Sfantul

Valeriu Gafencu

Prezentare Generala
Inchisorile comuniste
•Penitenciarele reeducării erau caracterizate
prin aplicarea metodelor de tortură în vederea
convertirii la ideologia comunistă.
•Acestea au fost la Suceava, Piteşti, Gherla,
Târgu Ocna, Târgşor, Braşov, Ocnele Mari,
Peninsula.
•Închisorile de exterminare a elitei politice şi
intelectuale: Sighet, Râmnicu Sărat, Galaţi,
Aiud, Craiova, Braşov, Oradea, Piteşti.
•Lagăre de muncă: Canalul Dunăre-Marea
Neagră, coloniile de muncă din Balta Brăilei.
•Închisoride triaj şi tranzit: Jilava,
Văcăreşti.
•Închisori de anchetă : Rahova,
Malmaison, Uranus.
•Închisori pentru femei: Mărgineni,
Mislea, Miercurea Ciuc,
Dumbrăveni.
•Penitenciare pentru minori :
Târgşor, Mărgineni, Cluj.
•Penitenciarele -Spital: Târgu Ocna
şi Văcăreşti 12. 
Memorialul victimelor
comunismului
•O altă metodă folosită împotriva deţinuţilor
a fost munca forţată.
•Condiţiile de muncă din lagărele şi coloniile
comuniste au fost dintre cele mai dure.
•Deţinuţii erau puşi să muncească până la
epuizare, în condiţiile în care normele erau
mărite de la o zi la alta, iar hrana era un fel
terci, lipsit de proteine.
•Neîndeplinirea normei zilnice atrăgea
pedepsirea ,,leneşului“ prin bătaie la şezutul
gol, atârnarea lui cu capul în jos sau
aruncarea lui la carceră.
•La începutul anilor 1950, în lagăre ,,lucrau“
aproximativ 80.000 de oameni, dintre care
40.000 la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
•La ,,zarca“ de la Aiud, ,,neagra“ la Sighet
şi Jilava, ,,cazinca“ la Suceava, etc.. Aici
deţinuţii executau pedepse într-o totală
izolare, în condiţii de mizerie şi înfometare.
•Un fenomen caracteristic al
penitenciarelor a fost cel al suprapopulării
închisorilor. În cei mai mulţi ani ai
detenţiei, condamnaţii politici au dormit
pe jos, pe rogojini, în celule neîncălzite.
Spre exemplu, legionarii nu aveau dreptul
la perna şi aşternut.
•Majoritatea unităţilor penitenciare nu
erau dotate cu încălzire centrală,
temperatura coborând drastic în celule în
timpul iernii. Alimentaţia şi asistenţa
medicală erau deficitare.
• În general, alimentaţia era aceeaşi în
întregul sistem penitenciar, cu deosebirea
că la secţiile pentru deţinuţii politici
aceasta era foarte puţină.
“Holocaustul Rosu”
Conform estimărilor făcute de Florin Mătrescu în cartea sa
,,Holocaustul roşu“ numărul persoanelor care au suferit în
regimul comunist depăşeşte 3 milioane. Recent, în mlaştina
râului Bălţi din Basarabia a fost descoperit un osuar românesc
compus din 50.000 schelete de soldaţi români - din unităţi ale
Armatei Regale Române, care în primăvara anului 1944 au
constituit prima linie de rezistenţă împotriva Armatei Roşii.
Numărul total al deţinuţilor: 2.000.000 (Filip Păunescu -
,,Cunoaşterea şi combaterea comunismului". 3.000.000
(Cicerone Ioaniţoiu). Numărul total al morţilor în regimurile
Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ceauşescu, Iliescu (revoluţie, Târgu-
Mureş, mineriade, etc.) este greu de stabilit. Se descoperă
mereu noi gropi comune pe lângă lagărele de muncă şi
închisori. Cifra avansată de Florin Mătrescu este de 891.500
morţi în genocidul comunist comis între actualele graniţe ale
României 19.
 /

Valeriu Gafencu nascut pe 24 ianuarie 1921 in

Singerei, Romania si decedat pe 18 februarie
1952 Targu Ocna,Bacau.
Prezentare Generala
 
•Valeriu Gafencu a fost arestat în 1941, la doar 20 de ani,
pe când era student la Facultatea de Drept din Iaşi, şi
condamnat la 25 de ani de muncă silnică, pentru
„activitate legionară”. Fusese îndrumător al unui grup
de Frăţii de Cruce din Iaşi, împreună cu care organizase
o grevă împotriva lui Antonescu în ianuarie 1941.
• După proces ajunge la închisoarea Aiud, unde va sta
până în 1948. Acolo se va alătura grupului „Misticilor”,
format în jurul lui Traian Trifan, Traian Marian, Anghel
Papacioc, Marin Naidim, Virgil Maxim sau Ioan
Ianolide. Alături de ei, în aceşti ani va studia
îndeaproape Scripturile, Filocalia şi Patericul.
 
•Tatăl său, Vasile Gafencu, a fost
deputat în Sfatul Țării al Republicii
Democratice Moldovenești,
adunarea reprezentativă care a
votat în 1918 Unirea fostei
Basarabii țariste cu România. După
ocuparea Basarabiei de către
bolșevici, în iunie 1940, Vasile
Gafencu a fost deportat în Siberia și
a murit la scurt timp după aceea.
•Lui Valeriu îi revine așadar și
sarcina de a se îngriji de restul
familiei, mama și cele trei surori.
 Valeriu Gafencu
si mama acestuia
 Studii
•A urmat școala primară
la Sângerei și Liceul Teoretic „Ion Creangă”
din Bălți între 1932-1940.
• A absolvit liceul în vara anului 1940 și s-a
înscris la Facultatea de Drept din Iași.
•La câteva zile după absolvirea liceului a fost
martor la Ocupația sovietică a Basarabiei și
Bucovinei de Nord.
•În anul 1941 Gafencu era student în anul al
II-lea la Facultatea de Drept și Filosofie din
Iași.
 Activitate politica
•În anul 1937 a devenit legionar, conform propriilor
declarații, la vârsta de 16 ani. A condus din 19 ianuarie
1941organizația legionară Frățiile de Cruce din orașul
Iași,luând în primire sediul organizației de la Anatole
Sarău.
•La 21 ianuarie 1941, în perioada Rebeliunii legionare,
Valeriu Gafencu a dat conducerii Liceului de Băieți
„Mihail Kogălniceanu” din Iași un ordin verbal pentru
suspendarea cursurilor timp de o oră și s-a adresat
elevilor liceului, adăugând că „elevii sunt un explozibil
mai puternic decât dinamita, că sunt elita și
conducătorii de mâine ai țării și că avem dușmani
înlăuntru pe iudeo-masoni, iar în afară, pe Ruși, care
ocupă mereu câte un ostrov din Delta Dunării”.
Arestarea si condamnarea
•După înăbușirea rebeliunii, Valeriu Gafencu a fost
învinuit că, în calitate de conducător al Frățiilor de
Cruce din Iași, i-a instigat pe elevii Liceului
Internat și Liceului de Fete „Oltea Doamna” să nu
se prezinte la cursuri în ziua de 23 ianuarie 1941,
fapt care a fost perceput de autoritățile
antonesciene ca un act de „nesupunere față de
autoritățile școlare”.
• Într-o declarație dată la 15 martie 1941 în fața
judecătorului de instrucție al cabinetului No. 3 de
pe lângă Tribunalul Militar al Corpului 4 Armată, a
recunoscut că a avut ședințe cu membrii Frățiilor de
Cruce în zilele de 21 și 22 ianuarie la sediu.
• In după amiaza zilei de 22 ianuarie, a participat
la manifestațiile legionare din Piața Unirii din
seara zilei de 22 ianuarie și s-a prezentat în
dimineața zilei de 23 ianuarie la Liceul Internat și
la Liceul Oltea Doamna pentru a comunica
suspendarea cursurilor în acea zi, afirmând că a
făcut acest lucru din proprie inițiativă. Tot atunci
a negat însă că i-ar fi îmbrăcat pe elevi în cămăși
negre și că i-ar fi înarmat cu pistoale .
•Valeriu Gafencu a fost condamnat, într-un lot de
18 persoane, prin sentința nr.485/94 din 25 mai
1941 a Tribunalului Militar al Corpului IV
Armată la o pedeapsă de 3 luni și o zi închisoare
corecțională și 2.000 lei amendă corecțională
pentru „instigare publică”.
•A fost eliberat la scurt timp.  
•Și-a reluat apoi activitatea de propagandă
legionară, iar în toamna anului 1941 a fost
surprins de autoritățile regimului Antonescu
împreună cu Paul Miron în timpul unui
ritual legionar organizat în via Weisbuch
din cartierul Copou  
•În declarația dată la 23 noiembrie 1941 în
fața șefului patrulei el și-a asumat integral
vina pentru organizarea ședințe legionare și
a susținut că nu a urmărit „niciun gând rău
pentru Națiunea mea”, ci că dorea doar
reabilitarea Mișcării Legionare, al cărui
„ideal atâta de curat și măreț” fusese
compromis de conducătorii ei „de mâna a
doua, mai slabi ca moral, departe de linia de
conduită a Căpitanului”
Momentul de rugaciune din
inchisorile comuniste
•Valeriu Gafencu a fost judecat din nou și
condamnat prin sentința nr. 2374/941 din 5
decembrie 1941 a Curții Marțiale a
Corpului 4 Armată la o pedeapsă de 25 ani
muncă silnică  și 1.000 lei cheltuieli de
judecată pentru „Crima de Constituire de
Asociațiune și activitate legionară
potrivnică ordinei existente în Stat”.
•Elevii Paul Miron și Mircea Burlibașa au
fost condamnați pentru același delict la
câte 15 ani muncă silnică și 500 lei
cheltuieli de judecată, în timp ce ceilalți
patru elevi au fost condamnați pentru
„Crima de participare la o adunare a unei
asociațiuni cu caracter legionar potrivnică
ordinei existente în Stat” la câte 3 ani
închisoare corecțională și 300 lei cheltuieli
de judecată.
Perioada de incarcerare
• A început să capete o latură ortodoxistă, motiv
pentru care Nicolae Steinhardt l-a numit mai târziu
„Sfântul închisorilor”. Tot la această închisoare
făcea parte din gruparea lui Traian Trifan, formată
din Marian Traian, Maxim Naidin, Ioan Ianolide,
Iulian Bălan, Nicolae Mazăre, Nicolae Trifoi,
Pleniță Popescu  Anghel Papacioc și Jacotă
Popescu,grupare orientată spre o dimensiune
mistico-religioasă dar și ideologică.
•Potrivit istoricului Mihai Demetriade, citând
dosarul de la A.C.N.S.A.S, gruparea exagera în
posturi și rugăciuni, urmând în continuare linia
legionară și erau „acuzați de preoți că sunt sectari,
ieșiți din ortodoxie.”
•Astfel, grupul celor auto-delimitați religios a
fost o expresie a fracționismului legionar,
construind, pe aceleași fundamente mitologice,
o cale specifică. Totodată, „creștinismul”
acestora nu poate fi delimitat de ideologia
fascistă, al cărei rol mesianic asigura
perspectiva istoricistă necesară visului unei
„Românii milenare”.
• Efortul duhovnicesc al misticilor era
structurat pe trei coordonate: lecturi biblice și
teologice, viața liturgică și rugăciunea inimii .
•În anul 1943 a fost izolat, împreună cu alți
deținuți, în „zarca” închisorii Aiud, unde,
potrivit prietenului deținut Ioan Ianolide, a
început să practice rugăciunea inimii și a
înlocuit o mare parte a preocupărilor zilnice cu
rugăciunea.
•Practicarea rugăciunii l-a transformat în plan
sufletesc și l-a ajutat să depășească condițiile
grele.
Inchisoarea comunista Aiud
•Conducerea penitenciarului a răspuns la 23
noiembrie 1944 că instrucțiunile primite nu
permit eliberarea persoanelor condamnate
pentru politică legionară. 
•Acesta a fost încarcerat la Pitești.
• În anul 1949, conducerea comunistă a dat o
nouă sentință pentru continuarea pedepsei,
condamnatul fiind transferat în același an
la sanatoriul-închisoare de la Târgu Ocna în
stare gravă, slăbit, îmbolnăvit
de tuberculoză, insuficiență
cardiacă și apendicită.
•Potrivit istoricului Mihai Demetriade, acesta a
fost transferat la Târgu Ocna în iunie 1950,
împreună cu Ioan Ianolide.Valeriu Gafencu a
continuat să practice rugăciunea inimii la
penitenciarul Târgu Ocna și i-a învățat, si pe
tinerii deținuți.
Sanatoriul închisoare de la Târgu Ocna
Moartea acestuia
•Seninătatea cu care își aștepta Valeriu
moartea i-a înmuiat, atât pe colegii săi de
suferință, cât și pe „gardienii-călăi”.
•Cu numeroase plăgi tuberculoase pe trup și
cu hemoptizie chipul lui Valeriu emana,
totuși, lumină, deși această boală aduce, de
regulă, deprimare și schimonosire a chipului.
•Și-a cunoscut ziua morții.
•Pe 2 februarie 1952, Valeriu Gafencu și-a
rugat colegii de temniță să-i aducă o
lumânare și o camașă albă, pe care să i le
pregătească pentru ziua de 18 februarie a
aceluiași an.
•Deasemenea, sfântul închisorii a mai cerut
ca o cruciuliță ,să-i fie pusă în gură, pe
partea dreaptă, spre a fi recunoscut la o
eventuală dezgropare.
•La 18 februarie, între orele 14.00 și 15.00,
după rugăciune, Valeriu a rostit ultimele
cuvinte: „Doamne, dă-mi robia care
eliberează sufletul și ia-mi libertatea care-
mi robește sufletul”.
•Nedezicându-se niciodată de apartenența
și rolul său în Mișcarea Legionară.
•Gardianul Petre Orban a plecat din
închisoare întreaga zi, pentru a le permite
deținuților să meargă să-și ia rămas bun de
la prietenul lor și să se închine la targa
unde a fost depus trupul lui Valeriu
Gafencu.
•Urma să fie dus într-o groapă comună, a
tuberculoșilor.
 Scrisorile sale catre
familie arata drumul
intaririi credintei sale in
Hristos
/
Citate selectate din scrisori
„Mi-e dor de casă şi de libertate. (…) Sufleteşte mă simt
bine. Dumnezeu mă călăuzeşte.”
-Penitenciarul Aiud, august 1942

„În viaţa lumii blestemate de aici mă simt singur. Îmi

petrec timpul gândindu-mă mereu la Dumnezeu. Singur
Dumnezeu mă înţelege pe deplin [...] In viaţa aceasta
credinţa e totul. De aceea, omul fără credinţă e mort.”
- Penitenciarul Aiud, 14 octombrie 1942

„Mi-nchipui uneori, că într-o viaţă obişnuită, normală,

n-aş fi putut ajunge niciodată la o asemenea revoluţie
spirituală.”
-Penitenciarul Aiud, 1 noiembrie 1942
„Sunt fericit, căci dacă-mi este îngrădită
libertatea fizică prin legile omeneşti, în
schimb mi s-a dăruit libertatea sufletească
prin taina iubirii şi această libertate
sufletească este bunul cel mai de preţ pe
care l-aş fi putut câştiga în lumea aceasta
plină de deşertăciuni.”
-Penitenciarul Aiud, 19 mai 1946
Printre sfaturile date prin scrisorile trimise
către familia sa, Sfântul Închisorilor îndeamnă
pe toți oamenii, pe care îi considera „toți cei
dragi ai lui”: „Căutați fericirea în sufletele
voastre. Nu o căutați în afara voastră. Să nu
așteptați fericirea să vină din altă parte, decât
dinlăuntrul vostru, din sufletul vostru, unde
sălășluiește Domnul Iubirii, Hristos. Dacă veți
aștepta fericirea din afara voastră, veți trăi
decepții peste decepții și niciodată nu o veți
atinge”. Valeriu Gafencu le-a arătat tuturor
celor care l-au cunoscut, prins în mijlocul
suferinței, că fericirea adevărată nu depinde
de circumstanțele exterioare. Acesta a fost
mesajul său, pe care l-a împărtășit atât prin
cuvinte, cât și prin gânduri, dar și prin fapte.
Sfantul Inchisorilor