Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi -Tema si viziunea autorului

1) Demers teoretic ,definitia nuvelei Nuvela (cuvânt provenit din italianul novella)
este una dintre speciile epice în proză, în care sunt narate întâmplări desfăşurate pe un singur
fir epic, generate de un conflict puternic, în centrul căruia se situează un personaj complex.

2Contextul cultural al aparitiei operei literare: . În literatura română se vorbeşte despre această
specie o dată cu apariţia nuvelei Alexandru Lăpuşneanul, publicată în primul număr al Daciei literare
(1840), pentru a ilustra una dintre direcţiile prezentate în programul acesteia, „ Introducţie” ,
conceput de Mihail Kogălniceanu, şi anume inspirarea scriitorilor din istoria patriei.

3)Formula estetica:Opera lui Costache Negruzzi este o nuvela romantica prin faptul ca autorul
asimileaza in mod original trasaturile romantismului prin: literaturizarea faptului istoric,constructia
personajului exceptional, antiteza ca procedeu de compozitie si atmosfera macabra din jurul
protagonistului.

4)Sursa de inspiratie este reprezentata de cronicile lui Grigore Ureche si Miron Costin ,dar si de
legendele culese de Ion Neculce,opere istorice in care se contureaza istoria tragicului secol 16 si
domnia lui Alexandru Lapusneanul1564-1569..Viziune artistica recurge la evenimentul istoric din
care retine recuperarea tronului cu ajutor turcesc,casatoria cu Ruxanda ,incendierea cetatilor
Moldovei,uciderea celor 47 de boieri,moartea prin otravire.la care se adauga elemente de
fictiune privind destinul unor personaje.

5)Universul tematic:Nuvela dezvolta tema istoriei nationale prin motivul tiraniei.Opera reflecta
in maniera fictiva cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul caracterizata prin setea de
razbunare si de putere a domnitorului care dorea sa limiteze autoritatea boierilor Semnificative in
aceste sens sunt mai multe episoade narative ,dar retine atentia scena uciderii celor47 de
boieri ,expresie a cruzimii domnitorului.Tema este construita in maniera romantica prin evocarea
,,culorii locale”,a limbajului arhaic si prin accentuarea unor trasaturi de caracter alde
protagonistului,urmarind crearea unui personaj romantic,exceptional in imprejurari
exceptionale.Imaginarul epic dezvaluie si semnificatiile temei destinului tragic al unui tiran ,ajuns
sa cunoasca ,in egala masura ,marirea si decaderea .Destinul tragic al protagonistului ,,un damnat
romantic,,cum il numea Geoge Calinescu reda ideea sortii nestatornice,motiv de larga circulatie
in literatura romantica

6)Compozitie si structura:Structura nuvelei se caracterizeaza prin rigoare compozitionala ce

aminteste de modul in care se construiesc piesele de teatru,unde fiecarui moment al subiectului ii
apartine cate un act.Fiecare dintre cele patru capitole ale nuvelei se deschide cu un motto care
anticipeaza conflictul exponential dezvoltat de actiune.Primul capitol corespunde expozitiunii si
debuteaza cu motto-ul:,, Daca voi nu ma vreti ,eu va vreu”,replica ce anticipeaza conflictul intre
domnitor si boieri si reda cuvintele lui Lapusneanul, atunci cand solia boierilor lui Tomsa ii cere sa
plece din Moldova pentru ca,, tara nu il vrea”,.Al doilea capitol coincide cu intriga ,constand in
hotararea lui Lapusneanul de a-i da Doamnei Ruxanda,sotia lui ,un leac de frica si are ca motto
cuvintele rostite de o vaduva :,,Ai sa dai seama,Doamnă!”,care atrage atentia asupra culpei morale
comune si a pedepsei divine pentru crimele savarsite de sotul ei ..Capitolul al treilea incepe cu
motto-ul:,,Capul lui Motoc,vrem!” care anticipeaza un conflict social reliefat prin actiunile multimii
venite la curtea domneasca sa ceara dreptate .Acest episod contine si punctul culminant atins in
momentul in care Lapusneanul ordona oamenilor sai sa -i macelareasca pe cei 47 de boieri veniti la
ospătul de la palat.Al patrulea capitol are ca motto cuvinte inspirate din cronici care apartin lui
Lapusneanul si configureaza conflictul psihologic intre aspiratii si realitate ,accentuand setea de
razbunare a voievodului ,trasatura dominanta a personalitatii sale:,,De ma voi scula ,pre multi am sa
popesc si eu”.Titlul eponim,prag textual ,aduce in prim plan numele eroului central,redat print-un
arhaism morfologic ce imprima ,,efectul de culoare locala” stilului artistic.Prototipul uman real a fost
descoperit de autor in cronicile moldovenesti pe care le-a valorificat conform esteteticii
romantice,incercand sa reconstituie epoca in mod original aratand,,faptele crunte unor domni cruzi
si vicleni”(M.Eminescu) Un rol semnificativ au incipitul şi finalul care se remarcă prin sobrietate, iar
stilul lapidar se aseamănă cu cel cronicăresc
Capitolul I cuprinde expoziţiunea (întoarcerea lui Alexandru Lăpuşneanu la tronul Moldovei,
în 1564, în fruntea unei armate turceşti şi întâlnirea cu solia formată din cei patru boieri trimişi de
Tomşa: Veveriţă, Motoc, Spancioc, Stroici) şi intriga (hotărârea domnitorului de a-şi relua tronul şi
dorinţa sa de răzbunare faţă de boierii trădători).
Capitolul al II-lea corespunde, ca moment al subiectului, desfăşurării acţiunii şi cuprinde o
serie de evenimente declanşate la reluarea tronului de către Alexandru Lăpuşneanul: fuga lui Tomşa în
Muntenia, incendierea cetăţilor, desfiinţarea armatei pământene, confiscarea averilor boiereşti,
uciderea unor boieri, intervenţia doamnei Ruxandra pe lângă domnitor pentru a înceta cu omorurile şi
promisiunea pe care acesta i-o face.
Capitolul al III-lea conţine mai multe scene: participarea şi discursul domitorului la slujba
duminicală de la mitropolie, ospăţul de la palat şi uciderea celor 47 de boieri, omorârea lui Motoc de
mulţimea revoltată şi „leacul de frică" pentru doamna Ruxanda. Capitolul cuprinde punctul culminant.
În capitolul al IV-lea, este înfăţişat deznodământul, moartea tiranului prin otrăvire. După
patru ani de la cumplitele evenimente, Lăpuşneanul se retrage în cetatea Hotinului. Bolnav de friguri,
domnitorul este călugărit, după obiceiul vremii. Deoarece când îşi revine ameninţă să-i ucidă pe toţi
(inclusiv pe propriul fiu, urmaşul la tron), doamna Ruxanda acceptă sfatul boierilor de a-1 otrăvi.
Cruzimea actelor sale este motivată psihologic prin dorinţa de răzbunare pentru trădarea boierilor în
prima domnie.
7)Personajele literare:In centrul actiunii se afla Alexandru Lăpuşneanu care este
personajul principal al nuvelei, personaj romantic, excepţional, care acţionează în situaţii
excepţionale (de exemplu: scena uciderii boierilor). El este construit din contraste şi are o
psihologie complexă, calităţi şi defecte puternice. Crud, hotărât, viclean, disimulat, inteligent, bun
cunoscător al psihologiei umane, abil politic, personajul este puternic individualizat şi memorabil. Este
caracterizat direct (de către narator, de alte personaje, autocaracterizarea) şi indirect (prin fapte,
limbaj, comportament, relaţii cu alte personaje, gesturi, atitudine). Forţa excepţională a personajului
domină relaţiile cu celelalte personaje, care, în general, sunt manipulate de domnitor.
Doamna Ruxanda este un personaj secundar, de tip romantic, construit în antiteză cu
Lăpuşneanul: blândeţe - cruzime, caracter slab -caracter tare. Ea nu acţionează din voinţă proprie nici
când îi cere soţului său să înceteze cu omorurile, nici când îl otrăveşte. Deşi în evul mediu femeia
-chiar soţie de domn - nu avea prea multe drepturi, doamna Ruxanda înfăţişează în nuvelă un caracter
slab, care pune în lumină, prin contrast, voinţa personajului principal.
8)Arta narativa: Naraţiunea dinamică se intersectează cu dialogul care îi conferă dramatism
(dialogul cu boierii, la început, dialogul cu doamna Ruxanda, cel cu Moţoc, înainte de a-l preda
mulţimii, şi cel cu mitropolitul), subliniind şi conflictul dintre domnitor şi boieri. Este prezentă şi
descrierea, fie ea portretistică (precum cea a doamnei Ruxanda), de cadru (precum cea a cetăţii
Hotinului), gen tablou (ca descrierea sălii de ospeţe şi a comesenilor) sau de ceremonii (ospăţul
domensc); prin acestea se realizează culoarea locală, ce conferă autenticitate epocii istorice
descrise, sub aspectul temporal şi spaţial (Evul Mediu şi Moldova)

9) Concluzie:Nuvelă istorică prestigioasă, Alexandru Lăpuşneanul este punctul de plecare al

dezvoltării prozei nuvelistice, iar George Călinescu evidenţiază valoarea acestei nuvele care „. . .ar fi
devenit o scriere celebră ca şi Hamlet, dacă literatura română ar fi avut în ajutor prestigiul limbii
universale”.