Marea si mica circulatie

Circulaţia pulmonară începe în ventriculul drept prin trunchiul arterei

pulmonare care transportă spre plă​mân sânge cu C02.

Trunchiul pulmonar se împarte in cele două artere pulmonare, care

duc sângele cu C02 spre reţeaua capi​lară din jurul alveolelor, unde îl
cedează alveolelor care-l elimină prin expiraţie. Sângele cu 02 este colectat
de venele pulmonare, câte două pentru fiecare plămân. Cele patru vene
pulmonare sfârşesc în atriul stâng.

Circulaţia mare
Circulaţia sistemică incepe in ventriculul stâng, prin artera aortă care
transporta sângele cu Oz şi substanţe nutritive spre ţesuturi şi organe. De
la nivelul acestora, sângele încărcat cu C02 este preluat de cele două vene
care care îl duc in atriul drept.
 Sistemul aortic

Este format din artera aortă şi din ramurile ei, care irigă toate
ţesuturile şi organele corpului omenesc.

Sistemul aortic incepe din ventriculul stâng cu aorta ascendentă, din

care se desprind cele două artere coro​nare. După ce urcă 5-6 cm, se
curbează şi formează arcul aortic, care se continuă cu aorta descendentă,
sub- împârţită în toracala şi abdominală. Terminal, aorta ab​dominală se
bifurcă în arterele iliace comune, stânga şi dreaptă.

Ramurile arcului aortic

Dinspre dreapta spre stânga, din arc se desprind trunchiul

brahiocefalic, artera carotida comună stângă şi artera subclavicularâ
stângă. Trunchiul brahiocefalic se împarte apoi în artera carotidă comună
dreaptă şi artera subclavicularâ dreaptă. Ambele artere carotide comune,
stângă şi dreaptă, urcă la nivelul gâtului până în dreptul marginii superioare
a cartilajului tiroid, unde se bifurcă în artera carotidă externă şi internă. La
acest nivel există o mică dilataţie, sinusul carotic (carotidian), bogată în
receptori.

Artera carotidă externă irigă gâtul, regiunile occipita​lă şi temporală şi

viscerele feţei. Artera carotidă internă pătrunde în craniu, irigând creierul şi
ochiul. Arterele subclaviculare ajung de la originea lor până in axilâ, un​de
iau numele de artere axilare. Din arterele subclavicu​lare se desprind: artera
vertebrală, care intră în craniu prin gaura occipitala, unde se uneşte cu
opusa, partici​pând la vascularizaţia encefalului, şi artera toracica inter​nă,
din care iau naştere arterele intercostale anterioare.

Artera axilarâ vascularizeazâ atât pereţii axilei, cât şi peretele

anterolateral al toracelui şi se continua cu artera brahială care
vascularizeazâ braţul. La plică cotu​lui, artera brahială dă naştere la arterele
radialâ şi ulnarâ, care vascularizeaza antebraţul. La mână se formează
arcadele palmare, din care se desprind arterele digitale.
 Ramurile aortei descendente Aorta descendentă toracică dă ramuri
parietale şi viscerale. Ramurile viscerale sunt arterele bronşice, pericardice
şi esofagiene.

şi viscerale. Ramurile viscerale sunt trunchiul celiac, artera

mezenterica superioara, arterele renale — stângă şi dreapta —, arterele
testiculare, respectiv ova- riene— stângă şi dreaptă —, şi artera
mezenterica infe​rioară. Trunchiul celiac se împarte în trei ramuri —
sple​nică, gastrică stângă şi hepatică — şi vascularizeazâ stomacul,
duodenul, pancreasul, ficatul şi splina. Artera mezentericâ superioară
vascularizeazâ jejuno-ileonul, cecul, colonul ascendent şi partea dreaptă a
colonului transvers. Artera mezentericâ inferioară vascularizeazâ partea
stângă a colonului transvers, colonul descendent sigmoidul şi partea
superioară a rectului.

Ramurile terminale ale aortei

Arterele iliace comune — stângă şi dreaptă —, ajun​se la articulaţia

sacro-iliacâ, se împart fiecare în artere iliace externă şi internă.

Artera iliacâ externă iese din bazin şi ajunge pe faţa anterioară a

coapsei, devenind arteră femurală, care irigă coapsa. Se continuă cu artera
poplitee, care se află în fosa poplitee (faţa posterioarâ a genunchiului). Ea
se împarte în două artere tibiale: L artera tibialâ anterioară irigă faţa
anterioară a gambei şi laba piciorului şi se ter​mină prin artera dorsală a
piciorului, din care se desprind arterele digitale dorsale; 2. artera tibialâ pos
terioarâ irigă faţa posterioarâ a gambei şi, ajunsă în regiunea plantară, se
împarte în cele două artere plan​tare, interna şi externă, din care se
desprind arterele digitale plantare.

Artera iliacâ internă are ramuri parietale pentru pe​reţii bazinului şi

ramuri viscerale pentru organele din bazin (vezică urinara, ultima porţiune a
rectului) şi orga​nele genitale — uter, vagin, vulvă, prostată, penis.
 Sistemul venos

Sistemul venos al marii circulaţii este reprezentat de douâ vene mari:

vena cavă superioară şi vena cavă inferioară.

Vena caua superioara. Strânge sângele venos de la creier, cap, gât

prin venele jugulare interne, de la membrele superioare, prin venele
subclaviculare, şi de la torace (spaţiile intercostale, esofag, bronhii,
pericard şi diafragm), prin sistemul azygos.

De fiecare parte, prin unirea venei jugulare interne cu vena

subclavicularâ, iau naştere venele brahiocefa- lice stângă şi dreaptă, iar
prin fuzionarea acestora se formează vena cavă superioară.

Vena subclavicularâ continuă vena axilarâ care strân​ge sângele

venos de la nivelul membrelor superioare. Sângele venos al membrelor
superioare este colectat de douâ sisteme venoase. unul profund şi unul
superficial.

Venele profunde poartă aceeaşi denumire cu arte rele care le

însoţesc.

Venele superficiale, subcutanate, se găsesc imediat sub piele şi se

pot vedea cu ochiul liber prin trans​parenţă, datorită coloraţiei albastre. Ele
nu însoţesc arterele şi se varsâ in venele profunde. La nivelul lor se fac
injecţii venoase.

Vena caua inferioara. Adună sângele venos de la membrele

inferioare, de la pereţii şi viscerele din bazin, de la rinichi, suprarenale,
testicule, respectiv ovare, de la peretele posterior al abdomenului (venele
lombare), cât şi de la ficat (venele hepatice). Vena cavâ inferioară se
formează prin unirea venei iliace comune stângi cu cea dreaptă. La rândul
ei, fiecare venă iliacâ comună este formată prin unirea venei iliace externe
cu vena iliacâ intemâ. Vena iliacâ internă colectează sângele de la pereţii şi
viscerele din bazin.
 Vena iliacâ externă continuă vena femurală care strânge sângele
venos de la nivelul membrului inferior. Ca şi la membrul superior, se disting
vene superficiale şi vene profunde (cu aceleaşi caracteristici).

Vena cavâ inferioară urcă la dreapta coloanei verte​brale, străbate

diafragma şi se termină în atriul drept O venă aparte a marii circulaţii este
vena portă, care transportă spre ficat sânge încărcat cu substanţe nutri​tive
rezultate în urma absorbţiei intestinale. Ea se for​mează din unirea a trei
vene: mezentericâ superioară, mezentericâ inferioară şi splenică.

În cadrul sistemelor şi aparatelor care alcătuiesc fiinţa biologică

umană, sistemul circulator ocupă un rol de primă importanţă, fiind
distribuitorul „sevei vieţii”.

Corpul uman este alcătuit dintr-o vastă reţea de canale, mai mici sau
mai mari, prin care circulă permanent lichide cu diverse încărcături.
Sistemul circulator reprezintă o imensă reţea de distribuţie, redistribuţie,
evacuare şi recaptare a fluidelor din corp, având o importanţă covârşitoare
pentru organism.

Multitudinea de vase tubulare ale sistemului circulator, prin

intermediul cărora circulă sângele, reuşeşte să irige permanent întreg
organismul, fără să fie omis nici un ungher, nici măcar o celulă, din zecile
de miliarde care alcătuiesc corpul uman