuni legate de aprobarea deplasării peste hotare, evident în
scop ştiinŃific).
S-au modificat, modernizat planurile de învăŃământ, s-au introdus discipline noi
precum geografia socială şi geografia culturală, s-au organizat stagii de masterat care
au adâncit cunoaşterea pe direcŃii specializate, mai înguste, în maniera celor din
geografia occidentală.242 Se poate spune că acum, pe plan instituŃional şi al programelor
de pregătire, geografia umană/antropogeografia românească este pe deplin racordată
mişcării geografice internaŃionale. Efectele acestor modificări de optică şi abordare a
problemelor de geografie umană se văd încă de pe acum dar va fi nevoie de mai mult
timp pentru ca ele să se înstăpânească.
Trebuie adăugat în finalul acestei scurte prezentări a geografiei umane postbelice
un aspect care se află la contactul geografiei umane cu geografia regională. Este vorba de
prezenŃa geografilor – din varii generaŃii – în prezentarea antropogeografică a spaŃiilor
extraromâneşti atât în contextul universitar (cursuri de geografia continentelor structurate
în anii ‘60-’70 pe geografia Ńărilor socialiste şi geografia Ńărilor capitaliste 243) cât şi în cel

242
MenŃionăm în acest context masteratul de geopolitică, dezvoltat la Academia de Studii Economice de
către profesorul Silviu NeguŃ.
243
Această abordare politizată a realităŃii geografice mondiale dădea naştere în rândul studenŃilor geografi
la variante care mai de care mai “interesante”. Una dintre ele era legată de “posibilitatea” proclamării SUA
(stat care era tratat pe aproape un semestru în anul IV de studii) drept Ńară socialistă - în vara care separa
anul III (în care se preda cursul de geografie a Ńărilor socialiste) de anul IV (în care se predau Ńările
capitaliste) - situaŃie în care studenŃii “ar fi scăpat” de un mare volum de muncă !!! Evident totul era o
simplă utopie amuzantă care evidenŃia însă nefirescul unei asemenea tratări a problemelor de ordin
publicist, editorial. S-au remarcat în această direcŃie o serie de geografi de la
Universitatea din Bucureşti (C.Herbst, I.Popovici, V.Hilt, N.Caloianu, I.LeŃea, I.Nicolae)
cât şi de la Universitatea Al.I.Cuza –Iaşi (Al.Ungureanu, I.Hârjoabă ş.a.). Un adevărat
eveniment editorial l-a reprezentat “Enciclopedia statelor lumii” (prima ediŃie 1975,
ultima - a XI-a, în anul 2008)244, care a făcut posibile informaŃii despre lumea (din afară)
cu rigoare ştiinŃifică într-o formulă enciclopedică, informaŃii care, nu de puŃine ori s-au
constituit în probe, argumente ale unor voci dizidente din societatea românească. Într-o
Românie cu o televiune naŃională oferind în anii ’80 - zilnic - două ore de program
dominat de realizările “Iepocii de aur”, lucrarea amintită s-a dovedit a fi o adevărată
fereastră spre lumea în care România era tot mai izolată (sub raport politic dar nu numai).
Acum, într-o vreme a informaŃiei “internetizate” cu zeci de posturi de televiziune
accesibile la orice oră din zi sau noapte, interesul pentru lumea ce ne înconjoară este mai
uşor de satisfăcut. Rămâne însă în sarcina antropogeografilor sistematizarea acestor
informaŃii, revelarea aspectelor celor mai semnificative sub raportul relaŃiilor tot mai
complexe între societate (sub forma statelor dar şi a companiilor transnaŃionale şi a altor
forme de organizare) şi mediul înconjurător, mediu tot mai marcat (pozitiv dar şi negativ)
de intervenŃia antropică sau cu o expresie mai concisă înŃelegerea corectă a lumii în care
trăim. Nu este puŃin lucru şi de aceea geografii (antropogeografii) sunt mai necesari ca
oricând.

REZUMAT

Geografia umană românească modernă este în consonanŃă cu evoluŃia de

ansamblu a societăŃii româneşti. A parcurs cu paşi fermi drumul deschis de profesorul
Simion MehedinŃi (doctorand al lui Fr.Ratzel) personalitate impunătoare a culturii
naŃionale care a creat o adevărată şcoală. În cadrul acesteia s-au remarcat G.Vâlsan
(primul geograf cu doctorat susŃinut în Ńară, 1914), C.Brătescu, V.Mihăilescu, I.Conea
foşti studenŃi ai lui Simion MehedinŃi deveniŃi la rândul lor formatori de excepŃie, cu
merite incontestabile în direcŃionarea ştiinŃei geografice (antropogeografice) precum şi în
deschiderea de noi orizonturi parageografice (a se vedea etnografia – ce are în
S.MehedinŃi şi GVâlsan doi dintre fondatorii etnografiei ştiinŃifice moderne; toponimia şi
geopolitica în ambele evidenŃiindu-se Ion Conea). Şcoala geografică ieşeană are ca
produs de excepŃie pe prof.V.Tufescu, membru al Academiei Române, cel care s-a simŃit
“acasă” atât în geomorfologie sau geografie regională, cât şi în geografia economică,
geografia istorică sau geografia turismului (oferind pagini antologice de geografie
pitorească, umanistă cu un termen mai nou).
Geografia umană a răspuns la comandamentele epocii – atât a celei interbelice
(vezi accentul pus în studiile geografilor pe problematica lumii rurale şi mai ales a
păstoritului) cât şi a celei postbelice-comuniste (a se vedea studiile destinate
sistematizării teritoriului şi aşezărilor rurale, între altele).Pe această cale,
antropogeografia românească verifică vechiul adagio strabonian referitor la utilitatea
evidentă, necesară a studiilor geografice. Complexitatea crescândă a societăŃii româneşti

antropogeografic. De altfel în anii ’80 s-a trecut la prezentarea regională a continentelor, indiferent de
regimul politic al Ńărilor existente.
244
Autorii primei ediŃii (în ordine alfabetică): Horia Matei (istoric), Silviu NeguŃ (geograf, azi profesor la
ASE), Ion Nicolae (geograf, autorul cursului de faŃă), Nicolae Şteflea (politolog).
(efect al modernizării, urbanizării, industrializării ş.a.) a oferit un câmp larg de cercetare
şi exprimare (ştiinŃifică) geografiei umane – identificate în perioada comunistă cu
geografia economică şi numai autoexilul intern impus de regimul comunist a făcut ca
progresele ştiinŃei noastre să fie mai puŃin vizibile şi elocvente pe plan internaŃional.
Lucrurile tind să se remedieze în vremurile noastre în care participările
geografilor români din toate generaŃiile (fapt îmbucurător, mai ales acelor tineri) la
manifestările ştiinŃifice internaŃionale (inclusiv la congresele UIG) au devenit un fapt
obişnuit. Lucrările capitale ale geografiei româneşti de-a lungul secolului abia încheiat
sunt Marele DicŃionar Geografic al României (la începutul sec.20), Monografia
geografică a R.P.Română (l960), Atlasul Geografic NaŃional (anii ’70) şi Geografia
României (“Tratatul”…apărut în cinci volume, primul în 1983, ultimul în anul 2005).
Geografia românească şi-a lărgit şi baza teritorială universitară, pe lângă cele trei mari
centre – cu adevărate şcoli – Bucureşti, Iaşi şi Cluj-Napoca, afirmându-se după 1990 mai
ales colective de antropogeografi de la Timişoara, Oradea, Târgovişte şi Suceava.

Autoevaluare

1. Care sunt momentele mai importante ale perioadei preomoderne ale geografiei umane româneşti ?
2. Care sunt meritele majore ale întemeietorului geografiei (umane) româneşti –
Simion MehedinŃi ?
3. PrecizaŃi contextul socio-economic interbelic şi menŃionaŃi principalele direcŃii ale
cercetării antropogeografice de până la instaurarea regimului comunist ?
4. PrecizaŃi contextul socio-politic şi economic de după 1948 şi impactul acestuia
asupra evoluŃiei geografiei umane (economice) naŃionale ?
5. Care au fost, în viziunea dvs, consecinŃele negative ale imixtiunii politicului în
domeniul ştiinŃei antropogeografice naŃionale ?
6. Care credeŃi că pot fi principalele direcŃii de acŃiune ale geografiei umane romîneşti
actuale (aveŃi în vedere şi elementele oferite în cadrul modulului IV)?

Teme de control:
1.Antropogeografia în lucrările- despre spaŃiul românesc apărute până spre
1900.
2.Simion MehedinŃi – fondatorul antropogeografiei româneşti
3.Geografia umană în perioada interbelică.
4. Geografia umană/economică în perioada comunistă.

Notă: pentru elaborarea referatelor se vor folosi notele de curs precum şi lucrări
incluse în bibliografia finală a cursului sau menŃionate infrapaginal.
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Bailly, A., Beguin, H., 1995, Introduction à la géographie humaine, ed.5-a, Masson,
Paris
Brunhes, J. (1925), La Géographie Humaine,troisième edition,I, Félix Alcan, Paris
Chamussy, H.(1988), Les chemins de la géographie, Grenoble, http://igu.ijf-grenoble.fr
Claval, P. (2003), Géographie culturelle, une nouvelle approche des sociétés et des
milieux, Armand Colin, Paris.
Donisă, I. (1977), Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei, EDP, Bucureşti.
Erdeli G. et al (1999), DicŃionar de Geografie umană, Edit. Corint, Bucureşti.
Febvre, L. (1922), La Terre et l’evolution humaine, Paris.
Harvey, D. (1969), Explanation in Geography, Edward Arnold, London.
Harvey, D. (2002), CondiŃia postmodernităŃii, o cercetare asupra originilor schimbării
culturale, Edit. Amarcord, Timişoara.
Haggett, P. (1965), Locational Analysis in Human Geography, Arnold, London,
Haggett, P. (1979), Geography, A Modern Synthesis, Harper and Row, New York.
Hartshorne, R. (1959), Perspective on the Nature of the Geography, Rand McNally,
Chicago
Holt-Jensen, A.(1988), Geography – History and Concepts, Paul Chapman Publishing
Ltd.
Ielenicz, M., Comănescu, L. (2003), Geografie fizică generală, Bazele geografiei fizice,
Edit. Universitară, Bucureşti.
Johnston, R.J., Gregory, D., Smith, D.M. (1995), The Dictionary of Human Geography,
Third Edition, Blackwell, Oxford.
Kant, Imm. (1999), Géographie, Phisische Geographie,Aubier, Paris.
May, J.A., 1970, Kant’s Concept of Geography and its relation to recent geographical
thought, University of Toronto Press, Toronto
MehedinŃi, S.(1931), Terra, introducere în geografie ca ştiinŃă, Ed. Ciornei, Bucureşti
MehedinŃi, S. (1943), Opere complete, vol.I, Introducere în geografie, FundaŃia Regală
pentru Literatură şi Artă, Bucureşti.
Mihăilescu, V. (1968), Geografia teoretică, Edit. Academiei, Bucureşti.
Popovici, I., Mănescu, L. (1973), Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei, partea a
II-a, Edit. UniversităŃii Bucureşti.
Rădulescu, N.Al. (1947), Curs de antropogeografie pentru anii I şi II, (litografiat),
Bucureşti.
Réclus, E. (1905-1908), L’Homme et la Terre (6 vol.), Paris.
Vallaux, C. (1925), Les sciences géographiques, Alcan, Paris.
Vidal de la Blache, P. (1921), Principes de la geographie humaine, Alcan, Paris
***(1960), Monografia geografică a R.P.Române, vol.I, Edit.Academiei, Bucureşti.
*** (1983, 1984), Geografia României, vol. I, II, Edit. Academiei, Bucureşti

Notă: alte numeroase surse informative au fost incluse infrapaginal în cuprinsul cursului