TEMA NR.

7
CERINŢE DE SECURITATE PENTRU ECHIPAMENTE ELECTRICE CU TIP
DE PROTECŢIE CAPSULARE PRESURIZATĂ ŞI INSTALAŢIILE
ELECTRICE DE PRESURIZARE ASOCIATE

Dr. ing. Csaszar Tiberiu Atila, Dr. ing. Burian

Constantin Sorin, Dr. ing. Darie Marius,
Dr. ing. Colda Cosmin Ioan, Dr. ing. Grecea Dănuț
Nicolae, Ing. Andriş Adriana, Ing. Pupăzan Gabriela

1. Principiul tipului de protecţie

Principiul tipului de protecţie capsulare presurizată “p” constă în
separarea atmosferei potenţial explozive de sursa de aprindere prin
menţinerea în interiorul capsularii a unei suprapresiuni cu ajutorul unui gaz de
protecţie (aer sau gaz inert).

2. Termeni şi definiţii
Sistem recipient - parte a echipamentului care conţine substanţa
inflamabilă şi care poate constitui o sursă internă de degajare.
Diluţie - alimentare continuă cu gaz de protecţie, după purjare, la un
asemenea debit, încât concentraţia unei substanţe inflamabile din interiorul
capsulării presurizate este menţinută la o valoare în afara limitelor de explozie,
pentru orice sursă potenţială de aprindere (adică, în afara zonei de diluţie)
Zonă de diluţie - zonă situată în vecinătatea unei surse interne de
degajare unde concentraţia de substanţă inflamabilă nu este diluată la o
concentraţie sigură.
Volum al carcasei - volumul carcasei goale fără aparatura din interior.
Pentru maşinile electrice rotative, volumul intern liber plus volumul deplasat de
rotor.
Substanţă inflamabilă - gaze, vapori, lichide sau amestecuri ale
acestora care pot fi aprinse.
Dispozitiv închis ermetic - dispozitiv construit astfel încât atmosfera
din exterior nu poate pătrunde în interior şi în care orice etanşare este realizată
prin fuziune, (de exemplu sudare, lipire cu alamă sau fuziune a sticlei pe
metal).
Echipament capabil de aprindere (ECA) - echipament care în timpul
funcţionării normale constituie o sursă de aprindere pentru o atmosferă
explozivă gazoasă specificată. Aceasta include aparatura electrică neprotejată
printr-un tip de protecţie adecvat.
Indicator - parte a aparatului care indică dacă debitul sau presiunea
este adecvată şi este monitorizată periodic, în conformitate cu cerinţele
aplicaţiei.
Sursă internă de degajare - Punct sau locaţie din care o substanţă
inflamabilă sub formă de gaz, vapori sau lichid inflamabil poate fi degajată în
capsularea presurizată, astfel încât în prezenţa aerului s-ar putea forma o
atmosferă explozivă gazoasă.

141
 Compensarea pierderii - furnizarea unui debit de gaz de protecţie
suficient pentru compensarea oricărei pierderi (scurgeri) din capsularea
presurizată şi conductele asociate.
Limita inferioară de inflamabilitate (LII)- raportul volumetric de gaz
sau vapori în aer sub care o atmosferă explozivă gazoasă nu se poate forma.
Limita superioară de inflamabilitate (LSI) - raport volumetric de gaz
sau vapori inflamabili în aer peste care nu se formează o atmosferă explozivă.
Suprapresiune - presiune peste valoarea presiunii ambiante în
interiorul unei capsulări presurizate.
Presurizare - tehnică de protecţie împotriva pătrunderii în interiorul
unei carcase a atmosferei din exterior prin menţinerea unui gaz de protecţie
din interior la o presiune superioară celei din atmosfera exterioară.
Sistem de presurizare - grup de dispozitive de securitate şi alte
componente utilizate pentru presurizarea şi monitorizarea sau controlul unei
carcase presurizate.
Capsulare presurizată - carcasă în care un gaz de protecţie este
menţinut la o presiune mai mare decât cea a atmosferei exterioare.
Gaz de protecţie - aer sau gaz inert (azot, bioxid de carbon, argon,
etc.) utilizat pentru purjarea şi menţinerea unei suprapresiuni şi, dacă este
necesar, diluţie şi purjare.
Alimentare cu gaz de protecţie - compresor, ventilator sau recipient
cu gaz comprimat ce furnizează gazul de protecţie la o anumită suprapresiune.
Purjare - operaţia de trecere a unei cantităţi de gaz de protecţie prin
carcasă şi conductele sale, astfel încât concentraţia atmosferei explozive cu
gaz este adusă la un nivel sigur.
Dispozitiv de securitate- dispozitiv utilizat pentru realizarea sau
menţinerea integrităţii tipului de protecţie
Presurizare statică - menţinerea unei suprapresiuni în interiorul
capsulării presurizate fără adăugarea de gaz de protecţie într-o zonă
periculoasă.
Nivel de protecţie ”pxb” - carcasă presurizată care asigură nivelul de
protecţie al echipamentului Mb, Gb sau Db.
Nivel de protecţie ”pyb” carcasă presurizată care asigură nivelul de
protecţie al echipamentului Gb sau Db cu nivel de protecţie al echipamentului
Gc sau Dc în interiorul carcasei presurizate.
Nivel de protecţie ”pzc” - carcasă presurizată care asigură nivelul de
protecţie al echipamentului Gc sau Dc.

Încercare de tip - încercare a unuia sau mai multor echipamente

făcută pentru un anumit model pentru a se demonstra că modelul îndeplineşte
anumite prescripţii tehnice.
Încercări individuale - încercare la care este supus fiecare dispozitiv
(echipament) individual în timpul sau după fabricare pentru a se verifica dacă
corespunde cu anumite criterii.

3. Niveluri de protecţie
Protecţia prin presurizare este împărţită în trei niveluri de protecţie
(”pxb”, ”pyb” şi ”pzc”) care sunt alese în funcţie de nivelul de protecţie al
echipamentului necesar (Mb, Gb, Db, Gc sau Dc), dacă există posibilitatea
142
unei degajări interne şi dacă echipamentul din interiorul carcasei presurizate
poate să producă aprinderea; a se vedea tabelul 1. În acest caz nivelul de
protecţie defineşte criteriile de proiectare pentru carcasa presurizată şi
sistemul de presurizare; a se vedea tabelul 2.

Tabelul 1 - Determinarea tipului de protecţie

Cel mai ridicat nivel de

Există o Carcasa conţine
protecţie al
situaţie de echipament Nivel de
echipamentului cerut
degajare capabil de protecţie
pentru atmosfera
internă ? aprindere ?
explozivă din exterior

Nu Mb, Gb sau Db Da sau nu Nivel de

protecţie “pxb”
Nu Gb sau Db Nu Nivel de
protecţie “pyb”
Nu Gc sau Dc Da sau nu Nivel de
protecţie “pzc”
Da, Mb, Gb sau Db Nu sau Da şi Nivel de
gas/vapori echipamentul protecţie “pxb”
capabil de
aprindere nu este
amplasat în zona
de diluţie
Da, Gb sau Db Nu Nivel de
gas/vapori protecţie “pyb”
Da, Gc sau Dc Da şi echipamentul Nivel de
gas/vapori capabil de protecţie “pxb”
aprindere nu este
amplasat în zona
de diluţie
Da, Gc sau Dc Nu Nivel de
gas/vapori protecţie “pyb”
Da, lichid Gb sau Db Da sau Nu Nivel de
protecţie “pxb”
(inert)
Da, lichid Gb sau Db Nu Nivel de
protecţie “pyb”
(inert)
Da, lichid Gc sau Dc Da sau Nu Nivel de
protecţie “pzc”
(inert)
Dacă substanţa inflamabilă este un lichid nu este permisă niciodată degajarea normală.
Gazul de protecţie trebuie să fie inert dacă “(inert)” este indicat după nivelul de presurizare;

143
 Tabelul 2- Criterii de proiectare bazate pe nivelul de protecţie

Nivel de
Nivel de Nivel de Nivel de
protecţie
Criterii de proiectare protecţie protecţie protecţie ”pzc”
”pzc”cu
”pxb” ”pyb” cu alarmă
indicator

Grad de protecţie al Minim IP4X Minim IP4X Minim IP4X Minim IP3X
carcasei în
conformitate cu
IEC 60529 sau
IEC 60034-5
Rezistenţa carcasei la Se aplică Se aplică Se aplică Se aplică jumătate
impact IEC 60079-0 IEC 60079-0 IEC 60079-0 din valoarea
indicată în IEC
60079-0
Verificarea perioadei Este necesar Se marchează Se marchează Se marchează
de purjare pentru un cronometru timpul şi debitul timpul şi debitul timpul şi debitul
Grupa I şi Grupa II şi
monitorizarea
presiunii şi
debitului
Împiedicarea Este necesară Nicio cerinţă a) Nivelul de Nivelul de protecţie
particulelor o barieră protecţie ”pzc” ”pzc” nu se aplică
incandescente să iasă antiscânteie şi nu se aplică pentru zonele care
printr-un orificiu de antiparticulă, pentru zonele necesită EPL Mb,
evacuare normal închis cu excepţia care necesită Gb sau Db
într-o zonă care cazului în care EPL Mb, Gb
necesită EPL Mb, Gb nu se produc sau Db
sau Db în mod normal
particule
incandescente
Împiedicarea Nicio cerinţă b) Nicio cerinţă b) Nicio cerinţă b) Nicio cerinţă b)
particulelor
incandescente să iasă
printr-un orificiu de
evacuare normal închis
într-o zonă care
necesită EPL Gc/Dc
Împiedicarea Este necesară Este necesară Nivelul de Nivelul de protecţie
particulelor o barieră o barieră protecţie ”pzc” ”pzc” nu se aplică
incandescente să iasă antiscânteie şi antiscânteie şi nu se aplică pentru zonele care
printr-un orificiu, care antiparticulă antiparticulă pentru zonele necesită EPL Mb,
se deschide în timpul care necesită Gb sau Db
funcţionării normale, EPL Mb, Gb
într-o zonă care sau Db
necesită EPL Mb, Gb
sau Db
Împiedicarea Este necesară Nicio cerinţă a) Este necesară Este necesară o
particulelor o barieră o barieră barieră antiscânteie
incandescente să iasă antiscânteie şi antiscânteie şi şi antiparticula cu
printr-un orificiu, care antiparticulă, antiparticulă, cu excepţia cazului în
se deschide în timpul cu excepţia excepţia cazului care nu se produc
funcţionării normale, cazului în care în care nu se în mod normal
într-o zonă care nu se produc produc în mod particule incand.
necesită EPL Gc sau în mod normal normal particule
Dc particule incand.
incandescente
Uşă sau capac care se Avertizare Avertizare b) Avertizare, c) Avertizare, c)
deschide numai cu
ajutorul unei unelte

144
 Nivel de
Nivel de Nivel de Nivel de
protecţie
Criterii de proiectare protecţie protecţie protecţie ”pzc”
”pzc”cu
”pxb” ”pyb” cu alarmă
indicator

Uşă sau capac care se Dispozitiv de Avertizare a) Avertizare c) Avertizare c)

deschide fără ajutorul blocare, (fără
unei unelte părţi interne
fierbinţi)
Părţi interne fierbinţi ce În conformitate Nicio cerinţă a) Avertizare Avertizare
au nevoie de o cu clasa de
perioadă de răcire temperatură
înainte de deschiderea
carcasei
a) Clasa de temperatură nu se aplică pentru nivelul de protecţie ”pyb” deoarece nu sunt permise nici părţile
interne fierbinţi nici particulele incandescente create în mod normal.
b) Nu există cerinţe pentru barierele antiscânteie şi antiparticulă deoarece în condiţii anormale de funcţionare,
când orificiul de evacuare se deschide este puţin probabil ca atmosfera externă să se găsească în limitele
de explozie.
c) Nu există cerinţe pentru accesul cu o unealtă la o carcasă cu nivel de protecţie ”pzc” deoarece în condiţii
normale de funcţionare carcasa este presurizată cu toate capacele şi uşile montate la locul lor. Dacă se
îndepărtează o uşă sau un capac, este puţin probabil ca atmosfera să se găsească în limitele de explozie.

4. Cerinţe constructive pentru carcase presurizate

Carcasă
Capsularea presurizată trebuie să aibă un grad de protecţie în
conformitate cu tabelul 2.

Materiale
Materialele utilizate pentru carcasă, conducte şi părţile lor de conectare
nu trebuie să fie afectate defavorabil de gazul de protecţie specificat.
Pentru nivel de protecţie ”pxb”, (Grupa II şi Grupa III) uşile şi capacele
care pot fi deschise fără utilizarea unei unelte sau chei trebuie să fie
interblocate astfel încât sursa de alimentare cu energie a echipamentului
electric neidentificat să fie deconectat automat atunci când ele sunt deschise şi
sursa de alimentare cu energie să nu poată fi restabilită până când ele nu sunt
închise.
Pentru nivel de protecţie ”pyb” şi nivel de protecţie ”pzc”, utilizarea unei
unelte sau chei nu este necesară.
Presiunea internă ridicată poate produce deschiderea bruscă a
capacelor sau uşilor. Operatorii şi personalul de întreţinere trebuie protejaţi
împotriva accidentării prin metode, cum sunt următoarele:
- utilizarea de dispozitive de fixare multiple astfel încât carcasa să fie
ventilată în siguranţă înainte ca toate dispozitivele de fixare să fie desfăcute;
sau
- utilizarea unui dispozitiv de fixare cu două poziţii pentru a permite o
ventilare sigură a presiunii atunci când se deschide carcasa; sau
- limitarea presiunii interne maxime la o valoare mai mică sau egală cu
2,5 kPa.

145
 Pentru a preveni aprinderea unei atmosfere explozive gazoase sau a
unei atmosfere explozive cu praf, care poate fi prezentă atunci când este
deschisă o carcasă, uşile şi capacele trebuie să fie marcate cu:
NU DESCHIDEŢI ATUNCI CÂND ESTE PREZENTĂ O ATMOSFERĂ
EXPLOZIVĂ

Rezistenţa mecanică
Conductele capsulării presurizate, dacă există, şi părţile lor de
conectare trebuie să reziste la o presiune egală cu de 1,5 ori suprapresiunea
maximă specificată de producător pentru funcţionare normală, cu toate orificiile
de ieşire închise, dar nu mai mică de 200 Pa.
Dacă în funcţionare normală este posibil să apară presiuni ce pot
provoca o deformare a conductelor, carcasei, dacă există sau părţilor de
conectare, trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv corespunzător de siguranţă
pentru a limita suprapresiunea maximă internă la o valoare inferioară celei care
ar putea afecta negativ tipul de protecţie. Dacă producătorul nu asigură acest
dispozitiv de siguranţă, aparatura trebuie marcată cu “X” şi documentaţia de
descriere trebuie să conţină toate informaţiile necesare cerute de utilizator
pentru a asigura conformitatea cu cerinţele din standardul SR EN 60079-0.

Deschideri, pereţi despărţitori, compartimente şi componente

interne pentru Grupa I şi Grupa II
Deschiderile şi pereţii despărţitori trebuie localizaţi astfel încât să se
asigure o purjare eficientă.
Zonele nepurjate pot fi eliminate printr-o localizare adecvată a orificiului
de intrare şi de ieşire pentru gazul de protecţie şi prin luarea în considerare a
efectului pereţilor despărţitori.
Pentru gazele sau vaporii mai grei decât aerul orificiul de intrare a
gazului de protecţie trebuie să fie localizat lângă partea superioară a capsulării
presurizate, cu orificiul de ieşire lângă partea inferioară a carcasei.
Pentru gazele sau vaporii mai uşori decât aerul orificiul de intrare a
gazului de protecţie trebuie să fie localizat lângă partea inferioară a capsulării
presurizate, cu orificiul de ieşire lângă partea superioară a carcasei.
Localizarea orificiilor de intrare şi de ieşire pe pereţii laturilor opuse
carcasei facilitează ventilaţia încrucişată.
Pereţii despărţitori interni (de exemplu plăci cu circuite) trebuie astfel
localizaţi încât să nu împiedice curgerea gazului de protecţie. Utilizarea de
separatoare sau a unei conducte distribuitoare poate să îmbunătăţească
debitul în jurul acestor obstacole.
Numărul de deschideri trebuie ales ţinându-se seama de modelul
aparatului acordându-se o atenţie specială purjării subcompartimentelor în
care acest aparat ar putea fi împărţit.
Compartimentele interne trebuie sa fie ventilate spre carcasa principală
sau purjate separat
Pentru o purjare adecvată se recomandă ca orificiile de ventilaţie să
asigure o suprafaţă de ventilaţie de minimum 1 cm2 pentru fiecare 1 000 cm3
un diametru minim al orificiului de ventilaţie de 6,3 mm.

146
 Tuburile catodice (CRT) şi alte dispozitive închise ermetic nu necesită
purjare.
Părţile componente cu un volum intern liber mai mic de 20 cm 3 nu se
consideră compartimente interne care au nevoie de purjare atâta timp cât
volumul total al acestor componente nu este mai mare de 1% din volumul
intern liber al aparaturii presurizate.
Componentele electrice considerate ca fiind etanşe fată de mediul
ȋnconjurător, cum sunt tranzistoarele, microcircuitele, condensatoarele etc., nu
trebuie incluse în calculul volumului total al componentei.

În cazul presurizării statice, carcasa trebuie sa aibă una sau mai multe
deschideri. După umplere şi presurizare, toate deschiderile trebuie închise.

Deschideri pentru presurizare statică

Carcasa trebuie să aibă una sau mai multe deschideri. După umplere şi
presurizare, toate deschiderile trebuie închise.

Etanşarea
Toate cablurile şi racordurile la capsularea presurizată trebuie să fie
etanşate pentru a păstra gradul de protecţie IP al carcasei sau dacă, nu sunt
etanşe, vor fi considerate ca parte componentă a carcasei.

Bariere împotriva scânteilor şi particulelor

Carcasa presurizată şi conductele, dacă acestea există, pentru gazul
de protecţie, trebuie să fie prevăzute cu barieră antiscânteie şi antiparticulă
care să împiedice ieşirea particulelor incandescente în zona periculoasă.
Trebuie presupus că, în mod normal, se produc particule
incandescente, cu excepţia cazului în care ȋnchiderea/deschirea contactelor se
realizează la mai puţin de 10 A şi tensiunea de lucru nu depăşeşte 275 V c.a.
sau 60 V c.c., şi contactele au un capac.
Carcasele în care nu se produc particule incandescente în mod normal,
nu necesită o barieră împotriva scânteilor şi particulelor la orice orificiu normal
închis de evacuare într-o zonă care necesită ELP Gb sau Mb.
Carcasele în care nu se produc particule incandescente în mod normal,
nu necesită o barieră împotriva scânteilor şi particulelor la orice orificiu de
evacuare într-o zonă care necesită EPL Gc.
Dacă producătorul nu asigură bariere împotriva scânteilor şi
particulelor, numărul de certificat trebuie să includă sufixul “X” ȋn conformitate
cu cerinţele de marcare din IEC 60079-0 şi condiţiile specifice de utilizare
menţionate în certificat trebuie să precizeze informaţia necesară cerută de
utilizator pentru a asigura conformitatea cu cerinţele din acest standard.

Elemente galvanice şi baterii

În cazul în care echipamentul protejat încorporează baterii, trebuie luate
măsuri de precauţie adecvate la proiectarea echipamentului, pentru a preveni
producerea de gaze explozive, scântei sau puncte fierbinţi.

147
 În carcasele presurizate trebuie utilizate numai elemente galvanice
menţionate în IEC 60079-0, pentru care există un standard de elemente
galvanice IEC. Elementele galvanice secundare şi bateriile secundare sunt
permise dacă:
- elementele galvanice individuale sunt elemente galvanice etanşe (fie
element galvanic etanş la gaz, fie element galvanic etanş cu supapă de
reglare); sau
- volumul bateriei nu depăşeşte 1% din volumul intern liber al carcasei
presurizate.
În cazul în care carcasa presurizată conţine mai multe baterii
independente, fiecare cu propriul sistem de încărcare, trebuie luată în
considerare doar cea mai defavorabilă situaţie de degajare de gaz de la o
baterie independentă.

5. Limite de temperatură
Echipamentul trebuie clasificat în conformitate cu cerinţele de
clasificare a temperaturii din IEC 60079-0. Pentru nivel de protecţie ”pxb” sau
nivel de protecţie ”pyb” clasa de temperatură trebuie să fie bazată pe cea mai
ridicată din următoarele temperaturi:
- cea mai fierbinte suprafaţă externă a carcasei, sau
- cea mai fierbinte suprafaţă internă a unei părţii componente.
Pentru nivel de protecţie ”pzc” clasa de temperatură trebuie să fie
bazată pe cea mai fierbinte suprafaţă externă a carcasei.

6. Prevederi de securitate şi dispozitive de securitate (cu excepţia

presurizării statice)
Toate dispozitivele de securitate utilizate pentru a reduce posibilitatea
ca echipamentul electric protejat prin presurizare să producă aprinderea
trebuie ca ele însele să nu fie capabile să producă aprinderea sau trebuie
montate în afara zonei periculoase.

Integritatea dispozitivelor de securitate

Dispozitivele de securitate impuse de acest standard (a se vedea
tabelul 3) formează părţi de care depinde securitatea unui sistem de control.
Securitatea şi integritatea sistemului de control trebuie să fie corespunzătoare
cu:
- evaluare pentru un singur defect, pentru nivel de protecţie ”pxb” sau
nivel de protecţie ”pyb”;
- funcţionare normală, pentru nivel de protecţie ”pzc”.
Pentru a semnala defectarea presurizării, nu este suficientă existenţa
unui dispozitiv electric de interblocare pe motoarele sau comenzile
ventilatorului deoarece acesta nu poate semnala defecţiuni cum ar fi
alunecarea curelei de transmisie a ventilatorului, slăbirea ventilatorului de pe
ax sau rotirea inversă a ventilatorului.

148
 Tabelul 3 – Dispozitive de securitate bazate pe nivelul de protecţie

Nivel de Nivel de Nivel de

Criterii de proiectare
protecţie ”pxb” protecţie ”pyb” protecţie ”pzc”

Dispozitiv de securitate Senzor de Senzor de Aparat indicator

pentru detectarea presiune presiune sau senzor de
pierderii suprapresiunii presiune, a se
minime vedea
Dispozitiv(e) de Cronometru, Marcarea Marcarea timpului
securitate pentru senzor de timpului şi a şi a debitului, a
verificarea perioadei presiune şi debitului se vedea
de purjare pentru senzor de debit la
Grupa I şi Grupa II orificiul de
evacuare;
Dispozitiv de securitate Avertizare Nicio cerinţă (nu Nicio cerinţă
pentru o uşă sau un sunt permise
capac a cărei părţi interne
deschidere necesită fierbinţi)
utilizarea unei unelte
Dispozitiv de securitate Interblocaj, (nu Nicio cerinţă (nu Nicio cerinţă
pentru o uşă sau un sunt permise sunt permise
capac a cărei părţi interne părţi interne
deschidere nu necesită fierbinţi) fierbinţi)
utilizarea unei unelte
Dispozitiv de securitate Alarmă şi oprirea Nu se aplică Alarmă (nu se
pentru părţi interne debitului de pentru nivelul de permite
fierbinţi atunci când substanţă protecţie degajarea
există un sistem inflamabilă deoarece nu sunt normală)
recipient permise părţi
interne fierbinţi

Dispozitivele de securitate trebuie furnizate de producătorul

echipamentului sau de utilizator. Dacă producătorul nu furnizează dispozitivele
de securitate, numărul de certificat trebuie să includă sufixul “X” ȋn conformitate
cu cerinţele de marcare din IEC 60079-0 şi condiţiile specifice de utilizare
menţionate în certificat trebuie să precizeze informaţia necesară cerută de
utilizator pentru a asigura conformitatea cu cerinţele de securitate.
Dispozitivele de securitate trebuie prevăzute pentru a împiedica
aparatura electrică din interiorul capsulării presurizate să fie pusă sub tensiune
înainte de încheierea operaţiei de purjare.

7. Diagrama secvenţială pentru nivelul de protecţie ”pxb”

Pentru sistemele de presurizare cu nivel de protecţie ”pxb” producătorul
trebuie să ofere o diagramă secvenţială de funcţionare, de exemplu tabela de
adevăr, diagrama de stare, diagrama de proces, etc. pentru definirea
funcţionării sistemului de control. Diagrama secvenţială trebuie să prezinte şi
să identifice clar stările operaţionale ale dispozitivelor de securitate şi acţiunile
care decurg din acestea. Încercările funcţionale trebuie să verifice
conformitatea cu diagrama. Aceste încercări trebuie să fie efectuate doar în
condiţii atmosferice normale, cu excepţia cazului în care există alte specificaţii
ale producătorului.

149
 Producătorul trebuie să specifice nivelurile de acţiune maxim şi minim
precum şi toleranţele dispozitivelor de securitate. Dispozitivele de securitate
trebuie utilizate în limitele parametrilor nominali specificaţi de producător.

Purjare automată pentru Grupa I şi Grupa II, nivel de protecţie

”pxb”
Un sistem de control automat care include dispozitivele de securitate
trebuie prevăzut pentru a permite punerea sub tensiune a echipamentului
electric din interiorul carcasei presurizate numai după ce a fost efectuată
purjarea.
Succesiunea operaţiilor sistemului de control trebuie să fie următoarea:
a) ca urmare a iniţierii secvenţei, debitul de purjare şi suprapresiunea
minimă din carcasa presurizată trebuie monitorizate în conformitate cu acest
standard;
b) atunci când se atinge debitul minim de gaz de protecţie şi
suprapresiunea se situează în limitele specificate, poate fi pornit cronometrul
pentru purjare;
c) după expirarea timpului, echipamentul electric este pregătit pentru a
fi pus sub tensiune;
d) în eventualitatea apariţiei unei defecţiuni în timpul oricărei faze din
secvenţă, ciclul trebuie programat pentru a fi reluat de la început.

Grupa I sau Grupa II - Criteriu de purjare

Producătorul trebuie să specifice condiţiile necesare pentru o purjare

adecvată după ce carcasa a fost deschisă sau suprapresiunea a scăzut sub
valoarea minimă specificată de producător.
a) Pentru nivelul de protecţie ”pxb” sau nivelul de protecţie ”pyb”,
producătorul trebuie să specifice debitul minim de purjare şi perioada de timp
pentru realizarea încercării din 16.4 sau 16.5, după caz. Pentru alte
echipamente decât maşinile rotative şi echipamentul cu geometrie complexă,
debitul minim de purjare şi durata minimă de purjare pot avea la bază purjarea
a cinci volume de carcasă dacă se stabileşte că o astfel de purjare este
adecvată fără nicio încercare.

b) Pentru nivelul de protecţie ”pzc”, pentru alte echipamente decât

maşinile rotative şi echipamentul cu geometrie complexă, producătorul trebuie
să specifice debitul minim de purjare şi durata minimă de purjare pentru a se
asigura purjarea carcasei presurizate cu o cantitate de gaz de protecţie
echivalentă cu cinci volume de carcasă. Cantitatea de gaz de protecţie poate fi
redusă dacă se demonstrează realizarea unei purjări eficiente cu ajutorul
încercării de la 16.4 sau 16.5, după caz.

Încercarea de purjare pentru maşinile rotative şi echipamentul cu

geometrie complexă poate fi omisă dacă durata de purjare se bazează pe
încercările realizate cu carcase similare sau comparabile.

150
 c) Debitul de purjare trebuie monitorizat la orificiul de ieşire al carcasei
presurizate. Pentru nivelul de protecţie ”pxb” trebuie monitorizat debitul real.
Pentru nivelul de protecţie ”pyb” sau nivelul de protecţie ”pzc” debitul poate fi
dedus, de exemplu din presiunea carcasei şi un orificiu definit la ieşire. Pentru
nivelul de protecţie ”pyb” sau nivelul de protecţie ”pzc” trebuie asigurată o
etichetă cu instrucţiuni pentru a se permite purjarea carcasei presurizate
înainte de punerea sub tensiunii a echipamentului electric. Eticheta trebuie să
includă următoarea informaţie sau ceva similar:

DUPĂ DESCHIDEREA CARCASEI, ALIMENTAREA CU ENERGIE

ELECTRICĂ TREBUIE RESTABILITĂ NUMAI DUPĂ CE CARCASA A FOST
PURJATĂ TIMP DE _____ MINUTE CU UN DEBIT DE _____

Grupa III - Curăţare

Echipamentul trebuie marcat cu o avertizare care să precizeze că
trebuie îndepărtat praful combustibil din interior înainte de a conecta sursa de
alimentare cu energie electrică. Marcarea trebuie să includă următoarea
informaţie sau ceva similar:

DUPĂ DESCHIDEREA CARCASEI, ALIMENTAREA CU ENERGIE

ELECTRICĂ TREBUIE RESTABILITĂ NUMAI DUPĂ CE AU FOST
ÎNDEPĂRTATE ACUMULĂRILE DE PRAF COMBUSTIBIL DIN INTERIORUL
CARCASEI

Atunci când producătorul specifică un debit minim al gazului de

protecţie (de exemplu, dacă aparatura internă ar dezvolta temperaturi mai
ridicate decât clasa de temperatură marcată) trebuie asigurate unul sau mai
multe dispozitive de siguranţă automate pentru a intra în funcţiune atunci când
debitul gazului de protecţie la orificiul de ieşire scade sub valoarea minimă
specificată.

8. Dispozitive de securitate pentru detectarea suprapresiunii

minime
Trebuie prevăzut unul sau mai multe dispozitive de securitate automate
care să intre în funcţiune atunci când suprapresiunea din carcasa presurizată
scade sub valoarea minimă specificată de producător.

a) Senzorul dispozitivului de securitate automat trebuie să-şi preia

semnalul direct din carcasa presurizată.

b) Nu se permit supape între senzorul dispozitivului de securitate

automat şi carcasa presurizată.

c) Trebuie să fie posibilă verificarea funcţionării corecte a dispozitivelor

de securitate.
NOTĂ – În mod normal, este responsabilitatea utilizatorului să definească scopul
(scopurile) pentru care se utilizează dispozitivul(e) de securitate automat(e) şi anume:
pentru a decupla sursa de alimentare sau pentru a emite un semnal de alarmă acustic

151
sau pentru a asigura ȋntr-un alt mod securitatea instalaţiei.
d) Pentru nivelul de protecţie ”pzc”, trebuie respectate următoarele
condiţii dacă carcasa presurizată este echipată cu un indicator în locul
dispozitivului de securitate automat:
1) pentru a menţine presiunea minimă în carcasa presurizată,
alimentarea cu gaz de protecţie trebuie dotată cu o alarmă care să indice
defectarea alimentării cu gaz de protecţie;
2) nu trebuie să existe dispozitive între carcasa presurizată şi alarma
alimentării cu gaz de protecţie altele decât o supapă de separare şi/sau un
mecanism de control al presiunii sau al debitului;
3) orice supapă de separare trebuie:
- să fie marcată:
SUPAPĂ DE ALIMENTARE CU GAZ DE PROTECŢIE – URMAŢI
INSTRUCŢIUNILE ÎNAINTE DE ÎNCHIDERE

- să poată fi etanşată sau asigurată în poziţia deschis;

- să aibă o indicaţie dacă este deschisă sau închisă;
- să fie situată în imediata vecinătate a carcasei presurizate;
- să fie utilizată doar în timpul întreţinerii carcasei presurizate.
NOTĂ – Această supapă este destinată să rămână deschisă cu excepţia cazului în
care zona este cunoscută că nu conţine atmosferă explozivă gazoasă sau cu excepţia
cazului în care echipamentul din carcasa presurizată este scos de sub tensiune şi
răcit.
4) orice mecanism de control al presiunii sau debitului, dacă este
reglabil, trebuie să necesite o unealtă pentru a-l acţiona;
5) nu trebuie montate filtre între carcasa presurizată şi alarma
sistemului cu gaz de protecţie;
6) indicatorul trebuie astfel localizat încât să permită o vizualizare
uşoară;
7) indicatorul trebuie să indice presiunea din carcasă;
8) punctul de detecţie al indicatorului trebuie astfel localizat încât să
ţină seama de condiţiile de funcţionare cele mai defavorabile;
9) excluderea pentru carcase nemetalice şi părţi nemetalice ale
carcaselor din 5.1 nu trebuie aplicată;
10) între indicator şi carcasa presurizată nu trebuie montată nicio
supapă de separare.
Dacă se utilizează un debitmetru, atât pentru indicarea presiunii
carcasei cât şi pentru indicarea debitului de purjare, acesta ar trebui montat în
mod normal la orificiul de ieşire.
Dacă se utilizează un debitmetru doar pentru indicarea presiunii, atunci
acesta poate fi localizat în mod normal oriunde pe carcasă, cu excepţia
orificiului de intrare.
152
 Valoarea suprapresiunii minime
În interiorul carcasei presurizate şi a conductelor asociate la care pot să
apară scurgeri trebuie menţinută o suprapresiune minimă de 50 Pa pentru
nivelul de protecţie ”pxb” sau pentru nivelul de protecţie ”pyb” şi 25 Pa pentru
nivelul de protecţie ”pzc”, faţă de presiunea externă în orice punct.
Producătorul trebuie să specifice suprapresiunea normală minimă şi
maximă în timpul funcţionării, suprapresiunea maximă în timpul purjării şi
cantitatea maximă de pierderi la suprapresiunea normală maximă.
Ar trebui să se acorde o atenţie deosebită în cazul echipamentului
presurizat care are un circuit de răcire integrat, în care circulaţia este asistată
de un ventilator intern (de exemplu motoare), deoarece efectul acestor
ventilatoare poate fi producerea unei presiuni negative în părţi ale carcasei, cu
consecinţa riscului de pătrundere a gazului sau prafului dacă încetează
presurizarea.
Instalarea conductelor asociate şi a compresorului sau ventilatorului nu
ar trebui să introducă un pericol.
În figurile de la A.1 la A.4 este prezentată distribuţia presiunii în diferite
sisteme şi conducte.

9. Echipament care poate rămâne sub tensiune

Pentru carcase presurizate din Grupa I sau Grupa II, echipamentul

electric care poate rămâne sub tensiune atunci când nivelul de protecţie ”pxb”
sau nivelul de protecţie ”pyb” nu este în funcţiune, trebuie să fie protejat prin
EPL Ma sau Mb pentru Grupa I şi EPL Ga sau Gb pentru Grupa II.
Pentru carcase presurizate din Grupa II, echipamentul electric care
poate rămâne sub tensiune atunci când nivelul de protecţie ”pzc” nu este în
funcţiune, trebuie să fie protejat prin EPL Ga, Gb sau Gc.
Pentru carcase presurizate din Grupa III, echipamentul electric care
poate rămâne sub tensiune atunci când nivelul de protecţie ”pxb” nu este în
funcţiune, trebuie să fie protejat prin EPL Da sau Db.
Pentru carcase presurizate din Grupa III, echipamentul electric care
poate rămâne sub tensiune atunci când nivelul de protecţie ”pzc” nu este în
funcţiune, trebuie să fie protejat prin EPL Da, Db sau Dc.
Echipamentul electric din carcasa presurizată cu nivel de protecţie
”pyb” trebuie protejat prin EPL Ga, Gb sau Gc pentru Grupa II.
Echipamentul electric din carcasa presurizată cu nivel de protecţie
”pyb” trebuie protejat prin EPL Da, Db sau Dc pentru Grupa III.

Prevederi de securitate şi dispozitive de securitate pentru

presurizarea statică
Toate dispozitivele de securitate utilizate pentru a preveni ca aparatura
electrică, protejată prin presurizare statică, să producă o explozie trebuie ele
însele să nu fie capabile să producă o explozie şi, dacă dispozitivul de
securitate este cu acţionare electrică, acesta trebuie protejat prin unul din
tipurile de protecţie recunoscute în SR EN 60079-0 sau trebuie instalat în
exteriorul ariei periculoase.

153
 Gazul de protecţie trebuie să fie inert. Capsularea presurizată trebuie
umplută cu gaz inert într-o arie nepericuloasă utilizând procedura specificată
de producător. Nu sunt permise surse interne de degajare.

Trebuie prevăzute două dispozitive de securitate automate pentru nivel

de protecţie ”pxb” sau nivel de protecţie ”pyb” sau un dispozitiv de securitate
automat pentru nivel de protecţie ”pzc” pentru a intra în funcţiune atunci când
suprapresiunea scade sub valoarea minimă specificată de producător. Trebuie
să fie posibilă verificarea funcţionării corecte a dispozitivelor atunci când
echipamentul este în funcţionare . Dispozitivele de securitate automate trebuie
să poată fi resetate doar prin utilizarea unei unelte sau a unei chei.
NOTĂ – În mod normal, este responsabilitatea utilizatorului să definească scopul
pentru care sunt utilizate dispozitivele de securitate automate (şi anume: pentru a
decupla sursa de alimentare sau pentru a emite un semnal de alarmă acustic sau
pentru a asigura ȋntr-un alt mod securitatea instalaţiei).
Suprapresiunea minimă trebuie să fie mai mare decât pierderea
maximă de presiune, în timpul funcţionării normale, măsurată într-o perioadă
de cel puţin 100 de ori intervalul de timp necesar pentru răcirea componentelor
închise în carcasă în conformitate cu timpii de deschidere din IEC 60079-0, cu
un minim de 1 h. Nivelul minim al suprapresiunii trebuie să fie de cel puţin 50
Pa peste presiunea externă în condiţiile cele mai defavorabile specificate
pentru funcţionare normală.

10. Alimentarea cu gaz de protecţie

Dacă este necesară o alimentare de rezervă cu gaz de protecţie în
cazul defectării alimentării principale atunci fiecare alimentare trebuie să fie
capabilă să menţină în mod independent, nivelul necesar de presiune sau
debitul de alimentare cu gaz de protecţie. Cele două surse de alimentare pot
folosi aceeaşi reţea de conducte sau ţevi.
NOTĂ – Alimentarea de rezervă poate fi recomandată atunci când este necesară
menţinerea funcţionării echipamentului electric.

Tip de gaz
Gazul de protecţie nu trebuie să fie inflamabil. Producătorul trebuie să
specifice gazul de protecţie şi orice altă alternativă permisă.
În cazul în care gazul de protecţie specificat nu este aerul de o
calitatea de măsură normală sau azotul, atunci gazul de protecţie nu ar trebui
să reducă eficienţa tipului de protecţie “p” sau să afecteze în mod negativ
funcţionarea satisfăcătoare şi integritatea echipamentului protejat, datorită
caracteristicilor sale chimice sau impurităţilor pe care le poate conţine.
Atunci când se utilizează un gaz inert există riscul de asfixiere. Din
acest motiv, pe carcasă trebuie ataşată o avertizare. Ar trebui să se aibă în
vedere asigurarea unui mijloc adecvat de purjare a carcasei pentru a îndepărta
gazul inert înaintea deschiderii uşilor sau capacelor.

154
 11. Temperatură
În mod normal temperatura gazului de protecţie nu trebuie să
depăşească 40 0C la orificiul de intrare în carcasă. În situaţii speciale se poate
permite o temperatură mai ridicată sau poată fi necesară o temperatură mai
scăzută; în acest caz temperatura trebuie marcată pe carcasă.
Exista situaţii când trebuie adoptate măsuri pentru a se preveni
condensarea şi îngheţul.

Echipament presurizat cu o sursă internă de degajare. Condiţii de

degajare

A) Fără degajare
Nu există nici o degajare internă atunci când sistemul recipient este
nedefectabil. Se estimează că nu există nici o degajare internă atunci când
substanţele inflamabile din interiorul sistemului recipient sunt în fază gazoasă
sau de vapori, atunci când funcţionează în limitele de temperatură specificate
şi, sau
a) amestecul gazos din interiorul sistemului recipient este întotdeauna
sub LII; sau
b) presiunea minimă specificată pentru capsularea presurizată este cu
cel puţin 50 Pa mai mare faţă de presiunea maximă specificată pentru sistemul
recipient şi se asigură un dispozitiv automat de siguranţă pentru a intra în
funcţiune atunci când diferenţa de presiune scade sub 50 Pa.
Scopul pentru care sunt utilizate semnalele de la dispozitivele de
securitate automate (cum ar fi pentru a deconecta sursa de alimentare sau
pentru a alarma sonor sau într-un alt fel pentru a asigura securitatea instalaţiei)
reprezintă responsabilitatea utilizatorului.
Condiţiile ce trebuie respectate în acest paragraf necesită ca aparatura
să fie marcată cu “X” în conformitate cu standardul general.

B) Degajare limitată de gaz sau vapori

Viteza de degajare a substanţei inflamabile în interiorul capsulării
presurizate trebuie să poată fi estimată în orice condiţii de defect ale sistemului
recipient. În contextul prezentului standard, degajarea unui gaz lichefiat se
consideră a fi o degajare de gaz.

C) Degajare limitată a unui lichid

Viteza de degajare a substanţei inflamabile în interiorul capsulării
presurizate este limitată, dar conversia unui lichid în vapori inflamabili nu poate
fi prognozată. Trebuie să se ia în considerare posibilitatea acumulării de lichid
în interiorul capsulării presurizate şi consecinţele aferente.
Dacă se poate degaja oxigen din lichid, trebuie să poată fi estimat
debitul de oxigen.

155
 12. Cerinţe de proiectare pentru sistem recipient. Cerinţe generale
de proiectare

Proiectarea şi construcţia sistemului recipient, care vor determina dacă

este posibil sau nu să apară scurgeri trebuie să aibă la bază cele mai
defavorabile condiţii de funcţionare specificate de producător.
Sistemul recipient trebuie să fie, ori nedefectabil ori să aibă o degajare
limitată în cazul unui defect. Dacă substanţa inflamabilă este un lichid, nu
trebuie să existe degajare normală iar gazul de protecţie trebuie să fie inert.
Gazul de protecţie trebuie să fie inert pentru a se împiedica degajarea
de vapori să depăşească capacitatea de diluţie a gazului de protecţie.
Producătorul trebuie să specifice presiunea maximă de intrare în
sistemul recipient.
Detaliile legate de proiectarea şi construcţia sistemului recipient, de
tipurile şi condiţiile de operare ale substanţei inflamabile pe care o poate
conţine şi de viteza sau vitezele de degajare în anumite locaţii date trebuie
asigurate de producător pentru ca sistemul recipient să poată să fie clasificat
ca şi sistem recipient nedefectabil sau sistem recipient cu degajare limitată.

Sistem recipient nedefectabil

Sistemul recipient trebuie să fie compus din conducte, tuburi sau vase
metalice din ceramică sau sticlă, fără îmbinări mobile. Îmbinările trebuie
realizate prin sudură, alămire, sigilare sticlă pe metal, sau prin metode
eutectice.
Nu se acceptă aliaje de sudură de temperatură scăzută cum ar fi
compuşi de plumb / staniu.
Producătorul trebuie să ia în considerare cu mare atenţie deteriorările
ce pot apare la un sistem recipient fragil datorită unor condiţii defavorabile de
funcţionare. Condiţiile defavorabile de funcţionare care trebuie stabilite între
producător şi utilizator pot include vibraţiile, şocul termic şi operaţiile de
întreţinere atunci când uşile sau capacele de acces ale capsulării presurizate
sunt deschise.

Sistem recipient cu degajare limitată

Proiectarea unui sistem recipient cu degajare limitată trebuie să se facă
astfel încât viteza de degajare a substanţei inflamabile să poată fi prognozată
în toate condiţiile de defectare ale sistemului recipient. Cantitatea de substanţă
inflamabilă degajată în interiorul carcasei presurizate include cantitatea de
substanţă inflamabilă din sistemul recipient şi debitul de substanţă inflamabilă
care pătrunde în sistemul recipient ce provine din proces. Debitul trebuie limitat
la o cantitate prognozabilă cu ajutorul unor dispozitive adecvate de limitare a
debitului, montate în exteriorul carcasei presurizate.
Totuşi, dacă acea parte a sistemului recipient de la punctul de intrare în
carcasa presurizată până la şi inclusiv orificiul de intrare ȋn dispozitivul de
limitare a debitului este în conformitate cu 12.2, dispozitivul de limitare a
debitului poate fi instalat în interiorul carcasei presurizate, caz în care
dispozitivul de limitare a debitului trebuie să fie fixat permanent şi nu trebuie să
aibă părţi mobile.
156
 Nu este necesar să fie limitat debitul ce provine din proces, în interiorul
sistemului recipient dacă poate fi prognozată viteza maximă de degajare din
sistemul recipient în carcasa presurizată. Această condiţie poate fi îndeplinită
atunci când:
a) sistemul recipient conţine părţi conectate care îndeplinesc individual
cerinţele de la 12.2, iar îmbinările dintre părţi sunt astfel realizate încât poate fi
estimată viteza maximă de degajare şi îmbinările sunt fixate permanent; sau
b) sistemul recipient include orificii, sau duze, pentru degajare în
funcţionare normală (de exemplu, flăcări)
Dacă dispozitivul de limitare a debitului nu este inclus ca parte a
echipamentului, numărul de certificat trebuie să includă sufixul “X” ȋn
conformitate cu cerinţele de marcare din IEC 60079-0 şi condiţiile specifice de
utilizare menţionate în certificat trebuie să precizeze informaţia necesară
cerută de utilizator pentru a asigura conformitatea cu cerinţele din acest
standard, inclusiv presiunea maximă şi debitul de substanţă inflamabilă din
interiorul sistemului recipient.
Carcasele presurizate care conţin o flacără trebuie evaluate ca şi când
flacăra a fost stinsă. Cantitatea maximă de amestec combustibil / aer ce
alimentează flacăra trebuie adăugată cantităţii degajate din sistemul recipient.

Sunt permise etanşările cu elastomeri, ferestrele şi alte părţi nemetalice

ale sistemului recipient. De asemenea sunt permise conductele filetate,
îmbinările de compresiune (de exemplu racordurile de compresiune metalice)
şi îmbinările cu flanşă.

13. Gaz de protecţie şi tehnici de presurizare atunci când există o

sursă internă de degajare
Alegerea gazului de protecţie depinde de probabilitatea, cantitatea şi
constituenţii degajării provenite din sistemul recipient. A se vedea tabelul 4
pentru prezentarea sub formă tabelară a gazului de protecţie permis.

Tabelul 4 - Cerinţele gazului de protecţie pentru o capsulare presurizată cu un

sistem recipient (inchis)

Degajare internă (a se vedea anexa E din

Diluţie continuă Compensarea pierderilor
SR EN 60079-2)
Substanţa Normală Anormală Anexa LSI < 80 % LSI > 80 % LSI < 80 % LSI > 80 %

Gaz sau Fără Fără E.2 Nu se aplică Nu se aplică

lichid
Gaz Fără Limitată E.3 Aer sau gaz inert Aer Doar gaz inert nu
Gaz Limitată Limitată E.4 Aer sau gaz inert Aer nu nu
Lichid Fără Limitată E.3 Doar gaz inert Nu Doar gaz inert nu

Lichid Limitată Limitată E.4 nu nu nu nu

“nu” înseamnă că nu se acceptă tehnica de presurizare

157
 Proiectarea capsulării presurizate cu un sistem recipient şi o degajare
limitată trebuie să se facă astfel încât să nu se poată forma nici o atmosferă
explozivă gazoasă în interiorul capsulării presurizate la o sursă potenţială de
aprindere, adică în exteriorul zonei de diluţie.
Tehnicile de presurizare aplicabile depind de condiţiile de degajare şi
de constituenţii de degajare după cum urmează:

A. Presurizare cu compensarea pierderii

1) Fără degajare
Gazul de protecţie trebuie să fie aer sau gaz inert.
2) Degajare limitată de gaz sau lichid
Gazul de protecţie trebuie să fie gaz inert.
Concentraţia de oxigen în substanţa inflamabilă nu trebuie să
depăşească 2% (V/V).
Nu trebuie să existe degajări normale de substanţă inflamabilă.
LSI-ul substanţei inflamabile nu trebuie să depăşească 80%.
NOTĂ – Este dificil sau imposibil să se protejeze un echipament
utilizând compensarea pierderilor cu un gaz inert atunci când substanţa
inflamabilă poate să reacţioneze cu puţin oxigen sau în absenţa oxigenului
(adică se spune că are LSI mai mare de 80 %).

B. Presurizare cu diluţie
Dacă substanţa inflamabilă are LSI ce depăşeşte 80 % sau dacă are o
concentraţie de oxigen ce depăşeşte 2 % (V/V), sau dacă există o degajare
normală de substanţă inflamabilă, atunci trebuie utilizat un debit continuu
pentru diluarea substanţei inflamabile.

1) Fără degajare
Gazul de protecţie trebuie să fie aer sau gaz inert.

2) Degajare limitată de gaz sau vapori

Debitul gazului de protecţie după purjare trebuie să fie suficient, în
toate condiţiile de defectare ale sistemului recipient, să dilueze degajarea
maximă la o sursă potenţială de aprindere, adică în exteriorul zonei de diluţie,
după cum urmează:
a) atunci când gazul de protecţie este aer, substanţa inflamabilă
degajată trebuie diluată până la o concentraţie ce nu depăşeşte 25 % din LII;
b) atunci când gazul de protecţie este inert, tot oxigenul degajat trebuie
diluat până la o concentraţie ce nu depăşeşte 2 % (V/V)

Atunci când substanţa inflamabilă degajată din sistemul recipient are

LSI mai mare de 80 %, toată degajarea trebuie diluată cu aer până la o
concentraţie ce nu depăşeşte 25 % din LII.
NOTĂ – Este necesară diluarea până la 25 % din LII atunci când substanţa inflamabilă
158
poate să reacţioneze cu puţin oxigen sau în absenţa oxigenului, adică se spune că are
LSI mai mare de 80 %.
3) Degajare limitată de lichid
Gazul de protecţie trebuie să fie inert. Nu trebuie să existe degajare
normală de substanţă inflamabilă.

14. Echipament capabil de aprindere

Echipamentul electric din zona de diluţie trebuie să fie protejat printr-un
nivel de protecţie menţionat în tabelul 5. Excepţiile de la această cerinţă sunt
flăcările, dispozitivele de aprindere sau alt echipament similar destinat să
aprindă o flacără. Zona de diluţie ce rezultă de la flacără nu trebuie să se
suprapună peste nicio altă zonă de diluţie.

Tabelul 5 – Niveluri de protecţie ale echipamentului permise în interiorul zonei

de diluţie bazate pe nivelul de protecţie al carcasei presurizate

Degajarea Nivel de protecţie ”pxb”,

Nivel de protecţie ”pzc”
internă este Nivel de protecţie ”pyb”

anormală Ga sau Gb Ga, Gb sau Gc

normală Ga Ga

În general orice sursă internă de degajare ar trebui să fie lângă orificiul

de ieşire şi tot echipamentul capabil de aprindere să fie lângă orificiul de intrare
al gazului de protecţie, pentru a permite gazulului inflamabil degajat să
parcurgă cel mai scurt traseu posibil pentru a ieşi din carcasa presurizată fără
să traverseze echipamentul capabil de aprindere.
NOTĂ – Poate fi necesară utilizarea unui opritor de flacără pentru a se evita
întoarcerea în instalaţie a unei flăcări produse de o sursă de aprindere din interiorul
sistemului recipient. Astfel de măsuri nu sunt tratate în acest curs.

15. Suprafeţe interne fierbinţi

Trebuie asigurat un dispozitiv de securitate automat dacă carcasa

presurizată conţine suprafeţe cu temperaturi ce depăşesc temperatura de
aprindere a substanţei inflamabile care poate fi degajată din sistemul recipient.
Acţiunea dispozitivului de securitate, ca urmare a funcţionării dispozitivului de
securitate este prezentată în tabelul 3 şi suplimentar,
a) dacă gazul de protecţie este aer, degajarea de substanţă inflamabilă
ce rămâne în sistemul recipient nu trebuie să formeze o concentraţie mai mare
de 50 % din LII, în vecinătatea suprafeţei(lor) fierbinţi; sau
b) dacă gazul de protecţie este inert, proiectarea şi construcţia
îmbinărilor carcasei presurizate trebuie să fie astfel realizate încât să se
prevină amestecarea semnificativă de aer din exterior cu gazul inert din interior
(sau cu gazul sau vaporii inflamabili din interior) în timpul perioadei de răcire.
Pătrunderea de aer din exterior nu trebuie să mărească concentraţia de oxigen
la o valoare mai mare de 2 % (V/V).

159
 Carcasa presurizată trebuie să fie marcată:

NU DESCHIDEŢI NICIO UŞĂ SAU NICIUN CAPAC TIMP DE ____ MINUTE

DUPĂ SCOATEREA DE SUB TENSIUNE

Perioadă de ȋntârziere trebuie să fie mai mare decât durata necesară

pentru ca suprafaţa fierbinte să se răcească sub temperatura de aprindere a
substanţei inflamabile degajate din sistemul recipient sau sub clasa de
temperatură a carcasei presurizate.

16. Verificări şi încercări de tip

a) Determinarea valorii suprapresiunii maxime

Valoarea suprapresiunii maxime a carcasei este cea mai mare presiune
internă de funcţionare atinsă, urmând instrucţiunile producătorului.
NOTĂ – În general, suprapresiunea maximă apare atunci când se purjează carcasa.

b) Încercarea la suprapresiune maximă

O presiune egală cu de 1,5 ori suprapresiunea maximă specificată sau
200 Pa oricare din cele două este mai mare trebuie aplicată capsulării
presurizate, conductelor asociate şi părţilor lor de conectare atunci când
acestea sunt parte integrantă a carcasei.
Presiunea de încercare trebuie aplicată pentru o perioadă de 2 min 
10 s.
Încercarea se consideră satisfăcătoare dacă nu apare nici o deformare
permanentă care ar invalida tipul de protecţie.

c) Încercarea la pierderi
Presiunea din capsularea presurizată trebuie reglată la suprapresiunea
maximă specificată de producător pentru funcţionare normală. Cu orificiul de
ieşire închis, trebuie măsurat debitul de pierderi la orificiul de intrare.
Debitul măsurat nu trebuie să fie mai mare decât debitul de pierderi
maxim specificat de producător.
În cazul presurizării statice, presiunea din capsularea presurizată
trebuie să fie reglată la suprapresiunea maximă ce poate sã apară în timpul
funcţionări normale. Cu orificiul închis, trebuie monitorizată presiunea internă
pentru o perioadă de timp de minim 1 h. Nivelul minim al suprapresiunii trebuie
să fie de cel puţin 50 Pa peste presiunea externă în condiţiile cele mai
defavorabile specificate pentru funcţionare normală.

d) Încercarea de purjare
1) Capsulare presurizată unde gazul de protecţie este aerul.
Capsularea presurizată trebuie umplută cu gaz de încercare, la o
concentraţie de cel puţin 70%, în orice punct. După ce capsularea presurizată
este umplută, se decuplează alimentarea cu gaz de încercare şi se cuplează
alimentarea cu aer la debitul minim de purjare specificat de producător. Timpul
necesar până când nu mai există nici un punct de prelevare în care să existe o
concentraţie de gaz de încercare peste 25% din LII când gazul de protecţie
este aerul sau peste 1% când gazul de protecţie este heliul sau peste 0,25%
160
când gazul de protecţie este argon sau bioxid de carbon, trebuie măsurat şi
notat ca timp de purjare. Dacă este necesar, şi o a doua încercare, capsularea
presurizată trebuie umplută cu un al doilea gaz de încercare, reprezentând o
valoare opusă a domeniului de densitate, la o concentraţie de cel puţin 70% în
orice punct şi trebuie măsurat timpul de purjare pentru cel de-al doilea test.
Durata minimă de purjare specificată de producător nu trebuie să fie mai mică
decât timpul de purjare măsurat, sau cel mai mare dintre cei doi timpi de
purjare măsuraţi atunci când se efectuează două încercări.
2) Capsulare presurizată la care gazul de protecţie este gaz inert
Capsularea trebuie umplută iniţial cu aer la presiunea atmosferică
normală. Apoi carcasa trebuie purjată cu gazul inert specificat de producător.
Timpul necesar până când nu mai există nici un punct de prelevare, cu
o concentraţie de oxigen care depăşeşte 2% (v/v) trebuie măsurat şi notat ca
fiind timp de purjare.
Durata minimă de purjare specificată de producător trebuie să nu fie
mai mică decât timpul de purjare măsurat.
Încercarea de umplere pentru o capsulare presurizată protejată prin
presurizare statică
În cazul presurizării statice carcasa trebuie umplută iniţial cu aer la
presiunea atmosferică normală. Aparatura trebuie apoi umplută cu gaz inert în
conformitate cu specificaţiile producătorului. Apoi trebuie să se verifice că nu
există nici un punct de prelevare în care există o concentraţie de oxigen ce
depăşeşte 1% (v/v) faţa de condiţiile atmosferice.

e) Încercări de purjare şi diluţie pentru o capsulare presurizată cu

o sursă internă de degajare
La alegerea gazului sau gazelor de încercare trebuie să se ia în
considerare atât gazele existente în exterior cât şi materialele inflamabile
degajate în interior.
1) Capsulare presurizată unde substanţa inflamabilă are mai puţin de
2%(v/v) oxigen şi gazul de protecţie este gaz inert:
i) Încercare de purjare
Debitul minim de purjare nu trebuie să fie mai mic decât valoarea
maximă de degajare din sistemul recipient.
Timpul minim de purjare specificat de producător nu trebuie să fie mai
mic decât 1,5 ori timpul de purjare măsurat.
Pentru a ţine seama de oxigenul care ar putea fi degajat din sistemul
recipient în timpul purjării, timpul de purjare confirmat prin încercare este mãrit
cu 50%.
ii) Încercare de diluţie
Nu este necesară o încercare de diluţie deoarece substanţa inflamabilă
nu conţine mai mult de 2%(v/v) oxigen.
2) Capsulare presurizată cu presurizare prin circulaţie continuă, sistem
recipient cu mai puţin de 21%(v/v) oxigen şi gazul de protecţie este gazul inert
i) Încercare de purjare
Capsularea trebuie să fie umplută cu aer. Aerul trebuie să fie de
asemenea injectat în interiorul carcasei prin sistemul recipient, la un debit
corespunzător vitezei maxime de degajare într-o manieră care să reprezinte
cele mai nefavorabile condiţii de degajare având în vedere poziţia, numărul şi
161
natura degajărilor şi proximitatea lor faţă de aparatura capabilă de aprindere,
ce se află în afara zonei de diluţie.
Sursa de gaz de protecţie trebuie să fie deschisă la debitul minim de
purjare specificat de producător.
Timpul necesar până când nu mai există nici un punct de prelevare cu
o concentraţie de oxigen care depăşeşte 2% (v/v) trebuie măsurat şi notat ca
fiind timp de purjare.
Timpul de purjare minim specificat de producător nu trebuie să fie mai
mic decât timpul de purjare măsurat.
ii) Încercare de diluţie
Imediat după încercarea de purjare specificată sursa de gaz de
protecţie trebuie să fie reglată la un debit minim de curgere specificat de
producător.
Concentraţia de oxigen măsurată într-o perioadă de cel puţin 30 minute
nu trebuie să depăşească concentraţia de 2% (v/v).
O cantitate de aer conţinând o cantitate echivalentă de oxigen cu cea
din sistemul recipient trebuie apoi să fie eliberată într-o capsulare presurizată
din sistemul recipient împreună cu o degajare de aer.
Pe durata degajării concentraţia de oxigen din vecinătatea aparaturii
capabile de aprindere, adică din exteriorul zonei de diluţie nu trebuie să
depăşească de 1,5 ori concentraţia de oxigen de 2% (v/v) şi trebuie, într-un
timp de cel mult 30 minute să fie redusă sub concentraţia specificată.
Această încercare este utilizată pentru a simula o degajare masivă
echivalentă cu un defect catastrofal al sistemului recipient.
3) Capsularea presurizată unde substanţa inflamabilă nu este un lichid,
presurizare prin circulaţie continuă şi gazul protector este aerul
i) Încercare de purjare
Pe durata încercării, gazul de încercare trebuie injectat în capsularea
presurizată prin sistemul recipient, la debitul maxim de degajare astfel încât să
reprezinte cele mai nefavorabile condiţii de degajare ţinând cont de poziţia,
numărul şi natura degajărilor şi de proximitatea lor faţă de aparatura capabilă
de aprindere, ce se află în afara zonei de diluţie.
Timpul minim de purjare specificat de producător nu trebuie să fie mai
mic decât timpul de purjare măsurat sau decât cel mai mare dintre cei doi timpi
de purjare măsuraţi, atunci când sunt efectuate două încercări.
ii) Încercarea de diluţie
Imediat după încercarea de purjare, sursa de gaz de protecţie trebuie
să fie reglată, dacă este necesar, la valoarea minimă a debitului de diluţie
specificată de producător.
O cantitate de gaz de încercare echivalentă cu volumul de gaz
inflamabil din sistemul recipient trebuie să fie apoi eliberată din sistemul
recipient în capsularea presurizată împreună cu o cantitate de gaz de
încercare echivalentă cu degajarea maximă de gaz inflamabil.

f) Verificarea suprapresiunii minime

Trebuie efectuată o încercare pentru a verifica dacă sistemul de
presurizare este capabil să funcţioneze şi să menţină o suprapresiune în
condiţii normale de lucru.

162
 Presiunea în carcasă trebuie măsurată în punctele în care este
probabilă apariţia scurgerilor şi în special acolo unde va apare cea mai joasă
presiune. Gazul de protecţie trebuie să fie furnizat capsulării presurizate la
suprapresiunea minimă şi dacă este necesar la debitul minim de curgere
specificat de producător.
Pentru maşinile electrice rotative încercările trebuie să fie efectuate atât
cu maşina oprită cât şi cu maşina pornită la viteza ei nominală de rotaţie
maximă.

g) Încercări pentru un sistem recipient nedefectabil

Aceste încercări sunt efectuate pe un sistem recipient proiectat pentru a
fi nedefectabil.

i) Încercarea la suprapresiune
Trebuie să fie aplicată sistemului recipient o presiune de încercare cel
puţin 5 ori presiunea maximă de funcţionare specificată pentru funcţionare
normală cu un minim de 1 000 Pa pentru o perioadă de 2 min  10 s. Sistemul
recipient trebuie încercat în cele mai nefavorabile condiţii de temperatură
nominală.
Creşterea presiunii de încercare ar trebui să atingă presiunea maximă
în 5 s.
Încercarea este considerată a fi satisfăcătoare dacă nu apar deformaţii
permanente.

ii) Încercare de nedefectabilitate

Sistemul recipient trebuie spălat şi presurizat cu heliu pur (95,0 % (V/V)
sau mai mare) la o presiune egală cu presiunea maximă de funcţionare din
sistemul recipient. Un detector de pierderi de heliu trebuie utilizat pentru a
verifica prezenţa eventualelor pierderi. Încercarea este considerată
satisfăcătoare dacă detectorul de pierderi nu indică nicio pierdere.
NOTĂ – Detectorul indică o pierdere dacă valoarea citită este superioară valorii citite a
mediului ambiant din încăpere.

h) Încercarea la suprapresiune pentru un sistem recipient cu

degajare limitată
Trebuie să fie aplicată sistemului recipient o presiune de încercare de
cel puţin 1,5 ori suprapresiunea internă maximă specificată pentru funcţionare
normală, cu un minim de 200 Pa, şi menţinută timp de 2 min  10 s. Încercarea
este considerată a fi satisfăcătoare dacă nu se produc deformaţii permanente.
NOTĂ – Această încercare este efectuată pe un sistem recipient care are o degajare
limitată în timpul funcţionării normale

17. Încercări individuale

Aici intră următoarele încercări:

- Încercări funcţionale
- Încercarea la pierderi.
- Încercări pentru un sistem recipient nedefectabil
- Încercare pentru un sistem recipient cu degajare limitată
163
 16. Marcare

Capsularea presurizată trebuie marcate în conformitate cu cerinţele din

SR EN 60079-0.
În cazul când sunt necesare marcaje de avertizare, textul după cuvântul
“AVERTIZARE” poate fi înlocuit cu un text tehnic echivalent. Într-o avertizare
echivalentă pot fi combinate mai multe avertizări.

Următoarele date suplimentare trebuie marcate, după caz:

a) categoria de presurizare în conformitate cu SR EN 60079-0 pentru
tipul de protecţie marcat “p” poate fi pxb, pyb sau pzc
b) cantitatea minimă de gaz de protecţie necesar pentru purjarea
carcasei specificată de:
- debitul minim de purjare al gazului de protecţie şi
- durata minimă de purjare şi
- durata minimă suplimentară de purjare pe unitatea de volum de
conductă adiţională (unde este cazul).
Este responsabilitatea utilizatorului să mărească cantitatea de gaz de
protecţie pentru a se asigura purjarea conductelor.
Pentru tipul pz şi tipul py presiunea minimă poate fi utilizată în locul
debitului dacă presiunea este o indicaţie pozitivă a debitului corect.
c) tipul de gaz de protecţie dacă este altul decât aerul;
d) suprapresiunea minimă şi maximă;
e) debitul minim de gaz de protecţie;
f) presiunea de alimentare minimă şi maximă către sistemul de
presurizare;
g) valoarea pierderii maxime din capsularea presurizată.
h) o temperatură specială sau o gamă de temperaturi pentru gazul de
protecţie la intrarea în capsularea presurizată atunci când se specifică de
producător.
i) punctul(ele) la care presiunea trebuie să fie monitorizată exceptând
cazurile în care acest lucru este indicat prin documentaţia relevantă.
Capsulările presurizate cu un sistem recipient trebuie să fie marcate
suplimentar cu următoarele (după caz):
a) presiunea maximă la intrarea în sistemul recipient;
b) valoarea debitului maxim în sistemul recipient;
c) o restricţie în conformitate cu care concentraţia de oxigen a
substanţei inflamabile nu trebuie să depăşească 2%;
d) o restricţie în conformitate cu care substanţa inflamabilă nu trebuie
să aibă un UEL mai mare de 80%.

Capsulările presurizate protejate prin presurizare statică trebuie să fie

marcate:

ACEASTĂ CAPSULARE ESTE PROTEJATĂ PRIN PRESURIZARE

STATICĂ

164
 ACEASTĂ CAPSULARE TREBUIE SĂ FIE UMPLUTĂ NUMAI ÎNTR-O
ZONĂ NEPERICULOASĂ CONFORM INSTRUCŢIUNILOR
PRODUCĂTORULUI

Sistemele presurizate şi dispozitivele de siguranţă asociate, dacă sunt

certificate separat trebuie să fie marcate [Ex p]. Atunci când este necesar,
supapa trebuie marcată astfel:

SUPAPĂ DE ALIMENTARE CU GAZ DE PROTECŢIE

RESPECTAŢI INSTRUCŢIUNILE ÎNAINTE DE ÎNCHIDERE

Această supapă trebuie sa rămână deschisă dacă zona nu este

cunoscută a fi fără atmosfere cu gaz exploziv sau dacă toată aparatura din
interiorul capsulării presurizate nu este scoasă de sub tensiune şi răcită.
Atunci când instrucţiunile cer ca utilizatorul să limiteze presiunea,
presiunea maximă de funcţionare trebuie marcată pe carcasă. Instrucţiunile
trebuie să conţină una din următoarele:

a) cerinţe pentru ca utilizatorul să instaleze o alimentare cu gaz de

protecţie ce nu va depăşi presiunea maximă de funcţionare a carcasei în
condiţiile unui singur defect. Defectul trebuie să fie auto-detectabil. Protecţia
poate să se asigure, fie cu un regulator suplimentar sau cu o supapă externă
de reducere a presiunii capabilă să facă faţă unui debit maxim; sau

b) cerinţe pentru ca utilizatorul să folosească doar un sistem de

ventilaţie şi nu aer comprimat pentru alimentarea cu gaz de protecţie.

Capsulările presurizate ce utilizează gaz inert ca şi gaz de protecţie

trebuie marcate astfel:

ACEASTĂ CAPSULARE CONŢINE GAZ INERT ŞI POATE

CONSTITUI PERICOL DE ASFIXIERE

Suprapresiune limitată de utilizator

Atunci când instrucţiunile cer ca utilizatorul să limiteze presiunea,
presiunea maximă de funcţionare trebuie să fie marcată pe carcasă.
Instrucţiunile trebuie să conţină oricare din următoarele:
a) cerinţe pentru ca utilizatorul să instaleze o sursă de alimentare cu
gaz de protecţie ce nu va depăşi presiunea maximă de funcţionare a carcasei
în condiţiile unui singur defect. Defectul ar trebui să fie auto-detectabil.
Protecţia poate să se asigure, fie cu un regulator suplimentar fie cu o supapă
externă de reducere a presiunii capabilă să facă faţă unui debit maxim; sau
b) cerinţe pentru ca utilizatorul să utilizeze doar un sistem de ventilaţie
şi nu aer comprimat pentru sursa de alimentare cu gaz de protecţie.

Instrucţiuni
Suplimentar faţă de instrucţiunile din IEC 60079-0,
a) trebuie să fie specificat gazul de protecţie şi orice alternativă
permisă;
165
 b) instrucţiunile pentru echipamentul din Grupa III trebuie să identifice
necesitatea îndepărtării prafului combustibil într-o manieră corespunzătoare,
înainte de restabilirea alimentării.
NOTĂ – Este responsabilitatea utilizatorului să determine care este maniera
corespunzătoare pentru îndepărtarea prafului combustibil

În cele ce urmează sunt prezentate câteva exemple de echipmente

presurizate:

Exemplul 1

Fig. 1 Sistem de control pentru compensarea pierderilor

Exemple de marcare:

Versiuni standard: (Ta = –20°C până la +40°C)

Ex pxb IIC T6 sau
Ex pyb IIB T6 sau
Ex pzc IIIC T120°C Dc

Versiuni pentru temperatură scăzută /ridicată: (Ta = –50°C până la +55°C)

Ex pxb dem ia IIC T3 sau T4
Ex [pybD] iaD 21 T200°C sau T135°C

Sistemul de purjare asigură purjarea completă şi presurizarea pentru

aplicaţii din zona 1 sau 21. În cazul în care este conectat la o carcasă

166
corespunzătoare sistemul asigură ca echipamentul electric presurizat să
funcţioneze într-o zonă cu pericol de explozie.

Sistemul controlează purjarea şi procesul de presurizare.

Iniţial, sistemul asigură un debit ridicat al gazului de protecţie, de regulă
aer comprimat. Debitul prin carcasă este verificat prin măsurarea la ieşirea
spre supapa de regularizare. Când debitul este suficient, un LED indicator se
va colora în galben şi se începe cronometrarea timpului de purjare. După
terminarea purjării, debitul de purjare este oprit şi numai un debit redus de aer
este utilizat pentru a compensa orice pierderi din carcasa presurizată. Astfel,
presiunea din interiorul carcasei presurizate este menţinută la o valoare uşor
mai ridicată decât cea a presiunii din exterior, prevenind pătrunderea gazului
inflamabil în carcasă. În timp ce această condiţie de securitate este menţinută,
ieşirea sistemului va acţiona pentru a asigura alimentarea cu energie electrică
a echipamentului, fie direct fie prin intermediul unei unităţi separate de
interfaţă.

Sistemul conţine două componente: unitatea de control şi supapa de

regularizare. Unitatea de control asigură controlul alimentării, măsurării şi
debitului gazului de protecţie, şi asigură indicarea stării ieşirilor. Supapa de
regularizare permite curgerea gazului de purjare, asigură măsurarea debitului
prin carcasă şi închide ieşirea la sfârşitul purjării.

Sistemul este prevăzut cu ieşiri pentru interblocarea alimentării cu

energie electrică şi alarmare. Ieşirea pentru alimentarea cu energie electrică
asigură interblocarea alimentării cu energie electrică spre echipamentul
presurizat, şi alarma indică dacă există o cădere a presurizării. Ieşirile pot fi fie
un semnal pneumatic pentru a controla o unitate de interfaţă corespunzătoare,
sau contacte specifice pentru conectare la circuite cu securitate intrinsecă sau
circuite cu tip de protecţie capsulare antideflagrantă.

167
Exemplul 2

Fig.2 Panou de control presurizat

168
 Exemplul 3

Fig. 3 – Dulap presurizat – Ex px IIC T4 Gb

Dulapul este certificat ATEX. După numărul certificatului poate apărea

sufixul X. În aceste caz în anexă sunt trecute condiţiile speciale pentru utilizare
sigură, de exemplu:
- carcasele trebuie sa fie prevăzute cu doua dispozitive de limitare a
temperaturii;
- componentele interne trebuie instalate in conformitate cu
documentaţia producătorului;
- daca in interiorul carcasei este prevăzută aparatura asociata cu tip de
protecţie securitate intrinseca aceasta trebuie sa aibă o încadrare la cel puţin
55°C pentru temperatura ambianta maxima.
Certificatul trebuie sa fie însoţit de un document (andorsat de
producător) care să definească construcţia carcasei si să includă o lista a
tuturor echipamentelor certificate incorporate in carcasa.

169
 PROTECŢIA ECHIPAMENTULUI PRIN CAMERĂ PRESURIZATĂ ”p”

Cameră presurizată - volum închis protejat prin presurizare, care are o

mărime suficientă pentru a permite intrarea unei persoane care ar putea lucra
sau rămâne în interior.
Deschidere - intrare, ieşire, uşă sau panou fix neetanş.
Gaz de protecţie - aer curat sau gaz inert utilizat pentru purjarea sau
menţinerea unei suprapresiuni şi, dacă este necesar, pentru diluţie.
Presurizare - tip de protecţie prin care intrarea unei atmosfere
explozive într-o cameră este prevenită prin menţinerea în interiorul acesteia a
unui gaz protector la o presiune mai mare decât cea a atmosferei
înconjurătoare.
Sistem de presurizare - grup de componente utilizate pentru
presurizarea şi monitorizarea unei camere presurizate.
Purjare - operaţie de trecere a unei cantităţi de aer curat prin cameră şi
conducte, astfel încât concentraţia atmosferei explozive gazoase este adusă la
un nivel sigur
Volumul camerei - volumul camerei goale (termenul ”cameră” este
folosit pentru a desemna camere, grupuri de camere sau clădiri, fără a face
vreo deosebire).
Tip de protecţie pv - presurizare care reduce sau menţine printr-o
diluţie adecvată nivelul de protecţie al echipamentului (EPL) din interiorul
camerei presurizate la unul nepericulos, atunci când pot apărea rareori şi
pentru o perioadă scurtă de timp, scurgeri de la o sursă internă de degajare
anormală
Tip de protecţie px - presurizare care permite ca nivelul de protecţie al
echipamentului (EPL) Gb sau Db cerut din interiorul camerei presurizate să fie
redus la unul nepericulos prin menţinerea unei suprapresiuni interne şi a
diluţiei atunci când există o sursă internă de degajare
Tip de protecţie py - presurizare care permite ca nivelul de protecţie al
echipamentului (EPL) Gb cerut din interiorul camerei presurizate să fie redus la
Gc prin menţinerea unei suprapresiuni interne şi a diluţiei atunci când există o
sursă internă de degajare
Tip de protecţie pz - presurizare care permite ca nivelul de protecţie al
echipamentului (EPL) Gc sau Dc cerut din interiorul camerei presurizate să fie
redus la unul nepericulos prin menţinerea unei suprapresiuni interne şi a
diluţiei atunci când există o sursă internă de degajare

Construcţie camerelor
Construcţia şi folosirea camerelor protejate prin presurizare sunt
stipulate în standardul SR EN 60079-13 defineşte condiţiile în care o aparatură
predispusă să genereze o aprindere poate fi folosită în locuri în care există
170
gaze sau vapori inflamabili. Protecţia acestei aparaturi se face prin menţinerea
în interiorul camerei a unei presiuni mai mari comparativ cu cea a atmosferei
înconjurătoare. În standard se utilizează termenul de cameră şi pentru clădiri
care permit accesul fizic complet al personalului. Sunt incluse tipurile de
protecţie px, py, pz şi pv.
Trebuie evitate zonele moarte, fără circulaţia aerului, create în interiorul
camerei, care pot permite acumularea de gaz sau vapori, de exemplu în cazul
tavanelor false, şanţurilor, podelelor ridicate, cu excepţia cazului în care
acestea sunt monitorizate sau protejate pentru a garanta că o atmosferă
explozivă nu poate persista în timpul funcţionării normale.
Camera împreună cu toate conductele şi părţile lor de conectare
trebuie să fie proiectate pentru a rezista la presiunea maximă din sistemul de
presurizare. Acest lucru trebuie să fie verificat prin documentaţia de proiectare
sau prin încercarea la suprapresiune. Camera, inclusiv ferestrele, trebuie să
treacă încercarea de rezistenţă mecanic
Intrările de cabluri, tuburile pentru conductoare electrice şi alte
traversări care intră în cameră trebuie să fie etanşate astfel încât să poată fi
menţinută presiunea diferenţială necesară.
Toate uşile trebuie să se deschidă spre exterior. Uşile trebuie să fie cu
închidere automată, montate etanş şi proiectate pentru închidere şi blocare la
presiunea diferenţială normală.
Uşile trebuie să poată fi deschise din interior, chiar dacă au fost blocate
(de exemplu prin utilizarea unei bare de panică).

Alimentare cu aer curat

Sursa de aer curat trebuie obţinută în funcţie de natura procesului şi de
amplasarea fizică a camerei şi trebuie, de preferat, să provină dintr-o zonă
nepericuloasă. În anumite condiţii, sursa poate proveni din zona periculoasă
clasificată ca Zona 2 (cu monitorizarea atmosferei)

Încălzire, ventilare şi climatizare

Sursa de aer curat poate include echipamentul pentru încălzire,
ventilare şi climatizare. Toată sursa de aer din exterior utilizată pentru
echipamentele de încălzire, ventilare şi climatizare trebuie să provină din sursa
de alimentare cu aer curat.
NOTĂ – În cazul în care pot exista condiţii de praf, fum, vapori sau aburi toxici sau
corozivi se recomandă utilizarea filtrării pe admisie.

Debit minim
Debitul continuu de aer curat prin cameră trebuie să asigure o
reîmprospătare de cel puţin 5 volume de aer pe oră. Ar putea fi necesară
creşterea acestei valori în prezenţa unui dispozitiv consumator de aer, precum
şi atunci când este necesară asigurarea diluţiei.

171
 Purjare şi curăţare
Purjarea gazelor inflamabile sau îndepărtarea prafurilor combustibile
din camera presurizată este necesară atât la punerea în funcţiune iniţială a
camerei cât şi după pierderea de presiune.

Gaze - Purjare
Înainte de a pune sub tensiune orice echipament electric din camera
presurizată care nu este corespunzător pentru nivelul de protecţie al
echipamentului de la exteriorul camerei, este necesar să se asigure că
concentraţia de gaz inflamabil este mai mică de 25 % din valoarea limită (a se
vedea 3.11), prin efectuarea purjării sau prin verificarea atmosferei din cameră
cu ajutorul unui detector de gaz combustibil.

Camera presurizată trebuie purjată cu aer curat, cu excepţia cazului în

care, se menţionează că este permis sau necesar altfel.
Volumul de purjare trebuie să fie egal cu cel puţin 10 volume de
cameră, atunci când nu este posibilă determinarea unui volum de purjare
redus pe baza unei verificări
Debitul de purjare trebuie să fie egal cu cel puţin 5 schimburi de aer pe
oră.
Debitul trebuie să fie măsurat. Dacă camera dispune de o ieşire
dedicată, debitul trebuie monitorizat la ieşire. Atunci când nu există o ieşire
dedicată, trebuie utilizate detectoare de gaz pentru a garanta că aerul din
cameră este la 25 % din valoare limită sau sub 25 % din valoare limită.

Succesiunea operaţiilor dispozitivelor de securitate în cazul

purjării pentru tipul de protecţie px

Succesiunea operaţiilor dispozitivelor de securitate trebuie să fie

următoarea:
a) în urma iniţierii secvenţei, debitul de purjare din cameră şi presiunea
diferenţială dintre interiorul camerei şi atmosfera externă trebuie să fie
monitorizată în conformitate cu această parte din CEI 60079.
b) cronometrul de purjare trebuie pornit odată ce debitul minim
specificat de purjare din cameră este verificat şi presiunea diferenţială este în
limitele specificate.

c) Atunci când timpul de purjare a expirat, debitul de purjare poate fi

redus la un nivel suficient pentru a menţine presiunea pozitivă necesară din
cameră. În acel moment, este permis ca echipamentul să fie pus sub tensiune.
În cazul defectări oricărei etape din secvenţă, ciclul de purjare trebuie
reluat cu excepţia situaţiilor specificate mai jos:
Dacă presiunea diferenţială minimă specificată nu este menţinută şi
comutatorul uşii indică că uşa nu este închisă, cronometrul trebuie să fie
întrerupt până când presiunea difernţială este restabilită. Dacă pierderea de
presiune diferenţială persistă pentru un timp mai mare de 60s ciclul de purjare
trebuie repornit indiferent de starea comutatorului uşii.

172
 Carcase din interiorul camerei
În timpul purjării camerei, orice carcasă care depăşeşte 5 % din
volumul intern al camerei şi care conţine echipament electric necorespunzător
pentru nivelul de protecţie al echipamentului de la exteriorul camerei, trebuie
să aibă orificii de ventilare care să comunice cu camera astfel încât să permită
debitului să intre şi să iasă din carcasă sau să fie purjată individual.
NOTĂ – Orificiile de ventilare superioare şi inferioare care sigură o suprafaţă de
ventilare de cel puţin 1 cm 2 pentru fiecare 1 000 cm3 şi având un diametru de cel puţin
6,3 mm, ar trebui să fie suficiente pentru o purjare adecvată.

Prafuri – Curăţare
Înainte de punerea sub tensiune a oricărui echipament electric care nu
corespunde nivelului de protecţie al echipamentului de la exteriorul camerei,
cantităţile excesive de praf combustibil trebuie îndepărtate din cameră şi de pe
obiectele conţinute în cameră.

Limite de temperatură
În cazul defectării sistemului de presurizare, trebuie luate măsuri
corespunzătoare pentru a împiedica atmosfera explozivă să intre în contact cu
orice suprafaţă fierbinte din interiorul camerei, care depăşeşte valoarea
admisă.

Prescripţii minime de securitate, dispozitive de securitate şi

deconectări electrice

Toate dispozitivele de securitate trebuie ele însele să corespundă

pentru nivelul de protecţie al echipamentului din exteriorul camerei sau trebuie
să fie montate în afara zonelor periculoase.
Sistemul de presurizare, comenzile sale, mijloacele de izolare electrică,
ventilatorul sistemului şi motorul său trebuie să fie corespunzătoare pentru
zona din exteriorul camerei, cu excepţia cazului în care sunt localizate într-o
zonă nepericuloasă.
NOTA 1 – Toate părţile sistemului aflate în contact cu camera, inclusiv partea
interioară a conductei de intrare ar trebui să fie considerate ca fiind într-o zonă
periculoasă.

Dispozitivele de securitate trebuie să fie utilizate în limitelor lor normale

de funcţionare.
Alarmele trebuie să fie localizate acolo unde vor fi observate imediat de
personalul responsabil.
Securitatea şi integritatea sistemului de control trebuie să corespundă
unui nivel de fiabilitate în concordanţă cu toleranţa la defect cerută pentru
tipurile de protecţie relevante, adică:
- pentru tipul de protecţie px sau tipul de protecţie py, un singur defect;
- pentru tipul de protecţie pz, funcţionare normală;
- pentru tipul de protecţie pv, un singur defect.
173
 Deconectarea sursei de energie electrică a camerei ar trebui să fie
situată, de preferat, într-o zonă nepericuloasă.

Dispozitive de securitate bazate pe tipul de protecţie

A se vedea tabelul 1 pentru dispozitivele de securitate necesare pentru
fiecare tip de protecţie.

Tabelul 1 – Dispozitive de securitate bazate pe tipul de protecţie

Criterii de Tip de Tip de protecţie Tip de protecţie Tip de protecţie

proiectare protecţie px py pz
pv
Dispozitiv pentru Niciunul Senzor de presiune sau Senzor de Senzor de
detectarea pierderii senzor de debit presiune sau presiune sau
de presiune senzor de debit senzor de debit
diferenţială minimă

Dispozitiv pentru Marcarea Cronometru, senzor de Marcarea Marcarea

verificarea duratei de timpului şi a presiune, senzor de debit timpului şi a timpului şi a
purjare debitului debitului debitului

Dispozitiv pentru uşi Niciunul Contactor Niciunul Niciunul

Dispozitiv pentru Senzor de Senzor de debit Niciunul Niciunul

detectarea pierderii debit
debitului de aer

Dispozitiv pentru Niciunul Detector de gaz, în cazul Detector de gaz, Detector de gaz,
detectarea prezenţei unui sas utilizat fără debit în cazul unui sas dacă se aspiră
de gaz combustibil continuu utilizat fără debit aer din Zona 2
continuu

Dispozitiv(e) de Manuale Supape pentru oprirea Manuale Manuale

închidere debitului de substanţă
inflamabilă
Supapă pentru oprirea unei
flăcări deschise (a se
vedea tabelul 2)
Contacte pentru
deconectarea energiei (a
se vedea tabelul 2)

Dispozitiv care să Niciunul Contactor de uşă opţional Niciunul Niciunul

permită închiderea sau detector de gaz
cu întârziere
Dispozitiv de alarmă Alarmă Alarmă Alarmă Alarmă
care interzice
intrarea într-o
cameră datorită
riscului de asfixiere
sau explozie
Niciunul = nu este necesar niciun dispozitiv de securitate suplimentar

Detectoare de gaz
Tipul, numărul şi amplasarea detectoarelor instalate trebuie să se
bazeze pe o evaluare a riscurilor de proces la utilizatorul final şi pe standardele
CEI specifice pentru detectarea gazului (de exemplu seria CEI 60079-29):
174
 a) În cazul în care există un potenţial pericol de asfixiere în cameră,
trebuie să se ia în considerare instalarea unui sistem de detecţie care poate
reacţiona la prezenţa nivelului de gaz în aerul din cameră cu o suficientă
sensibilitate, rapiditate şi fiabilitate (alarmă de defect, redundanţă), asigurând o
securitate adecvată, şi care poate raporta orice deviere peste sau sub limita de
concentraţie specificată. Alarmele de gaz trebuie să fie amplasate astfel încât
să se declanşeze o alarmă atât la nivel local şi într-un loc de supraveghere.
b) Dacă detectorul de gaz necesită o concentraţie de oxigen specificată
pentru o funcţionare corectă, atunci este necesar un analizor de oxigen, care
să nu aibă un mod comun de defectare cu cel al detectorului de gaz, şi să fie
amplasat astfel încât să declanşeze o alarmă atât la nivel local cât şi într-un loc
de supraveghere.
c) Toate aparatele de monitorizare a oxigenului gazos, dacă sunt
utilizate, trebuie amplasate astfel încât să alarmeze, la nivel local, la 19,5 %
oxigen, atât sonor cât şi vizual.

Defectarea sistemului de presurizare

Defectarea sistemului de presurizare trebuie constatată la pierderea
debitului de aer curat sau la scăderea presiunii sub 25 Pa.
NOTĂ – Presiunea diferenţială poate să scadă atunci când o uşă este deschisă şi
acest lucru poate conduce la alarme false, situaţie care nu apare ȋn cazul în care se
utilizează un sas. Detectarea debitului de aer curat nu are ca rezultat acest tip de
alarmă.

Pierderea debitului de aer curat trebuie detectată de un senzor

amplasat în cameră şi trebuie să declanşeze o alarmă la nivel local şi într-un
loc de supraveghere.

Cameră presurizată amplasată într-o zonă periculoasă şi fără

sursă internă de substanţă inflamabilă

Camera trebuie să fie astfel proiectată încât să reducă la minim

pătrunderea gazelor şi vaporilor inflamabili, a vaporilor de la lichidele
inflamabile şi a prafurilor combustibile, prin presurizarea existentă în
conformitate cu tipurile de protecţie px, py sau pz.

Se aplică cerinţele pentru aer curat cu excepţia faptului că admisia

aerului poate fi localizată în Zona 2 utilizând aer care în mod primordial, este
fără impurităţi sau material străin şi care nu conţine decât cantităţi infime de
vapori sau gaze inflamabile în condiţii normale de funcţionare
Atunci când admisia aerului se face din Zona 2, se aplică în egală
măsură următoarele cerinţe:
a) Trebuie să existe cel puţin un detector de gaze combustibile cu
alarmă, amplasat în locul de admisie a aerului.

b) Trebuie să existe cel puţin un detector de gaze combustibile cu

alarmă, amplasat în interiorul camerei.

175
 c) Detectarea gazului în locul de admisie a aerului trebuie să fie astfel
concepută încât să oprească intrarea aerului cu conţinut de gaze sau vapori
inflamabili în interiorul camerei, adică la pragul de 40 % din valoarea limită.

d) Detectorul şi toate celelalte echipamente electrice utilizate pentru

alarmare şi pentru acţiuni/interblocări de urgenţă trebuie să aibă un nivel de
protecţie al echipamentului Ga sau Gb.

Sistemul de presurizare trebuie să fie capabil să menţină o presiune de

cel puţin 25 Pa în cameră, cu toate ieşirile deschise.
Pătrunderea unei atmosfere explozive printr-o uşă deschisă trebuie
împiedicată printr-un sas, sau prin asigurarea unei viteze minime a aerului spre
exterior prin uşa deschisă .
Trebuie luate măsuri pentru a se asigura că sasul dispune fie de un
debit continuu de aer curat echivalent cu 5 volume ale sasului pe oră, fie de
detectoare de gaz instalate în interiorul sasului care sunt reglate să alarmeze
la 25 % din valoarea limită. Fiecare usă a sasului trebuie dotată cu un
dispozitiv care să indice, la nivel local, atunci când uşile nu sunt închise. Toate
echipamentele electrice din interiorul sasului trebuie să fie corespunzătoare
pentru clasificarea zonei din exterior.
Semnele de avertizare amplasate vizibil la intrare sau la ieşire trebuie
să indice faptul că o uşă trebuie închisă înainte ca altă uşă să fie deschisă.
Viteza minimă a aerului de 0,3 m/s prin uşă trebuie să fie măsurată cu
toate celelalte deschideri care pot fi deschise, deschise simultan. Este permisă
o reducere a presiunii sub 25 Pa pe perioada de timp în care aceste deschideri
sunt deschise şi trebuie menţinută viteza specificată a aerului spre exterior
Dacă există un dispozitiv consumator de aer (cum ar fi un compresor
sau o hotă de laborator) în cameră, alimentarea cu aer trebuie să fie suficientă
pentru a acoperi necesităţile sale precum şi necesităţile sistemului de
presurizare. Ca alternativă, alimentarea cu aer a unui asemenea dispozitiv
trebuie să provină dintr-o sursă separată de aer curat.

Acţiuni intreprinse atunci când se defectează sistemul de

presurizare
În cazul defectării sistemului de presurizare px, trebuie să fie incorporat
un comutator de decuplare care să întrerupă automat alimentarea cu energie
electrică a tuturor echipamentelor aflate în cameră, care nu au un EPL
acceptabil sau acestea continuă să funcţioneze pe baza aplicării măsurilor de
control administrative, cum ar fi permisele de muncă. Nivelurile de protecţie ale
echipamentului care sunt acceptabile sunt:
- Ga sau Gb pentru tipul de protecţie px utilizat într-o atmosferă
explozivă gazoasă sau;
- Da sau Db pentru tipul de protecţie px utilizat într-o atmosferă
explozivă cu praf.

176
NOTĂ – Exemple de măsuri de control administrative:
1) Alimentarea cu energie electrică a echipamentului poate continua pentru o
durată de timp limitată dacă pierderea de presiune diferenţială apare datorită unei uşi
deschise.
2) Alimentarea cu energie electrică a echipamentului poate continua pentru o
durată de timp limitată dacă pierderea instantanee de energie electrică ar conduce la o
condiţie mai periculoasă şi camera este dotată cu detectoare de gaz al cărui prag de
alarmă nu trebuie să depăşească 25 % din valoarea limită.
3) Alimentarea cu energie electrică a echipamentului poate continua pentru o
durată de timp limitată dacă se cunoaşte faptul că în zona din exteriorul camerei
concentraţia de gaz nu depăşeşte 40 % din valoarea limită. Utilizarea detectoarelor de
gaz poate fi una dintre metodele de verificare a acestei condiţii

Pentru tipul de protecţie py şi tipul de protecţie pz, alimentarea cu

energie electrică a camerei poate fi menţinută după defectarea sistemului de
presurizare, pentru o perioadă de timp limitată. Dacă funcţionarea sistemului
de presurizare nu este restabilită după această perioadă de timp limitată, sursa
de energie electrică a camerei trebuie să întrerupă alimentarea tuturor
echipamentelor din cameră care nu au un EPL acceptabil sau acestea
continuă să funcţioneze pe baza aplicării măsurilor de control administrative,
cum ar fi permisele de muncă. Nivelurile de protecţie ale echipamentului care
sunt acceptabile sunt:
- Ga sau Gb pentru tipul de protecţie py utilizat într-o atmosferă
explozivă gazoasă.
- Ga, Gb sau Gc pentru tipul de protecţie pz utilizat într-o atmosferă
explozivă gazoasă.
- Da, Db sau Dc pentru tipul de protecţie py utilizat într-o atmosferă
explozivă cu praf.
- Da, Db sau Dc pentru tipul de protecţie pz utilizat într-o atmosferă
explozivă cu praf.

Cameră presurizată amplasată într-o zonă periculoasă şi care

conţine o sursă internă de substanţă inflamabilă

Se realizează o evaluare pentru determinarea:

- proprietăţilor chimice şi fizice ale substanţelor inflamabile,
- condiţiilor de procesare a substanţelor inflamabile,
- posibilităţii de degajare a substanţelor inflamabile în interiorul camerei
incluzând dispozitivele de restricţionare a debitului, cum ar fi orificiile exterioare
şi a conceptului general de proiectare a camerei.

Pe baza evaluării, se determină degajarea previzibilă pentru fiecare

substanţă inflamabilă, atât pentru condiţii normale de degajare cât şi pentru
condiţii anormale de degajare.

177
 1) Fără degajare
Nu există degajare internă atunci când sistemul recipient este
nedefectabil, a se vedea articolul A.2.
NOTĂ – Sistemul recipient ar trebui să fie compus din ţevi, tuburi sau vase din material
metalic, ceramic sau sticlă, şi care nu au îmbinări mobile. Îmbinările ar trebui realizate
prin sudare, lipire, etanşare sticlă pe metal sau prin metode eutectice.

2) Degajare neglijabilă
Întrucât este necesar să existe un debit minim de 5 schimburi de aer pe
oră, sunt acceptabile degajările minore de substanţă inflamabilă datorate
construcţiei sistemului recipient sau degajările de substanţă inflamabilă care
sunt deja diluate. Următoarele elemente se consideră că au o degajare
neglijabilă:
a) un sistem recipient cu o degajare neglijabilă,;
b) substanţele inflamabile din interiorul sistemului recipient aflate în
stare gazoasă sau sub formă de vapori atunci când sunt utilizate între limitele
de temperatură specificate şi:
1) amestecul gazos din interiorul sistemului recipient este
întotdeauna sub 25 % din valoarea limită; sau

2) presiunea minimă specificată pentru camera presurizată este cu

cel puţin 50 Pa mai mare decât presiunea maximă specificată pentru sistemul
recipient şi este prevăzut un dispozitiv de securitate automat care să asigure
funcţionarea în cazul în care diferenţa de presiune scade sub 50 Pa.

3) Degajare limitată
Rata de degajare este limitată atunci când degajarea de substanţă
inflamabilă în interiorul camerei presurizate este:
a) prevăzută în toate condiţiile de defectare a sistemului recipient,;
b) limitată ca la punctul a) de mai sus, dar nu este prevăzută
transformarea lichidului în vapori,
c) limitată ca la punctul b) de mai sus şi dacă din lichid se poate degaja
oxigen, debitul maxim de oxigen trebuie să fie prevăzut sub 2 % v/v, a se
vedea anexa A;
d) limitată la o cantitate care poate fi diluată de sistemul de presurizare
la o concentraţie mai mică de 25 % din limita inferioară de inflamabilitate.

Pentru a preveni o degajare nelimitată în cameră, circuitele de

procesare trebuie să aibă orificii sau alte dispozitive de limitare a debitului pe
intrări şi pe ieşiri, dacă ieşirea poate constitui o sursă necontrolată de pierderi
din proces. Orificiile sau alte dispozitive de limitare a debitului trebuie să fie
amplasate în exteriorul camerei şi aproape de peretele camerei.

178
 4) Degajare nelimitată
Rata de degajare este nelimitată atunci când degajarea de substanţă
inflamabilă este de o asemenea amploare încât ea nu poate fi diluată de
sistemul de presurizare până la o concentraţie sub 25 % din limita inferioară de
inflamabilitate.

Măsuri de securitate

Măsurile de securitate menţionate în tabelul 2 sunt necesare atunci

când există o degajare internă sau atunci când gazul de protecţie este un gaz
inert.

Tabelul 2 – Dispozitive de securitate, pierderea presurizării sau utilizarea unui

gaz de protecţie inert

Tip de degajare Cerinţă

Fără degajare
Bazat pe recipient
nedefectabil
Degajare neglijabilă
Bazat pe recipient cu
degajare neglijabilă
Degajare neglijabilă
Bazat pe faptul că
substanţa inflamabilă nu
depăşeşte 25 % din
valoarea limită
Degajare neglijabilă
Bazat pe faptul că
presiunea camerei este cu
cel puţin 50 Pa mai mare
decât presiunea maximă de
proces a substanţei
inflamabile din interiorul
sistemului recipient
Degajare limitată
Bazat pe furnizarea unui
debit adecvat pentru o
diluţie la mai puţin de 25 %
LEL
Nu există cerinţe suplimentare
Nu există cerinţe suplimentare unde există un debit minim al gazului de
protecţie de 5 schimburi de aer pe oră.
Nu există cerinţe suplimentare unde există un debit minim al gazului de
protecţie de 5 schimburi de aer pe oră.
În cazul în care nu este menţinută o presiune diferenţială de 50 Pa peste
presiunea de proces:
a) trebuie să fie activată o alarmă sonoră şi vizuală într-un loc cu
supraveghere permanentă.
b) trebuie oprită automat sursa de alimentare cu energie electrică a
echipamentului capabil de aprindere din interiorul camerei; cu toate
acestea, trebuie să fie permisă alimentarea în continuare a
circuitelor pentru o scurtă perioadă de timp dacă întreruperea
instantanee a alimentării cu energie electrică sau oprirea automată
ar conduce la o condiţie mai periculoasă şi camera este dotată cu
detectoare de gaz care nu depăşesc 25 % din valoarea limită. A se
vedea detectoarele de gaz din 8.3.
c) trebuie stinse automat flăcările deschise.
d) nu trebuie restabilită alimentarea cu energie electrică până când
concentraţia de substanţă inflabilă din cameră nu este sub
concentraţia de aprindere.
e) sunt prevăzute alarme care să avertizeze la intrarea în cameră sau
care să indice părăsirea camerei în conformitate cu 10.8
Gazul de protecţie trebuie să fie determinat în conformitate cu tabelul 3 şi
în cazul unei pierderi de debit, sunt necesare următoarele cerinţe:
a) trebuie să fie activată o alarmă sonoră şi vizuală într-un loc cu
supraveghere permanentă.
b) trebuie oprită automat sursa de alimentare cu energie electrică a
echipamentului capabil de aprindere din interiorul camerei; cu toate
acestea, trebuie să fie permisă alimentarea în continuare a
circuitelor pentru o scurtă perioadă de timp dacă întreruperea
179
 Tip de degajare Cerinţă
instantanee a alimentării cu energie electrică sau oprirea automată
ar conduce la o condiţie mai periculoasă şi camera este dotată cu
detectoare de gaz care nu depăşesc 25 % din valoarea limită.
trebuie stinse automat flăcările deschise.
c) nu trebuie restabilită alimentarea cu energie electrică până când
concentraţia de substanţă inflabilă din cameră nu este sub
concentraţia de aprindere.
d) sunt prevăzute alarme care să avertizeze la intrarea în cameră sau
care să indice părăsirea camerei.
e) se izolează automat circuitele de prelevare şi utilitare
Degajare nelimitată Suplimentar, gazul de protecţie trebuie să fie un gaz inert şi în cazul
defectării sistemului de presurizare:
a) trebuie să fie activată o alarmă sonoră şi vizuală într-un loc cu
supraveghere permanentă.
b) trebuie oprită automat sursa de alimentare cu energie electrică a
echipamentului capabil de aprindere din interiorul camerei.
c) nu trebuie restabilită alimentarea cu energie electrică până când
concentraţia de oxigen din cameră nu este sub 2 % v/v.
d) se izolează automat circuitele de prelevare şi utilitare

Gaz de protecţie
Alegerea gazului de protecţie depinde de probabilitatea de degajare, de
cantitatea degajării şi de componentele degajării din sistemul recipient. A se
vedea tabelul 3 pentru gazul de protecţie permis.
a)
Tabelul 3 – Cerinţele gazului de protecţie pentru o cameră presurizată cu o
substanţă inflamabilă în interior

Degajare internă (a se vedea anexa A şi anexa D) Diluţie continuă

Substanţa Degajare Degajare UFL < 80 % UFL > 80 %
normală anormală
Gaz sau Fără Fără Nu se aplică
lichid
Gaz Fără Limitată Aer sau gaz inert Aer
Gaz Limitată Limitată Aer sau gaz inert Aer
Lichid Fără Limitată Numai gaz inert <nu>
Lichid Limitată Limitată <nu> <nu>
<nu> indică faptul că presurizarea nu este corespunzătoare
a) Gazul de protecţie ar trebui să fie de preferinţă aerul.

Cameră presurizată amplasată într-o zonă nepericuloasă şi care

conţine o sursă internă de substanţă inflamabilă (tip de protecţie pv)

Pentru această secţiune se aplică toate cerinţele de la camera

presurizată amplasată într-o zonă periculoasă şi fără sursă internă de
substanţă inflamabilă cu excepţia faptului că se menţine o presiune diferenţială
de 25 Pa şi se previne pătrunderea atmosferei exterioare.

180
 Dispozitive de securitate
Sistemul de presurizare, elementele sale de comandă, mijloacele de
izolare electrică, ventilatorul sistemului şi motorul său amplasate în interiorul
camerei trebuie să fie corespunzătoare pentru condiţiile de degajare internă
din cameră. În cazul în care sunt amplasate la exterior, acestea trebuie să
corespundă condiţiilor de mediu.

Verificări şi încercări ale camerelor

Camera trebuie supusă, dacă este cazul, la următoarele încercări şi în

următoarea ordine:
- încercarea de rezistenţă mecanică;
- încercarea de suprapresiune;
- încercarea de purjare;
- încercarea de presiunea diferenţială minimă;
- încercarea de debit minim;
- încercarea de suprapresiune pentru sisteme recipient cu degajare
limitată;
- verificarea succesiunii de funcţionare a dispozitivelor de securitate.

Documentaţie tehnică

Suplimentar faţă de cerinţele din IEC 60079-0, documentaţia mai

trebuie să cuprindă informaţiile următoare:
- volumul intern al camerei, inclusiv volumul conductelor,
- temperatura maximă de suprafaţă a echipamentului din cameră, în
cazul utilizării tipului de protecţie presurizare py,
- cantitatea minimă de aer curat necesară pentru purjare,
- debitul minim de purjare,
- durata minimă de purjare,
- punctul sau punctele în care va fi monitorizată presiunea,
- amplasarea punctelor de intrare a aerului, şi ieşirile, în cazul în care
sunt utilizate ieşiri. De exemplu, documentaţia trebuie să identifice dacă
punctul de intrare a aerului este situat în Zona 2,
- domeniul de temperaturi pentru aerul curat la intrările în cameră, în
cazul în care acesta este în afara domeniului de temperaturi normale, ,
- domeniul permis pentru temperatura de funcţionare din interiorul
camerei, în cazul în care acesta este în afara domeniului de temperaturi
normale,
- gazul de purjare, dacă este altul decât aerul,
- informaţii privind orice echipament intern sau extern destinat să
rămână sub tensiune atunci când sistemul de presurizare sau de ventilaţie nu
este activ,
- detectarea gazului, dacă este cazul.

Suplimentar faţă de cele de mai sus, în documentaţia tuturor camerelor

care conţin un sistem recipient, trebuie să se menţioneze următoarele:
181
 - debitul maxim din sistemul recipient;
- concentraţia maximă de oxigen din sistemul recipient;
- presiunea maximă din sistemul recipient.

Pentru tipul de protecţie px, trebuie oferită o diagramă scvenţială de

funcţionare, de exemplu sub formă de tabel de adevăr, diagramă de stare,
diagrama de debit, etc., pentru definirea modului de acţionare a sistemului de
control. Diagrama secvenţială trebuie să identifice şi să prezinte în mod clar
etapele de funcţionare ale dispozitivelor de securitate şi actiunile care decurg
din acestea. Încercările funcţionale trebuie efectuate pentru a verifica
conformitatea cu diagrama, Diagrama ar trebui să includă:

- ciclul de purjare,
- temporizări programate în cazul declanşării dispozitivului de
presiune diferenţială, în timp ce uşa este detectată ca fiind deschisă,
- temporizări programate în cazul declanşării dispozitivului de
presiune diferenţială, în timp ce detectorul de gaz nu identifică o atmosferă
periculoasă.

Bibliografie:

1. SR EN 60079-0:2010 - Atmosfere explozive. Partea 0: Condiţii

generale
2. SR EN 60079-2: 2016 - Atmosfere explozive. Partea 2: Echipament
protejat prin carcasă presurizată "p"
3. SR EN 60079-13:2011 - Atmosfere explozive. Partea 13: Protecţia
echipamentului prin presurizarea încăperii "p"

182
 ANEXE

A1. Variaţia presiunii într-un sistem presurizat cu circulaţie continuă a gazului

A2. Capsulări presurizate cu compensarea scurgerilor,

maşină electrică rotativă cu un ventilator în interior pentru răcire

183
 A3. Capsulări presurizate cu compensarea scurgerilor,
maşină electrică rotativă cu un ventilator exterior de răcire

Legenda:

1. Intrare gaz de protecţie (într-o zonă nepericuloasă)

2. Conducte
3. Ventilator
4. Carcasă
5. Clapetă (unde este necesar pentru a menţine suprapresiunea)
6. Ventil de ieşire
7. Ieşire gaz de protecţie
8. Barieră de scântei şi particule
9. Suprapresiune
10. Presiune internă
11. Presiune externă

184