UNIVERSITATEA ORADEA

FACULTATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

TEZĂ DE DOCTORAT
rezumat

Coordonator ştiinŃific:
PROF. ACAD. DR. MIRCEA IFRIM

Doctorand:
DR. NISIPAŞU ANDREEA

ORADEA
2009
 UNIVERSITATEA ORADEA
FACULTATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

CORELAłII ANATOMO-CLINICE
ÎNTRE LUCRĂRILE PROTETICE ŞI
STRUCTURILE APARATULUI DENTO-
MAXILAR

Coordonator ştiinŃific:
PROF. ACAD. DR. MIRCEA IFRIM

Doctorand:
DR. NISIPAŞU ANDREEA

ORADEA
2009
 CAPITOLUL I
ActualităŃi privind anatomia şi tipologia constituŃională a aparatului dento
maxilar integrat în structura extremităŃii cefalice
CAPITOLUL II
Biomecanica articulaŃiei temporo-mandibulare şi corelaŃia acesteia cu
funcŃionalitatea structurilor la acest nivel.Cinemaica dento-alveolara
CAPITOLUL III
Date recente privind protezele fixe şi integrarea acestora la nivelul
aparatului dento-maxilar în raport cu tipologia constituŃională individuală
CAPITOLUL IV
ActualităŃi privind protezele mobile şi integrarea acestora la nivelul
aparatului dento-maxilar în raport cu tipologia constituŃională individuală
CAPITOLUL V
Material şi metode
CAPITOLUL VI
Rezultate şi discutia rezultatelor
CAPITOLUL VII
Concluzii
CAPITOLUL VIII
Bibliografie
 Partea generla

ACTUALITĂłI PRIVIND ANATOMIA ŞI TIPOLOGIA

CONSTITUłIONALĂ A APARATULUI DENTO-MAXILAR INTEGRAT
ÎN STRUCTURA EXTREMITĂłII CEFALICE

Aparatul dento-maxilar, denumit şi sistem stomatognatic sau aparat

masticator se poate defini ca un ansamblu sau complex de Ńesuturi şi organe cu
structură variată, dar care s-au armonizat morfologic şi funcŃional în vederea
îndeplinirii aceloraşi funcŃii, sub controlul sistemului nervos central (S.N.C.).
Principalele elemente componente ale aparatului dento-maxilar (A.D.M.)
sunt:
- Maxilarele.
- ArticulaŃia temporo-mandibulară (A.T.M.).
- Muşchii mobilizatori ai mandibulei şi oro-faciali.
- Arcadele dentare.
- Limba.
- Mucoasa.
- Glandele salivare.
Prin corelarea morfologică şi funcŃională a acestui complex, sub controlul
S.N.C, se îndeplinesc următoarele funcŃii:
- MasticaŃia.
- FonaŃia.
- DeglutiŃia.
- FuncŃia fizionomică şi de automenŃinere.
 Fiind exercitate prin intermediul arcadelor dentare stimulează şi
modelează dezvoltarea Ńesuturilor parodontale.
Dezvoltarea sistemului stomatognatic se realizează sub acŃiunea
determinantă a factorilor generali de creştere, care dirijează creşterea întregului
organism, ca şi sub influenŃa factorilor generali şi locali externi, care duc la
diferenŃierea în variate tipuri morfologice sau bio-tipuri umane.
Dezvoltarea aparatului dento-maxilar în ansamblu ca şi a elementelor
componente este sub permanenta influenŃă modelatoare a factorilor de mediu şi
acŃiunea stimulatoare a funcŃiilor aparatului de import energetic, care imprimă
acestui aparat caractere morfologice şi funcŃionale particulare, individualizate,
care diferă de la o persoană la alta, fapt care a dus la denumirea de morfologie
funcŃională.

IOMECANICA ARTICULAłIEI TEMPORO-MANDIBULARE ŞI

CORELAłIA ACESTUIA CU FUNCłIONALITATE STRUCTURILOR
LA ACEST NIVEL SI CINEMATICA MANDIBULO-MAXILARĂ

Procesele biomecanice şi neuro-musculare prin care se realizează

mişcările funcŃionale de masticaŃie depăşesc prin complexitatea lor,
posibilitatea unor explicaŃii succinte. Considerăm că din punct de vedere
practic, înŃelegerea proceselor funcŃionale normale şi patologice
mandibulo-maxilare nu este accesibilă fără cunoaşterea câtorva
elemente răspunzătoare de cinematica mandibulo-maxilară.
Mişcările de masticaŃie ale mandibulei se pot efectua cu dinŃii în
contact ocluzal sau în absenŃa contactelor ocluzale. Mişcările
mandibulare masticatorii în prezenŃa dinŃilor naturali sau protetici sunt
cele mai complexe. Ele se realizează prin intermediul celor trei
compartimente articulare intermaxilare:
- articulaŃia temporo-mandibulară
 -ocluzia dentară
-complexul radiculo-alveolar.
Fiecare dintre aceste compartimente articulare îşi are importanŃa
lui potrivit configuraŃiei structurale specifice

CINEMATICA DENTO-ALVEOLARĂ

Cunoscută mai frecvent în practică sub denumirea de mobilitate

dentară, este expresia funcŃionalităŃii articulare dento-parodontale. Ea
are valori medii, variabile, diferite în funcŃie de zonele topografice ale
arcadelor dentare. Ea poate fi mai accentuată în timpul somnului,
micşorându-se însă după ce dinŃii sunt solicitaŃi de forŃele funcŃionale.
Aceste cercetări confirmă ideea că revenirea dintelui în poziŃia iniŃială
după încetarea acŃiunii dislocante, este treptată. Până la ora actuală nu
se cunoaşte cu precizie mecanismul biologic de preluare şi transmitere a
presiunilor ocluzale pereŃilor alveolari de către ligamentul periodontal.
Fenomenul biomecanic este mai greu de explicat, deoarece majoritatea
fibrelor periodontale nu au un traiect direct de la alveolă la rădăcină.
Având traiectul ondulat se împletesc în plexuri intermediate la jumătatea
lungimii lor. Plexurile acŃionează ca resorturi şi permit dintelui să le
tracŃioneze sau să le comprime fără să producă rupturi fibrilare, sau să
slăbească legătura rădăcinii cu teaca alveolară. Acestui fenomen i se
asociază şi sistemul hidrodinamic al spaŃiului periodontal la care
participă lichidul tisular şi vascular periodontal.
Există cercetări care demonstrează că reacŃia parodontală în urma acŃiunii
forŃelor ocluzale de valoare redusă, în funcŃie de vectorialitatea lor, este în
strânsă corelaŃie cu o serie de factori:
- calităŃile fizice ale fibrelor colagene;
- gradul de polimerizare al substanŃei fundamentale;
 - vascularizaŃia ligamentului.
Probele experimentale confirmă în totalitate ideea după care
ligamentul periodontal tolerează mult mai uşor mişcările verticale ale
dinŃilor în alveole, în timpul acestor mişcări forŃa este preluată de către
ligamentul periodontal în totalitatea lui şi nu pe zone limitate de tracŃiune
şi compresiune, cum se întamplă în urma acŃiunii forŃelor ocluzale, oblice
sau

MOBILITATEA FIZIOLOGICĂ A DINłILOR

Interesul specialiştilor pentru studiul mobilităŃii dentare a apărut în

special în legătură cu consecinŃele şi valoarea ei clinică. Mobilitatea
dinŃilor este un element important de diagnostic, tratament şi prognostic
pentru afecŃiunile dento-parodontale.
Din punct de vedere biomecanic, mobilitatea dinŃilor este un
element important de menŃinere a integrităŃii echilibrului articular
mandibulo-maxilar. Din acest punct de vedere, mecanismul prin care
forŃele masticatorii se transmit Ńesuturilor de suport şi comportamentul
funcŃional al acestora, prezintă un interes deosebit. Mobilitatea dentară
este influenŃată direct de calităŃile biofizice şi hidrodinamice ale întregului
complex de Ńesuturi care realizează dinamica articulaŃiei radiculo-
alveolare.
 DATE ACTUALE PRIVIND PROTEZELE FIXE ŞI INTEGRAREA
ACESTORA LA NIVELUL APARATULUI DENTO-MAXILAR ÎN
RAPORT CU TIPOLOGIA CONSTITUłIONALĂ INDIVIDUALĂ

Tratamentul protetic prin punŃi este considerat mai fiziologic decât toate
celelalte soluŃii terapeutice, datorită faptului că prin sprijinul pur dentar, volumul
redus şi fixitatea permanentă rezolvă tulburările funcŃionale aproape fără deficit,
are durată mare şi foarte mare şi este cel mai mult apreciat de bolnăvi. Aceste
considerente fac ca în practică specialiştii să execute şi bolnavii să dorească
totdeauna - indiferent de forma de edentaŃie - aplicarea unei proteze fixe, a unei
punŃi. În acest subcapitol ne propunem expunerea conceperii unui tratament
protetic cu ajutorul punŃilor dentare, bazat pe anumite principii biomecanice.

PRINCIPII GENERALE

Înainte de a trece la conceperea punŃilor este necesară cunoaşterea unor

principii generale care să orienteze concepŃia propriu-zisă. Astfel, este vorba
despre trei principii generale: principiul morfofuncŃional, principiul
mecanoprotetic şi principiul biologic. Stabilirea exactă a elementelor sau
factorilor care se încadrează în unul sau altul din aceste trei principii este uneori
greu de făcut, expunerea având în primul rând un obiectiv didactic de
sistematizare. O delimitare absolută şi rigidă, de fapt nici nu poate fi obŃinută în
faŃa unui complex biomecanic format din aparatul dentomaxilar ca substrat
biologic, pe ele o parte, şi puntea dentară ca piesă mecanică, pe de altă parte, în
strânsă interdependenŃă cu întregul organism.
a) Principiul morfofuncŃional este sinonim cu obligativitatea ca proteza
dentară fixă - puntea - să asigure masticaŃia, fizionomia, fonaŃia şi să contribuie
la auto menŃinerea, aparatului dentomaxilar.
 b) Principiul mecanoprotecŃie constă din asigurarea rezistenŃei
construcŃiei împotriva forŃelor produse în timpul procesului de masticaŃie,
posibilitatea de a introduce puntea cu elementele de agregare pe dinŃii pregătiŃi
şi în final să rezulte o stabilitate foarte bună pe dinŃii-stâlpi.
c) Principiul biologic. Gândirea biologică, gândirea medicală privind
suferinŃa organismului, etiologia şi patogenia bolilor legată de terapie, care la
rândul ei trebuie să vindece boala fără să producă alte tulburări, este de mult
apanajul medicinei, iar de 40-50 de ani şi stomatologia a început să se desprindă
de metodele localiciste şi mecaniciste

CONCEPEREA PUNłILOR DENTARE

Conceperea unui tratament protetic în edentaŃia parŃială cu ajutorul

punŃilor, realizat la nivelul actual al dezvoltării stomatologiei protetice, trebuie
să Ńină seama de principiile enunŃate în subcapitolul precedent şi, bineînŃeles de
elementele culese din examenul bolnavului şi de condiŃiile tehnico-materiale de
lucru.
Este neapărat necesar ca stomatologul protezist să conceapă planul de
tratament înainte de a trece la activitatea practică propriu-zisă în cavitatea
bucală. De cele mai multe ori, planul protetic este conceput pe modelele de
studiu mai ales în cazurile complexe care prezintă edentaŃii multiple însoŃite de
modificări patologice ale ocluziei.
Obiectivele principale de care trebuie să se Ńină seama în momentul
conceperii planului de tratament sunt legate de suportul dentoparodontal al
punŃii, ca cel mai valoros element, şi de componentele mecanice ale piesei
protetice reprezentate de elementele de agregare şi de corpul de punte.
a) Suportul dentoparodontal
Substratul biomecanic al punŃii este constituit de dinŃi cu parodonŃiul lor şi
este variabil în funcŃie de numărul, repartiŃia pe arcadă şi valoarea lor. Pe felul
cum reacŃionează Ńesuturile dentoparodontale, în urma aplicării şi cimentării
punŃii, depinde în mare măsură durata tratamentului protetic efectuat. Stabilirea
dinŃilor care vor forma substratul parodontal al punŃii are mare importanŃă,
deoarece forŃele declanşate de ocluzie ajung la acest Ńesut
b) Elementele de agregare şi rolul lor
Puntea este fixată pe dinŃii-stâlpi prin diferite microproteze care devin
astfel elemente de agregare ale construcŃiei. În aceste condiŃii, microprotezele
trebuie concepute şi executate diferit faŃă de cele folosite în tratamentul
afecŃiunilor coronare, deoarece la puntea dentară apar probleme speciale.

DATE ACTUALE PRIVIND PROTEZELE MOBILE ŞI INTEGRAREA

ACESTORA LA NIVELUL APARATULUI DENTO-MAXILAR ÎN
RAPORT CU TIPOLOGIA CONSTITUłIONALĂ INDIVIDUALĂ

Elaborarea unui plan protetic individual cu ajutorul protezelor

mobilizabile este într-adevăr o probă extrem de dificilă, deoarece pentru aceasta
este necesar ca specialistul să cunoască în amănunt morfofiziopatologia
aparatului dentomaxilar şi să cunoască mecanismul de stabilizare şi adaptare
biologică a protezelor.
Poate că numai în elaborarea tratamentului anomaliilor dentomaxilare mai
este necesar un aşa de mare volum de cunoştinŃe şi corelaŃii biologice şi
mecanice, cum este necesar în conceperea planului protetic al edentaŃiilor
parŃiale.
În elaborarea planului protetic trebuie avut în vedere următoarele
obiective de ordin morfofuncŃional, profilactic, igienic şi mecanic:
- presiunile captate de dinŃii artificiali în momentul ocluziei să fie
repartizate la Ńesuturile câmpului protetic într-un mod cât mai fiziologic şi să fie
transmise pe cât posibil prin intermediul sistemului dentoparodontal;
 - proteza concepută, să fie stabilă faŃă de câmpul protetic atât static, cât
şi dinamic în timpul exercitaŃii funcŃiilor, să nu se desprindă, să nu se înfunde,
să nu se deplaseze orizontal şi să nu basculeze;
- proteza aleasă să acopere o suprafaŃă cât mai redusă din câmpul
protetic şi să ocupe cât mai puŃin volum din cavitatea bucală, pentru a asigura
un grad mărit de confort bolnavului;
- nici unul din elementele protezei să nu vină în contact direct cu
Ńesuturile parodontale marginale şi să nu acopere regnurile funcŃionale ale
câmpului protetic;
- protezele concepute cu elemente în regiunea anterioară a câmpului
protetic să fie cât mai simetrice, pentru a favoriza adaptarea fonetică în cel mai
scurt timp;
- protezele concepute pentru regiunea frontală să realizeze o restaurare
cât mai fizionomică;
- protezele finite să fie rezistente din punct de vedere mecanic şi
inofensive din punct de vedere fizico-chimic pentru Ńesuturile cu care vin în
contact;
- forma şi prelucrarea protezelor finite să permită întreŃinerea igienei cu
uşurinŃă;
- proiectul ales să poată fi materializat în condiŃiile economice şi tehnice
de care dispune serviciul respectiv;
- protezele alese să fie identice în formă, şi dimensiune cu protezele
purtate anterior, în măsura în care acestea au fost corectate şi au dat depline
satisfacŃii bolnavului;
- protezele confecŃionate să se poată eventual recondiŃiona, dacă, după un
anumit timp apar mici defecŃiuni, cum ar fi pierderea unui dinte-stâlp,
fracturarea unor croşete sau înfundarea şeilor terminale.
 Unele dintre aceste obiective se pot rezolva prin metode şi tehnici
obişnuite, care nu pun probleme deosebite şi sunt realizabile în majoritatea
cazurilor de edentaŃie parŃială.
Altele, însă, sunt condiŃionate de analiza temeinică a câmpului protetic, de
cunoaşterea tuturor posibilităŃilor protetice şi de confruntarea lor, pentru a se
alege proiectul cel mai individualizat cazului respectiv.
Dintre toate obiectivele care urmăresc individualizarea tratamentului, se
pare că stabilizarea protezelor reprezintă pentru stomatolog obstacolul cel mai
greu, peste care se trece în general destul de dificil. Aceasta, deoarece protezele
mobilizabile sunt solicitate permanent de forŃe variabile ca intensitate şi direcŃie
care tind să le disloce de pe câmpul protetic.
Studiul tendinŃelor de deplasare a protezelor se face imaginativ,
considerând proteza formată numai din arcadele dentare artificiale şi din
elementele de legătură, fără nici un element de stabilizare.
Cauzele principale care provoacă mobilizarea protezelor sunt determinate
de presiunea ocluzală, de greutatea lucrării, de mobilitatea părŃilor moi care vin
în contact cu protezele şi de tracŃiunea ce o exercită alimentele lipicioase.
Deplasările rezultate din acŃiunea acestor factori sunt de cele mai multe
ori complexe. Pentru a fi expuse, noi le-am descompus schematic, în: deplasări
verticale, deplasări orizontale şi deplasări de rotaŃie în jurul unui punct fix sau al
unui ax.
Pentru frânarea sau reducerea parŃială a acestor mişcări intervin, pe de o
parte, condiŃiile morfofiziologice ale câmpului protetic caracteristice fiecărui
bolnav, şi pe de altă parte, mijloacele fizice şi mecanismele simple sau
complexe, concepute şi aplicate la proteză. IndicaŃia tipurilor de mecanisme
protetice şi capacitatea lor de stabilizare depind de aspectul câmpului protetic,
de ingeniozitatea protezistului, precum şi de condiŃiile materiale de care dispune
serviciul de stomatologie respectiv.
 Numai cu un astfel de raŃionament se poate aprecia şi preveni
instabilitatea dinamică şi se pot alege mijloacele cele mai eficiente de
stabilizare.
INSTABILITATEA PROTEZELOR DETERMINATĂ DE
IMPRECIZIE

Imprecizia pare, la prima vedere, o problemă pur tehnică, dar în realitate,

de foarte multe ori, îşi are originea chiar în cabinetul dentar, vinovat de această
consecinŃă fiind medicul şi nu tehnicianul.
Am tratat această problemă, deoarece imprecizia poate determina
instabilitatea protezei în toate sensurile, cu urmări grave pentru câmpul protetic.
Când o proteză este supra- sau subdimensionată apar presiuni continui
asupra Ńesuturilor cu care ea vine în contact. DinŃii-stâlpi supuşi permanent la
aceste presiuni reacŃionează ca într-o terapie ortodontică, îşi schimbă poziŃia şi
chiar se mobilizează. MalpoziŃia dentară nedorită, dar dobandită cu ajutorul
protezei, stabileşte o relaŃie de malocluzie secundară, cu contacte premature.
Apare astfel traumatismul ocluzal care, dacă nu este rezolvat provoacă tulburări
parodontale nu numai la dintele malpoziŃionat, ci şi la dinŃii vecini şi antagonişti.
Cauzele impreciziei
Există foarte mulŃi factori de imprecizie, dintre care unii pot fi evitaŃi
total, iar alŃii reduşi la capacitatea de toleranŃă a Ńesuturilor:
- nepregătirea câmpului protetic sau pregătirea incorectă;
- amprentele defectuoase care vor servi la confecŃionarea modelelor,
inexacte;
- modelul deformabil confecŃionat de către tehnicieni din materiale
necorespunzătoare. Nerespectarea proporŃiei de apă cu cea de gips sub acŃiunea
hidrocoloidului din amprentă asupra gipsului duce la obŃinerea unor modele cu
suprafaŃă cretoasă care se abrazează foarte uşor şi favorizează subdimensionarea
protezei;
 - executarea modelului duplicat imprecis, din cauza deformării amprentei
duplicatoare de agar-agar cu rezistenŃa foarte redusă;
- imprecizia modelului duplicat din masă de ambalat cu o duritate scăzută
care se poate abraza foarte, uşor, mai ales la nivelul muchiilor şi unghiurilor
ascuŃite;
- imprecizia tiparului care nu reuşeşte totdeauna să compenseze cu
exactitate contracŃia metalului. Aceasta se datoreşte masei de ambalat care nu
are coeficientul corespunzător de dilatare termică sau preîncălzirii defectuoase a
tiparului;
- scheletul se poate deforma în timpul prelucrării, cu ocazia îndepărtării
din tipar şi mai ales a lustruirii, sursă frecventă de imprecizie.
Cu cât scheletul metalic este mai lung, mai întins şi cu mai multe
elemente componente, cu atât imprecizia este mai mare.
De aceea se va urmări să se realizeze o proteză simplă, cu elementele de
menŃinere strict necesare în felul acesta se reduc sursele de imprecizie, să fie
folosit numai pentru casete cu faŃete ocluzale metalice. Indicarea punŃilor
mandibulare în formă de cupă cu insule protectoare ocluzale este totuşi un
compromis impus de cerinŃele fizionomice.

CARACTERISTICI DIFERENłIALE ÎNTRE RESTAURAREA

PROTETICĂ FIXĂ ŞI CEA MOBILIZABILĂ

Majoritatea bolnavilor, indiferent de vârstă, sex, ocupaŃie, condiŃii sociale

şi forma de edentaŃie pe care o prezintă, doresc să fie trataŃi mai degrabă cu
proteză fixă decât cu proteză mobilizabilă.
Din punct de vedere medical sunt situaŃii clinice în care proteza fixă
primează, alte situaŃii în care numai cu proteza mobilizabilă se poate restaura
edentaŃia şi în sfârşit situaŃii-limită, destul de frecvente, în care ambele forme de
protezare concurează, alegerea uneia sau alteia dintre modalitatea de protezare
fiind condiŃionată mai ales de factorii tehnico-materiali.
Între cele două metode de tratament, fix sau mobilizatul, există asemănări,
dar există şi diferenŃieri, cu avantaje când în favoarea uneia, când în favoarea
celeilalte. În cele ce urmează, vom încerca să prezentăm o paralelă între cele
două forme de tratament protetic.
- în privinŃa relaŃiei protezei cu câmpul protetic, proteza fixă rămâne în
contact permanent cu acesta datorită cimentării şi favorizează o integrare totală a
piesei protetice cu organismul, ajungandu-se de cele măi multe ori ca bolnavul
să uite de existenŃa ei. În schimb, proteza mobilizabilă fiind ancorată numai de
dinŃii restanŃi, se desprinde voluntar de pe câmpul protetic de câteva ori pe zi şi,
uneori, chiar involuntar. Integrarea protezei, este din acest punct de vedere
parŃială şi de multe ori bolnavii nu se obişnuiesc cu „ideea” protezei nici după
caŃiva ani. În timpul inserŃiei şi dezinserŃiei protezei mobilizabile, se degajă
presiuni asupra dinŃilor restanŃi, care pot fi mobilizaŃi. Mai mult decât atât,
instabilitatea caracteristică protezelor parŃiale poate exercita presiuni orizontale
asupra dinŃilor restanŃi şi contribuie la mobilizarea lor. Din contra, protezele fixe
realizează un bloc pluriradicular care dispersează presiunile pe toŃi dinŃii-stâlpi
şi care, în unele cazuri, reprezintă chiar mijlocul de tratament în parodontopatii,
alături de intervenŃia chirurgicală şi de tratamentul medicamentos.
- în privinŃa presiunilor ocluzale care se transmit dinŃilor-stâlpi prin
intermediul protezei, lucrările fixe au totdeauna un sprijin parodontal. În timp ce
protezele mobilizabile pot avea sprijin parodontal, mucozal şi cel mai adesea
sprijin mixt.
- în privinŃa reabilitării funcŃiei masticatoare, restaurarea protetică fixă
oferă o eficienŃă masticatoare mai bună decât proteza mobilizabilă în aceeaşi
formă de edentaŃie. Mai mult decât atât, o restaurare protetică fixă, cu arcadă
artificială redusă dimensional cu 1/3 faŃă de arcada protezei mobilizabile, oferă
eficienŃă masticatoare egală sau mai mare.
 - în privinŃa confortului, punŃile ocupă un spaŃiu foarte redus, chiar sub
dimensiunea dinŃilor absenŃi, în timp ce proteza mobilizabilă ocupă o suprafaŃă
şi un volum de cel puŃin trei ori mai mare, prin şeile şi barele de legătură.
Protezele acrilice sunt cele mai neconfortabile, deoarece acoperă bolta palatină
şi crestele alveolare, reducand atât din spaŃiul limbii, cât şi din suprafaŃa
gustativă şi termoreceptoare a mucoasei. Musculatura mimicei şi limba se
contractă în condiŃii normale în diferitele momente funcŃionale în cazul protezei
fixe, iar faŃă de proteza mobilizabilă, se stabileşte un autocontrol funcŃional.
În privinŃa igienei bucale, între protezele fixe şi câmpul protetic apar de
cele mai multe ori spaŃii retentive care îngreuiază curăŃirea şi auto-curăŃirea,
permiŃand stagnarea alimentelor care se degradează şi favorizează complicaŃii.
Din contra, posibilitatea dezinserŃiei protezei mobilizabile oferă condiŃii de
igienă completă.
- din punct de vedere biologic, privind integritatea câmpului protetic,
restaurările protetice fixe se rezolvă numai cu un sacrificiu de substanŃă, necesar
pentru realizarea bonturilor, în timp ce protezarea mobilizabilă se aplică fără
sacrificii sau cu sacrificii minime.
- în privinŃa refacerii aspectului fizionomie, proteza mobilizabilă oferă
mai multe avantaje faŃă de cea fixă. Astfel se pot individualiza dinŃii, se poate
reface gingia în mod artificial, se pot imita malpoziŃii dentare, mult mai uşor pe
proteza mobilizabilă decât pe punte.
- în privinŃa rezolvării tehnico-materiale precizăm că pentru restaurarea
protetică fixă este necesar un timp de tratament mai mare decât pentru
restaurarea mobilizabilă. Tehnicile clinice sunt mai laborioase pentru tratamentul
prin punŃi decât pentru restaurarea prin proteze mobilizabile. PreŃul de cost al
materialului şi al manoperei este mult mai ridicat pentru restaurarea fixă decât
pentru cea mobilizabilă. DiferenŃa dintre aceste două restaurări protetice în cazul
unei edentaŃii latero-fronto-laterale este de circa 10 ori mai mare pentru o punte
totală din aur platinat faŃă de o proteză mobilizabilă acrilică. De asemenea,
pentru tratamentul cu punŃi, tehnica de laborator este de circa 20 de ori mai
complexă decât pentru protezele mobilizabile.
Din aceste diferenŃieri reiese că proteza mobilizabilă acrilică reprezintă un
mijloc de tratament facil din toate punctele de vedere în edentaŃia parŃială,
pentru tratamentul de masă, aşa cum susŃin foarte mulŃi autori din literatura de
specialitate.
- în privinŃa recondiŃionărilor protetice după unele accidente survenite în
timp, proteza mobilizabilă oferă avantaje nete pentru înlocuirea unor dinŃi
pierduŃi ulterior, pentru rebazare, pentru aplicarea unor elemente de stabilizare,
în timp ce la punŃi, majoritatea deficienŃelor se rezolvă numai prin refacerea
totală a construcŃiei.
În concluzie, pentru aceeaşi formă de edentaŃie se pot aplica atât proteze
fixe, cât şi proteze mobilizabile; calitatea tratamentului depinde de analiza
amănunŃită a valorii câmpului protetic, de calitatea tehnicilor aplicate şi de
calitatea materialelor şi a execuŃiei din laborator.
Restaurarea protetică ideală este aceea care oferă eficienŃă funcŃională
maximă, care asigură profilaxia Ńesuturilor subiacente, care favorizează
integrarea psihică în organism şi care are o longevitate de aproximativ 10 ani.

PARTEA SPECIALA

MATERIAL ŞI METODĂ

Pentru a putea aprecia la adevărata valoare succesul fiecărui tip de proteze

în corelaŃie cu structurile aparatului dento-maxilar am considerat necesară
urmărirea clinică longitudinală a unui număr de pacienŃi edentaŃi, la care s-a
realizat restaurarea protetica prin proteze fixe sau mobilizabile.
 Pentru desfăşurarea cercetării ştiintifice clinice longitudinale am apelat la
un lot de 196 pacienŃi.
Din punct de vedere al edentaŃiei lotul de pacient era alcătuit din:
- 17 cazuri edentaŃie frontală maxilară/mandibulară
- 29 cazuri edentaŃie fronto-laterală maxilară/mandibulară
- 44 cazuri edentaŃie laterală-maxilară/mandibulară
- 40 cazuri edentaŃie latero-laterală mandibulară/maxilară
- 18 cazuri edentaŃie termino-fronto-laterală maxilară/mandibulară
- 29 cazuri edentaŃie latero-fronto-laterală maxilară/mandibulară
- 12 cazuri edentaŃe latero-terminală maxilară/mandibulară
- 7 cazuri edentaŃie termino-latero-laterală maxilară/mandibulară

Din punct de vedere al vârstei:

- 39 pacienŃi cu vârste cuprinse între 25-35 ani
- 120 pacienŃi cu vârsta cuprinsă între 36-50 ani
- 37 pacienŃi cu vârsta cuprinsă între 50-70 ani

- Corectitudinea înregistrărilor anterioare şi respectarea lor în montarea

dinŃilor prin control cu şabloane care trebuie să însoŃească machetele
- Respectarea regulilor generale de montare a dinŃilor în raport cu creasta
edentata
- Respectarea regulilor individuale de montare a dinŃilor şi a datelor cerute
în fişa de laborator
Pentru cercetarea ştiinŃifică am urmarit urmatoarele aspecte privind
situatia clinica generala si locala a pacientului:
1/Anamneza:
Antecedente personale patologice generale
 Pentru aprecierea antecedentelor personale patologice generale am
urmărit:
• stabilirea stării de sănătate a fiecărui pacientului şi cunoaşterea
obiceiurilor alimentare
• afecŃiunilor generale de care suferă pacientul
- funcŃia digestivă
- funcŃia hepatică
- funcŃiile neuro-psihică şi neuro-motorie
Antecedetele personale patologice locale
„Istoricul stomatologic” şi am notat:- Cauza edematici;
- Cronologia pierderii dinŃilor,
respectiv:
- primii şi ultimii dinŃi extraşi;
- experienŃa în tratamentele şi protezările anterioare.
2 Examinarea clinica
2.A Examinarea clinica generala.
Am apreciat dezvoltarea somatica generală, a pacientilor, comportamentul
acestora si concordanta intre varsta cronologica si cea biologica precum si tipul
constituŃional, important pentru realizarea bilanŃului fizionomic şi a armonici
dento-facialo-somatică.

2.B Examinarea clinica loco-regionala

2.B.1Examenul clinic exobucal prin:

- inspecŃie,
- palpare,
- percuŃie,

2.B.2 Examenul clinic endobucal

 Examenul clinic endobucal s-a inceput prin inspecŃie şi palpare
formaŃiuni cu potenŃial malign:
-la nivelul buzelor.
-la nivelul vestibulului bucal:
- la nivelul obrajilor:
- la nivelul limbii:
- la nivelul planşeului bucal:
- mucoasa faringiana (a pilierilor) poate prez
- campului protetic maxilar - zona de sprijin
- zona de succiune
-campului protetic mandibular - zona de sprijin
- zona de succiune
-relatiile dintre crestele edentate
-examenul parodontal
-examinarea functiilor ADM - este puternic afectată o dată cu
instalarea , foarte importanta pentru a putea aprecia repercusiunile edentaŃiei
asupra acestei articulaŃii şi posibilităŃile de reechilibrare prin restaurare protetica.
-examenul de ocluzie
Rapoartele de ocluzie interdento-maxilară constituie un factor esenŃial în
indicaŃia implantelor, deoarece acestea trebuie să restabilească cinematica
mandibulară prin protezele ancorate pe implante. Astfel se va cerceta.
• poziŃia arcadelor dentare in repaos static, cu aprecierea dimensiunii
verticale (normală, mărită, diminuată, spaŃiul liber între arcade la nivelul zonelor
edentate).
• coordonarea dinamică - în mişcare - a maxilarelor şi arcadelor dentare:
- în sens transversal - asimetrie, ocluzie inversă
- în sens vertical - contactele ocluzale, ocluzie deschisă
(beanŃă incisivă), supraocluzie, rapoartele interdentare ale
dinŃilor antagonişti
 - în sens sagital - anteducŃia mandibulei, prodenŃie,
prealveolie, ocluzie distalizată, ocluzie inversă
-modelele de studiu obŃinute pe bază de amprente ş i montate în
articulator oferă date de precizie privind analiza rapoartelor intermaxilare şi a
ocluziei.
-examenul radiologic
Datele obŃinute prin examenul clinic au fost completate prin investigaŃii
radiologicce care furnizează unele elemente indispensabile privind starea osului,
starea dinŃilor şi paradonŃiului, cavităŃile endomaxilare, canalul mandibular,
situaŃia acestor formaŃiuni în raport cu suprafaŃa coamei osoase, respectiv
înălŃimea şi grosimea patului osos în care va fi plasat implantul, articulaŃia
temporo-mandibulară. Examenul radiologie trebuie considerat ca o „fază
indispensabilă în adoptarea metodei implantelor” şi, în acest sens,
Tipul de trabeculaŃie a structurii osoase constituie un indiciu preŃios
privind reactivitatea osului faŃă de implantare, şi anume efectele traumatismului
chirurgical, efectele, în timp, ale presiunilor transmise direct osului de către
implant, intensitatea osteolizei sau atrofiei post-implantare etc.
Ca tehnici radiologice de rutină, se practică:
• radiografii endobucale, cu film retroalveolar
• radiografii exofaciale, de faŃă şi profil
• radiografii panoramice
• tomografii
Filmele endobucale retro alveolare sunt indispensabile în edentaŃiile
parŃiale şi îndeosebi în cele intercalare. Se vizualizează astfel starea dinŃilor şi a
parodonŃiului, se depistează eventualele procese periapicale şi marginale în
vederea tratamentelor necesare, înainte de implantare, astfel încât dinŃii să poată
fi încorporaŃi în dispozitivele protetice cu sprijin mixt implanto-dentar, fără
riscul de complicaŃii osoase.
 Radiografiile panoramice dau o imagine de ansamblu a topografiei
maxilarelor, furnizând date utile asupra structurilor osoase, importante atât
pentru indicaŃia de implantare, cât şi pentru precizarea plasării implantelor:
• dimensiunea proceselor alveolare
• gradul de atrofie osoasă
• rapoartele dinŃilor cu segmentelor edentate
De asemeni, se evidenŃiază, la mandibulă, porŃiunea bazilară, situaŃia
canalului mandibular şi a găurii mentoniere în raport cu coama osoasă, iar la
maxilar, înălŃimea procesului alveolar, fosele nazale şi sinusul, putându-se
aprecia planşeul osos al acestor cavităŃi. De asemeni se vizualizează zonele de
os compact care formează creasta canină şi zigomato-alveolară (stâlpi de
rezistenŃă).
Radiografiile exobucale, de profil şi de faŃă, sunt utile pentru vizualizarea
reliefurilor osoase în ansamblu, cu aprecierea înălŃimii şi grosimii proceselor
alveolare, rapoartele intermaxilare în edentaŃiile totale uni- sau bimaxilare,
înălŃimea dimensiunii verticale la nivelul zonelor edentate, situaŃia dinŃilor pe
arcadele antagoniste. De asemeni, apar clar cavităŃile sinusale, linia bolŃii
palatine şi canalul dentar inferior, precum şi conturul penubrei dată de părŃile
moi buco-faciale.
Este indicat ca, la pacienŃii purtători de proteze, radiografiile să fie
efectuate cu protezele în gură, obŃinându-se astfel imaginea relaŃiilor maxilo-
mandibulare preoperatorii.

-tomografia
Tomografia oferă date „stratigrafice” de precizie (Vallebona) privind
dimensiunile şi calitatea substratului osos în care va trebui să fie plasat
implantul, rapoartele cu formaŃiunile endoosoase de vecinătate (sinus,
fose nazale, dinŃi incluşi, canal dentar, gaura mentonieră). De asemeni, pot
 fi depistate eventualele leziuni osoase ocultate de celelalte examene:
chiste, tumori, osteodistrofii, histocitoza X etc.
Astfel sunt obŃinute elemente utile, atât pentru stabilirea indicaŃiei
implantării, cât şi pentru orientarea tehnicii chirurgicale.
-tomografia computerizată
Adoptat recent în practica implantologiei „scanner”-ul sau „tomografia
computerizată”, care realizează selecŃiuni transversale şi sagitale ale structurilor
maxilo-faciale, obŃinându-se imagini biplanare ale unor sectoare limitate,
determinate în prealabil printr-o radiografie panoramică convenŃională.
Astfel, de exemplu, poate fi măsurată în milimetri distanŃa dintre diferite
puncte marcate pe suprafaŃa coamei osoase şi elementele endoosoase (sinus,
fose nazale, canal mandibular etc.).
-teleradiografia
Se folosesc incidenŃe de profil, de faŃă şi axiale, interpretarea făcându-se
în raport cu o serie de linii, unghiuri şi puncte antropometrice: sellae, nasion,
prostion, onion, gnation, kondilion etc., repere pe baza cărora se efectuează
măsurători şi calcule necesare, obŃinându-se o reprezentare echidimensională a
componentelor craniului visceral.
În implantodonŃie, teleradiografia poate oferi date utile în unele cazuri
particulare de anomalii anatomice ale mandibulei, maxilarului superior sau ale
ansamblului masivului cranio-facial, precum şi în edentaŃiile totale sau parŃiale
extinse cu atrofii osoase foarte avansate şi cu decalaje intermaxilare importante,
în vederea reechilibrării ocluzale prin proteze pe implante.
-radiografia articulaŃiei temporo-mandibulare
Completează prin radiografii statice în incidenŃe Parma şi Schidle
examenul ATM
Cu gura închisă, M. Rădulescu recomandă radiografia cinetiă a
articulaŃiei temporo-mandibulare, respectiv efectuarea a cinci expuneri
succesive ce dau instantanee ale dinamicii mandibulare în diferite momente
funcŃionale - de deschidere a gurii, de anteducŃie, de lateralitate.
Radiocinematografia - imprimarea pe bandă magnetică a imaginilor
radiologice, articulare în timpul mişcării mandibulei - oferă, în prezent,
elementele cele mai fidele pentru studiul funcŃional al dinamicii mandibulare.
Poate fi folosită pentru stabilirea indicaŃiilor implantării şi pentru restaurarea
protetică adecvată ancorată pe implante.
O perfecŃionare tehnică a radiocinematografiei articulaŃiei temporo-
mandibulare se obŃine prin asocierea unui amplificator de luminozitate, care,
prin posibilitatea de a proiecta imaginile pe un ecran şi ale înregistra pe bandă
magnetică, face posibilă o investigare morfo-fiziologică a elementelor. Astfel
poate fi studiată dinamica masticaŃiei, eficienŃa protezelor, efectele tulburărilor
ocluso-dentare în edentaŃii sau în protezările necorespunzătoare asupra
mişcărilor condililor în articulaŃia temporo-mandibulară etc. Aceste date sunt
utile atât pentru indicaŃia implantării, cât şi pentru protezarea corectă
postimplantară.
Implantarea este condiŃionată de absenŃa totală a oricăror stări patologice
loco-regionale. De aceea se impune ca înainte de a se decide implantarea să se
trateze şi să se vindece complet eventualele afecŃiuni ale părŃilor moi şi osoase
diagnosticate clinic, radiologie şi prin examene complementare (microbiologic,
histopatologic).
Este necesar să se aştepte o perioadă suficientă de timp pentru controlul
vindecării procesului patologic respectiv. Lexholm şi Zarb insistă ca această
perioadă să fie de cel puŃin 56 săptămâni pentru afecŃiunile părŃilor moi şi de cel
puŃin 4-5 luni pentru afecŃiunile osoase, înainte de a se proceda la implantare.
- Fotografii înainte şi după intervenŃii preprotetice sau prote
Fotografiile din faza de dentat pot aduce o serie de legate de prezenŃa unor
anomalii maxilare preexistente stai edentaŃie totală, pentru formă, mărimea şi
aranjamentul dim.
 - Biopsie, în caz de suspiciuni legate de prezenŃa la formaŃiuni cu potenŃial
malign (zone de hiperkerat albicioase sau erozive);
- Teste de alergologie (reacŃii alergice declai stomatopatii alergice).

3.Diagnosticarea pacientilor

-diagnosticul de urgenta- sm urmarit stomatopatia imediata , fe Fenomene

acute legate de ultimii dinŃi prezenŃi pe arcade, odontite, abcese parodontale sau
legate de dinŃi incluşi care erup treptat sub presiunea protezei etc

-diagnosticul de edentatie totala

S-au urmărit informaŃiile legate de condiŃiile de protezare şi de conduită
terapeutică

-diagnosticul de mucoasa
Am urmarit toate modificările de mucoasa şi cauza care le-a determinat.

-diagnosticul A.T.M

-diagosticul muscular
S-a evidenŃiat hipo sau hipertonía unui muşchi şi implicaŃiile asupra protezării.
-diagnosticul functional
Am urmarit afectarea funcŃiilor principale ale aparatului dentomaxilar:
fizionomie, fonaŃie, masticaŃie, deoarece in general în edentaŃia totală este o
afectare funcŃională complexă, de la caz la caz gravitatea afectării fiind diferită:
fonaŃia apare evident afectată după pierderea ultimilor dinŃi frontali în timp ea
mai poate fi compensată; fizionomia este în primul rând afectată după pierderea
ultimilor dinŃi frontali, fiind mai puŃin afectată la cei cu buze lungi şi tonice;
afectarea masticatici se răsfrânge de cele mai multe ori şi asupra stării generale,
existând şi aici o categorie nesemnificativă de pacienŃi care se pot adapta în timp
efectuând masticala cu crestele edentate.
Deci în formularea diagnosticului funcŃional am menŃionat si tulburarile
funcŃionale în ordinea gravitaŃii lor şi care dintre funcŃii îl interesează mai mult
pe pacient în reabilitarea
-diagnosticul chirurgical
A fost pus în cazul unor formaŃiuni prezente la nivelul cavităŃii bucale
care însoŃesc edentaŃia totală sau când există suspiciunea de leziuni cu potenŃial
de malignizare.
-diagnosticul starii generale

4/Elaborarea planului de tratament

În urma examinării pacientului, a stabilirii diagnosticului complet si in

baza concluziilor stabilite a urmat:

- Stabilirea tratamentului: conŃinut, etape;

Pacientului i s-a adus la cunoştinŃă conŃinutul problematică tratamentului,
rezultatele examinării şi atitudinile terapeutice ce se impun şi asupra cărora
trebuie să-şi dea acordul.
În baza evaluării elementelor favorabile şi nefavorabile ale câmpului
protetic am stabilit prognosticul protezării sub aspectul echilibrului viitoarelor
proteze (sprijiri, menŃinere, stabilitate) şi a funcŃionalităŃii ADM după protezare
(aspect fizionomic, masticaŃie, fonaŃie).

- Rezolvarea problemelor acute (a urgenŃelor);

 Rezolvarea problemelor acute (a urgenŃelor), s-a realizat în aceeaşi şedinŃă
sau continuând într-un număr de şedinŃe ulterioare.
Prioritate au avut probleme acute legate de dinŃii restanŃi, stomatopatii
protetice (acute) până la o nouă protezare în care să se remedieze toate greşelile.
Pentru creşterea rezistenŃei bazei protezelor au fost propuse diferite soluŃii:
incluziuni metalice (plăcute, plasa), incluziuni nemetalice (fibre de sticlă, de
carbon sau polietilena), polimerizări în straturi etc. modalităŃi au avantaje dar şi
o serie de dezavantaje (ca termologie şi ca reparaŃii).

- Stabilizarea stării generale;

S-a avut în vedere că o serie de afecŃiuni generale pot influenŃa negativ
ritmul atrofiei (osteoporoza, diabetul), alegerea anestezicului şi amploarea
intervenŃiilor.

- IndicaŃii pentru tratamentul pre şi proprotetic;

IntervenŃiile pre şi proprotetice se impun pentru creşterea calităŃii
protezării (sprijin, menŃinere, stabilitate, funcŃionalitate şi profilaxia Ńesuturilor)
prin îmbunătăŃirea calităŃii Ńesuturilor de suport, peri şi paraprotetice.
În edentaŃia totală intervenŃiile pregătitoare au avut loc pentru
îmbunătăŃirea condiŃiilor de protezare (proprotetic), precedând tratamentul
protetic (preprotetic), de multe ori prin acelaşi tratament s-a realizat o asanare a
cavităŃii bucale (preprotetic) şi o îmbunătăŃire a condiŃiilor de protezare, printr-o
calitate bună a mucoasei (proprotetic).

- IndicaŃii privind tratamentul protetic propriu-zis.

În etapa de concepŃie am avut în vedere conditale loco-regionale şi starea
generală în asigurarea echilibrului şi funcŃionalitatea pieselor protetice, în
profilaxia câmpului protetic (reducerea rezorbŃiei osoase şi a afectării
structurilor moi: mucoasa, muşchi), în obŃinerea unui aspect fizionomic plăcut şi
asigurarea rezistenŃei mecanice a pieselor protetice.

REZULTATE ŞI ANALIZA REZULTATELOR

Vizualizarea rezultatelor terapeutice rezultă ca efect al stabilirii şi definirii

exacte al scopului pentru care se efectuează tratamentul. Stabilirea unui plan de
tratament înseamnă conceptualizarea a ceea ce reprezintă scopul cel mai
important pentru tratamentul respectiv.
Scopul oricărui tratament este menŃinerea stării de sănătate morfologică şi
funcŃională a elementelor aparatului dento-maxilar. El trebuie să constituie
criteriul major pentru alcătuirea unui plan de tratament. Acest plan se va adapta
şi aplica specific pentru fiecare segment al ocluziei. Problema stabilităŃii funcŃiei
ocluzale se evaluează în raport cu examinarea minuŃioasă a dinŃilor.
Planul de tratament, corect alcătuit în cazul disfuncŃiilor ocluzale conŃine
o ordine precisă a succesiunii etapelor terapeutice:
1. Eliminarea durerilor.
2. Eliminarea proceselor inflamatorii.
3. Reabilitarea Ńesuturilor de suport dento-parodontale.
4. Reconformarea, repoziŃionarea sau restaurarea dinŃilor, necesare pentru
menŃinerea optimă a confortului funcŃional şi al esteticii.
Deseori planul de tratament este stabilit înainte ca procesele patologice să
fi fost definite în mod clar în urma examinării corecte şi a diagnosticului exact.
Nu se poate imagina, şi acest lucru specialiştii îl ştiu foarte bine, o
evaluare precisă a tabloului patologic fără ajutorul radiografiilor şi al modelor de
studiu montate în articulatoare. Ele sunt indispensabile pentru vizualizarea inter-
relaŃiilor ocluzale amănunŃite ale fiecărui dinte. DinŃii care se află într-o poziŃie
ocluzală instabilă trebuie evaluaŃi pentru determinarea formei de tratament:
coronoplastie, repoziŃionare sau restaurare. Toate aceste forme se pot proiecta
corespunzător numai pe modelele de studiu care ne oferă vizualizarea scopurilor
de îndeplinit pentru planul de tratament.
Modul în care concepem procedeele de tratament trebuie individualizat
pentru fiecare pacient. Acest mod permite specialistului să-şi programeze
raŃionamentul medical pentru câteva secvenŃe terapeutice. În acest fel, cazurile
grele îşi pierd complexitatea şi devin probleme simple care pot fi identificate şi
rezolvate etapă cu etapă.

CONCLUZII

Alegerea mijloacelor de restaurare protetică destinate

tratamentelor ocluzale trebuie să respecte principiul contactelor
ocluzale funcŃionale dinte cu dinte. Analiza modelelor permite
identificarea dinŃilor interferenŃi precum şi tratamentul protetic care
trebuie folosit. Alegerea unei lucrări protetice se face pe baza
aprecierii calităŃii acestor lucrări care se potrivesc cel mai bine
funcŃiei dinŃilor, în mod individual, şi în totalitatea arcadelor dentare.
Lucrările protetice recomandate trebuie să fie rezistente, protective şi
estetice. Apoi, pianul de tratament se consemnează în scris. El va
deveni un ordin de tratament semnat de medic şi pacient. Planul de
tratament conceput şi realizat în acest mod are mai multe avantaje:
1. Înlătură pierderea de timp pentru reconsiderarea
operaŃiunilor anterioare sau revizuirea operaŃiunilor în cazul
şedinŃelor ulterioare de evaluare a rezultatelor terapeutice. Planul
constituie în acelaşi timp document justificativ medical sau juridic.
2. Înlesneşte planificarea şedinŃelor ulterioare de tratament.
 3. Serveşte pentru realizarea şedinŃelor pregătitoare, efectuate
în alte servicii specializate, în scopul efectuării tratamentelor
ocluzale.
4. Este foarte folositor pentru înŃelegerea de către pacienŃi a
secvenŃelor de tratament.
5. Obligă medicul să urmeze regulile de bază ale evoluŃiei
tratamentului şi anume de a nu începe nici un procedeu de restaurare
protetică ocluzală până când toate procedurile următoare nu sunt
conturate în prealabil şi corelate corect.
În planul de tratament trebuie consemnate toate problemele,
concomitent cu evaluarea tuturor soluŃiilor posibile pentru fiecare
problemă. Cea mai bună soluŃie pentru fiecare problemă trebuie
specificată şi recomandată, simultan cu vizualizarea rezultatelor
terapeutice. Modelele de studiu se vor folosi de fiecare dată când este
nevoie, fără reŃinere. Procedeele pentru realizarea planului de
tratament, etapă cu etapă, trebuie respectate aşa după cum au fost
consemnate. Altfel spus, planul de tratament corect întocmit trebuie
respectat în totalitate!
În urma optimizării tehnicilor de examinare şi de concepere a mijloacelor
terapeutice protetice, au apărut noi domenii în protetica dentară care ne-au
îmbogăŃit cunoştinŃele în concordanŃă cu rezultatele celor mai recente cercetări.
Referatele asupra lucrărilor actuale, precum şi perceperea sensului unor
cercetări menŃin şi în prezent dorinŃa vie de informare a specialiştilor.
În cadrul tratamentelor protetice foarte important este studiul ocluziei
dentare. NoŃiunea de ocluzie dentară are 2 semnificaŃii: una morfologică,
referitoare la raporturile morfologice între dinŃii arcadelor dentare şi alta
funcŃională care se referă la raporturile între dinŃii celor 2 arcade dentare în
timpul diferitelor mişcări ale mandibulei sub acŃiunea muşchilor mobilizatori.
 Progresele din domeniul terapeutic şi profilactic al medicinii dentare
generale se datorează în mare parte rezultatelor obŃinute prin cunoaşterea şi
înŃelegerea mai profundă a funcŃionalităŃii complexe a sistemului stomatognat.
Este foarte important de a cunoaşte exact morfologia normală şi
patologică a dinŃilor şi a Ńesuturilor de suport ale acestora şi numai în al 2-lea
rând, însuşirea şi aplicarea tehnicilor operatorii.
ConfiguraŃia morfologică a coroanelor dentare, a poziŃiei dinŃilor, a
conturului lingual şi vestibular al dinŃilor frontali, precum şi raporturile
cimentatice ocluzale nu pot fi evaluate în afara mişcărilor mandibulare realizate
în concordanŃă cu mişcările condililor mandibulari de la nivelul articulaŃiilor
temporo-mandibulare.