Gripa spaniolă, gripa care nu a fost deloc spaniolă

Gripa spaniolă a fost una dintre cele mai cumplite maladii din care au existat pe Terra. În vremuri
străvechi, atunci când știința epidemiologică nu exista, oamenii au crezut că stelele au intrat în ei și
le-au influențat viețile. Așa s-a întâmplat și în momentul în care oamenii din trecut erau afectați de
gripă, despre care se credea că stelele o provoacă. Același principiu i s-a atribuit și gripei spaniole,
care pur și simplu nu a avut nicio treabă cu Spania.

Apariția gripei spaniole

La 22 mai 1918, ziarul ABC din Madrid a publicat vestea despre răspândirea unei boli ciudate care
a început să infecteze oamenii din Spania. Gripa nu era agresivă, doar că debutul său brusc a tras un
semnal de alarmă. O săptămână mai târziu, totul s-a schimbat, pentru că oamenii începeau să cadă și
să moară în plină stradă. Chiar și regele Alfonso al XIII-lea s-a îmbolnăvit.
O lună mai târziu, poetul Wilfred Owen se afla într-o tabără a armatei în Scarborough. În timp ce era
îngrămădit într-un cort, așteptând să vadă dacă va fi trimis înapoi la primele linii ale primului război
mondial, Owen i-a scris mamei o scrisoare.
„Stai departe de această scrisoare și dezinfectează-te”, așa începe scrisoarea. În această scrisoare,
Owen îi explică mamei sale cum soldații sunt loviți de gripa spaniolă.

O afecțiune devastatoare
Chiar și în zilele noastre este greu de estimat câți oameni au fost omorâți de această gripă. Se
estimează că o treime din populația lumii a fost afectată de gripă și cel puțin 50 de milioane
de oameni au murit. În unele orașe, nu era suficient de mult timp pentru a se construi sicrie, motiv
pentru care oamenii erau îngropați direct în pământ. Acest proces s-a numit „plantare„.

Într-un oraș din Pennsylvania, rata mortalității a fost atât de mare, încât liceul local a devenit casă
funerară. Corpurile celor morți erau afișate la geamuri, pentru ca cei dragi să-și ia rămas bun de la ei,
fără a contacta virusul.
Într-un editorial al ziarului Times, a fost folosit cuvântul de gripă spaniolă, denumire greșită pentru
că această gripă nu a debutat în Spania.

Gripa spaniolă care nu a fost deloc spaniolă

Până când a izbucnit „gripa spaniolă” în primăvara anului 1918, Statele Unite, Franța și Germania
(printre alte țări) au fost implicate în Primul Război Mondial. Cu siguranță că acest război a contribuit
la dezvoltarea și transmiterea virusului în lumea întreagă.

Mobilizarea globală a milioanelor de trupe a dus la răspândirea rapidă a gripei, transportată din Lumea
Nouă spre cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Războiul a transformat lumea într-un vas petri uriaș,
în care virusul putea evolua și se putea răspândi în voie.
O țară care nu a avut treabă cu războiul a fost Spania. Spania a rămas neutră în timpul războiului și,
prin urmare, nu a făcut obiectul unor măsuri de precauție și de cenzură în timpul conflictului. Acesta
a fost motivul principal pentru care ziarele spaniole au fost primele care au tras semnalul de alarmă
cu privire la această gripă ciudată.
Chiar și în ziua de astăzi, experții nu sunt siguri de originea focarului. Unii susțin că a pornit din
Statele Unite ale Americii, alții din Franța sau Germania, dar toți sunt siguri că nu a pornit din Spania.
Care a fost sursa?
Istoricul Mark Humphries de la Universitatea Memorial din Newfoundland, Canada, spune că
înregistrările recent descoperite confirmă că una dintre poveștile secundare ale războiului –
mobilizarea a 96.000 de muncitori chinezi pentru a lucra în spatele liniilor britanice și franceze pe
frontul vestic al Primului Război Mondial – ar fi putut fi sursa de pandemie.

Gripa, un secol mai târziu

În ultimul secol virusul gripal a evoluat odată cu omul. Anual se înregistrează zeci, sute sau chiar mii
de decese din cauza acestui virus, dar niciodată în istorie, gripa nu a mai răpus peste 50 de milioane
de oameni, așa cum a făcut-o gripa spaniolă.
Specialiștii ne spun că acest eveniment se poate repeta oricând și abia atunci, oamenii își vor da seama
cât de neputincioși sunt în fața naturii.
Tiberiu Molnar
Publicat inițial în revista Tinerama