Mai expert decât experţii

Articol scris de: Tiberiu MOLNAR

Publicat – Viața Brăilei

“În contextul crizei economice fără precedent, în care se afundă tot mai multe ţări considerate forţe
economice, în adevăratul sens al cuvântului, un model economic demn de urmat, artificial în opinia
multor analişti economici, dar ademenitor pentru profani, este China socialistă. Într-o conferinţă de
presă desfăşurată, săptămâna trecută, la sediul local al partidului celor trei trandafiri, Gheorghe
Bunea Stancu, supranumit şi micul dictator din “Republica Brăila”, sustinea pe un ton agitat că vrea
să se întovărăşească cu reprezentanţii administraţiei locale din Hanan. Această asociere unilaterală
are un scop precis, acela ca o delegaţie formată din cei mai de seamă reprezentanţi ai administraţiei
locale, ce poartă în piept insigna partidului, să viziteze cele mai importante fabrici şi să ia drept
model sistemul socialist de organizare şi producere a bunurilor pentru o viitoare implementare în
economia, şi aşa pe butuci, a urbei noastre.

În ultima perioadă, exista tot mai multe voci, ale celor mai mari analişti economici care nu privesc
cu ochi buni creşterea economică fabuloasă înregistrată de colosul socialist. Unul dintre ei este
Marc Faber, de origine elveţiană, un guru al finanţelor care a prevăzut cu exactitate crahul bursier
din 1987, prăbuşirea acţiunilor japoneze, doi ani mai târziu şi criza financiară actuală. Interviul
realizat de publicaţia de limba franceză Le Temps contrazice în totalitate ideea pe care mulţi naivi o
socotesc corectă, referitoare la economia înfloritoare a Chinei care reuşeşte, prin metode
transparente, să sfideze criza economică mondială. Marc Faber explică opiniei publice că vastul
teritoriu chinezesc poate să înglobeze SUA şi Europa la un loc, iar existenţa unor “bule”
caracterizate prin rate scăzute ale dobânzii sau lichidităţi excesive disponibile ingestiilor interne sau
externe nu sunt decât cazuri izolate ce nu pot să reflecte decât o creştere artificială a economiei.
Analistul economic susţine că într-adevăr există asemenea “bule” în China, dar situaţia la nivel de
ţară diferă foarte mult de la o zonă la alta, existând foarte multe provincii în care criza economică
reflectată prin sărăcie îşi spune cuvântul.

Spre deosebire de occidentali, când chinezii fac o investiţie, gradul de îndatorare este mult mai
scăzut, pentru că nu se împrumută în banci, aceasta fiind cauza care maschează criza economică
existentă şi în China, motiv pentru care puţine întreprinderi ajung să dea faliment. În opinia lui
Faber, jumătate dintre companiile chinezeşti listate la bursă sunt frauduloase, aceasta fiind cauza
principală pentru care o investiţie în condiţiile actuale economice este purtătoarea unui risc ridicat.
Având în vedere previziunile unui economist consacrat, despre o ţară cu o creşte economică ireală,
ce se bazează doar pe simplul fapt că politica economică a Chinei se află într-un proces de tranziţie
spre o societate de consum, ideea preluării acestui tipar nu se dovedeşte decât o mare inepţie.
Acest fapt propulsează o creştere dramatică a cererii, oferta rămânând constantă, în timp ce preţurile
cresc.

Este lesne de înţeles că ecuaţia de mai sus generează inflaţie internă şi, în cel mai scurt timp, aceasta
va produce o criză fără precedent ce va fi resimţită nu doar pe teritoriul Chinei, dar şi în întreaga
lume. Atunci, cum poate un cârmaci atât de experimentat să râvnească la un model economic
socialist artificial, dorind nu numai să ia exemplu, ci şi să-l implementeze într-un oraş precum
Brăila, care în ultimii 20 de ani pluteşte în oceanul economiei de piaţă precum o navă în derivă?
Este inacceptabil să credem că Gheorghe Bunea Stancu înţelege mecanismele economiei de piaţă,
îndepărtându-se de occident şi apropiindu-se de un regim care ne trezeşte amintiri repulsive.