Aprob___________________

Numele Dodita Valeria

Șeful Catedrei de Drept,
Conf. univ., dr. I. Odinokaia
Proces-verbal nr.____din_____________ Prenumele____________________
Grupa____DR41R
Data____27.05.2021______
Titularul cursului__________
Rusu Lucia, lect. univ., dr.
TEST DE EVALUARE FINALĂ
Drept Contravențional

Pct. 1-4 5-8 9-12 13-15 16-19 20-25 26-33 34-42 43-49 50
Nota 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1. Determinați semnele constitutive ale contravenţiei.

1. Latura obiectiva
2. Obiectul
3. Latura subiectiva
4. Subiectul 2pct.)
2. Numiți cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi răspunderea
contravenţională
• 1. starea de iresponsabilitate;
• 2. legitima apărare;
• 3. starea de extremă necesitate;
• 4. constrângerea fizică şi/sau psihică;
• 5. riscul întemeiat;
• 6. cazul fortuit 4 pct.)
3. Autorităţile competente să soluţioneze cauzele contravenţionale sunt...
 a. Instanta de judecata
b. procurorul
c. comisia administrativa
d. agentul constatator(organele de specialitare art. 400-423)
_ (6 pct.)
4. Definiți participanţii la procesul contravenţional.
A. Procurorul
B. Agentul constatator.
(6 pct.).

5. Identificați categoriile măsurilor procesuale de constrângere. Definiţi şi enumeraţi principiile

reţinerii contravenţionale.
.Constrîngerea fizică şi/sau psihică Constrângerea fizică şi / sau psihică (morală) constituie cauza
de înlăturare a răspunderii atunci când fapta se săvârșește sub imperiul acestei constrângeri.
Constrângerea fizică înlătură caracterul ilicit al faptei dacă autorul nu a putut (nu avea
posibilitate) rezista constrângerii. Pentru a fi vorba de constrângere fizică, este necesar să fie
întrunite următoarele condiţii:
1. constrângerea fizică la care este supusă persoana să fie de aşa natură încât ultima să nu-
i poată rezista;
2. fapta săvârşită sub constrângere să fie prevăzută şi sancţionată drept contravenţie de
legea contravenţională;
3. constrângerea fizică exercitată de o altă persoană să fie de natură a paraliza libertatea
de voinţă şi acţiune a făptuitorului.
Constrângerea psihică este o constrângere morală şi reprezintă o circumstanţă care împiedică o
persoană să-şi dirijeze liber voinţa, să facă sau să nu facă ceva, fapt ce exclude existenţa uneia
dintre trăsăturile vinovăţiei, şi anume voinţa. Pentru existenţa constrângerii psihice trebuie să fie
întrunite următoarele condiţii:
1. asupra psihicului făptuitorului să se exercite o acţiune de constrângere de către o altă
persoană printr-o ameninţare gravă cu un pericol;
2. pericolul să nu poată fi înlăturat în alt mod decât săvârșind contravenţia;
3. sub imperiul constrângerii morale persoana să săvârșească o contravenţie.
Astfel constrângerea psihică (morală) înlătură caracterul contravenţional al faptei şi răspunderea
contravenţională dacă persoana este ameninţată cu un pericol grav care nu putea fi înlăturat altfel
decât prin săvârşirea contravenţiei.
Nu se consideră a fi săvârşită sub constrângere acţiunea care a fost săvârșită sub influenţa unei
constrângeri fizice sau psihice (morale), dacă făptuitorul era în stare să opună rezistenţă ori să se
sustragă constrângerii exercitate asupra sa.
(8 pct.)
6. Stabiliți condiţiile contestaţiei împotriva procesului verbal cu privire la contravenţie.
In primul rand, un proces verbal de contraventie il putem contesta in termen de 15 zile de
la data la care am luat la cunostinta de continutul acestuia.Contestatia impotriva procesului
verbal de contraventie poate fi transmisa catre instanta competenta atat prin posta cu confirmare
de primire, cat si depusa personal la serviciul registratura. Instanta competenta este aceea pe raza
careia s-a savarsit pretinsa fapta, la locul unde soferul sanctionat a fost depistat pentru o pretinsa
incalcare a regulilor rutiere.La plangerea impotriva procesului verbal cu titlu de contestatie se
ataseaza in mod obligatoriu procesul verbal de contraventie in original, copie dupa actul de
identitate al contravenientului, toate acestea in 2 exemplare, unul pentru instanta si unul pentru
politie.
Trebuie sa avem in vedere principalele motive de anulare a proceselor verbale, care pot fi
nenumarate, prin care: lipsa obiectiunilor contravenientului; lipsa semnaturii agentului
constatator sau a contravenientului; lipsa mentiunilor cu privire la numele sau functia agentului
constatator; lipsa unor date cu privire la ziua, luna anul sau ora la care s-a intocmit procesul
verbal sau datarea acestuia in mod eronat; stabilirea amenzii in cuantumul respectiv, dar
omitandu-se sanctiunea aplicata pentru fiecare din contraventiile stabilite; neprezentarea probei
radar in instanta; lipsa mentiunii privind distanta de indicatorul care interzice oprirea/stationarea
sau nementionarea cu exactitate a locului unde contravenientul a fost oprit si sanctionat; orice
lipsa de mentiuni cu privire la motivele care au condus la intocmirea unui proces verbal sau care
nu contin datele cerute de lege, etc.
Toate motivele mai sus mentionate atrag nulitatea procesului-verbal, nulitate ce poate fi
constatata si din oficiu de catre instanta de judecata conform art. 17 din OG nr. 2/2001.Prin
urmare, daca ceva anume este completat in mod eronat, referitor la date precum nume, prenume,
numarul de inmatriculare a masinii, numarul si seria cartii de identitate, descrierea contraventiei,
incadrarea ei in drept, sau orice alte detalii obligatorii a fi inscrise in procesul verbal de
contraventie, ne regasim in situatia unei sanse de reusita pentru anularea procesului verbal
intocmit de agentul constatator.Parte dintre contestatiile facute impotriva proceselor verbale de
contraventie survin ca urmare a faptului ca masura principala a amenzii este insotita de cea
complementara, respectiv de suspendare a permisului, puncte de penalizare sau chiar retinerea
certificatului de inmatriculare, desigur, dupa caz.
De retinut un aspect extrem de important, faptul ca, in conformitate cu art. 32 din OG nr.
2/2001 se suspenda aplicarea oricarei sanctiuni complementare in cazul in care inregistram o
contestatie impotriva procesului verbal de contraventie pe rolul unei instante de judecata.
Contestatiile suspenda punerea in aplicare a sanctiunilor prevazute in procesul verbal de
contraventie, prin aceasta optiune se obtine o amanare sau o tergiversare a executarii sanctiunii
stabilite in sarcina contravenientului de catre agentul constatator pentru o anume fapta. Asadar, in
calitate de avocat, va sugerez sa contestati orice proces verbal de contraventie, indiferent daca,
chiar si la prima vedere, aparent, este intocmit in conformitate cu normele si procedurile
legislative in vigoare in mod corect. Sa presupunem ca am inregistrat o plangere impotriva
procesului verbal de contraventie, dar normele legislative ne obliga sa detinem un certificat de
grefa pentru a face dovada existentei unui dosar pe rol in scopul de a justifica suspendarea
sanctiunii stabilite in sarcina contravenientului si pentru a putea beneficia de dreptul de a
conduce in continuare pana la obtinerea unei hotarari care sa consfinteasca admiterea contestatiei
sau respingerea acesteia. Insa, precizez ca nu este prevazuta si o sanctiune daca nu detinem un
certificat de grefa care sa faca dovada existentei unui dosar aflat pe rolul instantelor de judecata.
In opinia mea, nu numai certificatul de grefa face dovada ca exista un dosar format pe rol
prin care ne justificam suspendarea unei sanctiuni contraventionale, ci simpla printare de pe site-
ul ecris al instantei de judecata, care poate face dovada existentei unui astfel de dosar, este de
ajuns, iar agentul rutier care ar putea ulterior sa va stationeze pentru verificarea dreptului de a
conduce, poate verifica faptul ca, in atare situatie, ati suspendat, prin dreptul cetateanului de a
contesta, executarea sanctiunii contraventionale prin introducerea unei astfel de actiuni in
instanta.Ca o subliniere, un certificat de grefa este necesar in cazul in care urmeaza sa plecati din
tara, dar ati predat permisul de conducere agentului constatator si doriti recuperarea acestuia
ulterior inregistrarii plangerii impotriva procesului verbal de contraventie pe rolul unei instante
de judecata competente
__(6 pct.).

7. Identificați etapele judecării cauzei contravenționale în instanţă.

O cauză contravențională se judecă în instanţă atunci când legea dispune soluţionarea ei
numai de instanţă.Cauza contravenţională se judecă de către instanţa de judecată cu respectarea
acelorași reguli debază ca și în procesul penal, adică în ședinţă publică, oral, nemijlocit și în
contradictoriu în termende 30 de zile de la data intrării dosarului în instanţă. Acest termen poate
fi prelungit de judecător cu15 zile, dacă sunt temeiuri rezonabile pentru aceasta. În cazul în care
persoana este reţinută,judecarea cauzei contravenţionale se face de urgenţă. La ședinţa de
judecată, judecătorul este obligat să citeze toate părţile. Neprezentarea în ședinţă afăptuitorului
sau a victimei, legal citate, fără motive întemeiate nu împiedică judecarea
cauzeicontravenţionale. Totuși, este obligatorie participarea făptuitorului reţinut și a făptuitorului
în privinţa căruia se cerea aplicarea arestării (cu excepţia cazului neprezentării lui cu rea-
voinţă).Prezenţa agentului constatator la ședinţa de judecare a cauzei contravenţionale este
obligatorie.
Neprezentarea agentului constatator, legal citat, fără motive întemeiate și fără înștiinţarea
prealabilă a instanţei, la fel, nu împiedică judecarea cauzei contravenționale şi permite aplicarea
acestuia a unei amenzi judiciare de către instanța de judecată în conformitate cu art. 201 din
Codul de procedură penală. Judecarea unei cauze contravenţionale are loc după aceeași
procedură și în aceleași etape ca și la judecarea unei cauze penale. După deliberare, judecătorul
pronunţă hotărârea. În cel mult 3 zile de la data pronunţării hotărârii judecătorești, copia ei se
remite părţilor care nu au fost prezente la ședinţa de judecare a cauzei contravenţionale și, la
cerere, se transmite celor prezente, faptul expedierii consemnându-se în dosar. (4 pct.)
8. Stabiliți temeiurile şi subiectul cu drept de atac cu recurs al hotărârii judecătoreşti
Calea ordinară de atac este apelul, iar căile extraordinare de atac sunt recursul, contestația în
anulare și revizuirea.
Art. 457. (1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în
condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
(2) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia
nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.
(3) Dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea
interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac,
hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților
care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării
începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege.
Art. 458. Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes,
în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane. (4 pct.)
9. Stabiliți specificul executării deciziilor cu privire la aplicarea sancţiunilor.
Executarea deciziei cu privire la aplicarea sancţiunii contravenţionale este ultima fază a
procedurii contravenţionale. Ea include activitatea organelor împuternicite să execute deciziile,
privind: 1) verificarea procedurii de punere a deciziei emise în executare; 2) procedura de
executare a sancţiunii executate; 3) finalizarea fazei de executare a deciziei emise şi a procedurii
contravenţionale, în general.Procedura contravenţională se finalizează atunci cînd se clasează
cazul contravenţional sau se execută decizia cu privire la aplicarea sancţiunii con-
travenţionale.Clasarea cazului contravenţional se efectuează atunci cînd se stabileşte vreo
împrejurare ce exclude procedura contravenţională, prevăzută în art. 441 din CC al RM. Clasarea
poate avea loc la orice fază a procedurii contraven-ţionale: în procesul constatării faptei
contravenţionale şi cercetării cazului, examinării lui sau al revizuirii cazului.Clasarea cazului
este o fază finală a procesului contravenţional, luîndu-se măsuri de restabilire în drepturi a
făptuitorului în cazul în care drepturile acestei persoane au fost lezate prin ridicarea mijlocului de
transport, a obiectelor şi a documentelor, precum şi în alte cazuri.
Ultima fază a procedurii contravenţionale se finalizează în momentul exe-cutării
sancţiunii contravenţionale. Din acest moment persoana sancţionată îşi pierde statutul juridic de
„contravenient" şi obţine statutul juridic de „persoană cu antecedent contravenţional".Potrivit
dispoziţiilor generale din legea de executare, decizia cu privire la aplicarea sancţiunii
contravenţionale este obligatorie pentru executare de către toţi subiecţii dreptului
contravenţional.Trimiterea spre executare a hotărîrilor (deciziilor, ordonanţelor) privind aplicarea
sancţiunii contravenţionale, cu excepţia sancţiunii avertismentului şi amenzii aplicate de către
agentul constatator, revine instanţei de judecată, comisiei administrative sau procurorului, după
caz, care au adoptat actul juridic respectiv.
În termen de 10 zile de la data rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti, preşedintele
instanţei trimite dispoziţia de executare a hotărîrii, împreună cu o copie de pe hotărîrea
definitivă, autorităţii însărcinate cu punerea în executare a hotărîrii conform prevederilor
legislaţiei de executare. în cazul în care cauza a fost judecată cu recurs, la copia de pe hotărîre se
anexează copia de pe decizia instanţei de recurs.
Hotărîrile judecătoreşti privind aplicarea sancţiunii arestului contravenţi-onal faţă de
persoanele care nu se află sub arest se expediază organului de poliţie pe a cărui rază teritorială se
află domiciliul contravenientului, pentru escortarea lui la locul de deţinere cel mai apropiat.În
cazul în care faţă de una şi aceeaşi persoană sînt pronunţate cîteva hotărîri (decizii) privind
aplicarea sancţiunilor contravenţionale, fiecare hotărîre se execută separat. _(6 pct.).
10. Decideţi asupra opiniilor şi tendinţelor existente în ceea ce priveşte gradul prejudiciabil al
contravenţiilor.
În concluzie, putem afirma următoarele:
În dreptul contravenţional există abordări diferite faţă de înţelegerea vinovăţiei
(subiectivistă — faţă de înţelegerea vinovăţiei persoanelor fizice şi obiectivistă — faţă de
stabilirea vinovăţiei persoanei juridice). Totodată, descrierea formelor de vinovăţie a persoanelor
fizice în contravenţiile administrative în mare măsură coincide cu descrierea lor în Codul penal.
În plus, în dreptul penal sunt distinse în mod tradiţional nu numai formele, ci, de asemenea,
tipurile de vinovăţie, în timp ce în dreptul administrativ o divizare similară a formelor în tipuri
nu este considerată oportună, deşi este posibilă, deoarece infracţiunile administrative pot fi
comise cu diferite tipuri de vinovăţie.
Rolul vinovăţiei şi-a găsit importanţa şi în dreptul contravenţional, aceasta fiind o
trăsătură esenţială evidenţiată şi reglementată de legiuitor în noţiunea de contravenţie —
constituie contravenţie fapta — acţiunea sau inacţiunea — ilicită, cu un grad de pericol social
mai redus decât infracţiunea, săvârşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de
lege, este prevăzută de prezentul cod şi este pasibilă de sancţiune contravenţională.
Părere susţinută unanim şi de către doctrinari care subliniază faptul că doar atunci când
persoana acţionează sau inacţionează în mod conştient, urmăreşte producerea rezultatului ce
constituie contravenţie, făptuitorul poate fi tras la răspundere contravenţionalăŞi nu în ultimul
rând, nu trebuie să uităm şi un alt aspect al legislaţiei în vigoare numit ,,prezumţia nevinovăţiei“.
Conform art. 21 din Constituţia Republicii Moldova29 şi art. 8 CPP al Republicii Moldova30,
nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvârşirea unui delict (infracţiuni/ contravenţii) şi supus
unei pedepse respective decât, într-un proces judiciar public şi în conformitate cu legea. Astfel,
persoana acuzată de comiterea unei fapte concrete este prezumată nevinovată atâta timp cât
vinovăţia sa nu este dovedită. Faptul comiterii unei infracţiuni/contravenţii este posibil numai
printr-o calificare corectă a acesteia.
După cum ştim, lipsa de unanimitate în opiniile pe o anumită problemă contribuie la
sporirea interesului faţă de aceasta. Prin urmare, prezenta cercetare s-a concretizat într-un studiu
complex şi, totodată, compact, în care au fost subliniate o parte din problemele pe care această
instituţie le-a ridicat în faţa teoreticienilor şi practicienilor dreptului, adevărate surse de
interpretări, dispute doctrinare şi soluţii jurisprudenţiale neuniforme; lucrarea conţine nu numai o
sinteză a celor mai multe dintre opiniile şi argumentele literaturii de specialitate, ci şi exprimarea
propriilor puncte de vedere şi argumente în cele mai multe dintre aspectele analizate. 4 pct.)