TEMA NR.

17
ELECTRICITATE STATICĂ

Dr. ing. Păun Florin Adrian, Dr. ing. Părăian

Mihaela, Dr. ing. Vătavu Niculina, Dr. ing. Jurca
Adrian Marius, Dr. ing. Lupu Leonard,
Drd. ing. Gabor Dan Sorin, Drd. Ing. Popa Cătălin
Mihai

1. INTRODUCERE

Electricitatea statică este un fenomen des întâlnit în practică. Ea poate

să fie parte a unui proces tehnologic cum este de exemplu vopsirea în câmp
electrostatic, tipărirea, sortarea materialelor în câmp electrostatic, etc.
De cele mai multe ori, însă, electricitatea statică poate să apară ca un
fenomen nedorit, întâmplător care poate constitui un risc (incendii şi explozii,
detonarea intempestivă a capselor detonante electrice, acţionarea
intempestivă a aparaturii sensibile de comanda şi control, şoc electric la
persoane) sau poate produce deranjamente în procese de prelucrare a
materialelor, de exemplu, datorită lipirii foliilor.
De asemenea, electricitatea statică poate duce la deteriorarea
dispozitivelor electronice pe durata fabricării, manipulării sau utilizarării lor
Problemele ce decurg din electricitatea statică sunt cauzate în general
de materialele neconductoare/electroizolante care se pot electriza cu uşurinţă ,
pot acumula şi reţine sarcinile pe o perioadă îndelungată şi apoi pot descărca
aceste sarcini cu o energie suficient de mare ca să cauzeze un risc.
Descărcările părţilor conductive încărcate, izolate, pot duce la scântei
incendive, dar acestea pot fi prevenite cu uşurinţă prin legare la pământ.
Între riscurile care pot să fie generate de electricitatea statică, acela de
iniţiere a unei atmosfere explozive sau a explozivilor propriu-zişi ocupă un rol
important întrucât exploziile pot duce la imense pagube materiale şi la pierderi
de vieţi omeneşti.

2. FORMAREA, ACUMULAREA ȘI DESCĂRCAREA SARCINILOR

ELECTROSTATICE

Acumularea şi descărcarea sarcinilor electrostatice poate da naştere la

pericole şi probleme într-un domeniu larg de ramuri industriale sau medii de
lucru şi la pericole de aprindere şi explozie în special în industriile chimică,
farmaceutică, a petrolului şi de prelucrare a alimentelor.
Formarea şi acumularea sarcinilor electrostatice are loc ca urmare a
mecanismelor de electrizare.
Unul din mecanismele de electrizare care duce la apariţia şi formarea
sarcinilor electrostatice este electrizarea de contact. Două materiale de natură
diferită care sunt aduse în contact şi separate apoi, vor purta sarcini
electrostatice egale ca mărime şi de semne contrare.
De asemenea o altă componentă a mecanismului de electrizare o
reprezintă electrizarea prin inducţie caz în care produsele conductoare pot fi
încărcate cu sarcini de natură electrostatică de la un alt obiect încărcat aflat în

440
apropiere. Produsele pot primi, de asemenea, sarcini prin transfer fie direct de
la alte obiecte, fie prin influenţă, printr-un curent de ioni.

Figura 1 – Electrizarea de Figura 2 – Electrizarea prin inducţie

contact

Figura 3 – Acumularea sarcinii în Figura 4 – Acumularea sarcinii în

procesele industriale procesele industriale

A – conductă cu flanşe izolante A – pe folia unui ambalaj

B – recipient metalic pe un material
plastic
C – aşchii metalice într-un recipient
din plastic
D – persoană cu încălţăminte izolantă
E – flanşe metalice pe un material
plastic
B – într-o linie de exhaustare a
prafului confecţionată din material
plastic
C – într-un filtru de praf, pe sacii din
material neconductiv
D – într-un filtru de praf, în masa de
praf izolant

441
Figura 5 – Formarea şi descărcarea sarcinii într-un siloz

A – lichid neconductiv care

curge într-o conductă (metal,
sticlă, plastic);
B – turnarea unui lichid
neconductiv într-un alt
recipient;
C – amestecarea unui lichid
neconductiv;
D – pulverizarea unui lichid
(conductiv sau neconductiv)

Figura 6 – Acumularea sarcinilor în practică

442
 În figura 7 se pot observa etapele pentru evaluarea pericolului de
producere a unei explozii şi/sau incendiu în cazul acumulării şi descărcării
sarcinilor electrice acumulate pe un echipament sau produs.

Separare sarcină

Acumulare sarcină pe Acumulare sarcină pe

echipament produs

Disipare sarcină Disipare sarcină

Descărcare Descărcare

Aprindere Aprindere

Atmosferă explozivă

Explozie şi/sau Incendiu

Figura 7 - Producerea unei explozii/incendiu datorită sarcinilor

electrostatice
Cantitatea de sarcină electrică acumulată pe un echipament sau
produs determină valoarea potenţialului electric. Valoarea potenţialului unui
conductor izolat este dată de relaţia:

V = I  R (1 — e-I/R)
unde:
V - potenţialul conductorului (V);
C - capacitatea electrică (F);
R - rezistenţa electrică de scurgere la pământ ();
I - curentul de încărcare electrostatică (A);
t - timpul de la începerea încărcării.

Vmax = I  R
Frecarea, un caz particular al electrizării de contact este adesea
responsabilă de electrizări majore care duc la riscuri deosebite în prezenţa
unei atmosfere explozive sau a altor dispozitive de siguranţă sensibile.
Principalii factori care determină gradul de electrizare a
materialelor/produselor prin frecare sunt: natura materialelor, suprafaţa de
contact, presiunea de contact, viteza de deplasare relativă, frecvenţa/durata
frecării şi condiţiile de mediu.

443
 2.1 Tipuri de descărcări electrostatice

Sarcina acumulată pe un solid sau pe un lichid creează pericol doar

daca aceasta este transmisă pe un alt corp sau către pământ. Aceste
descărcări variază mult ca tip şi grad potenţial de iniţiere.

Scânteile

O scânteie reprezintă o descărcare între doi conductori solizi sau lichizi.

Se caracterizează printr-un canal de descărcare luminos foarte bine definit ce
transportă un curent cu densitate mare. Ionizarea gazului din canal este
completă pe toată lungimea sa. Descărcarea este foarte rapidă şi de mare
intensitate.
O scânteie are loc între doi conductori atunci când intensitatea
câmpului dintre ei depășește puterea electrică a atmosferei. Diferența de
potențial dintre conductori necesară pentru a produce declanșarea, depinde
atât de forma cât şi de distanța dintre conductori.
De exemplu, intensitatea câmpului de descărcare necesară pentru
suprafețe plane sau cu raza mare de cel puțin 10 mm fiecare este de
cca. 3 MVm-1 pentru cazul aerului normal şi crește odată cu descreșterea
distanței dintre ele.
Deoarece obiectele între care se formează scânteia sunt conductori,
majoritatea sarcinii stocate trece prin scânteie. În practică, aceasta disipează
majoritatea energiei stocate. Energia scânteii între un corp conductor şi un
obiect legat la pământare bun conductor poate fi calculată utilizând formula de
mai jos:

W = QV = 1/2CV2
unde:
W este energia disipată, în jouli;
Q este cantitatea de sarcină a conductorului, în coulombi;
V este potențialul, în volți;
C este capacitatea, în farazi.

Aceasta este valoarea maximă a energiei iar energia din scânteie este
mai mică dacă există o anumită rezistență în calea de descărcare la pământ.
Valorile tipice pentru capacitățile conductorilor sunt date în tabelul 1.

Tabelul 1: Valorile capacităţilor pentru conductori tipici

Obiect Capacitate (pF*)

Elemente metalice mici (recipiente, mufe) 10 – 20
Containere mici (recipiente,tamburi de 50l) 10 – 100
Containere de marime medie (de la 250l la 500l) 50 – 300
Elemente de importanta mare dintr-o uzina 100 – 1000
(vase de reactie) aflate în vecinatatea unei retele de pamântare
Corpul uman 100 – 300
* 1 pF = 1x10-12 F

444
 Exemplu de calcul a energiei de descărcare a scânteii:

O toba metalica nelegata la reteaua de pamântare este umplută cu praf

de la o unitate de mărunţit. Într-o astfel de situaţie; curentul de încărcare I,
poate fi 10-7 A; o rezistenta de scurgere la pamânt a tobei R, 1011 ; iar
capacitatea sa C = 50 pF. Tensiunea maxima pe toba va fi:

Vmax = IR = 10 kV

şi energia maximă eliberată la descărcarea scânteii este:

Wmax = 1/2CV2max= 2,5 mJ

Figura 8 – Descărcări tip scânteie Figura 9 – Prevenirea

în practică descărcărilor tip scânteie prin
măsuri de legare la pământ a
A – între recipientul metalic aşezat pe fiecărei părţi conductive
placa izolantă şi pamânt
B – între persoana care poartă
încălţăminte izolantă şi pământ
C – între conducta metalică montată
cu garnituri izolante şi pământ
D – între lichidul conductiv din
recipientul de plastic şi pământ

445
 Corona

Acest tip descărcare are loc în zonele ascutite sau la marginile

conductorilor, de exmplu suprafete cu o raza mica de curbura. Corona poate
avea loc când un astfel de conductor este legat la pamânt şi miscat în directia
unui obiect puternic încarcat sau daca i se mareste foarte mult potentialul
conductorului.
Descărcarea are loc datorita faptului ca, câmpul electric în zona
suprafetelor ascutite este foarte ridicat ( 3 MV/m). Deoarece câmpul situat
mai departe de respectiva suprafata scade rapid zona de ionizare nu se
întinde departe de acest câmp. Poate fi directionat catre obiectul cu sarcina
sau , în cazul unui conductor cu potential ridicat, poate fi directionat în directia
opusa conductorului.
Descărcările de tip Corona sunt dificil de observat dar în situatia unei
lumini difuze se poate observa o mica pâlpâire lânga respectivul punct. În
afara acestei regiuni ionizate, ionii se pot împrastia, polaritatea lor fiind
dependenta de directia câmpului.
Densitatea energetica din descărcare este mult mai mica comparativ cu
cea de la descărcarea de tip scânteie şi de aceea descărcările de tip Corona
nu prezint pericol de initiere de incendii.
Totuşi în unele situaţii, de exemplu, dacă se înregistrează o creştere a
potenţialului conductorului ascuţit, efectul Corona se poate transforma într-o
scânteie între respectivul conductor şi un alt obiect.

Figura 10 – Descărcare tip corona

Descărcări de tip perie

Aceste descărcări pot avea loc atunci când conductori rotunzi (opuși
celor ascuțiți) legați la rețeaua de pământare sunt deplasați către obiecte
încărcate cu sarcina, slab conducătoare, de exemplu, între degetul unei
persoane şi o suprafata de plastic.
Aceste descărcări au o durata scurta,în conditii normale şi pot fi
observate şi auzite. Spre deosebire de descărcările tip scânteie, aceste
descărcări au tendinta de a implica doar o mica parte din sarcina asociata cu
sistemul iar descărcarea nu leaga doua obiecte.
În ciuda acestui fapt, descărcările de tip perie pot aprinde gazele şi
vaporii cei mai inflamabili. Nu exista nici o dovada totusi care să demonstreze
ca pulberile, chiar şi cele mai sensibile, pot fi aprinse de descărcările de tip
perie.
446
 Figura 11 – Descărcare tip perie

Figura 12 – Descărcări tip Figura 13 – Prevenirea descărcărilor tip

perie în practică perie
A – de la granulele din rezervor
B – de la lichidul neconductiv
încărcat
C – de la norul de praf încărcat

447
 Descărcările tip perie de propagare

Pentru acest tip de descărcare este necesar să existe o coală (un strat)
de material de mare rezistivitate şi cu o rezistență dielectrică mare cu cele
două suprafețe puternic încărcate cu sarcină dar de polaritate opusă.
Descărcarea este inițiată de o conectare electrică (scurtcircuit) între
cele două suprafețe. De cele mai multe ori are o formă arborescentă
strălucitoare şi este însoțită de un zgomot puternic. Coala de material
încărcată bipolar poate fi “liberă în spațiu” sau, de cele mai multe ori, să aibă o
suprafață cu un contact intim cu un material bun conductor (în mod normal
legat la rețeaua de pământare).
Scurtcircuitul poate fi obținut prin:
- străpungerea suprafeței (mecanic sau cu un echipament electric);
- prin apropierea ambelor suprafețe simultan de doi electrozi
conectați electric; sau
- atunci când una din suprafețe este legată la rețeaua de pământare
atingând cealaltă suprafață cu un conductor legat la rețeaua de pământare.
Descărcarea adună cea mai mare parte din sarcinile distribuite de pe
suprafețele slab conductoare şi le canalizează acolo unde are loc
scurtcircuitul. Condițiile necesare pentru acest tip de descărcare pot fi destul
de dificil de îndeplinit, în special pentru cazul colilor groase.
În majoritatea situațiilor o grosime mai mare de 8 mm este suficientă
pentru a preveni descărcările de tip perie de propagare. Pentru colile mai
subțiri de aceasta valoare, este necesară o densitate de sarcină de suprafață
de cel puțin 2,5 x 10 -4 C/m2.
O altă cerință este aceea ca tensiunea de rupere prin materialul izolator
să fie mai mare de 4 kV. Aceasta înseamna ca sarcina pe straturile de vopsea
nu dă naștere în mod normal la descărcări de tip perie de propagare.
NOTĂ: Trebuie avută mare atenție atunci când se utilizează criteriul de 4 kV.
De exemplu straturile groase de materiale țesute sau poroase pot rezista la tensiuni
mai mari de 4 kV dar nu generează descărcări de tip perie de propagare dacă nu au
încorporat un strat de material etanș, de exemplu unul capabil să reziste la tensiuni
mai mari de 4 kV.
Energia eliberată în cursul unor astfel de descărcări poate fi mare
(1 J sau mai mare); depinde de zonă, grosimea şi densitatea de sarcină de
suprafață a colii încărcate. Descărcările pot provoca aprinderea gazelor
explozive, a vaporilor sau a atmosferelor încărcate cu praf.

448
 Figura 14 – Descărcare tip perie de propagare

A – conductă prevăzută pe
interior cu o acoperire izolantă;
B – filtru de praf prevăzut pe
interior cu un strat de material
izolant;
C – recipient de depozitare din
material izolant pentru
materiale vrac;
D – transportor care
funcţionează la viteză ridicată

Figura 15 – Exemple din practică de descărcări perie de propagare

Descărcări de tip fulger

În principiu aceste descărcări au loc în interiorul norilor de praf sau de

la norii de praf către pamânt atunci când intensitatea câmpului este destul de
ridicată datorită particulelor de sarcină. Astfel de descărcări de tip fulger au
putut fi observate în norii de cenușă în timpul erupției vulcanilor.
Aceste descărcări sunt în mod evident capabile să aprindă prafuri usor
inflamabile, dar nu au fost niociodata observate în norii de praf ce iau naștere
în timpul operațiilor industriale.

449
 Conform investigațiilor experimentale este puțin probabil ca aceste
descărcări să aibă loc în interiorul silozurilor cu un volum mai mic de 60 m3 sau
în silozuri cu un diametru mai mic de trei metri indiferent de înălțime.
Aceste dimensiuni nu reprezintă în mod necesar limitele maxime de
securitate, aceste dimensiuni au la bază mărimea echipamentului utilizat în
investigațiile mai sus menționate.
Este puțin probabil ca aceste descărcări să aibă loc în silozuri mai mari
sau containere deoarece intensitățile câmpului rămân mai mici de 500 kV/m.

Descărcări de tip con

Atunci când silozurile sau containerele mari sunt umplute cu un praf

puternic încărcat, slab conductor, se generează o zonă de densitate mare de
sarcină de spațiu în interiorul grămezii de praf.
Acest lucru conduce la apariția unor câmpuri electrice în partea
superioară a grămezii. În această situație au fost observate descărcări
importante (de formă radială în cazul containerelor cilindrice) de-a lungul
suprafeței.
Condițiile necesare pentru acest tip de descărcare sunt foarte
complexe; factorii cei mai importanți sunt rezistivitatea prafului vrac, curentul
de încărcare, volumul şi geometria prafului vrac şi mărimea particulei. S-a
constat că pot fi aprinse atmosferele cu gaze şi vapori inflamabili cât şi
atmosferele încărcate cu praf combustibil sensibil.
Pe baza ultimelor rezultate obținute energia medie eliberată în timpul
unor astfel de descărcări depinde de diametrul silozului şi mărimea particulei
ce formează grămada de praf. Pentru silozuri cu diametre cuprinse între 0,5 şi
3 m şi mărimea granulelor de praf între 0,1 şi 3 mm energia eliberată de
descărcările de tip con poate fi estimată cu următoarea formulă:

W = 5,22 × D3,36 × d1,46

unde:
W - limita superioară a energiei descărcării de tip con, în mJ;
D - diametrul silozului bun conductor legat la rețeaua de pământare, în m;
d - diametrul mediu al granulelor de praf ce formează conul, în mm.

După cum rezultă din formula de mai sus descărcările tip con formate
din prafurile grosiere au o energie mult mai mare comparativ cu cea generată
de prafurile fine. Astfel cea mai periculoasă situație este atunci când granulele
slab conductoare sunt puse împreună cu prafurile fine formând un nor de praf
cu energie minimă de aprindere scăzută.

3. CERINŢE DE SECURITATE PENTRU REDUCEREA RISCURILOR

DE APRINDERE A AMOSFERELOR POTENŢIAL EXPLOZIVE PRIN
DESCĂRCĂRI ELECTROSTATICE

Având în vedere considerentele teoretice privind formarea, acumularea

şi descărcarea electricităţii statice, prezentate mai sus, se pot defini o serie de
măsuri de protecţie care se pot aplica, după caz, pentru prevenirea pericolului
de incendii şi/sau explozii după cum urmează:
450
 ✓ legarea la pământ;
✓ utilizarea unor materiale adecvate;
✓ antistatizarea materialelor, îndeosebi a celor utilizate pentru
confecţionarea îmbrăcămintei de protecţie;
✓ alegerea formei constructive adecvate (suprafaţa, distanţa faţă de
elemente conductoare legate la pământ, grosimi materiale neconductive);
✓ evitarea frecărilor periculoase (limitarea vitezei de deplasare la benzi
sau a vitezei de curgere prin conducte);
✓ condiţii de mediu (umidităţi ridicate);
✓ utilizarea neutralizatoarelor de sarcini.
Asigurarea securităţii în industrie în locuri cu atmosferă potenţial
explozivă presupune analizarea fiecărei situaţii în parte atât în ce priveşte
potenţialele surse de electrizare cât şi probabilitatea prezenţei şi persistenţei
atmosferei explozive şi stabilirea măsurilor de protecţie adecvate pentru
reducerea riscului la un nivel acceptabil. În standardul SR EN 1127-1:2011
sunt date, la modul general, măsurile de protecţie împotriva pericolelor de
aprindere cauzate de electricitatea statică în industrie după cum urmează:
Dacă s-au identificat pericolele cauzate de electricitatea statică, în
funcţie de categorie, trebuie respectate următoarele prescripţii specifice pentru
echipamente, sisteme de protecție şi componente:
Toate categoriile. Cea mai importantă măsură de protecţie este legarea
tuturor părţilor conductive care s-ar putea încărca periculos şi legarea lor la
pământ. Această măsură de protecţie însă nu este suficientă în prezenţa
materialelor neconductive. În acest caz, trebuie evitate nivelurile periculoase
de încărcare a părţilor şi materialelor neconductive, inclusiv solidele, lichidele
şi prafurile. Aceste informaţii trebuie incluse în informaţiile de utilizare.
Categoria 1 - Trebuie eliminate descărcările incendive şi trebuie să se
ţină seama de rarele disfuncţionări.
Categoria 2 - Să nu se producă descărcări incendive în timpul utilizării
prevăzute a instalaţiilor, inclusiv întreţinerea şi curăţarea sau în timpul
disfuncţionărilor care pot fi anticipate în mod normal.
Categoria 3 - De regulă, alte măsuri decât cele de legare la pământ
sunt necesare doar dacă se produc frecvent descărcări incendive (de exemplu
în cazul curelelor de transmisie inadecvat conductive).

3.1 Măsuri de protecţie împotriva electricităţii statice pentru

aparatura destinată utilizării în zone de gaze, vapori şi/sau ceţuri
inflamabile

Echipamentele electrice trebuie astfel concepute încât, în condiţii

normale de utilizare, întreţinere şi curăţare, pericolul de aprindere datorită
sarcinilor electrostatice trebuie să fie evitat. Această cerinţă trebuie îndeplinită
prin una din următoarele:
a) prin alegerea adecvată a materialului astfel încât rezistenţa de
suprafață să corespundă cu limitele precizate mai jos:
- 109 Ω măsurată la (50 ± 5) % umiditate relativă; sau
- 1011 Ω măsurată la (30 ± 5) % umiditate relativă

451
 b) prin limitarea ariei suprafeţei părţilor nemetalice ale carcaselor aşa
cum este prezentat în tabelul 3.
Aria suprafeţei este definită după cum urmează:
• pentru materiale sub formă de foi, aria trebuie să fie aria expusă
(care se poate încărca);
• pentru obiecte curbe, aria trebuie să fie proiecţia obiectului care dă
aria maximă;
• pentru părţi nemetalice individuale, aria trebuie evaluată
independent dacă acestea sunt separate prin rame conductoare legate la
pământ.
Valorile ariei suprafeţei pot fi crescute cu un factor de patru dacă aria
expusă a materialului nemetalic este înconjurată de sau în contact cu rame
conductoare legate la pământ.
Ca alternativă, pentru părţile lungi cu suprafeţe nemetalice cum sunt
ţevile, barele sau frânghiile, aria suprafeţei nu trebuie să fie luată în
considerare, dar diametrele sau lăţimile trebuie să nu depăşească valorile
indicate în tabelul 4. Cablurile de conectare a circuitelor externe se consideră
că nu intră în această cerinţă.
c) prin limitarea stratului nemetalic legat la o suprafaţă conductivă.
Grosimea stratului nemetalic nu trebuie să depăşească valorile prezentate în
tabelul 5 sau tensiunea de străpungere trebuie să fie  4 kV (măsurată pe
grosimea materialului izolant conform metodei descrisă în IEC 60243-1);
d) prin asigurarea unei acoperiri conductive. Suprafeţele nemetalice pot
fi acoperite cu un strat conductiv lipit permanent. Rezistenţa dintre acoperire şi
fie punctul de lipire (în cazul echipamentelor pentru instalaţii fixe), fie cel mai
îndepărtat punct de contact potenţial cu carcasa (în cazul echipamentului
portabil), nu trebuie să depăşească 109 Ω. Echipamentul trebuie marcat cu "X",
iar documentaţia trebuie să furnizeze informaţii cu privire la utilizarea
conexiunii prin lipire (pentru echipamentul fix) şi să ofere informaţii care să
permită utilizatorului să decidă asupra durabilităţii materialului de acoperire cu
privire la condiţiile de mediu înconjurător;
e) pentru instalaţiile fixe unde instalarea este destinată să minimizeze
riscul de descărcări electrostatice, prin marcarea echipamentului cu "X".
Instrucţiunile trebuie să prevadă îndrumări pentru utilizator în scopul
minimizării riscului provenit de la descărcările electrostatice.
Tabelul 3 – Limitarea ariilor suprafețelor

Aria maximă a suprafeţei

mm2
Echipament de Grupa II
Echipament Nivel de
de Grupa I protecţie al Grupa IIA Grupa IIB Grupa IIC
echipamentului
EPL Ga 5 000 2 500 400
10 000 EPL Gb 10 000 10 000 2 000
EPL Gc 10 000 10 000 2 000

452
 Tabelul 4 – Diametrul maxim sau lățimea maximă

Diametrul maxim sau lăţimea maximă

mm
Echipament de Grupa II
Echipament Nivel de
de Grupa I protecţie al Grupa IIA Grupa IIB Grupa IIC
echipamentului
EPL Ga 3 3 1
30 EPL Gb 30 30 20
EPL Gc 30 30 20

Tabelul 5 – Limitarea grosimii stratului nemetalic

Grosime maximă
mm
Echipament de Grupa II
Echipament
de Grupa I Nivel de protecţie
Grupa IIA Grupa IIB Grupa IIC
al echipamentului
EPL Ga 2 2 0,2
2 EPL Gb 2 2 0,2
EPL Gc 2 2 0,2

Aceste limitări ale grosimii nu se aplică straturilor nemetalice a căror

rezistenţă de suprafaţă este mai mică decât 109 Ω sau 1011 Ω.
Unul dintre motivele principale pentru limitarea grosimii este că
grosimea maximă a stratului nemetalic este destinată să permită disiparea
sarcinii, prin izolaţie, la pământ. Prin aceste mijloace sarcina electrostatică nu
este posibil să atingă niveluri de aprindere.

3.2 Măsuri de protecţie împotriva electricităţii statice pentru

aparatura destinată utilizării în zone de praf

Echipamentele metalice vopsite/acoperite şi echipamentele din

materiale plastice trebuie să fie astfel concepute încât în condiţii normale de
utilizare, pericolul de aprindere datorat descărcărilor de tip corona pe suprafaţă
să fie evitat.
Carcasele din material plastic nu pot fi încărcate la o astfel de densitate
critică de sarcină astfel încât să fie generate descărcări corona pe suprafaţă.
Totuşi, nu trebuie instalate alte suprafeţe plane conductoare extinse în
interiorul carcasei la o distanţă mai mică de 8 mm de suprafaţa exterioară.
Dacă se utilizează un material plastic cu o arie a suprafeţei care
depăşeşte 500 mm2 ca şi acoperire pentru un material conductiv, materialul
plastic trebuie să aibă una sau mai multe din următoarele caracteristici:

453
 - prin selectarea adecvată a materialului astfel încât rezistenţa de
suprafaţă corespunde cerințelor de testare conform SR EN 60079-0:2015,
pct. 26.13;
- o tensiune de străpungere  4 kV (măsurată pe grosimea materialului
izolant, conform cu metoda descrisă în IEC 60243-1);
- o grosime a izolaţiei exterioare pe părţile metalice  8 mm.
NOTĂ: - Izolaţia exterioară de 8 mm şi chiar mai mare pe părţile metalice, cum
ar fi sonde de măsurare sau componente similare, face ca propagarea descărcărilor
corona să nu mai fie posibil să apară. Atunci când se evaluează grosimea minimă a
izolaţiei care urmează să fie utilizată sau specificată, este necesar să se ţină seama de
uzurile previzibile în conditii normale de utilizare.
- prin marcarea cu "X" a echipamentului. Aceasta este aplicabilă doar
pentru echipamentul destinat instalaţiilor fixe unde instalarea este destinată să
minimizeze riscul de descărcări electrostatice. Instrucţiunile trebuie să prevadă
îndrumări pentru utilizator în scopul minimizării riscului provenit de la
descărcările electrostatice.

Tabelul 6 - Restricţii privind mărimea materialelor solide izolante în arii

periculoase

Zona Grupa I Grupa IIA Grupa IIB Grupa IIC Grupa III
aria lăţime aria max. lăţime aria max. lăţime aria lăţime aria lăţime
max. max. (mm2) max. (mm2) max. max. max. max. max.
(mm2) (mm) (mm) (mm) (mm2) (mm) (mm2) (mm)
0 5000 3 2500 3 400 1 - -
1 10000 30 10000 30 2000 20 - -
10000 30
2 Fără limite de Fără limite de Fără limite de
mărime (dar a mărime (dar a mărime (dar a -
se vedea ***) se vedea ***) se vedea ***)
20 Fără limite
21 - - - - - de mărime
22 (dar a se
vedea ***)

NOTA 1 - Criteriul lăţimii se aplică conductelor subţiri, mantalelor de cablu şi

altor materiale izolante care au lăţimi sau diametre mici.
NOTA 2 - Pentru conducte sau tuburi subţiri care conţin lichide sau pulberi în
curgere pot fi necesare diametre chiar mai mici.

*** Restricţiile de folosire pentru materialele izolante în arii periculoase

depinde de clasificarea ariei periculoase conform SR EN 60079-10-1 şi
SR EN 60079-10-2:

- în zona 0 materialele solide izolante trebuie folosite numai dacă

mecanisme de încărcare capabile să genereze potenţiale periculoase nu vor
apărea nici în funcţionarea normală (inclusiv întreţinere şi curăţare) nici în
cazul rarelor funcţionări defectuoase;
- în zona 1 materialele solide izolante trebuie folosite numai dacă
mecanisme de încărcare capabile să genereze potenţiale periculoase nu apar

454
nici în funcţionarea normală (inclusiv întreţinere şi curăţare), nici în cazul
funcţionărilor defectuoase previzibile;
- în zona 2 materialele solide izolante trebuie folosite numai dacă
mecanisme de încărcare capabile să genereze potenţiale periculoase este
improbabil să apară în funcţionarea normală (inclusiv întreţinere şi curăţare).
- în zonele 20, 21 şi 22 trebuie acordată atenţie descărcărilor în
scânteie, perie, con şi perie de propagare. Totuşi experienţa practică, dovezile
experimentale şi lipsa incidentelor arată că descărcările în perie nu aprind nici
chiar norii de praf sensibil în absenţa unui gaz inflamabil.

3.3 Măsuri de protecţie împotriva electricităţii statice pentru

instalaţiile din ariile periculoase Ex

Prevenirea electricităţii statice în instalaţiile industriale comportă

utilizarea unor echipamente tehnice şi materiale adecvate din punct de vedere
al riscurilor generate de prezenţa sarcinilor electrostatice la care se adaugă
aplicarea măsurilor şi principiile generale de protecţie.
Spre exemplu, una dintre măsurile generale de protecţie la care se face
referire este legarea la pământ a rezervoarele metalice, structurile
rezervoarelor şi orice alt obiect metalic izolat asociat fie intenţionat fie
întâmplător în cazul operaţiilor de manipulare a lichidelor inflamabile.
În lipsa legării la pământ şi a izolării acestora faţă de pământ, datorită
mecanismelor de încărcare, s-ar genera un potenţial electrostatic ridicat. De
aceea toate părţile conductive ale unui sistem de manipulare a lichidelor
trebuie să fie legate corect la pământ.
Foarte important în acest caz este şi inspectarea rezervoarelor metalice
pentru a se asigura că nu există obiecte metalice libere, de exemplu un bidon
care să plutească în lichid (conductor izolat).
Lichidele pot deveni încărcate electrostatic atunci când se mișcă în
raport cu substanțele solide sau dacă există două sau mai multe faze lichide
imiscibile și există mișcare. Pulverizarea lichidelor poate crea, de asemenea, o
ceață sau un spray puternic încărcate.
Nivelul acumulării de sarcină într-un anumit lichid și, prin urmare,
pericolul electrostatic care poate fi creat depinde de conductivitatea sa
electrică și de constanta dielectrică (permitivitatea relativă r).
Pentru a descrie posibilele pericole și mijloacele de prevenire asociate,
conductivitățile lichidelor au fost clasificate după cum urmează:
- conductivitate ridicată > 10 000 ρS/m;
- conductivitate medie între 25 x r ρS/m și 10 000 ρS/m;
- conductivitate joasă < 25 x r ρS/m.
Pentru lichidele cu o constantă dielectrică de aproximativ 2 (de
exemplu, hidrocarburi), aceste clasificări se reduc la:
- conductivitate ridicată > 10 000 ρS/m;
- conductivitate medie între 50 ρS/m și 10 000 ρS/m;
- conductivitate joasă < 50 ρS/m.
Nivelurile periculoase de acumulare a sarcinilor sunt cel mai frecvent
asociate cu lichidele cu conductivitate joasă. Cu toate acestea, niveluri
periculoase pot să apără la lichidele cu conductivitate medie sau ridicată în
procese care produc ceață sau jeturi, atunci când transportă lichide de
455
conductivitate medie prin conducte izolatoare sau în timpul operațiilor de
amestecare în două faze.
În general, solvenții polari cum ar fi alcoolii, cetonele și apa au o
conductivitate ridicată, în timp ce hidrocarburile lichide saturate și aromatele
purificate au o conductivitate scăzută.
Un lichid cu conductivitate ridicată sau medie trebuie considerat un
element conductiv sau disipativ și trebuie să fie legat la pământ.
Atunci când un rezervor este umplut cu un lichid încărcat de
conductivitate joasă, sarcina care se acumulează în lichidul din interiorul
rezervorului creează câmpuri și potențiale electrice atât în lichid cât și în spațiul
de vapori al rezervorului. Datorită potențialelor mari pe suprafața lichidă, pot să
apară descărcări de tip perie între suprafața lichidului încărcat și părțile
metalice ale structurii rezervorului.
Studiile arată că hidrocarburile alifatice, cum ar fi propanul, pot fi
aprinse prin descărcări de tip perie de la un electrod legat la pământ dacă
potențialul suprafeței lichide depășește 25 kV.
Un pericol de aprindere poate să apară la potențiale mult mai mici (de
obicei 5 kV - 10 kV) dacă în rezervor sunt prezenți conductori izolați cum ar fi
cutii metalice plutitoare sau componente legate necorespunzător sau dacă
recipientul are o căptușeală izolantă, fără un punct de contact pentru legarea la
pământ a lichidului și este umplut cu un lichid care este suficient de conductiv
pentru a produce scântei.
Conductorii izolați, cum ar fi rezervoarele metalice, structurile
rezervoarelor sau orice alte obiecte metalice izolate asociate în mod deliberat
sau accidental cu manipularea lichidului, pot dobândi potențiale mari datorită
încărcării lichidului. Acest lucru poate conduce la apariția descărcărilor de tip
scânteie.
Aceste descărcări sunt deosebit de periculoase, deoarece pot, de
obicei, să aprindă vaporii inflamabili la potențiale mult mai mici decât
descărcările de tip perie. Prin urmare, toate părțile conductoare ale unui sistem
de manipulare a lichidelor trebuie conectate corespunzător la pământ. De
asemenea, persoanele care manipulează lichide inflamabile ar trebui, să fie
legate la pământ.
Rezervoarele ar trebui să fie inspectate în mod regulat pentru a se
asigura că nu există obiecte conductive libere, nelegate, de exemplu un
recipient plutitor pe lichid.
Limitarea generării sarcinilor în astfel de sisteme poate fi asigurată prin
ţinerea sub control a parametrilor de proces relevanţi. Măsurile
corespunzătoare de control în acest sens sunt următoarele:
1. Operaţii de umplere a rezevoarelor:
✓ limitarea vitezei de curgere în conducta de alimentare a rezervorului
prin limitarea debitului de pompare sau mărind diametrul conductei de
alimentare;
✓ asigurarea unui timp de rezidenţă suficient pentru relaxarea
sarcinilor în aval de pompe şi filtre;
✓ evitarea unei a doua faze imiscibile dispersate în lichid;
✓ evitarea umplerii prin stropire, folosind orificii de intrare aflate la
fundul rezervorului sau folosind o conductă de umplere care să ajungă
aproape de fundul rezervorului.
456
 2. Operaţii de amestecare sau agitare:
✓ limitarea valorii energiei de intrare sau viteza de vârf a agitatorului;
✓ evitarea dacă este posibil prezenţa unei a doua fază imiscibilă în
lichid;
✓ utilizarea unei faze continue cu conductivitate ridicată.
3. Operaţii de curăţare a rezervorului cu jeturi lichide:
✓ limitarea presiunii lichidului şi cantităţii de material trecut prin
maşinile de spălat;
✓ evitarea acumulării unei a doua faze imiscibile în lichidul de spălare
în special dacă lichidul de spălare se recirculează;
✓ evitarea jeturile neîntrerupte care pot forma volume mari de lichid
izolate.
În situaţiile în care nu este posibilă evitarea unei atmosfere inflamabile,
riscul de aprindere poate fi controlat prin limitarea acumulării sarcinilor. Pentru
componente ale sistemului de manipulare acest lucru implică legarea
conductorilor solizi la pământ şi dacă este necesar înlocuirea componentelor
izolante ale sistemului cu componente disipative sau conductive.
Pentru lichidele propriu-zise, cea mai eficientă metodă de disipare a
sarcinilor este de a creşte conductivitatea lichidului prin folosirea aditivilor
disipativi (SDA) disponibili în comerţ. Dacă sunt adăugaţi la un lichid în
concentraţii foarte mici, de ordinul a părţi/milion aceşti aditivi pot creşte imediat
conductivitatea la nivele care previn acumularea periculoasă de sarcini.
Metode alternative de îmbunătăţire a disipării sarcinilor sunt de a înlocui
un solvent izolant (conductivitate mică) cu unul mai conductiv (conductivitate
mare sau medie) sau de a adăuga un solvent conductiv miscibil la unul izolant.
Cantitatea de solvent conductiv necesară depinde de lichidele implicate şi de
nivelul de conductivitate necesar.
Curelele folosite pentru transmiterea acţionării sau benzile de transport
materiale solide pot genera o cantitate considerabilă de sarcini şi pot deveni un
pericol de aprindere datorită continuei separări a suprafeţelor de contact (în
principal un ax de acţionare şi o bandă).
Cantitatea de sarcină dobândită depinde de materialul benzii
transportoare ca şi de materialele axului de acţionare şi a rolelor şi creşte cu
viteza şi tensiunea benzii şi cu lăţimea ariei de contact
Sarcinile acumulate de bandă pot fi disipate în siguranţă numai spre
pământ prin rolele conductive legate la pământ, dacă banda de transport este
suficient de disipativă. Nu se poate aştepta ca o bandă conductivă sau
disipativă să preia sarcinile acumulate de produsul izolant transportat.
Straturile de vaselină sau reziduuri de pe bandă pot creşte capacitatea
de încărcare a benzii şi de asemenea rezistenţa sa, iar acest lucru poate
creşte pericolul de încărcare. Trebuie acordată atenţie ca straturile de adezivi
izolanţi folosiţi la lipirea benzilor să nu întrerupă calea conductivă.
În unele procese de manipulare a pulberilor nu se poate evita existenţa
atât a unei atmosfere explozive cât şi a unei acumulări periculoase de sarcini.
În această situaţie trebuie aplicate măsuri care să protejeze iniţierea exploziilor
sau să le prevină.
Spre deosebire de situaţia lichidelor rareori este posibil controlul
încărcării acumulărilor pe pulberi. De exemplu acumularea sarcinii în timpul

457
transportului pneumatic este influenţată de mai mulţi parametri cum ar fi:
dimensiunea particulei, debitul masei, viteza aerului, etc.
Vitezele de transport la pulberi spre deosebire de viteza de curgere la
lichide nu pot fi limitate, adesea din motive tehnice. Totuşi, se pot face unele
îmbunătăţiri prin schimbarea unui anumit proces sau prin selectarea altuia. De
exemplu folosirea curgerii de densitate mare (semivrac) mai curând decât
curgerea de densitate mică poate reduce acumularea sarcinilor pe pulberi
neconductive.
Aerul atmosferic în mod normal este slab conducător de electricitate,
indiferent de umiditatea lui relativă şi umezirea nu este eficientă ca mijloc de
disipare a sarinilor dintr-un nor de praf.
Totuşi, umiditatea relativă descreşte rezistivitatea de suprafață a multor
pulberi şi măreşte viteza de descompunere a sarcinii pe pulberea în vrac în
containerele metalice legate la pământ.
Conductivitatea electricã a gazului în care o pulbere este în suspensie
poate să crească prin ionizarea produsă fie prin descărcări Corona de la
conductoare terminate într-un vârf ascuţit, fie prin folosirea de surse
radioactive.
Asemenea sisteme sunt folosite în mod ocazional pentru a preveni
depunerea de praf pe suprafeţe, dar ele nu sunt folosite pe larg pentru
eliminarea sarcinii de pe pulberi. Aceasta deoarece este dificil de asigurat ca
ionizarea cerută să fie asigurată prin volume relativ mari de incinte (capsulări)
de nori de praf.
De asemenea, sarcina totală care trebuie menţionată este adesea mai
mare decât sarcina care poate fi livrată de un sistem de ionizare radioactivă.

Figura 16 – Exemple practice pentru Figura 17 – Prevenirea descărcărilor

prevenirea acumulării sarcinilor
A – lichid neconductiv: creşterea conductivităţii
prin adăugarea unui aditiv antistatic şi reducerea
vitezei de curgere
B – pe o suprafaţă de material solid izolant:
neutralizarea sarcinii
458
incendive în practică
A – turnarea unui lichid inflamabil într-un alt
recipient metalic conectat electric şi legat la
pământ
B – golirea unui material granular dintr-un
recipient metalic, într-un alt container, conectate
electric între ele şi cel din urmă legat la pământ
 Figura 18 – Exemple de Figura 19 – Exemple de conectare
măsuri protective electrică şi legare la pământ

Prevenirea dezvoltării unei

concentraţii explozive
A – ventilare; B – neutralizare
C – măsuri de protecţie
constructive (suprimarea exploziei)

3.4. Măsuri de protecţie împotriva electricităţii statice pentru benzi

transportoare și curele de transmisie

Curelele folosite pentru transmiterea acţionării sau benzile de transport

pentru materialele solide pot genera o cantitate considerabilă de sarcini şi pot
deveni un pericol de aprindere datorită unei separări continue a suprafeţelor de
contact (de exemplu tambur de acţionare şi bandă).
Cantitatea de sarcină dobândită depinde de materialul benzii
transportoare ca şi de materialele tamburului de acţionare şi a rolelor şi creşte
cu viteza, tensiunea benzii şi lăţimea suprafeței de contact.
Sarcinile acumulate de bandă pot fi disipate în siguranţă numai spre
pământ prin rolele conductive legate la pământ, dacă banda de transport este
suficient de disipativă.
Nu se poate aştepta ca o bandă conductivă sau disipativă să preia
sarcinile acumulate de produsul izolant transportat.
Materialul unei benzi de transport sau de transmisie este considerat
disipativ dacă îndeplineşte cerinţele din tabelul 7, cu măsuri adiţionale
necesare conform clasificării ariilor periculoase (SR EN 60079-10-1;
SR EN 60079-10-2)
Straturile de vaselină sau reziduuri de pe bandă pot creşte capacitatea
de încărcare a benzii şi de asemenea rezistenţa sa, iar acest lucru poate

459
creşte pericolul de încărcare. Trebuie acordată atenţie ca straturile de adezivi
izolanţi folosiţi la lipirea benzilor să nu întrerupă calea conductivă.

Tabelul 7 - Cerinţe pentru benzi de transport

Viteza Criteriu Zona Zona 1 Zona 2 Zona 20 Zona Zona 22

benzii disipativ 0 IIC IIA & IIB MIE MIE 21
< 10 mJ > 10 mJ
Rezistenţele
de suprafaţă
< 3 × 108  Bandă Bandă
sau disipativă disipativă
Nu Bandă disipativă cu role Nu
0 - 30 rezistenţa cu role cu role
sunt sunt
m/s între conductive conductive, conductive, conectori de
cerinţe cerinţe
suprafeţele , fără conectori de bandă permişi
conectori bandă speciale speciale
exterioare
< 109  de bandă permişi
a se vedea
notele 1, 2

Pentru grupa de explozie I se aplică cerinţele Zonei 1 (IIA).

NOTA 1 - Cerinţa de rezistenţă de suprafaţă se aplică ambelor feţe ale
curelei/benzii. Cerinţa alternativă referitoare la rezistenţa dintre suprafeţele exterioare
se aplică în cazurile când banda/cureaua constă în straturi de materiale diferite.
NOTA 2 - Rezistenţele măsurate la (23 ± 2) °C şi (50 ± 5) % umiditate relativă,
conform ISO 284 și EN 14973.
NOTA 3 - Nu există informaţii disponibile pentru viteze de bandă/curea
> 30 m/s.
Tabelul 7 nu se aplică benzilor care disipează sarcinile prin corona.
Astfel de benzi/curele au fost încercate de experţi, de exemplu prin măsurarea
capacităţii lor de încărcare în cazul condiţiilor celor mai defavorabile.
Curelele de transmisie sunt curele în formă de V şi curele plate care
acţionează părţile rotative sau maşini. Cantitatea de sarcini acumulate de
curea datorită separării continue a suprafeţelor de contact depinde de
materialul curelei respective rolelor şi creşte cu viteza, tensiunea curelei şi
lăţimea suprafeţelor de contact. Materialul curelei de transmisie este
considerat disipativ dacă:

(R x B)/L ≤ 600 kΩ

unde R este rezistenţa măsurată pe partea interioară a curelei de

transmisie montate, între un electrod amplasat la jumătatea distanţei dintre
două role şi pământ, B este lăţimea curelei plate sau de două ori lăţimea feţei
laterale a curelei în V, iar L distanța dintre electrozii de măsurare.

460
 Tabelul 8 - Cerinţe pentru curele de transmisie

Viteza Criteriu Zona 0 Zona 1 Zona 2 Zona 20 Zona Zona 22

curelei disipativ IIC IIA & IIB MIE MIE 21
< 10 mJ > 10 mJ
 0,5 Curea Curea Curea disipativă cu role
m/s disipativă cu disipativă cu conductive, conectori de
role role curea permişi
conductive, conductive,
fără conectori de
(R x B)/L conectori de curea
≤ 600 kΩ curea permişi Nu Nu
0,5 - 5 a se Nu sunt sunt sunt
m/s vedea permise cerinţe cerinţe
5 - 30 notele 1, Nu sunt Curea speciale Nu sunt Curea disipativă speciale
m/s 2, 3 permise disipativă cu permise cu role
role conductive, fără
conductive, conectori de curea
fără
conectori de
curea

În cazurile în care cureaua constă din straturi de materiale diferite,

cureaua se consideră disipativă dacă rezistenţa transversală nu depăşeşte
109  (rezistenţă măsurată la 23°C şi 50% umiditate relativă). Trebuie acordată
atenţie și să se asigure că reparaţiile nu vor creşte valorile iniţiale.

3.5. Măsuri de protecţie împotriva electricităţii statice în cazul

utilizării FIBC-urilor (Flexible Intermediate Bulk Containers)

Containerele flexibile intermediare pentru vrac (FIBC) sunt utilizate în

industrie pentru depozitarea și transportul de pulberi și granule. Acestea sunt
construite în mod obișnuit din țesături din polipropilenă sau din materiale
similare, puternic izolante și de mare rezistență.
În timpul operațiilor de umplere și golire se pot genera sarcini
electrostatice care se pot acumula atât pe produs, cât și pe țesătura din care
este construit FIBC-ul sau pe orice parte a acestuia.
O aprindere ar putea apărea dacă sarcina acumulată este eliberată sub
forma unei descărcări incendiare în prezența unei atmosfere inflamabile.
Atunci când se utilizează FIBC-uri pot să apară descărcări electrostatice de tip
scânteie, perie, perie de propagare și de tip con.
Cerințele și specificațiile pe care trebuie să le îndeplinească FIBC-urile
depind de natura și sensibilitatea atmosferei inflamabile prezente în timpul
operațiilor de umplere și golire.
Scopul final al construcției FIBC-urilor este de a elimina descărcările
incendive din țesătura acestora în timpul utilizării intenționate. Deoarece pot fi
generate descărcări de incendivitate diferită (adică diferite tipuri de descărcări,
cum ar fi descărcări de tip scânteie, perie sau perie de propagare) necesitatea
eliminării acestora și, prin urmare, cerințele pentru realizarea FIBC-urilor,
depinde de utilizarea prevăzută a FIBC-urilor.

461
 Din acest motiv au fost dezvoltate diferite tipuri de FIBC-uri, care sunt
definite ca fiind de tip A, B ,C și D.
- FIBC de tip A sunt confecţionate din foi de ţesătură sau de material
plastic, fără nici o măsură împotriva acumulării de electricitate statică;
- FIBC de tip B sunt confecţionate din foi de ţesătură sau de material
plastic, concepute pentru a preveni apariţia de descărcări tip scânteie şi perie
de propagare;
- FIBC de tip C sunt confecţionate din foi de ţesătură sau de material
plastic sau interţesute cu fire sau filamente conductive şi concepute pentru a
preveni apariţia de descărcări incendiare sub formă de scânteie, descărcări tip
perie şi perie de propagare. FIBC de tip C sunt concepute pentru a fi conectate
la pământ în timpul operaţiunile de umplere şi golire;
- FIBC de tip D sunt confecţionate din ţesături cu protecţie antistatică
destinate pentru a preveni apariţia de descărcări incendiare sub formă de
scântei, descărcări tip perie şi perie de propagare, fără necesitatea de a
conecta FIBC-ul la pământ.
În funcţie de mecanismul aplicat pentru a elimina descărcările
incendive, cerinţele care trebuie îndeplinite de fiecare tip de FIBC se
adresează fie pur şi simplu parametrilor fizici cum sunt tensiunea de
străpungere şi conductivitatea (tipurile B şi C) fie procedurilor mai generale prin
care trebuie să se demonstreze că nu apar descărcări incendive (tipul D).
Cele patru tipuri diferite de FIBC trebuie folosite aşa cum se arată în
tabelul 9. Alte tipuri de FIBC-uri sau FIBC-uri de tipuri necunoscute trebuie
folosite în prezenţa atmosferelor inflamabile numai după o evaluare detaliată
efectuată de către un expert.

Tabelul 9 - Folosirea diferitelor tipuri de FIBC

Produsul vrac în FIBC Mediu înconjurător

MIE al prafului* Atmosferă Zone de praf 21-22** Zone de gaz 1-2**
neinflamabilă (Grupe de explozie IIA
/ IIB)***
MIE > 1 000 mJ A, B, C, D B, C, D C, D****
3 mJ < MIE ≤ 1 000 mJ B, C, D B, C, D C, D****
MIE ≤ 3 mJ C, D C, D C, D****
*Măsurat în conformitate cu IEC 61241-2-3, ASTM E2019 şi EN 13821 cu un circuit de descărcare
capacitiv (fără inductanță adăugată).
**A se vedea Anexa D.2 pentru definirea zonelor.
***A se vedea Anexa D.3 pentru explicaţia asupra grupelor de explozie.
**** Folosirea tipului D trebuie limitată la grupele de explozie IIA/IIB având MIE  0,14 mJ.

NOTA 1 - De obicei sunt necesare măsuri preventive suplimentare atunci când este prezentă o atmosferă
inflamabilă de gaze sau vapori în interiorul FIBC-ului, de exemplu în cazul pulberilor umezite cu solvenţi.

NOTA 2 - Atmosferele neinflambile cuprind prafuri cu MIE > 1 000 mJ.

NOTA 3 - Limita MIE de 3 mJ se bazează pe incendivitatea descărcărilor tip con. Descărcările tip con pot
avea o energie mult mai mare într-un FIBC de tip B decât într-un FIBC de tip C sau D, pentru că peretele
unui FIBC de tip C va fi aproape de potenţial zero. Pe baza acestui fapt, distribuţia câmpului intern va fi
astfel încât într-un FIBC de tip C sau D descărcările în con se vor întinde până la cel mult jumătate din
diametrul FIBC-ului. Un calcul cu formula dată la punctul A.3.7 pentru cel mai mare FIBC folosit obişnuit
(cu diametrul de 1,5 m) va rezulta în 3 mJ pentru prafuri cu dimensiunea medie de numai 0,055 mm într-
un FIBC de tip B, în timp ce într-un FIBC de tip C sau D limita de 3 mJ este atinsă numai cu o pulbere mai
grosieră având dimensiunea medie de 0,27 mm sau mai mare. Totuşi, astfel de prafuri grosiere de obicei
au un MIE mai mare de 3 mJ.

462
 Pentru ca o descărcare de tip perie de propagare să apară de la un
FIBC în practică, este în general necesar să se manipuleze o pulbere de
rezistivitate ridicată într-un mod care să conducă la niveluri ridicate de
generare a sarcinii electrostatice (de exemplu transfer pneumatic).
Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, în special în cazul pulberilor cu
MIE medii sau mari, atunci o evaluare detaliată a experților poate concluziona
că riscul unei descărcări incendiare de tip perie de propagare este acceptabil
de scăzut.
Posibilitatea de a folosi FIBC-uri în siguranţă în atmosfere explozive
periculoase se poate modifica dacă se instalează o căptuşeală interioară în
FIBC. Combinaţiile dintre FIBC şi căptuşeală care pot fi folosite în siguranţă în
atmosfere explozive periculoase sunt prezentate în tabelul 10. Mai mult, există
anumite măsuri de siguranţă care trebuie îndeplinite pentru anumite combinaţii
de FIBC şi căptuşeala interioară. Aceste măsuri preventive sunt de asemenea
prezentate în tabelul 10.

Tabelul 10 - Căptuşeli interioare şi FIBC: combinaţii permise şi nepermise

în atmosfere periculoase

FIBC Căptuşeală interioară

Tip L1 Tip L2 Tip L3
Tip A permis permis permis
Tip B nepermis permis permis
Tip C Permis* permis nepermis
Tip D nepermis Permis** nepermis
*Pentru a asigura că căptuşeala este legată corect la pământ, rezistenţa de la o parte
a căptuşelii la punctele de legare la pământ de pe FIBC trebuie să fie mai mică de
10 M, măsurată conform punctului 9.3 din IEC 61340-4-4 în condiţiile specificate la
punctul 8.1 din IEC 61340-4-4.

**Combinaţiile de FIBC şi căptuşeli trebuie să îndeplinească cerinţele de la punctul

7.3.2 din IEC 61340-4-4 încercate în condiţiile specificate la punctul 8.2 din
IEC 61340-4-4.

Măsuri preventive suplimentare:

1) FIBC de tip A nu trebuie folosit în atmosfere explozive periculoase indiferent de tipul

căptuşelii utilizate.

2) În atmosfere explozive periculoase căptuşelile nu trebuie îndepărtate din FIBC golit.

NOTĂ - Descărcările electrostatice de la căptuşeli conductive izolate pot provoca

şocuri dureroase operatorilor sau pot întrerupe funcţionarea echipamentelor
electrice/electronice.

- căptuşeli interioare de tip L1 sunt confecţionate din materiale

având rezistivitatea de suprafaţă pe minim una din suprafeţe mai mică de
10 M şi o tensiune de străpungere prin material mai mică de 4 kV;

463
 - căptuşeli interioare de tip L2 sunt confecţionate din materiale
având rezistivitatea de suprafaţă pe minim una din suprafeţe între 1 G şi
1 T şi o tensiune de străpungere prin material mai mică de 4 kV;

- căptuşeli interioare de tip L3 sunt confecţionate din materiale

având rezistivitatea de suprafaţă mai mare de 1 T şi o tensiune de
străpungere prin material mai mică de 4 kV.
Căptuşelile interioare din materiale care conţin un strat conductiv plasat
între două straturi izolante nu trebuie folosite în FIBC-uri de tip B sau tip D.
Dacă o astfel de căptuşeală interioară este folosită în FIBC de tip C atunci
stratul conductiv trebuie conectat în mod sigur la pământ.
Alte tipuri de căptuşeli interioare sau căptuşeli de tip necunoscut pot fi
folosite în prezenţa atmosferelor explozive periculoase numai după evaluarea
detaliată efectuată de către un expert.
Accesoriile metalice (inele de legătură) pentru conectarea curelelor şi
funiilor pentru FIBC nu trebuie folosite pentru FIBC-urile de tipurile B şi D.
Pentru tipul C acestea trebuie legate la pământ.
Obiectele conductive izolate (de exemplu unelte, agrafe, şuruburi etc.)
nu trebuie depozitate în, ataşate la şi nici măcar temporar puse în nici un tip de
FIBC în timpul operaţiilor de umplere şi golire. Chiar în cazul FIBC-urilor de tip
C, natura aspră a anumitor materiale de FIBC poate împiedica ca obiectele
conductive puse în FIBC să facă contact cu elementele conductive din ţesătura
FIBC-ului.
În ariile periculoase toate obiectele conductive din imediata apropiere a
oricărui FIBC (adică mai puţin de 1 m distanţă) trebuie legate corect la pământ
în timpul operaţiilor de umplere şi golire.
Trebuie luate măsuri preventive pentru a preveni contaminarea
FIBC-urilor cu substanţe (de exemplu apă, rugină, ulei, lubrefianţi etc.) care ar
putea crea risc de aprindere sau ar putea împiedica disiparea sarcinilor.

3.6. Măsuri de protecţie împotriva electricităţii statice la conducte

și furtunuri pentru lichide

Atunci când un lichid curge într-o conductă sau într-un furtun se

produce o separare de sarcini electrostatice de polarităţi opuse pe lichid şi pe
peretele interior al conductei. Dacă conducta este în întregime conductivă sau
disipativă şi este legată la pământ (de exemplu printr-o conductă metalică
legată la pământ) atunci sarcinile nu se pot acumula pe perete iar riscurile
electrostatice sunt limitate la cisternele în care sarcinile lichidului se pot
acumula.
Dacă conducta sau furtunul conţine materiale izolante, devine posibilă
acumularea de sarcini pe peretele conductei, iar pericolele pot fi asociate cu
conducta sau furtunul. Astfel, peretele poate fi încărcat prin curgerea lichidului
sau prin frecare, iar componentele metalice pot fi izolate şi pot acumula
sarcini.
Gradul de acumulare depinde de rezistivitatea materialului conductei,
de conductivitatea lichidului şi de geometria fizică a sistemului.
Pericole de aprindere pot să apară atât în interiorul conductei, dacă
aceasta funcţionează parţial goală la manipularea unui lichid inflamabil cu
464
punct de aprindere scăzut şi/sau în exterior, dacă atmosfera înconjurătoare
este inflamabilă.
De asemenea, descărcările pot găuri pereţii conductelor din material
plastic şi prin urmare pot produce scurgeri. Scurgerile pot genera o atmosferă
inflamabilă exterioară care poate fi aprinsă prin descărcări ulterioare sau poate
conduce la un pericol toxic (dacă de exemplu conducta transportă un lichid
toxic cum sunt tetraclorura de carbon sau tetraclorura de siliciu) sau pot dăuna
mediului înconjurător.
Clasificarea conductelor şi furtunurilor
Următoarele limite sunt folosite pentru clasificarea rezistenţei
conductelor şi furtunurilor în categoriile date:
- conductive: rezistenţa per unitatea de lungime < 1 k/m;
- disipative: rezistenţa per unitatea de lungime cuprinsă între 1 k/m și
1 M/m;
- izolante: rezistenţa per unitatea de lungime ≥ 1 M/m.
Conducte conductive sau disipative cu căptuşeală izolantă
Dacă o conductă conductivă cu căptuşeală izolantă este folosită pentru
transportul unui lichid cu conductivitate joasă sau medie, sarcinile
electrostatice se pot acumula pe suprafaţa interioară a căptuşelii şi pot
produce descărcări, prin căptuşeală, spre peretele conductiv al conductei.
Teoria arată că potenţialul de pe suprafaţa unei căptuşeli creşte deseori
proporţional cu grosimea căptuşelii. De aceea, descărcările periculoase este
mai probabil să se producă la căptuşeli mai groase, cum ar fi manşoanele de
material plastic, decât la căptuşeli subţiri, cum sunt acoperirile epoxidice.
Chiar şi în condiţii nefavorabile (densitatea mare a sarcinilor în lichide,
diametre mari ale conductei, căptuşeală groasă) apariţia descărcărilor este
improbabilă dacă rezistivitatea de volum a căptuşelii este mai mică de
aproximativ 100 Mm. În condiţii tipice (densitatea sarcinilor < 103 µC/m3,
diametrul conductei de aproximativ 100 mm, grosimea căptuşelii < 5 mm)
descărcările nu se vor produce decât dacă rezistivitatea de volum depăşeşte
1011 m.
NOTĂ - Cu cât este mai groasă o căptuşeală izolantă, cu atât este mai
probabilă apariţia de descărcări în perie şi cu atât este mai puţin probabilă apariţia de
descărcări în perie de propagare.
Folosirea conductelor conductive sau disipative cu căptuşeli mai groase
şi/sau mai puţin conductive ar putea fi totuşi acceptabilă pentru multe aplicaţii
de manipulare a lichidelor, cu condiţia ca toate secţiunile conductive ale
conductei să fie fiabil legate la pământ, iar conducta să rămână plină pe toată
durata operaţiunilor. Cea din urmă cerinţă asigură ca să nu fie atmosferă
explozivă în interiorul conductei când conducta este plină de lichid.

Dacă poate fi prezentă o atmosferă inflamabilă, conductele cu căptuşeli

groase şi mai puţin conductive trebuie umplute şi golite lent. În general, trebuie
să nu se permită ca viteza suprafeţei de separaţie să depăşească 1 m/s. În
aval de microfiltre ar putea fi necesare viteze mai mici.
Deşi nu există pericol electrostatic dacă conducta rămâne plină de
lichid, străpungerea electrică poate găuri o căptuşeală puternic izolantă. În
cazul în care este esenţial să se evite acest lucru (de exemplu pentru a preveni
coroziunea), acest lucru se poate preveni prin folosirea unei căptuşeli cu o
465
rezistivitate joasă de volum. De obicei o valoare mai mică decât 100 Gm este
corespunzătoare deşi, la valori mari de generare de sarcini, ar putea fi necesar
sub 100 Mm.
Conducte izolante
Dacă curgerea lichidelor de conductivitate joasă, medie şi înaltă prin
conducte izolante poate produce densităţi mari de sarcini acumulate pe
suprafaţă, câmpuri electrice şi potenţiale electrice pe pereţii conductelor.
Acestea pot conduce la următoarele pericole:
- câmpurile şi potenţialele electrice intense pot conduce direct la
descărcări incendive în interiorul sau în exteriorul conductei;
- câmpurile intense se extind dincolo de conductă, şi în consecinţă se
pot produce scântei prin inducţie electrostatică de la obiectele metalice din
apropiere sau de la persoane care nu sunt legate la pământ;
- densităţile mari de sarcini de pe suprafeţele interioare ale conductei
pot conduce la străpungere electrică şi găurirea peretelui conductei;
- aerul umed poate pătrunde în conductă și se poate condensa pe
pereții interiori, generând stropi conductivi care pot da descărcări de tip
scânteie la obiectele legate la pământ.
Conducte izolante aflate deasupra solului
Deasupra solului pericolele pot apărea de la descărcări interne sau
externe, de la scântei inductive sau de la găurirea peretelui. De aceea, dacă
poate apărea o atmosferă inflamabilă în interiorul sau în exteriorul conductei
(de exemplu în ariile periculoase sau la manipularea lichidelor inflamabile în
conducte umplute parţial) se aplică următoarele cerinţe:
✓ Pentru lichide de conductivitate joasă sau medie, fie:
a) se asigură că rezistenţa de la un capăt la altul a conductei
este între limitele de securitate stabilite anume pentru acea aplicaţie cu ajutorul
unei analize detaliate de risc, fie:
b) se reglează empiric rezistenţele conductelor şi condiţiile de
funcţionare, până când se poate demonstra prin evaluări de risc experimentale
că nu se vor genera descărcări incedive prin operaţia propusă, chiar în
condiţiile cazului cel mai defavorabil.
✓ Pentru lichidele cu conductivitate ridicată fie se urmează măsurile
preventive ale lichidelor cu conductivitate joasă, fie:
a) se asigură că lichidul este în contact direct cu un component
conductiv legat la pământ cum sunt supapele sau rezervoarele de la capătul
din amonte al conductei, şi:
b) se asigură că viteza de curgere nu depăşeşte 1 m/s.

✓ Se folosesc măsurile preventive pentru a se asigura că peretele

exterior al conductei nu se poate încărca în mod periculos prin surse externe
cum sunt impactul sau frecarea cu aburii.
✓ Se leagă la pământ toate componentele conductive ataşate
conductei, cum sunt flanşele, supapele, bilele supapelor sau straturile
conductive din interiorul conductei, în afara cazului când capacitatea lor
electrică instalată este mai mică de 3 pF.
NOTĂ - Capacitatea instalată înseamnă capacitatea componentei aşa cum a
fost instalată în ansamblul funcţional. Aceasta poate fi semnificativ mai mare decât

466
capacitatea componentei izolate, dacă componenta este montată aproape de un plan
al pământului.
✓ Se previne găurirea prin, de exemplu o rigiditate dielectrică ridicată a
peretelui, o viteză mică de curgere sau prin adoptarea criteriilor rezistivităţii de
volum pentru căptuşeli izolante de conducte.
Conducte izolante îngropate
Dacă o conductă neconductivă este îngropată, întreaga ei suprafaţă
este în contact cu pământul şi de obicei nu mai sunt necesare măsuri
preventive pentru a preveni descărcările incendive exterioare. Contactul
exterior cu pământul reduce riscul de descărcări tip perie în interior, dar nu îl
înlătură complet dacă peretele conductei are o rezistivitate foarte ridicată. Prin
urmare următoarele măsuri suplimentare sunt necesare:
✓ Lichide cu conductivitate ridicată:
a) se asigură că lichidul este, la un anumit punct, în contact cu
un obiect metalic legat la pământ, de exemplu o supapă, şi
b) se previne găurirea peretelui prin descărcări (de exemplu
printr-o rigiditate dielectrică mare a peretelui, viteză de curgere mică,
rezistivitate de volum mică a materialului peretelui şi criteriile pentru căptuşeli
izolante de conducte) şi
c) se leagă la pământ conductorii bornelor electrice de sudare
sau se închid cu capace de plastic.
✓ Lichide cu conductivitate medie sau joasă:
Conductele izolante îngropate pot fi utilizate şi la vehicularea lichidelor
de conductivitate joasă sau medie, dar sunt necesare măsuri suplimentare
pentru evitarea găuririi sau explodării conductei (de exemplu viteză mică de
curgere, rigiditate dielectrică ridicată a peretelui materialului, evitarea
atmosferei explozive în interiorul conductei).
Excavarea unei secţiuni a unei conducte poate expune componentele
conductive sau disipative. Dacă există posibilitatea prezenţei unei atmosfere
explozive, acestea şi toate obiectele conductive din apropiere care ar putea fi
încărcate prin inducţie electrostatică, trebuie legate la pământ. Totuşi, este
periculos să se facă o legătură la pământ într-o atmosferă potenţial explozivă.
Furtunuri flexibile
1) Echipament de conectare: Furtunurile sunt adesea folosite pentru a
lega electric echipamentele conectate și pot oferi, de asemenea, un al doilea
strat de protecție la îmbinarea lor, cum ar fi duzele și lăncile.
2) Prevenirea descărcărilor incendive: În cazul în care amestecurile
inflamabile pot fi prezente în interiorul sau în exteriorul ansamblului de furtun,
acumularea periculoasă a încărcăturii ar trebui evitată printr-un design care:
- evitarea izolării componentelor conductoare, cum ar fi conectorii de
furtun, spiralele de întărire și supapele în linie. Pentru furtunuri cu o singură
spirală în interior și una exterioară trebuie să se asigure că ambele, în special
cele interioare, sunt conectate fiabil la fitingurile de capăt. Acest lucru este
important în special pentru furtunurile cu spirale protejate chimic cu acoperiri
izolatoare.
- limitarea acumulării pe suprafețele izolatoare, prin plasarea
conductorilor sau prin utilizarea unor suprafețe exterioare și/sau interioare
disipative, după caz.

467
 - evitarea formării de "goluri" lichide încărcate, izolate în interiorul
furtunului.
3) Evitarea deteriorării furtunului: descărcările electrostatice nu trebuie
să deterioreze furtunul în nici un fel care să compromită performanțele. În
special, ar trebui împiedicate descărcările care creează orificii mici prin
peretele furtunului.
4) Prevenirea curenților vagabonzi: uneori este necesar să se prevină
nivelurile semnificative ale curenților vagabonzi de-a lungul furtunului,
asigurându-se în același timp faptul că sarcinile electrostatice pot fi disipate.

Tabelul 11 – Clasificarea rezistențelor furtunurilor de la un capăt la altul

pentru controlul pericolelor generate de electricitatea statică și de
curenții vagabonzi

Clasificare Limitele rezistenței R Comentarii

de la un capăt la
altul
Conductive R < 1 kΩ Controlează cele mai multe pericole generate de
electricitatea statică, dar pot fi necesare măsuri
suplimentare datorită acoperirilor și straturilor cu
rezistență ridicată.
Nu limitează curenții vagabonzi proveniți de la
defecțiunile sistemului de alimentare, sistemele
de protecție catodică sau de la buclele de
împământare.
Disipative 1 kΩ ≤ R < 1 MΩ Controlează cele mai multe pericole generate de
electricitatea statică, dar pot fi necesare măsuri
suplimentare datorită acoperirilor și straturilor cu
rezistență ridicată.
Limitează curenții vagabonzi la niveluri sigure.
Izolante R ≥ 1 MΩ Nu asigură control împotriva pericolelor generate
de electricitatea statică. Limitează curenții
vagabonzi la niveluri sigure.

Evitarea descărcărilor incendive de tip perie de la suprafețele izolante

Acest lucru se poate face folosind una din următoarele măsuri:
- utilizarea unui înveliș exterior, conductiv sau disipativ și/sau a unei
căptușeli interioare conectată la cuplajele de capăt pentru a elimina suprafața
(suprafețele) izolatoare care pot fi încărcate;
- limitarea întinderii oricărei suprafețe izolante care se poate încărca, fie
prin menținerea unui diametru scăzut al furtunului fie prin limitarea decalajului
dintre îmbinările spiralei (armăturilor) de armare.

Evitarea descărcărilor de tip perie de propagare

Descărcările de tip perie de propagare pot să apară atunci când există
un strat subțire de material izolant cu un suport conductiv și tensiunea de
străpungere a stratului izolant depășește 4 kV.
Această situație poate să apară dacă există spire strâns distanțate ale
spiralei de întărire care nu sunt în contact direct cu lichidul sau dacă există un

468
perete subțire cu o manta exterioară cu inserții împletite, dar această situație
necesită o mare creștere a densității sarcinii de suprafață.
De obicei, însă materialul peretelui furtunului este suficient de conductiv
astfel încât disiparea prin perete către spirala de întărire sau manta, să aibă loc
înainte ca densitatea sarcinii să atingă nivelul cerut.
Totuși, acest lucru nu poate fi posibil în cazul ansamblurilor de furtunuri
căptușite cu polimeri fluorurați, cu excepția cazului în care se utilizează
polimeri fluorurați disipativi (de exemplu, carbon plin) sau căptușeala are o
tensiune de străpungere care nu depășește 4 kV.

Evitarea descărcărilor de la masele izolante de lichid conductiv

O masă (miez) de lichid conductiv ar putea fi încărcată ca rezultat al
curgerii dacă este izolată de capetele de legare la pământ (armături terminale
metalice) ale furtunului prin întreruperi de vapori și furtunul are o suprafață
interioară izolatoare.
Atunci când se apropie de un cuplaj de capăt legat la pământ, un miez
de lichid încărcat ar putea crea o scânteie incendivă.
Acest scenariu poate fi evitat prin utilizarea unei căptușeli interioare
conductivă sau disipativă conectată la cuplajele de capăt sau, pentru furtunuri
de până la aproximativ 200 mm (8 inch) în diametru, prin utilizarea unui furtun
cu o căptușeală subțire (≤ 1 mm) și o armătură elicoidală având un pas de
10 mm sau mai puțin.

Clasificarea furtunurilor
Furtunurile trebuie marcate clar pentru a împiedica utilizarea unui tip de
furtun greșit. ISO 8031 definește șase tipuri de furtunuri împreună cu trei
subdiviziuni ale claselor conductive și antistatice.
Tabelul 12 - Clasificarea conform ISO 8031 a claselor furtunurilor

Clase conform ISO 8031 Categorie

disipare
sarcină
IEC 60079-32-1
Clasă Denumire/descriere Rezistența R pe
ID ansamblu între
fitingurile
finale1)
M Conectat electric
Cel puțin două fire flexibile metalice de R < 100 Ω Conductiv
legătură cu sau fără spirală metalică
- Conectare electrică continuă
Spirală (le) metalică (e) conectată (e) electric R < 100 Ω Conductiv
la ambele fitinguri finale
Ω Conductiv R < 1 MΩ Conductiv
Încorporează strat (uri) de cauciuc sau
materiale plastice conductive sau

Ω-L Conductiv numai pe căptușeala interioară disipativ

Ω-C Conductiv numai pe învelișul exterior
Ω-CL Înveliș și căptușeală conductive

469
 Clase conform ISO 8031 Categorie
disipare sarcină
IEC 60079-32-1
Clasă Denumire/descriere Rezistența R pe
ID ansamblu între
fitingurile
finale1)
Ω Antistatic 1 kΩ ≤ R ≤ 100 Disipativ
Încorporează strat (uri) de cauciuc sau MΩ
materiale plastice antistatice sau
Ω-L Antistatic numai pe căptușeala interioară
Ω-C Antistatic numai pe învelișul exterior izolant
Ω-CL Înveliș și căptușeală antistatice
- Izolant 100 MΩ < R Izolant
- Discontinuu 10 kΩ < R Disipativ sau
izolant

NOTA 1 Alte cerințe suplimentare pentru rezistența de la un capăt la altul sunt necesare pentru
evitarea descărcărilor de tip perie și a descărcărilor de tip perie de propagare periculoase. În
consecință, rezistența de la un capăt la altul nu este întotdeauna singurul criteriu pentru
potrivirea furtunului.

NOTA 2 Furtunurile antistatice, de clasă Ω, sunt utilizate în mod obișnuit în aplicațiile auto și la
cele cu căptușeală din polimeri fluorurați. În aceste și alte aplicații care nu produc niveluri foarte
mari de încărcare electrostatică, limita de 100 MΩ este o limită superioară corespunzătoare
pentru intervalul disipativ. Cu toate acestea, în cazul în care ratele de generare a sarcinilor ar
putea depăși 10 μA, furtunurile cu rezistențe de până la 100 MΩ pot să nu fie capabile să
disipeze sarcinile în condiții de siguranță.

Anumite metode hibride de construcție a furtunurilor asigură atât

legături electrice, cât și căptușeli sau învelișuri conductive sau antistatice
(disipative). Această combinație este utilizată, de exemplu, atunci când
cerințele de legare la pământ ale echipamentelor necesită conectare electrică,
dar procesul necesită o căptușeală interioară groasă, care, dacă este realizată
dintr-un material izolator, va duce la descărcări interne.

Tabelul 13 - Clasele hibride de furtunuri și ansambluri de furtunuri

Clasificarea claselor hibride bazată pe ISO 8031 IEC 60079-32-1

Clasă Denumire Rezistența R pe Clasă disipare
hibridă ansamblu între sarcină
racordurile finale
M/Ω-L Conectat electric cu căptușeală R < 100 Ω Conductiv
interioară conductivă/antistatică
M/Ω-C Conectat electric cu înveliș exterior R < 100 Ω Conductiv
conductiv/antistatic
M/Ω-CL Conectat electric cu căptușeală și R < 100 Ω Conductiv
înveliș conductiv/antistatic
NOTĂ Siguranța claselor hibride ale furtunurilor nu poate fi prezisă numai pe baza
măsurătorilor de rezistență de la un capăt la altul. Trebuie luate în considerare și alte
măsurători, cum ar fi rezistența dintre căptușeala interioară și cuplajele finale (a se vedea
ISO 8031).

470
 4. EVALUAREA RISCULUI DE EXPLOZIE LA APRINDEREA
ATMOSFERIEI EXPLOZIVE DE PRAFURI PRIN DESCĂRCĂRI
ELECTROSTATICE

Materialele în vrac trebuie manipulate și procesate astfel încât să se

evite o încărcare periculoasă. O încărcare periculoasă poate fi acumulată atât
pe materialul în vrac, cât și pe peretele silozului sau al containerului.
Cu ajutorul diagramelor 1-3 se poate analiza dacă materialul în vrac
poate fi încărcat electrostatic la o valoare periculoasă în timpul încărcării în
siloz sau container. Dacă sunt necesare trebuie adoptate măsuri împotriva
apariţiei descărcărilor tip con, de tip fulger sau scânteie. În funcţie de
rezistivitatea materialului în vrac, trebuie aleasă una din următoarele diagrame:

Diagrama 1: evaluarea materialului în vrac având   1 Mm;

Diagrama 2: evaluarea materialului în vrac având 1 Mm <   10 G m;
Diagrama 3: evaluarea materialului în vrac având  > 10 Gm.

471
Diagrama 1: evaluarea materialului în vrac având   1 M m

472
Diagrama 2: evaluarea materialului în vrac având 1 M m <   10 G m

473
 Diagrama 3: evaluarea materialului în vrac având  > 10 G m.

Dacă, conform uneia dintre diagramele 1 până la 3, riscul de aprindere

este exclus în baza etapei de decizie "Documentația experienței în securitatea
procesului tehnologic", riscurile de explozie ar trebuit analizate în detaliu și
supuse unei evaluări.
474
 În acest context, trebuie avut în vedere faptul că schimbările minore ale
procesului, produselor, echipamentelor, ambalajelor etc., pot avea un efect
semnificativ asupra apariției descărcărilor incendive, precum și asupra apariției
și concentrației unei atmosfere explozive. Justificarea relevantă care explică
chiar și cele mai marginale schimbări și posibilele consecințe ar trebui să fie
explicate într-un document de protecție împotriva exploziilor.
În orice caz, ar trebui luate măsuri de protecție (de exemplu: ventilarea
exploziei, inertizare, construcție rezistentă) acolo unde sursele de aprindere
credibile nu pot fi excluse și atmosfera inflamabilă este prezentă.

BIBLIOGRAFIE

• Directiva1999/92/CE a Parlamentului European şi Consiliului din

16 Dec 1999 privind cerinţele minime de îmbunătăţire a protecţiei sănătăţii şi
securităţii muncitorilor aflaţi în potenţial risc de atmosferă explozivă;
• Non-binding Guide of Good Practice for implementing of the
European Parliament and Council Directive 1999/92/EC on minimum
requirements for improving the safety and health protection of workers
potentially at risk from explosive atmospheres, European Commission, DG
Employment and Social Affairs, Brussels, April 2003;
• Regulamentul (UE) 2016/425 al Parlamentului European și al
Consiliului din 9 martie 2016 privind echipamentele individuale de protecție și
de abrogare a Directivei 89/686/CEE a Consiliului;
• Hotărârea de Guvern nr. 245 din 6 aprilie 2016 privind stabilirea
condiţiilor pentru punerea la dispoziţie pe piaţă a echipamentelor şi sistemelor
de protecţie destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive care transpune
Directiva Europeană 2014/34/UE–ATEX.
• HG 1058/09.08.2006 privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea
securităţii şi protecţiei sănătăţii lucrătorilor care pot fi expuşi unui potenţial risc
datorat atmosferelor explozive;
• SR EN 1127-1:2011 „Atmosfere explozive. Prevenirea şi protecţia la
explozii. Partea 1. Concepte fundamentale şi metodologie”;
• SR EN 80079-36:2016 „Atmosfere explozive. Partea 36:
Echipamente neelectrice pentru atmosfere explozive. Metodă și cerințe de
bază”;
• SR EN 60079-0:2013 „Atmosfere explozive. Partea 0: Echipamente.
Cerinţe generale”;
• SR EN ISO 20344:2012 „Echipament individual de protecţie.
Metode de încercare pentru încălţăminte”;
• SR EN 61340-4-1:2004 „Electrostatică. Partea 4-1: Metode de
încercare standardizate pentru aplicaţii specifice. Rezistenţa electrică a
pardoselilor şi a straturior de acoperire”;
• SR EN 1149-1:2006 „Îmbrăcăminte de protecţie. Proprietăţi
electrostatice. Partea 1. Metodă de încercare pentru măsurarea rezistivităţii de
suprafaţă”;

475
 • SR EN 1149-2:2003 „Îmbrăcăminte de protecţie. Proprietăţi
electrostatice. Partea 2. Metodă de încercare pentru măsurarea rezistenţei
electrice la traversarea materialelor (rezistenţă verticală)”;
• SR EN 1149-3:2004 „Îmbrăcăminte de protecţie. Proprietăţi
electrostatice. Partea 3. Metodă de încercare pentru măsurarea capacităţii de
disipare a sarcinilor”;
• SR EN 1149-5:2008 „Îmbrăcăminte de protecţie. Proprietăţi
electrostatice. Partea 5. Cerinţe de performanţă pentru materiale şi cerinţe de
proiectare”;
• SR EN 61340-2-1:2004 „Electrostatică. Partea 2-1: Metode de
măsurare. Capabilitatea materialelor şi produselor de a disipa încărcările
electrostatice”;
• BS 5958: Part 1:1991 „Cod of practice for Control of undesirabile
static electricity. General considerations”;
• BS 5958: Part 2:1991 „Code of practice for Control of undesirabile
static electricity. Part 2 . Recomandation for particular industrial situation”;
• Report CENELEC TC 44X Draft R004-001 - Februarie 1999
„Safety of machinery - Guidance and recommendations for the avoidance of
hazards due to static electricity”;
• IEC TS 60079-32-1:2013 „Atmosfere explozive - Partea 32-1:
Pericole electrostatice. Ghid” (CLC/TR 50404 June 2003 Electrostatics - Code
of practice for the avoidance of hazards due to static electricity).
• Ulrich von Pidoll „Determining the incendivity of electrostatic
discharges without explosive gas mixtures, PTB Germany”.

476