Scenariu Enigma Otiliei

Scena 1

{Felix, Costache , Pascalopol , Otllia, Aglae , Aurica , Simion-doar

coregrafie)
{O usa care desparte cadrul ulitei de cel al casei . Un clopotel la usa care
se deschide scartaind . In casa , o masa rotunda cu 4 scaune - 2 banci si 4
scaune , ceva fata de masa pe ea , o lampa in mijloc , un joc de table ,
doua pachete de carti , bani , monede , - , un scaun mai retras intr-un colt ,
o canapea - 2,3 scaune si o covertura peste ele- , un inel , o farfurie cu
doua prajituri , o perna - cunva sa para ca acum e brodata , deci si cv
instrumente: andrele , un ghem , ac , ata etc - , un portofel , un ceas de
buzunar , optional tigari}

{Un tanar (Felix) cauta dezorientat o casa . Are un soi de valiza , nu prea
mare dar pe care fiind grea , o trecea dintr-o mana in alta . Ajunge la usa ,
se gandeste , apoi apasa clanta si usa se dechide cu un scartait . Intra in
anticamera , vede un clopotel , dar in loc sa-l foloseasca admira
interiorul , dupa care , trage manerul clopotelului . Un batran {Mos
Costache} , clipind rar si moale , coboara pe o scara si-l priveste mirat :}
{Felix}: Unchiul Costache? {dar apoi , intimidat , reface} Aici sade
domnul Constantin Giurgiuveanu?
{Costache clipeste nestiutori , deschide buzele dar nu spune nimic .}
{Felix}: Eu sunt Felix, {uimit si nesigur} nepotul dumnealui.
{Costache , plictisit de intrebare , clipeste putin , bolboroseste , apoi cu
glas neasteptat si ragusit raspunde repede :}
{Costache}: Nu-nu-nu stiu... nu-nu sta nimeni aici, nu cunosc...
{Felix sta buimacit , batranul il priveste in sensul , Buna seara / Pe acolo
e usa , urca iar pe scara iar Felix pleaca instinctiv pe usa care scartaie .
Hotarat , tanarul se codeste putin , dar intra inapoi in camera si trage
clopotelul . Dupa o asteptare chinuitoare , batranul apare mirat .}
{Costache} : Ce e? in soapta, ca si cand nu l-ar fi vazut pe baiat.
{Otilia}: Dar, papa, e Felix! { se aude de dincolo o voce cristalina }
{Costache}: Ia-ti geamantanul si vino ! {de parca nimic nu s-ar fi
intamplat }
{Felix il urmeaza pe Costache in camera iar fata { Otilia} ii intinde bratul
. Felix i-l strange si vrea sa-l sarute dar fata il retrage si i-l trece sub bratul
strang .}
{Otilia}: Ia-ti geamantanul si vino sus! {Felix nu reactioneaza prea
calduros}
{Otilia}: Oare nu-ti pare bine?
{Felix}: Ba da! {raspunde sfios, contrariat ca nu vine nimeni sa-i ia
valiza }
Intra in camera , O masa rotunda , o lampa cu petrol in mijlocul mesei (4
scaune), si la ea in fata unui joc de table , 3 persoane {Pascalopol , Aurica
, Aglae- Aglae si Pascalopol joaca , Aurica priveste} care ridica capul de
curiozitate , Costache-si ocupa scaunul lasat gol .
{Otilia}: E Felix,{ zise ea oprindu-se in fata barbatului care tocmai
aruncase zarurile , {Pascalopol}}.
{Pascalopol , ridica imediat capul si intinde mana.}
{Pascalopol}: Pascalopol {se recomanda cu o ceremonie si tine mana
tanarului mai mult timp , examinandu-l}
{Pascalopol}: Va sa zica dumneata esti Felix de care ne-a vorbit atata
domnisoara Otilia!
{Costache}: Este baiatul doctorului Sima de la Iasi .{ completa in soapta
Costache, frecandu-si mainile, cu un ras prostesc.}
{Pascalopol}: Da, da, da! {adauga,ganditor cu un zambet gratios, care ii
descoperi o dantura bine reparata, abandona usor mana tanarului.}
{Otilia il opreste pe Felix in fata unei doamne {Aglae}. Priveste scurt si
atent pe Felix , intinzandu-i elegant mana spre a-i fi sarutatata.}
{Aglae}: Hm! {spuse ea artagos si cu un glas ragusit, insa forte.} Dar esti
flacau in lege!
{Costache}: Intra la Universitate, Aglae .
{Aglae}: Da?! {se mira sumbru doamna si-si continua jocul cu
Pascalopol}
{Otilia}: E tanti Aglae, sora lui papa .{ explica Otilia lui Felix, vazandu-l
cam nedumerit}
{Aglae}: De unde sa ma cunoasca? Cand a murit ma-sa, era numai atat.
De atunci nu l-am mai vazut. Tu ti-l amintesti, Aurico?
{Rusinat , Felix priveste sfios pe Aurica , care sade cu coatele pa masa si
capul intre palme privind la jocul celor doi . Felix se apropie si-i intinde
mana.}
{Otilia}: E verisoara Aurelia .
{Otilia , care in timpul acesta tinu bratul lui Felix , il paraseste si se
rezeama de scaunul lui Pascalopol . Felix muta valiza in cealalta mana ,
suparat ca nu are unde sa o aseze .}
{Otilia}: Cum merge?
{Pascalopol}: Prost, domnisoara Otilia ! { privind gales la Otilia }
{Ceilalti reiau jocul , Felix observa intr-un colt un batran {Simion} care
broda pe un gherghef care se uita atent la el , nu spune nimic , si se
intoarce la brodat .}
{Aglae}: Proaste zaruri! {bombaneste , face o pauza si apoi:} Dar,
Costache, la cine o sa stea „baiatul“?
{Otilia}: La noi!
{Aglae}: Asa?! {se mira} N-am stiut: faci azil de orfani.
{Otilia}: Dar Felix are venitul lui,{ protesta} nu-i asa, papa?
{Costache}: A-a-are! {bolborosit}
{Aglae} :Atuncea faceti pensiune {implacabil} . O sa aiba Otilia cu cine
se distra, ce zici, Pascalopol?
{Pascalopol isi musca putin buza de sus, dar, lovind zarurile, raspunde}
{Pascalopol}: Asa esti dumneata, cocoana Aglae, malitioasa. Inca o linie!
{Aglae reintocmeste jocul . Otilia ii scutura usor umeri lui Pascalopol si
observa pe mana acestuia -degetul mic , mana stanga-un inel .}
{Otilia}: Vai, ce inel frumos! Nu l-am mai vazut! {Pascalopol il intinde
grabit}
{Pascalopol}: Te rog sa-l iei!
{Otilia}: E superb! {aseaza inelul pe mana dreapta si-l prezinta lui
Costache agatandu-se de umarul lui } Nu e asa, papa?
{Costache}: Ia-l! ti-l da tie.
{Prin ochii Aglaei si ai Aurichii trec fulgere scurte.}
{Aglae}: Nu ti-e rusine, Costache, lasati omului inelul. Poate e vreo
amintire.{Otilia inapoiaza supusa inelul}
{Pascalopol}: Te rog sa-l iei. Pentru dumneata l-am si adus, dar am uitat.
Mi-ai vorbit de safir ca de un port-bonheur al dumitale.{ pune inelul pe
deget si-i saruta bratul , aproape de cot}
{Aglae}: Asculta, Pascalopol,{iritata}, joci, sau nu joci? Vad ca te
zbenguiesti cu fetele. Simioane, striga ea, aruncand ochii spre fundul
odaii, tu ce faci acolo? De ce nu te duci sa te culci?
{Simion mormaie scurt. Zarurile incep din nou sa cada. Jocul continua o
vreme , apoi Pascalopol loveste zarurile in semn de incheiere }
{Pascalopol}: Cocoana Aglae, eu zic sa trecem la carti! {Aglae ia un
pachet iar Costache strange tablele si le aseaza deoparte}
{Aglae}: Cine joaca? { Aurelia face un semn de participare cu capul ,
Aglae cauta in buzunare }
{Aglae}: Comedie! {speriat} dar nu mai am nici un ban! Costache, n-ai
tu cativa franci, sa nu ma mai duc pana acasa?
{Costache} N-n-n-n-am! {bolborosind inspaimantat}
{Pascalopol}: {scoate in evidenta portofelul} Cocoana Aglae, imi pare
rau!
{Aglae}: Bine, ne socotim noi la sfarsit. {Aglae Imparte cartile , [_!
optional!_Pascalopol ia o tigara , Otilia i-o aprinde , ofera una Aglaei ,
Costache scoate una proprie , Otilia , rugata din ochi de Pascalopol ia si
ea una _daca personajele se aleg a fii !fumatori!_] , Costache , Aglae ,
Aurica si Pascalopol joaca cu scurte exclamatii . Felix se leagana de
somn}
{Aurica}: Otilio, poate lui domnul Felix ii e foame! {Otilia sare de pe
scaunul lui Pascalopol.}
{Otilia}: Vai, cum l-am uitat! Ce zapacita sunt! {Venind langa Felix }Ti-e
foame,nu-i asa? { Felix da din cap , iar Otilia aduce dintr-un dulap o
farfurie cu doua prajituri }
{Otilia}: N-am decat asta acum, dar trebuie sa mananci. { Felix si Otilia
se aseaza pe o canapea . Otilia ii intinde ca unui copil o prajitura , si abea
dupa ce o termina , i-o da si pe cealalta} Cum te simti la noi?
{Felix}: Bine!
{Satisfacuta , Otilia pleaca in spatele lui Costache , iar apoi in spatele lui
Pascalopol }
{Otilia}: Cine castiga?
{Costache}: Aglae {soptit}
Aglae juca serioasa , tragea cu ochiul in cartile Aureliei si-i mai arunca
cate
o carte pe jos}
{Aglae}: Aurico, nu esti atenta deloc!
{Pascalopol}: Domnule Felix, am uitat sa te-ntreb, ce-ai de gand sa
urmezi la Universitate? { Fara sa ridice ochii din carti}
{Felix}: As vrea sa urmez medicina.
{Pascalopol} Fireste, fiu de doctor, te-nteleg. Foarte frumos.
{Aglae}: Doctor, meserie nesigura, sa umbli dupa clienti!
{Pascalopol}: Un doctor bun, muncitor castiga foarte bine azi .
{Mangaietor}
{Otilia}: Nu-i asa? {intresata}
{Aglae}: Pentru asta trebuie sa ai cap, nu glume! {rece}
{Pascalopol}:Nu ma-ndoiesc, zise Pascalopol, de inteligenta domnului
Felix.
{Aglae}: Medicina cere ani multi, {tranteste cu ciuda o carte,} cheltuiala,
intretinere. Un orfan {jignitor} trebuie sa-si faca acolo repede o cariera, si
nu cada pe capul altuia.
{Otilia}: Vai, ce spui, tanti Aglae, dar Felix nu cade pe capul nimanui!
{Aglae}: Vreau sa spun ca e moda acum cu Universitatea. De ce sa
meargi la Universitate? Are un venit, si-si gaseasca o slujba acolo, si gata.
Eu pe Titi il las sa-si sfarseasca liceul, si basta.
{Pascalopol}: {Pascalopol scoate ceasul }Domnisoara Otilia, tanarului i-
o fi somn. E tarziu. {Otilia sare repede de pe scaun si-l intreba pe Felix}
{Otilia}: Ti-e somn? Doamne! nu stiu unde sa te culc. Am uitat sa spun
sa pregateasca o camera. Pana maine dormi in odaia mea. Fii fara grija. E
cam dezordine, dar o sa ma ierti, nu? { Otilia il ia de brat si-l scoate din
camera}
Felix raspunde cu : Buna seara! Aglae la fel , fara sa ridice capul , Aurelia
doar il priveste . Felix merge la culacare .}

Scena 2

{Marina, Costache , Felix , Otilia}

{Un hol , o usa care duce spre un dormitor . In dormitor un pat -o banca
cu aceeasi covertura folosita anterior la canapea si perna tot din scena
trecuta- , sunetul unui pian .}

{Felix se trezeste datorita sunetului unui pian care continua sa cante}

{Costache}: Ai dormit bine? {Politicos}Vino sa-ti arat odaia dumitale. E
gata, Marina?
{Marina}: Gata, gata ! {Artagos} Dumnealui este?

{Costache}: {Costache aproba din cap.}

{Marina}: Uite aici !Asta-i patul, cum nici la mama dumneatale n-ai avut.
{Apasa demonstrativ pe pat } Sezi pe el, sa vezi! Uite, aici iti pui rufele,
ici hainele, ghetele sa le pui aici, in cutie. Ai masa sa scrii pe ea cat
poftesti. Ce faci, {spre Costache}, nu-mi dai bani de cheltuiala? Doar n-o
sa te hranesc cu vant!
{Costache}: Nu-nu-nu mai ai bani?

{Marina}: Ca multi mi-ai dat !{Ranjind}

{Costache}: A-a-ai bani? {Tragandu-l pe Felix la o parte} {Felix scoate
un pormoneu.} Numai cinci lei .{ochind portmoneul}{Felix ii intinde
bacnota.}
{Marina}: Da painea, care n-ai platit-o de doua saptamani!
{Costache-si pune mana pe frunte .}
{Costache}: M-m-mai da-mi cinci lei. N-am acum la indemana, sunt cam
stramtorat.
{Felix ii mai da 5 lei , Costache ii inmaneaza Marinei care pleaca. Otilia
intra in scena , pianul se opreste.}

{Otilia}: Papa, ce faci aici?

{Costache}: Nimic. I-aratam odaia. Te las pe tine sa-i tii de urat. {Cu
capul putin plecat , apoi iese din scena }
{Otilia}: Ti-a cerut bani? {suparat}{Felix neaga}: Ba ti-a cerut! {pauza}
Papa este un om bun insa are ciudateniile lui. Trebuie sa fii ingaduitor cu
el. Vii sa ma ajuti sa iau ceva din odaie?
{Parasesc scena}

Scena 3*

{Felix , Aurica , Simion , Aglae , Marina , Stanica , Olimpia}

{O camera cu 7 scaune , o foaie/act , batista , recipient cu apa}

{Felix e abordat de Aurica dupa ce paraseste scena 2}

{Aurica}: Vrei sa vii la noi?{Ii intinde bratul si se indreapta spre
camera} Te simti bine la mos Costache?{Compatimitor}
{Felix}: Ma simt foarte bine.

{Aurica}: Dumitale, cum esti fara parinti, ti-ar trebui o familie asezata,
in care sa te simti ca acasa.
{Felix}: La unchiul Costache sunt ca acasa, si domnisoara Otilia mi-
este... ca o sora.{Aurica se stramba usor}
{Aurica}: N-ar fi rea Otilia, daca n-ar fi falsa. Cel putin intrucat ma
priveste.

{Felix}: Ma mir ca spuneti asta. Otilia are numai cuvinte bune despre
dumneata.
{Intra in camera , unde stau Simion si Aglae , fiecare pe un scaun .}
{Aurica}: Iti prezint pe tata.{pe Siomion}

{Simion}: Tulea! {explodat}{Felix priveste mirat , strangand mana

batranului}
{Aurica}: Tata se cheama Tulea, Simion Tulea, nu stiai?
{Intra Marina grabita}
{Marina}: Au sosit!
{Intra Olimpia , urmata umil de Stanica. Aglae se ridica si o saruta pe
ambii obraji pe Olimpia. Un schimb de saluturi care mai de care mai
dragastoase . Se observa exagerarea si gesticulatia lui Stanica. Toti se
aseaza}
{Aglae}: Ar trebui sa fiu suparata pe voi, Olimpio. Niciodata nu s-a
intamplat in familia noastra asemenea rusine. Trebuia sa va ganditi bine
inainte de a face pasul asta. Stati impreuna de un an, aveti copil si traiti
ca paganii. Sa nu vrei tu, Stanica, sa faci cununia!
{Stanica}: In fata lui Dumnezeu , suntem uniti pe vecie. Numai
moartea ne va desparti.
{Olimpia}: Stanica,{solemn}, nu-si poate lua sarcina unei familii fara
sa aiba capital, ceva, cat de cat.
{Aglae}: Ce e al vostru e pus deoparte. {Olimpia stramba din nas}
{Olimpia}: Pana atunci trebuie sa traim, avem greutati. Stanica alearga
toata ziua, saracul, azi nu prea merge avocatura. I-a promis cineva o
slujba, dar pana acum...{Stanica priveste mandru} Oricum ar fi, eu nu
inteleg sa fiu nedreptatita. Sunt cea mai mare din surori si nu-mi dati ce
mi se cuvine.
{Stanica}: Eu ma gandesc la viitorul ei, la viitorul copilului nostru.
Pentru mine nu vreau nimic, decat pe ea!
{Aglae}: Simion este de vina in toata afacerea asta,{priveste pe
Simion} nu vrea, si nu vrea. Daca va punea casa pe numele vostru de la
inceput, n-aveam atata suparare! Lui sa-i vorbesti si cu el sa va
descurcati.
{Olimpia}: Mama ! {suparat} daca nu vrea tata, eu nu pot sa-l fac sa
ma iubeasca in sila, puteai sa ne dai dumneata, din partea dumitale.
{Aglae}: Ba asta nu, draga! Am pe Aurica, pe care trebuie s-o marit, si
pe Titi; nu pot sa-i las pe drumuri. Tu trebuia sa ai rabdare pana o
scoteam la un fel cu pacatosul asta.
{Simion}: Nu e fata mea! {suparat , Aglae rade}
{Aglae}: Nu e fata lui! Dar a cui e? M-a innebunit cu prostia asta!
{Simion}: Nu e fata mea! {aproape striga hotarat}
{Aglae}: Acum iar se irita!
{Olimpia incepe sa tremure , scoate o batista , apoi incepe sa planga
langa Stanica , care , nobil ia atitudine}
{Stanica}: Domnule Tulea, cata vreme sade sub acelasi acopera-mant
cu mine, Olimpia e sub protectia mea, si nu permit, intelegi dumneata...
{Aglae ii face semn disperata sa taca}…sa jignesti pe aceea care in fata
lui Dumnezeu este sotia mea si mama fiului nostru!
{Simion}: {Cu spume la gura} Esti un pungas, nu e fata mea, nu dau
nimic, nu e fata mea, esti un pungas.{Arunca cv spre Stanica sau se
ridica si bate furios in podea . Se face liniste, se mai aude doar plansul
Olimpiei}{Aglae}: Bea putina apa!{Spre Simion}
{Personajele pleaca cu exceptia lui Stanica si a socrilor, Aurica o alina
iesind pe Olimpia . Stanica se lasa pe spate , cu o mana la inima si una
la frunte}

{Aglae}: Dar ce ai?

{Stanica}: Sunt bolnav, sunt grav bolnav, {mai in soapta, apoi scoate o
batista si o intinde fara sa se uite}
{Aglae}: Ce e cu batista?

{Stanica}: Mama, te rog s-o uzi in apa rece, s-o pun la inima.{Aglae ia
batista si pleaca s-o ude}
{Simion}: Esti bolnav de inima? {Speriat , mai grijuliu , de parca nimic
nu s-ar fi intamplat}
{Stanica}: Da.
{Simion}: Si eu cam sufar de inima. Ce simti? {Aglae se intoarce cu
batista}
{Aglae}: Fugi de-acolo cu boala ta de inima. Iar incepi cu prostiile. Dar
tu, de unde pana unde, ca nu te-am mai auzit?
{Stanica}: Sunt grav bolnav. Doctorii nu-mi dau mult de trait. Am ascuns
boala, ca sa nu amarasc pe Olimpia, sa nu-i dezvalui viitorul intunecat.
Am fost nobil, dumneavoastra nu m-ati pretuit. Supararile mi-au agravat
boala.
{Simion}: Te doare? {insistent}

{Stanica}: Nu ma doare, am palpitatiuni inspaimantatoare si lesinuri.

Pune mana, sa vezi! {Prinde mana batraului si o pune la inima}

{Simion}: E bolnav. si bate, cum imi bate si mie cateodata.

{Stanica}: Cand n-oi mai fi, {cu glasul stins} va rog sa aveti grija de
Olimpia, pe care am adorat-o, si de fiul nostru. Regret ca n-am putut prin
munca sa-i las o situatie clara, asta a si fost motivul pentru care am
insistat atata sa-i faceti Olimpiei foaia dotala... ar fi avut o casa unde sa se
adaposteasca...As dori sa pot sa mai traiesc cateva saptamani, spre a-i da
un nume.
{Aglae}: Stanica, bolnav-nebolnav, sa faci bine sa nu mai lungesti...ne
rade lumea...Simioane , da-le casa si nu te mai incapatana.

{Stanica}: Uite actul redactat. O semnatura numai, si restul ma priveste

pe mine.{Proaspat , sanatos si cu vlaga , scotand o hartie din buzunar}
{Simion priveste dezorientat}
{Aglae se ridica , pleaca , Simion se ridica pleaca , Stanica priveste
stanga , priveste dreapta , mototoleste actul si pleaca}

Sfarsit