Anul Nou 

este ziua care marchează

începerea următorului an calendaristic.
Stabilirea zilei ca 1 ianuarie să fie data la
care să înceapă anul a fost făcută prin lege
de către Iulius Caesar în anul 46 î. e.n.
Potrivit cu The World Book Encyclopedia
(1984), vol. XIV, p. 237: „Romanii i-au
dedicat această zi (1 ianuarie) lui Ianus,
zeul porților, al intrărilor și al
începuturilor. Numele lunii ianuarie
provine de la Ianus, care avea două fețe,
una îndreptată înainte, iar alta înapoi”
Stabilirea religioasă a datei de 1 ianuarie ca început de an a avut loc pentru
prima dată în 1691, de către Papa Inocențiu al XII-lea. Înainte de această
dată, Crăciunul avea rolul începutului de an nou, în timp ce la multe popoare antice
din emisfera nordică, anul începea la 1 martie.
În liturghia romano-catolică 1 ianuarie reprezintă o octavă de la Crăciun;
astfel, această zi este dedicată Fecioarei Maria. În același timp, în a opta zi de la
naștere sunt amintite în Evanghelie (Luca 2,21) tăierea împrejur și botezul, potrivit
religiei iudaice, a pruncului Iisus — la fel și în bisericile evanghelice. În biserica
ortodoxă, la 1 ianuarie este și ziua Sfântului Vasile, episcop de Cezareea
Cappadociei.
În epoca contemporană, Anul Nou este întâmpinat în noaptea de 31
decembrie spre 1 ianuarie — noaptea de Revelion (din limba franceză: Réveillon,
ceea ce înseamnă aproximativ „trezire”, aici cu sensul de ospăț la miezul nopții) —
cu petarde și artificii; rudelor, prietenilor și cunoștințelor li se fac urări de noroc și
sănătate și se urează „La mulți ani!”.