importanți duhovnici ai Ortodoxiei, părintele Arsenie Papacioc s-a născut la 15 august 1914 ca al șaptelea copil al părinților Stanca şi Vasile (agent sanitar). Casa părintească se afla în satul Misleanu, comuna Perieți din județul Ialomița. Numele civil al părintelui Arsenie a fost Anghel. Purta numele de Papacioc, pentru că tatăl bunicului său - Mircea îl chema - a fost preot în Macedonia, în nordul Greciei. Şi de aici vine numele. Era aromân şi i s-a spus: "Popa cu cioc" - Papacioc. Dar la origine numele era de Albu. De mic, Anghel dovedește o memorie bogată și o vie inteligență, de multe ori fiind premiant cu coroană. Membru în cercul literar constituit în jurul revistei „Vraja”, tânărul Anghel Papacioc are aptitudini atât intelectuale, cât și fizice. La întrecerile interșcolare, organizate în București, obține locul I la viteză și locul II la sărituri. În 1932 absolvit Şcoala de Arte şi Meserii din Bucureşti. Intră în Mişcarea Legionară, animat de cele mai curate idealuri naţionale un an mai târziu, 1933. După satisfacerea serviciului militar pleacă la Braşov, se angajează la fabrica de armament "Malaxa", unde Radu, fratele său, lucra ca maistru- şef. În decembrie 1938 este arestat şi internat în lagărul de la Miercurea Ciuc unde îşi petrecea timpul rugându-se şi fiind un sculptor priceput, confecţiona cruciuliţe, troiţe şi icoane. După eliberarea din lagăr, în aprilie 1940, se stabileşte în Zărneşti, unde lucrează ca secretar la un avocat. În timpul scurtei guvernări naţional- legionare, ajunge în funcţia de şef al plasei Zărneşti şi primar al comunei Zărneşti. Datorită funcţiei pe care a deţinut-o, a fost printre principalii vizaţi de represiunile ordonate de Ion Antonescu, după rebeliunea din ianuarie 1941. A fost judecat, alături de mulţi alţi membri şi simpatizanţi ai Legiunii de către Tribunalul Militar Braşov, condamnat la 6 ani de închisoare la Aiud. In timpul detenţiei renunţă la convingerile politice şi se dedică vieţii religioase. 1946 – se eliberează din închisoare şi se călugăreşte. 1947- intră în Mănăstirea Cozia ca frate de mănăstire. Ulterior ajunge la mănăstirea Sihăstria. Cu această ocazie devine un frate duhovnicesc apropiat şi prieten al părintelui Ilie Cleopa. De aici se retrage într-o pădure şi trăieşte ca un pustnic aproape doi ani. Revenit paşii îl poartă la mănăstirea Slatina şi apoi mănăstirea Antim. 1949-1950 – este sculptor la Institutul Biblic. 1951 – este hirotonit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamţ. Poartă numele de Părintele Anghel. 1958- Este arestat în lotul ,,Rugul Aprins,, şi condamnat la 20 de ani de temniţă pentru ,,uneltire contra ordinii sociale,,. Închis la Aiud, Jilava şi Suceava. La Văcăreşti stă în celulă cu Sandu Tudor. 1964- Eliberat odată cu amnistierea generală a deţinuţilor politici. Se întoarce la Sihăstria. Lucrează sculptură şi miniatură la Atelierele Patriarhiei, până începe să îi slăbească vederea. 1965 – este numit paroh în comuna Filea de Jos, din eparhia Clujului; a mai fost preot şi duhovnic la Mănăstirile Căldăruşani, Dintr-un Lemn şi Cernica. 1969 – 1970 – este staret al Mănăstirii Cheia-Prahova; Din 1976 – este duhovnicul Schitului Sfânta Maria-Tomis, întemeiat de Patriarhul Justinian la Techirghiol. La Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol, departe de a se ascunde, devine unul dintre duhovnicii şi teologii cei mai preţuiţi din ultimele decenii. Este, la malul mării, dacă vreţi, asemeni Părintelui Cleopa la Neamţ sau precum părintele Arsenie Boca la Sâmbăta de Sus şi la Prislop, un sfânt care păşea pe pământ, îi asculta pe cei în nevoie şi-i mângâi cu mâna lui bătrână şi binefăcătoare.
Părintele Ilie Cleopa. Părintele Arsenie Boca.
În 2006 este operat de hernie de disc. Chiar dacă mulţi insistaseră să fie operat la Bucureşti sau în afara ţării, părintele Arsenie Papacioc, a rămăs neclintit în hotărârea lui ca intervenţia chirurgicală să o facă medicii constănţeni. Mai mult, cum datorită vârstei lui foarte înaintate (avea atunci aproape 92 de ani) anestezia putea ridica mari probleme, Părintele Arsenie i-a încurajat pe medici să-l opereze fără anestezie. "Voi faceţi-vă treaba”, le- ar fi zis, "şi lăsaţi-vă în mâna lui Dumnezeu, căci aşa voi face şi eu”. Martorii spun că stareţul Techirghiolului le-a dat binecuvântarea, apoi a început să se roage. Operaţia a reuşit, fără complicaţii. În luna martie a anului 2011, duhovnicul Mănăstirii Techirghiol suferă o intervenţie chirugicală după ce cu o lună înainte fusese internat cu probleme urologie şi cardiologice. În camera sa, mobilată modest, Arsenie Papacioc era înconjurat de cărţi bisericeşti şi de credincioşi pe care îi primea şi cărora le oferea binecuvantarea sa. Este autorul mai multor lucrari beletristice, printre care: “Convorbiri duhovniceşti” - 2 vol. (1984-1986) “Ne vorbeşte Părintele Arsenie” (2004) “Veşnicia ascunsă într-o clipă” (2004) “Părintele arhimandrit Arsenie Papacioc, duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria – Techirghiol a trecut astăzi, 19 iulie 2011, la Domnul, informează .... “El s-a stins din viaţă în urmă cu mai puţin de o oră în sânul obştii monahale căreia i-a fost îndrumător timp de 35 de ani. Părintele suferea de mai mult timp de o serie de probleme cardiace şi renale, pentru care a şi fost internat de două ori în luna aprilie a acestui an la Spitalul Judeţean de Urgenţă Constanţa.” Ar mai fi avut nevoie de mai puţin de o lună ca să ajungă la venerabila vârstă de 98 de ani. Dar n-a fost aşa. Dumnezeu l-a chemat mai devreme la el pe cel pe care lumea îl cunoştea drept "Pustnicul-de-la-malul-mării”. Părintele Arsenie Papacioc, arhimandritul şi duhovnicul Mănăstirii Techirghiol vreme de 35 de ani, s-a dus la cele veşnice marţi, 19 iulie, dimineaţă, la orele 11:00. Considerat unul dintre cei mai mari duhovnici ai bisericii creştin-ortodoxe, bătrânul părinte a fost duhovnicul Mitropolitului Ardealului, Bartolomeu Anania. Reporterul: Cum trebuie interpretată frază "crede şi nu cerceta"? Părintele Papacioc: Asta nu este în creştinism! Nu este în creştinism aşa ceva, au făcut-o oamenii. E bine să crezi şi apoi să cercetezi, dar nu e o poruncă anume "crede şi nu cerceta" Crede şi cercetează! Părintele Arsenie Papacioc cu un an înaintea decesului, 21 Iulie 2010. Sunt foarte optimist în privinţa viitorului neamului românesc. Poporul român e cel mai adaptabil popor la învăţătura creştină. N-am dus niciodată un război de cucerire, ci numai de apărare. Exact poziţia Bisericii. Faptele neamului nostru de mii de ani sunt numai creştine. N-am luat nimic de la nimeni. Nouă toţi ne- au luat. Ruşii pe-o parte, ungurii pe-o parte, bulgarii la fel. Adică ce, suntem marfă fără stăpân? Doar suntem fiii lui Decebal! Decebal n-a murit! 19.07.2011.