Mihai Suzanelore Andreea

Conversie PIPP, anul I, sem I

RECENZIE CARTE
IOAN CERGHIT „METODE DE INVATAMANT”

Lucrarea „Metode de invatamant”, reprezinta o sinteza in domeniul metodologiei

didactice, care se remarca prin caracterul ei sistematic si care abordeaza toata gama metodelor
de invatamant. Cartea este un punct de legatura intre sistemul traditional de predare si
sistemul traditional modern, unirea celor doua fiind varianta cea mai buna a invatamantului
din ziua de azi.
De la metodologia centrata pe profesor, ca factor favorizator al procesului de invatare,
la cea care il aduce in centrul atentiei pe elev, cartea de fata este o analiza potrivita pentru
activitatea didactica, iar in acelasi timp este un prilej bun pentru o reinterpretare a metodelor
specifice actului pedagogic, autorul dezvaluind potentialul acestora in urma aplicarii lor
practice de-a lungul vremii.
Cartea cuprinde 320 pagini si este structurata in doua parti. Prima parte (care cuprinde
capitolele: Statutul si semnificatia conceptului de metoda in sistemul activitatii didactice,
Orientari si tendinte in dezvoltarea metodologiei instruirii, Sistemul metodelor de
invatamant), analizeaza conceptul de metoda din mai multe unghiuri si perspective, iar
autorul ne da o definitie moderna a termenului: „este o modalitate pe care profesorul o
urmeaza pentru a-i face pe elevi sa gaseasac singuri calea proprie de urmat in redescoperirea
adevarurilor, in gasirea solutiilor necesare la rezolvarea problemelor teoretice si practice cu
care ei se confrunta in procesul invatarii”.
Cea de-a doua parte a cartii (care cuprinde capitolele: Metode de comunicare orala,
Metode de comunicare scrisa, Metode de comunicare bazate pe limbajul intern, Metode de
explorare a realitatii, Metode de invatare prin actiunea practica, Metode de rationalizare a
invatarii si predarii) ne prezinta detaliat diferitele categorii de metode si adauga, pe langa
metodele traditionale, metode moderne, centrate pe elev, pe grup sau interactive, metode
practice si cele centrate pe tehnologiile electronice.
In carte au fost explicate si descrise metode care maresc calitatea procesului de predare
– invatare. La metodele interactive, autorul a introdus altele noi: metoda acvariului, focus-
grup, mozaicul, metoda cubului, sinectica. El mai intruce de-a lungul lucrarii metoda invatarii
prin observare sau invatarea electronica.
Lucrarea nu impune metode noi, ci prezinta avantajele acestora, autorul dorind ca
lucrarea sa fie un ghid in alegerea unei anumite metode sau a alteia. Fiecare cadru didactic isi
alege metodele pe care le considera eficiente si adecvate in situatiile date, tine cont de
sarcinile pe care trebuie sa le realizeze, de abilitatile sale, de timpul disponibil si de celelalte
resurse pe care le are la dispozitie.
 Cartea lui Cerghit asociaza traditia pozitiva si inovatia, iar cunoasterea si aplicarea
datelor prezentate de-a lungul ei, ofera posibilitatea ca profesorii sa isi puna in aplicare
creativitatea, sa isi manifeste initiativa pedagogica, atfel incat acesta sa le poata adapta si sa
satisfaca indeplinirea in conditii optime si eficiente a obiectivelor specifice fiecarei situatii din
proicesul instructiv – educativ si sa asigure o perfectionare continua a invatamantului si
educatiei.

Ioan Cerghit, cunoscut profesor universitar, a publicat multe articole in volume colective
sau in reviste, este coordonatorul si autorul mai multor lucrari dedicate teoriei educatiei si
invatamantului dintre care: Mass-media si educatia tineretului scolar (1972), Filmul in
procesul de invatamant (1970), Curs de pedagogie (1988), Metode de invatamant ( ed. I
1976, ed. A II-a 1980, ed. A III-a 1997, ed. A IV-a 2006), Prelegeri pedagogice (coautor
2001), Sisteme de instruire alternative si complementare. Structuri, stiluri si strategii (2002).