CERCETARE “ŞCOALA TĂTICILOR”

ABSTRACT
Familia reprezintă nucleul social în care se naşte copilul şi de la care primeşte primele elemente de
educaţie. Ea este “prima şcoală” a copilului şi exercită influenţe şi asupra dezvoltării ulterioare a lui. O
caracteristică importantă a familiei este aceea că oferă stabilitate şi o afectivitate puternică, lucru ce
favorizează învăţarea. În general se spune că într-o familie, mama reprezintă afectul, iar tatăl autoritatea.
Problema care se pune din acest punct de vedere este aceea de a stabili un echilibru şi un mediu
securizant, favorabil dezvoltării armonioase a copilului. Din păcate condiţiile de viaţă ale copiilor din ţara
noastră sunt stresante, părinţii sunt copleşiţi de grija zilei de mâine, de nesiguranţa locurilor de muncă pe
de o parte, iar pe cealaltă parte divorţul, abuzurile şi agresivitatea manifestate asupra copiilor reprezintă
câteva aspecte negative în dezvoltarea normală, firească a copilului. În general, părinţii au o idee clară
despre copiii lor şi despre scopurile educaţiei pe care le-o dau, dar rareori se întreabă ce imagine a lor
înşişi le oferă copiilor şi cum şi-i reprezintă aceştia pe adulţi. Totuşi educaţia nu poate exista decât prin
intermediul schimbului intelectual sau afectiv.
Cuvinte cheie: Şcoala tăticilor, rolul tatălui, activităţi copil- tătic, relaţia tată- copil,comunicare,
exemplu familial, reguli stabilite de parinti, nevoi emoţionale, timp petrecut in preajma copilului
meu.

Coordonatele cercetării
Strategia de cercetare utilizată a avut drept ţintă o dimensiune de investigare, realizată
prin aplicarea de chestionare adresate tăticilor prin care am urmărit să identificăm posibilităţile
de implementare a programului “Scoala Tăticilor”. Ne propunem sa realizam o cercetare pe
aceasta tema “Scoala tăticilor” tocmai din dorinta de a reuşi să ii facem pe tati conştienţi asupra
lucrurilor care se petrec în jurul copiilor lor. Taţi au un rol foarte important în creşterea şi
dezvoltarea armonioasă a copilului deoarece, lucrurile ştiute de aceştia, modul în care îşi pot
petrece timpul liber alături de copii şi felul în care îşi pot pune amprenta asupra educaţiei lor este
unul aparte faţă de al mamei, care se împleteste în mod armonios cu al acesteia în cele mai multe
cazuri. Mulţi dintre tăticii, care nu se implică în creşterea copiilor, nu-şi dau seama de bucuriile
pe care le pierd.
In ziua de azi tăticii fiind mai mult ocupati dedica mai putin timp educatiei copilului. Din acest
fapt, este important ca ei să înveţe ce este cel mai important pentru copiii lor. Grija fata de copil
si increderea acordata reprezinta modalitatea prin care un parinte isi demonstrează iubirea.Tatal
reprezenta pana acum autoritatea,cel are impunea respect si disciplina.Scopul acestei cercetarii
este de-a arata importanta comunicarii dintre tata-copil,afectiunea parentala,valorificarea
timpului petrecut impreuna precum si identificarea nevoilor copilului.Belskey demonstra ca
implicarea taților în viața copiilor este corelată cu o serie de factori contextuali, printre care
satisfacția profesională a acestuia, relația sa cu tatăl său, starea mintală de bine și atitudinile sale
parentale .
Pruett (1993) a remarcat că atat mamele catsi tatii isi arata iubirea in mod diferit. Iubirea taţilor
este caracterizată prin instrumentalitate şi mai multe aşteptări, în timp ce iubirea mamelor este
mai protectivă, mai expresivă şi mai integratoare.
OBIECTIVE
1. Identificarea gradului în care tatăl se implică în educaţia copilului.
2. Analizarea activităţilor în care tatăl se implică în educaţia copilului.
3. Analizarea “bugetului de timp”investit în relaţia tată-copil.
 4. Identificarea gradului de cunoaştere a nevoilor copilului de către tată.
IPOTEZE
1. Dacă tatăl aplică în mod regulat reguli stabilite de comun acord cu copilul atunci acesta
va învăţa să le respecte.
2. Presupunem că tatăl se implică în activităţile de timp liber ale copilului.
3. Cu cât tatăl se implică în activităţile copilului cu atât creste interesul pentru diversele
activitati.
4. Presupunem că tatăl petrece mai mult de 2 ore împreună cu copilul.
5. Cu cât tatăl petrece mai mult timp cu copilul cu atât va identifica principalele nevoi ale
copilului, specifice vârstei.

Metode şi instrumente de investigare

Pentru strângerea rezultatelor în vederea atingerii obiectivelor propuse şi a testării ipotezei,
am utilizat metoda anchetei pe bază de chestionar. Instrumentul de investigare folosit este
chestionarul adresat taţilor .
Prin intermediul întrebărilor :Atunci când vă jucaţi împreună cu copilul dumneavoastră
stabiliţi anumite reguli?;În ce măsură se stabilesc reguli în activităţile desfăşurate cu copilul?
sunt vizate variabilele ipotezei întâi referitoare la stabilirea regulilor şi la învăţarea respectării
acestora.
Variabila ipotezei urmatoare şi anume implicarea taţilor în activităţile copilului este
reprezentată de întrebările: Ce îmi place să fac împreună cu copilul meu?; Dacă copilul dvs ar
putea să petreacă o zi întreagă cu dvs şi să facă orice îi place , cum ar fi această zi?
Cea de-a treia ipoteză reprezentată de variabilele referitoare la implicarea taţilor în diferite
activităţi ale copilului precum şi creşterea interesului pentru diverse activităţi, sunt evidenţiate
prin intermediul întrebărilor: În ce activităţi ale copilului vă implicaţi mai mult?;Atunci când
copilul dumneavoastră greşeşte obişnuiţi să îi atrageţi atenţia?
Cu ajutorul întrebării: Cât timp petreceţi cu copilul?putem analiza variabila în care este
sugerat timpul petrecut împreună cu copilul.
Ultima ipoteză care are în vedere variabilele referitoare la timpul petrecut cu copilul precum şi
identificarea nevoilor copilului este reprezentată de întrebările: Care consideraţi că sunt nevoile
copilului dumneavoastră pe plan emoţional?; Nevoile copilului meu sunt( ierarhizati prioritatile
privind nevoile copilului dvs pornind cu cifra 1 pentru cea mai importantă şi cu 4 ultima dintre
ele).

Descrierea lotului de subiecti

Populaţia „ţintă” vizată de investigaţia noastră este reprezentată de tătici. Subiecţii aleşi provin
din medii de viaţă diferite (rural şi urban), au vârste şi profesii diferite.Lotul cercetării este
alcătuit din 25 de subiecţi dintre care: 76 % dintre taţi provin din mediul urban , iar 24% din
mediul rural.
Rezultatele cercetării
 Prima ipoteza formulată a fost reprezentată de: Dacă tatăl aplică în mod regulat reguli
stabilite de comun acord cu copilul atunci acesta va învăţa să le respecte.
Analizând frecvenţa răspunsurilor date la întrebarile conţinute în chestionar:
Atunci când vă jucaţi împreună cu copilul dumneavoastră stabiliţi anumite reguli?
În ce măsură se stabilesc reguli în activităţile desfăşurate cu copilul?
 In foarte DA
mare masura 8%
4% In mare NU
8% masura
20% 40% Cateodata

In mica
28% masura
Niciodata 92%

Fig 1- Răspunsurile subiectilor cu privire la masura in care Fig 2- Răspunsurile subiectilor cu privire stabilirea unor reguli
se stabilesc reguli in activitatile desfasurate cu copilul in timpul jocului

Din răspunsurile date de către tătici pentru întrebările legate de aplicarea regulilor în timpul
activităţilor desfăşurate cu copii, a rezultat faptul că tăticii apelează la reguli atunci când se joacă
cu cei mici. În fig 1, observăm că cel mai mare procent este de 40% referindu-se la aplicarea
regulilor în ceea mai mare măsură atunci când tătici desfăşoară activităţi cu copii. La polul opus,
procentul cel mai mic, de 4%, semnifică faptul că acei tătici nu stabilesc niciodată reguli în ceea
ce priveşte comportamentul copiilor lor.

În educaţia unui copil trebuie stabilite anumite reguli încă de la început, pentru ca mai apoi
copilul să conştientizeze lucrurile pe care le-a facut. Trebuie să stabilim nişte reguli clare de
comportament (pentru a evita situaţiile periculoase, pentru a nu cădea în ridicol faţă de alte
persoane) atât în casă cât şi pe stradă. Adică nişte reguli minime de civilizaţie şi bun simţ. Să-i
explicăm copilului de ce nu are voie să se comporte aşa într-o situaţie, să folosim cuvinte pe
înţelesul lui, să-l motivăm să aibă un comportament decent.

 A doua ipoteză formulată a fost aceea că: Presupunem că tatăl se implică în activităţile
de timp liber ale copilului.
Analizând frecvenţa răspunsurilor date la întrebările conţinute în chestionar:
Ce îmi place să fac împreună cu copilul meu?
Dacă copilul dvs ar putea să petreacă o zi întreagă cu dvs şi să facă orice îi place , cum ar fi
această zi?
Fig 3- Raspunsurile subiectilor cu privire la descrierea Fig4- Raspunsurile subiectilor cu privire la ce ii place sa faca in
unei zile intregi petrecute impreuna cu copilul sau timpul liber cu copilul sau

Analizând graficele de mai sus observăm că majoritatea tăticilor se implică în activităţi

împreuna cu copilul, iar 36 % dintre subiecţii chestionaţi afirmă faptul că aceste zile petrecute
împreuna cu copilul sunt deosebite.
Din graficul de mai sus (fig 4) reiese ca majoritatea taticilor (40% dintre aceştia) preferă ca în
timpul liber să se plimbe cu copilul său, 32% dintre aceştia preferă ca în timpul liber să se joace
împreună cu copilul său, jocul fiind şi activitatea preferată a copiilor, 16% preferă să ia masa
împreună cu copiii, iar restul de 4 % preferă să comunice în timpul liber cu copilul său, ceea ce
arată necesitatea implementarii unui astfel de program pentru tătici, pe care să îi învăţăm să
comunice mai mult cu proprii lor copii.

 A treia ipoteză formulată a fost aceea că: Cu cât tatăl se implică în activităţile copilului
cu atât creste interesul pentru diversele activitati.

Analizănd frecvenţa răspunsurilor date la întrebările conţinute în chestionar:

În ce activităţi ale copilului vă implicaţi mai mult?
Atunci când copilul dumneavoastră greşeşte obişnuiţi să îi atrageţi atenţia?

Fig 5- Raspunsurile subiectilor cu privire la felul activitatilor Fig 6- Raspunsurile subiectilor cu privire la atragerea atentiei in
in care se implica cazul in care copilul greseste

Din figura 5 observăm că tăticii se implică cel mai adesea în activităţi gospodăreşti(44%),32%
dintre aceştia se implică în activităţi educaţionale împreună cu copiii lor şi mai puţin se implică
în activităţile de recreere(24%). În figura 6 observăm faptul că 96 % dintre tătici le atrag atenţia
copiilor în cazul în care aceştia greşesc, iar acest lucru denotă faptul că tăticilor le pasă şi se
implică în educaţia copilului

 A patra ipoteză formulată a fost aceea că: Presupunem că tatăl petrece mai mult de 2 ore
împreună cu copilul.
Analizând frecvenţa răspunsurilor date la întrebările conţinute în chestionar:
 Cât timp petreceţi cu copilul?
Mai putin de 2 Fig 7- Raspunsurile subictilor cu privire la durata
ore petrecuta pe zi impreuna cu copilul
Intre 2- 3 ore
Timpul petrecut împreună apropie şi dă
16% 20% Intre3-4 ore posibilitatea părinţilor să discute cu copiii lor despre
problemele cu care se confrunta cei mici, dezvoltând
Mai mult de 4
ore astfel în personalitatea micuţului valorile pe care
28% părintele ar vrea sa i le transmită. După cum observăm
36% în graficul alăturat 36 % dintre subiectii chestionaţi
petrec împreuna cu copilul între 2- 3 ore, 28% între 3-
4 ore , 20 % mai puţin de 2 ore, iar cu un procent de
16 % sunt tăticii care petrec mai mult de 4 ore cu
copilul.

 A cincia ipoteză formulată a fost aceea că: Cu cât tatăl petrece mai mult timp cu copilul
cu atât va identifica principalele nevoi ale copilului, specifice vârstei.
Analizând frecventţa răspunsurilor date la întrebările conţinute în chestionar:
Care consideraţi că sunt nevoile copilului dumneavoastră pe plan emoţional?
Nevoile copilului meu sunt( ierarhizati prioritatile privind nevoile copilului dvs pornind cu cifra
1 pentru cea mai importantă şi cu 4 ultima dintre ele)

Fig 8- Raspunsurile subiectilor cu privire Fig 9- Raspunsurile subiectilor cu privire la nevoile copiilor
la nevoile copilului pe plan emotional

La întrebarea care se referă la nevoile copilului pe plan emoţional, tăticii au avut răspunsuri
variate, astfel având un procentaj de 32% pentru cei care cred că în primul rând copii au nevoie
de iubire, 28% pentru o mai mare nevoie de îngrijire, 20% pentru nevoia de ocrotire, 12% pentru
protecţie, iar restul de 8% pentru nevoia de afecţiune. Nu se poate spune că răspunsurile oferite
au fost greşite dar combinând aceste răspunsuri cu cele de la întrebarea despre principalele nevoi
ale copiilor, putem să spunem că televizorul şi calculatorul nu sunt obiectele ideale pentru
petrecerea timpului liber al copilului, însă nu trebuie privite ca nişte accesorii malefice.
Observăm că 40% din cei chestionaţi cred ca statul la calculator este una dintre nevoile
principale ale copilului ceea ce nu este însă şi corect, iar procentajul cel mai mic de 12% este cel
ce exprimă nevoia copilului de a petrece timp mai mult cu părinţii. În urma acestor două întrebări
realizăm nevoia pentru un program de formare asupra tăticilor.

Concluzii
Cercetarea a urmărit să arate importanţa implementarii unui program adresat taticilor intitulat ”
Scoala taticilor”. Prezenţa tatălui are un impact pozitiv pe multe planuri deoarece copiii care
cresc având tatăl alături au mai puţine probleme de comportament.
Cercetarea a demonstrat felul in care un tata contribuie la dezvoltarea armonioasa a copilului
sau. Activitatile desfasurate impreuna cu copilul,timpul alocat pentru acesta,existenta unor
reguli,cunoasterea nevoilor copilului. Datele înregistrate din chestionar confirmă în totalitate
ipotezele cercetarii, relevând rolul important al tatalui in dezvoltarea armonioasa a copilului.
O limită în cadrul acestei cercetări o constituie numărul mic de parinti care au făcut parte din
cercetare. Acest aspect pune sub semnul probabilităţii rezultatele cercetării din perspectiva
nivelul de generalizare pe care am dorit să-l dau concluziilor studiului efectuat.
Ca deschideri ale lucrări am putea sugera un program numit Şcoala tăticilor, care să se
desfăşoare pe o perioadă de 8 săptămâni, unde în fiecre săptămână să avem cate un subiect major
de discuţie, legat de necesităţile dar şi dorinţele taticilor rezultate în urma aplicării
chestionarului.
Pentru primele două săptămâni sugerăm temele “Ştiu să stabilesc reguli atunci când mă joc cu
copilul meu!” şi”Îl iubesc, dar îl educ corect!”, care au legătură direct cu faptul că tăticii au
nevoie de exemple concrete pentru a putea stabili ei înşişi reguli în educaţia propriilor copii.
În săptămânile trei şi patru sugerăm temele “Regândeşte-ţi viaţa – o zi pe săptămână cu copilul
tău!“ şi „Fă ceva spontan – o excursie, o plimbare în parc, neprogramate”. Aceste două teme îi
ajută pe tătici să îşi reorganizeze priorităţile şi să conştinetizeze faptul că timpul liber petrecut în
preajma propriului copil este mai preţios decât orice bun material.
Pentru săptămânile cinci şi şase ca teme de dezbatere pot fi „Îl ajut pe copilul meu la temele de
acasă” şi “Pregătesc masa împreună cu copilul meu”. Aceste teme se referă la activităţile
desfăşurate în compania copilului care sunt benefice pentru educaţia lui, deoarece în acele
momente putem fi un exemplu pozitiv pentru acesta.
Săptămânile şapte şi opt vor fi dedicate temelor care se referă la nevoile copilului şi cum poate
contribui tatăl la acestea. Ca sugesti de teme pot fi “Vorbeşte cu copilul tău. Află ce face, cum se
simte.” şi “Nevoile copilului meu sunt…”
La finalul programului propunem o zi împreună cu toţi tătici (implicaţi în program) şi copii
acestora, o zi plină de jocuri atât pentru cei mici cât şi pentru tătici unde putem face o observare
asupra comportamentului dintre tătic şi copil.

BIBLIOGRAFIE
 Emilian Grecu, Cresterea si educarea copilului - Ghid practic pentru parinti, Ed. Stefan,
Bucuresti, 2012.
 Gail Reichlin, Caroline Winkler, Ghid de buzunar pentru parinti, Ed. Curtea Veche,
Bucuresti, 2011.
 Larisa Zalunina, Sfaturi utile pentru parinti, Ed. EuroPress Group, Bucuresti, 2008.
 Lise Bourbeau, Despre relaţiile părinţi-copii, Ed. Ascendent, Bucuresti, 2009.
 Stanley Shapiro, Karen Skinulis, Cum devenim parinti mai buni. Ghid practice, Ed.
Humanitas, Bucuresti, 2012.

WEBOGRAFIE
 http://www.prescolar.edu.md/public/104/ro/RolulTatilor.pdf