TEATRUL NAŢIONAL TIMIŞOARA STAGIUNEA 2011-2012

COLETTE (lui Ianache): Tu entends, Ianache, comme elle me blesse? (Se retrage în
fund.)

IANACHE (Anetei): Mămiţo, iar o superi? Şi te mai miri că nu-ţi vine prin casă.

ANETA (revoltată): Dra ce spusei, ce spusei, frate, păcatele mele! Nu mai pot să scot
o vorbă din gură, că mi-o răsuciţi pe toate părţile!... (Zoiei.) Cine face cartea, Zoico?

ZOIA: Cine –ntreabă.

ANETA: Ce, tot eu, soro, că o făcui şi adineauri.

ZOIA: Pune-ţi un fes pe cap, să-ţi aduci aminte.

IANACHE: Iar cărţi! Toată ziua şi toată noaptea, cărţi!

ZOIA: O, că de-abia acum ne aşezarăm. Atîta distracţie avem şi noi.

IANACHE:Distracţie fără bani nu se poate?

ZOIA (arătând pe Aneta): De, că nu ţi-am ruinat-o, fii pe pace.

ANETA: M-a scuturat, Ianache, m-a scuturat.

ZOIA: Ce, ţaţă, nu ţi-e păcat de dumnezeu? Te-am scuturat eu?

ANETA: Uite, m-am aşezat cu opt sute de lei în hîrtii şi creiţarii ăştia… (Ridică o cutie
de carton.) Poftim, fundul!...

ZOIA: Dar ce, eu ţi i-am luat?

ANETA: Mîine iar te duci cu noaptea în cap la „Monde Elégant” să-ţi cumperi rochie.
(La toţi.) Vine de la Caracal goală puşcă şi pleacă cu geamantanul trosnind.

IANACHE (Anetei): Ţi-am spus eu că o să te punem sub interdicţie…

ANETA (celor două bătrîne): Îl auziţi?

COLETTE: Are dreptate Ianache.

ANETA (Colettei): Se putea!... Parcă tu o să ţii cu mine!... Am ajuns la mîna

băieţilor!... Să mă ţie băieţii!.. (Lui Ianache.) Bietul tată-tău, dumnezeu să-l ierte,
putea să-mi lase şi mie o moşie… a mai mică – Gubaucea – mă mulţumeam. Să am cu
ce trăi. (Întinde Zoiei pachetul de cărţi.) Taie! (Apoi.) S-a priceput doar să scrie la
testament: „Rog pe scumpii mei fii să aibă de iubita mea soţie…” (Zbiară.)Taie, soro!

ZOIA: O, că nu dăm în foc. (Taie.)