Corcheș Bianca, PIPP, anul I

MASS-MEDIA – FACTOR DETERMINANT

AL MANIFESTĂRILOR COMPORTAMENTELOR AGRESIVE

Problematica „Mass-media şi violenţa” a devenit o temă centrală în studiile şi dezbaterile

asupra funcţiilor şi efectelor mediatizate.
Oamenii învață numai privindu-i pe ceilalți, deci iată importanța modelului pentru
promovarea atitudinii agresive. Influența diverșilor factori (muzica, filmele, televiziunea,
desenele animate) asupra personalității tânărului este prezentată în această lucrare. Violența de
limbaj, de imagine, gestica violentă îi inspiră pe copii și îi predispune la „experimentarea lor în
fapte”. Mai sunt abordate ideile de bază:
 efectul cathartic (eliberarea de frustări prin participarea imaginară la scenele violente);
 media constituie o sursa de stimulare a agresivitatii; agresivitatea mass-mediei intareste
agresivitatea naturală a indivizilor; „ucenicia” prin observatie;
 cultura violente.
Agresivitateea televizată
Violența ocupă unul dintre primele locuri, ca pondere pe canalele tv din întreaga lume.
Deși în ultimii ani fenomenul violenței pe micul ecran a atras cele mai multe dezbateri publice,
critici și sancțiuni, televiziunea continuă să transmită din ce în ce mai multă violență, iar
telespectatorii din toata lumea, mai ales tinerii, caută cu aviditate aceste programe.
Studiile asupra relaţiei dintre mass-media şi violenţă, mai ales cea televizată, s-au
dezvoltat în anii ’60, sub influenţa mai multor factori:
 recrudescenţa şi proliferarea unor forme virulente de violenţă în ţările occidentale;
 televiziunea era considerată a fi responsabilă de agresivitatea tinerilor, tinerii având
tendinţa de a reproduce în viaţa reală actele de violenţă de pe micul sau marele ecran;
 perioada de controverse semnificative asupra efectelor şi funcţiilor sociale ale
televiziunii: marii consumatori de emisiuni de televiziune se caracterizează prin frică,
angoasă
 violenţa televizată tinde să genereze pe scară largă sentimente de insecuritate şi stări de
panică;
În goana pentru publicitate, notorietate şi cote de audienţă ridicate, televiziunile din
România uită că prin grila lor de programe manipulează instinctiv mintea în formare a copiilor.
 Posturile de televiziune apar ca având cea mai mare influenţă în ceea ce priveşte:
 agresivitatea, vulgaritatea limbajului din emisiuni pentru 54,7% dintre elevii între 7-10
ani, 66% pentru cei între 11-14 ani şi 64% pentru cei între 15-18 ani; vedetismul, 71-
84%, tot la cele 3 categorii;
 lipsa de scrupule, între 30-53%, iar violenţa între 67-77%.
În schimb, atunci când vine vorba despre creativitate, respect, compasiune, generozitate,
formare culturală, comportament activ, cultură civică, informare privind oportunităţile de viitor
şi carieră, rolul televiziunilor româneşti este, din contră, foarte scăzut în transmiterea unor astfel
de mesaje.
Agresivitate în desenele animate
Din totalul scenelor de violență fizică înregistrat în perioada prezenței analize, formele de
manifestare cele mai frecvența au fost : loviturile, exploziile, bătăile și accidentele. Cartoon
Network a excelat prin lovituri, explozii, rănire cu obiecte, bătăi; la Disney Channel au abundat
exploziile, loviturile și bătăile, iar la Minimax s-a înregistrat cel mai mare număr de accidente.
Violență verbală a fost reprezentată, în primul rând de manifestări verbale stridente
(ridicare de ton, țipete), injurii și expresii de argou.
Punerea în relație a dinamicii numărului de scene de violență și a audienței exprimată prin
cota de piață ne-a condus la constatarea că în zilele în care programele de desene animate
conțineau un număr mai mic de scene violență, impactul la public era mai mare ; această
înseamnă că mesajele violente nu atrag automat și o audiență superioară. Acest fapt a fost
confirmat și de clasamentele serialelor de desen animat realizate după criteriul audienței și după
criteriul nivelului de violență.
La această constatare a ajuns de altfel și sociologul american G.Gerbner în urmă studiilor
sale: audiențele celor mai violente programe nu sunt superioare, ci dimpotrivă, programelor
nonviolente.
Agresivitate în presa scrisă
Presa, scrisă sau audiovizuală, informează în permanență cu privire la diverse manifestări
ale acestui fenomen. De la formele cele mai agresive, precum războaiele ori crimele, bătăile,
violurile, furturile, distrugerile de bunuri, manifestările nevrotice declanșate de criza COVID și
până la cele mai puțin șocante (dar nu mai puțin vinovate), cum ar fi violențele verbale, toate
acestea susținute de o abundență de imagini violente, ce se perindă zilnic prin fața ochilor noștri.
 Teza efectelor negative ale violenţei în mass-media
Această teză este susţinută de numeroşi specialişti. Din acest punct de vedere ni se pare
interesantă adaptarea pe care o face P. Iluţ [1994], după Baron şi Byrne [1991], incluzând în lista
efectelor negative ale mass-media asupra agresivităţii, următoarele]:
1. Dezinhibiţia: conţinutul încărcat de violenţă promovat prin mass-media acţionează în
sensul că, deşi multe acte agresive sunt prezentate ca reprobabile şi autorii lor sunt
pedepsiţi, cele mai multe apar ca mijloace de satisfacere a unor interese, ca aducătoare de
câştiguri. Asociate cu personajele pozitive, astfel de comportamente sunt gratificate
material şi psihosocial de colectivitate, fiind considerate ca demne de urmat.
2. Tehnici de luptă şi mijloace violente care pot fi reproduse în viaţa reală.
3. Expunerea la violenţa mediatizată afectează operaţionalitatea sistemului cognitiv.
Încărcate cu conţinuturi informaţionale violente, gândirea şi memoria indivizilor sunt
orientate în acest sens. Prin recenţa şi relevanţa lor, scenele de violenţă mobilizează
cogniţia (conştient sau subliminal) la intrepretări şi acţiuni în termeni de agresivitate.
4. Expunerea la violenţa mediatizată duce la un proces de desensibilizare faţă de victimă,
oamenii obişnuindu-se cu astfel de imagini (cu violenţa). Astfel, se reduce
comportamentul de întrajutorare, de milă faţă de cei în cauză. Se pare că desensibilizarea
emoţională are un efect semnificativ în impactul mass-media asupra creşterii violenţei
sexuale.
La Convenţia internaţională asupra violenţei în mass-media (New York, 2 octombrie
1994), specialiştii prezenţi au atras atenţia asupra efectelor negative ale violenţei prezentată prin
mass-media:
 expunându-se în permanenţă la violenţă, tinerii ajung să creadă că aceasta este singurul
mijloc de a-şi rezolva conflictele (copiii ai căror părinţi sunt în conflict privesc, în S.U.A,
la programle de televiziune 5 ore pe zi, iar cei din mediile defavorizate ajung la 8 ore pe
zi);
 asasinatele comise de cei între 9-14 ani au crescut în S.U.A, de la 987 în 1984, la 2 300 în
1992;
 industria cinematografică de la Hollywood ucide ficţional 1000 de persoane pe zi
(profesorul G. Gerbner consideră reconfirmată ideea sa de bază: cu cât privim mai mult la
 tv. cu atât credem că lumea este mai periculoasă, sentimentul de teamă creşte, ceea ce
erodează credinţa în civilizaţie şi încrederea în democraţie);
 modelul spectacolului violenţei se extinde în toată lumea: S.U.A. exportă cu peste 30%
mai multe programe violente decât se consumă în S.U.A;
 existenţa unei culturi a violenţei reprezintă o realitate.
Cercetările efectuate au nuanţat însă posibilitatea unor efecte negative ale programelor
violente, scoţând în evidenţă factori care pot influenţa reacţiile telespectatorilor:
 modul în care este prezentată (violenţa): cea prezentată ca justificată (de ex., legitima
apărare) poate spori probabilitatea comportamentelor agresive, acelaşi lucru putându-se
întâmpla când violenţa este opera unui personaj-erou, în general, când personajele
agresive sunt prezentate ca modele de comportament, ele pot deveni o sursă de încurajare
a agresivităţii, mai ales în cazul adolescenţilor aflaţi mereu în căutare de modele;
 agresivitatea „stimulată” prin mediatizare nu se manifestă în lipsa ocaziilor care-i permit
individului să-şi arate „performanţa prin violenţă”;
 deprinderea violenţei prin mass-media presupune anumite caracteristici şi trăsături
psihosociale ale receptorilor şi depinde de apartenenţa acestora la anumite grupuri şi
medii sociale.
CONCLUZII PERSONALE:
1. Violență la care suntem expuși încă din timpul copilăriei ne va afecta în mod
subconștient întreagă viață.
Răspunsurile noastre cele mai frecvente la problemele sociale vor veni că urmare a unor
stări de stres, frică, vinovăție, ura – manifestate prin acte de violență asupra proprei persoane
(ducând până la suicid) sau asupra altor persoane (bătăi, violuri, crime), sau prin acte mai puțîn
violente – izolare socială, dependențe (mâncare, fumat, droguri, muncă, cumpărături, sex,
gaming, etc.)
2. Comportamentele invazive – violente sau mai puțîn violente – nu pot fi modificate dacă
nu sunt conștientizate și acceptate.
Doar odată conștientizat și acceptat faptul că suntem infulentati/ manipulați în mod
subliminal de informația pe care o observăm și că această ne controlează stările emoționale,
obiceiurile și comportamentele noastre, abia atunci putem să începem procesul de schimbare.
 Abia atunci putem să alegem un alt mod de a gândi, precum și alte obiceuri mai sănătoase
pentru noi și pentru cei din jurul nostru.
3. Copiii sunt exponențial mai puternic influențați de informație decât adulții, deoarece
ei nu au un filtru propriu conștient bazat pe experiențe și își creează realitatea direct în
modul subconștient, fiind expuși problemelor de percepție personală și interpretare
proprie a situațiilor de viață.[ CITATION Cea12 \l 1048 ]

Bibliografie:
 Ceaușu, F. (2012). Influența mass-mediei și comportamentul agresiv. Institutul de
Cercetări Economice și Sociale, 67-69.
 Sachelarie, O. M. (2000). Mass-media și violența. Revista Română de Sociologie, 99-
108.
 https://www.academia.edu/10335683/MASS_MEDIA_CA_FACTOR_DE_INFLUENTA
_EDUCATIVA