CUNOAŞTEREA TEMEINICĂ A COLECTIVULUI CLASEI

Cunoaşterea elevilor nu reprezintă un scop în sine, ci este un element necesar pentru fiecare

profesor, indiferent de disciplina pe care o predă, în vederea organizării strategiei educaţionale la nivelul

posibilităţilor reale ale elevilor, pentru sprijinirea lor în sensul unei dezvoltări integrale şi continuu

ascendente a personalităţii acestora.

Profesorul-diriginte, ca principal coordonator al activităţii educative la nivelul unei clase date, în

realizarea cunoaşterii elevilor dispune de avantajele ce decurg din particularităţile funcţiei sale educative:

posibilitatea dobândirii unui ansamblu bogat şi multilateral de date despre elevi, datorită contactelor largi

cu clasa şi cu fiecare dintre elevi, precum şi cu alţi factori implicaţi în educarea acestora.

Realizarea cunoaşterii multilaterale şi obiective a elevilor impune folosirea de către diriginte a

unui ansamblu variat de metode şi instrumente de lucru. Dintre căile mai importante în acţiunea de

cunoaştere a elevilor, un loc important îl ocupă observaţia, care oferă informaţii despre cele mai

importante şi variate aspecte ale comportamentului elevilor. Pentru ca această metodă de investigare a

elevilor să poată avea un caracter ştiinţific este necesar să aibă un caracter selectiv, în sensul de a se

desfăşura pe baza unui program de studiere a elevului, în care să se indice obiectul investigaţiei. În acest

program se vor consemna obligatoriu următoarele aspecte:

- rezultatele activităţii elevului la învăţătură, la concursurile şcolare, în activităţile culturale şi sportive şi

în munca independentă (fişe de lectură, hărţi, ierbare, insectare);

- inteligenţa şi stilul de muncă (coeficientul de inteligenţă, puterea de judecată, capacitatea de înţelegere,

abstractizare şi aplicare în practică a cunoştinţelor, priceperea de a analiza, compara şi sistematiza etc.);

- comportarea la lecţii şi în colectivul şcolar (interesul, participarea, disciplina, randamentul şcolar,

comportarea elevului în colectiv);

- trăsături de personalitate (firea şi temperamentul elevului, echilibrul emotiv, aptitudini, caracter).

I
 De reţinut este faptul că trebuie să-l observăm pe elev în situaţii cât mai variate şi să verificăm

datele obţinute prin mai multe metode, procedee, tehnici de lucru. Cursul standard este: fapt – observaţie

– ipoteză - verificare - stabilirea dominantei. Psihologii dau următorii indici după care putem determina

dominanta personalităţii elevului: intensitatea şi frecvenţa actelor comportamentale care relevă însuşirile

de personalitate, persistenţa însuşirii observate la inhibiţia externă (dacă se manifestă în pofida condiţiilor

externe).

Deosebit de valoroase sub raportul datelor care le pot furniza despre elevi şi ca metodă de

îndrumare a lor sunt convorbirile individuale. Cu prilejul acestor convorbiri dirigintele va urmări să-i

stimuleze cu mult tact, să caute explicaţii ale unor acţiuni, să mediteze asupra unor atitudini, să aprecieze

situaţiile în care sunt implicaţi elevii, raporturile lor cu colectivul, cu prietenii, cu părinţii, fără a ocoli

aspectele mai puţin plăcute, eventual stările conflictuale. Reuşita dialogului este condiţionată de

priceperea dirigintelui de a asigura un climat propriu de reciprocă încredere şi sinceritate. Această

metodă are ca scop cunoaşterea motivaţiei interne a actelor comportamentale.

Informaţii complexe şi adeseori interesante se achiziţionează prin metoda chestionării orale sau

scrise. Diriginţii cu mai multă experienţă folosesc de asemenea metoda analizei produselor activităţii,

metoda biografică etc.

Convorbirile cu ceilalţi profesori ai clasei sau cu părinţii prilejuiesc un larg schimb de păreri şi

aprecieri asupra elevilor, oferă posibilitatea să mediteze împreună asupra modalităţilor optime de a înrâuri

dezvoltarea unor trăsături pozitive de caracter, de a schimba o evoluţie nedorită în comportamentul

elevilor. Cooperarea dintre diriginte şi ceilalţi profesori ai clasei asigură realizarea unei temeinice

cunoaşteri a elevilor clasei şi a fiecărui elev în parte de către toţi profesorii.

Rezultatele cunoaşterii elevilor trebuie folosite pentru sporirea randamentului şcolar al clasei,

pentru prevenirea insucceselor sau pentru recuperarea rămânerilor în urmă. Profesorul-diriginte va

acţiona în sprijinul elevilor evidenţiindu-i aptitudinile, stimulându-l să le cultive şi să le afirme în

procesul de învăţământ şi în activităţile extraşcolare.

II
 Cunoaşterea elevilor constituie o muncă de durată, care pune în faţa dirigintelui probleme

complexe, foarte diferite de la un elev la altul.

REFERAT PREZENTAT ÎN COMISIA DIRIGINŢILOR DE CĂTRE

PROF. Vasiloaia Mihaela – diriginte 9D

III