ŞOARECELE SI LEUL

Odată, demult, într-o junglă mare și deasă trăia un șoarece mititel. În junglă mai trăia și un leu mare și
puternic.
Șoarecele îşi avea casa într-o gaură mică, sub un copac mare, plin de frunze. În copac și în jurul copacului,
viețuiau o mulțime de păsări, veverițe și alte animale. Șoarecele și prietenii acestuia se jucau întotdeauna
sub copac. Se jucau leapșa și de-a v-ați ascunselea , iar uneori stăteau pur şi simplu şi contemplau coroana
copacului.
Într-o după-amiază însorită, sub copac dormea un leu. Era foarte cald și leul era foarte obosit. Șoarecele și
prietenii săi se jucau de-a v-ați ascunselea. Veverița era cea care trebuia să-i caute. Toată lumea s-a ascuns.
Șoarecele însă nu a găsit nici un loc pe măsură. Deodată, l-a văzut pe leul care dormea. Șoarecele a
observat că leul avea o coamă groasă și s-a hotărât să se ascundă chiar sub coamă.
Dar când șoarecele s-a ascuns sub coama leului, acesta s-a trezit și s-a supărat foarte tare că i-a fost
tulburat somnul. Atunci, leul a strâns șoarecele în labele sale. Șoarecelui i s-a făcut foarte frică și a strigat:
—O, leule! Te rog dă-mi drumul. Iți promit că nu o să te mai deranjez. Nu poți știi niciodată. Poate te voi
putea ajuta într-o bună zi.
Leul a început să râdă zgomotos și a spus:
—Tu, un șoarece atât de mic să ma ajuți pe mine, leul cel puternic!
Șoarecele i-a spus că nu contează mărimea, iar leul a fost surprins de spusele acestuia și i-a dat drumul.
Într-o zi, leul s-a prins în plasa unui vânător. El a început sa răcnească după ajutor. Șoarecele a ieșit din casa
sa și l-a văzut. A tăiat repede plasa cu dinții săi ascuțiți. Atunci, leul a înțeles că mărimea nu era importantă.
Începând din aceea zi….șoarecele și-a făcut un nou prieten… leul!

LEUL ȘI ȘORICELUL

Un leu dormea tolănit în pădure, cu capul lui mare pe labe. Dintr-o dată, un șoricel timid năvăli peste el și în
spaima și graba sa de a se face nevăzut, fugi tocmai peste nasul leului.
Trezit din somn, leul azvârli supărat laba sa enormă peste mititica creatură, hotărât să o omoare.
- Nu mă omorî! a implorat șoricelul. Lasă-mă să plec și într-o zi sigur te voi putea răsplăti.
Leul s-a amuzat la gândul că un șoricel l-ar putea ajuta, dar generos fiind, îl lăsă să plece.
Peste câteva zile, în timp ce își vâna prada prin pădure, leul a fost prins în plasa unui vânător. Fără a se
putea elibera, începu să răcnească cât l-a ținut gura. Șoricelul a recunoscut imediat vocea și l-a găsit rapid
pe leu care se zbătea în plasă.
Șoricelul fugi rapid către una din sforile mari care ținea leul prins în capcană și începu să o roadă până când
aceasta s-a rupt și leul s-a eliberat.
- Ai râs când ți-am spus că într-o zi te voi putea răsplăti, spuse șoricelul, dar acum vezi că până și un
șoricel poate ajuta un leu.

UN ACT DE BUNĂTATE NU ESTE NICIODATĂ ÎN ZADAR!