Seminar

Algebră liniară

1 Forme biliniare şi forme pătratice

Fie V un K–spaţiu vectorial n–dimensional.
Definiţia 1. O aplicaţie g : V × V → K se numeşte formă biliniară pe V dacă satisface condiţiile:
(i) g (αx + βy, z) = αg (x, z) + βg (y, z), ∀α, β ∈ K, ∀x, y, z ∈ V (i.e., g este operator liniar ı̂n raport cu primul argument),
(ii) g (x, αy + βz) = αg (x, y) + βg (x, z), ∀α, β ∈ K, ∀x, y, z ∈ V (i.e., g este operator liniar ı̂n raport cu al doilea
argument).
Vom nota cu L2 (V ) = {g : V × V → K : g este formă biliniară} .
Propoziţia 1. Mulţimea L2 (V ) este un spaţiu vectorial peste K, numit spaţiul vectorial al formelor biliniare definite pe
K–spaţiul vectorial V.
Fie B = {e1 , e2 , ..., en } o bază ı̂n V . Fie g ∈ L2 (V ) şi x, y ∈ V cu descompunerea
n
X n
X
x = x1 e1 + · · · + xn en = xi ei , y = y1 e1 + · · · + yn en = yj ej .
i=1 j=1

Atunci vom obţine

 
Xn n
X n X
X n n
n X

X
g (x, y) = g  xi ei , yj ej = (din liniaritate) =
 xi yj g ei , ej = xi yj aij , (1)
i=1 j=1 i=1 j=1 i=1 j=1

unde aij := g ei , ej .
Expresia (1) reprezintă expresia ı̂n coordonate a formei biliniare g ı̂n raport cu baza B. Vom nota cu A =
(aij )i,j∈1,n ∈ Mn (K) numită matricea coordonatelor formei biliniare g ı̂n raport cu baza B. Astfel, folosind (1),
obţinem expresia matriceală a formei biliniare g ı̂n raport cu baza B

g (x, y) = X t · A · Y,

unde X, Y reprezintă matricile coloană ale vectorilor x şi y ı̂n baza B.

Corolarul 1. Se poate arăta dimensiunea spaţiului vectorial L2 (V ) este dim L2 (V ) = dim Mn (K) = n2 .
Prezentăm ı̂n continuare cum se schimbă matricea A la o schimbare de baze. Fie B = {f1 , ..., fn } o nouă bază ı̂n V
S Pn
cu S = (sij )i,j∈1,n matricea schimbării de baze, B −−→ B. Atunci fj = i=1 sij ei şi, notând A = (aij )i,j∈1,n ∈ Mn (K),
unde aij = g(fi , fj ), obţinem
 
n
X n
X n X
X n n X
X n
aij = g(fi , fj ) = g  ski ek , slj el  = ski slj A (ek , el ) = ski slj akl , i, j ∈ 1, n.
k=1 l=1 k=1 l=1 k=1 l=1

Deci, sub formă matriceală obţinem următoarea formulă matriceală de schimbare a coordonatelor la schimbare
de baze
A = S t · A · S. (2)
Prin definiţie, rangul unei forme biliniare este rangul matricii sale ı̂ntr-o bază oarecare a lui V (menţionăm că matricea
S este nesingulară şi, din relaţia (2), deducem că rangul matricei A este egal cu rangul matricei A, deci rangul matricei
formei este invariant la schimbări de baze).
Definiţia 2. O formă biliniară se numeşte nedegenerată dacă rangul ei coincide cu dimensiunea n a spaţiului V (şi
degenerată caz contrar).
Definiţia 3. O formă biliniară g se numeşte simetrică dacă g (x, y) = g (y, x), pentru orice x, y ∈ V.
Se poate arăta că:
Propoziţia 2. O formă biliniară g este simetrică dacă şi numai dacă există o bază a lui V ı̂n raport cu care matricea
formei este simetrică.
1.1 Forme pătratice. Definiţii, proprietăţi generale
Fie V un K–spaţiu vectorial n–dimensional.
Definiţia 4. O aplicaţie Q : V → K se numeşte formă pătratică pe V dacă există o formă biliniară simetrică g ∈ L2 (V )
astfel ı̂ncât
Q (x) = g (x, x) , ∀x ∈ V. (3)
Propoziţia 3. Mulţimea tuturor formelor pătratice Q : V → K este un spaţiu vectorial peste K.
Propoziţia 4. Dacă Q este o formă pătratică atunci forma biliniară simetrică g de la care provine este unic determinată.

PnFie B = {e1 , e2 , ..., en } o bază ı̂n V . Fie Q o formă pătratică şi x ∈ V dat de descompunerea x = x1 e1 + · · · + xn en =
i=1 xi ei . Atunci vom obţine
 
Xn n
X n X
X n n X
n

X
Q (x) = g  xi ei , xj ej  = xi xj g ei , ej = xi xj aij .
i=1 j=1 i=1 j=1 i=1 j=1

Expresia precedentă reprezintă expresia ı̂n coordonate a formei pătratice Q ı̂n raport cu baza B. Folosind
matricea A obţinem şi expresia matriceală a formei pătratice Q ı̂n raport cu baza B

Q (x) = X t · A · X,

unde X reprezintă matricea coloană a vectorului x ı̂n baza B.

Definiţia 5. Matricea unei forme pătratice Q este prin definiţie matricea A a formei biliniare asociate iar rangul unei
forme pătratice este rangul acestei matrice.
Definiţia 6. O formă pătratică se numeşte nedegenerată dacă rangul ei coincide cu dimensiunea n a spaţiului V .
2 2
Exerciţiul 1. Fie forma pătratică Q (x) = Q (x1 , x2 , x3 ) = (x1 ) + (x2 ) + 2x1 x2 + 4x1 x3 + 6x2 x3 . Forma biliniară
asociată lui Q se obţine prin dedublare. Mai precis, urmăm următoarele asocieri:
2
(xi ) = xi xi xi yi ,
1 1 1 1 (4)
xi xj = xi xj + xi xj xi yj + xj yi .
2 2 2 2
Deci avem
2 2
Q (x) = Q (x1 , x2 , x3 ) = (x1 ) + (x2 ) + 2x1 x2 + 2 · 2x1 x3 + 3 · 2x2 x3
şi prin dedublare obţinem

g (x, y) = g (x1 , x2 , x3 , y1 , y2 , y3 ) = x1 y1 + x2 y2 + x1 y2 + y1 x2 + 2x1 y3 + 2y1 x3 + 3x2 y3 + 3y2 x3

= x1 y1 + x2 y2 + x1 y2 + x2 y1 + 2x1 y3 + 2x3 y1 + 3x2 y3 + 3x3 y2 .


Se vor calcula g ei , ej şi vom obţinea matricea A a coordonatelor lui Q ı̂n raport cu baza canonică
 
1 1 2
A= 1 1 3 
2 3 0

Se va determina rangul matricii şi se va obţine rangQ = rangA = 3.

Exerciţii
Exerciţiul 2. Să se studieze dacă aplicaţiile de mai jos sunt forme biliniare. În caz afirmativ să se precizeze dacă sunt
simetrice sau nu şi să se determine matricea formei g ı̂n raport cu baza canonică:
(a) g : R2 × R2 → R, g (x, y) = x1 y1 − x1 y2 − x2 y1 + 2x2 y2 , ∀x, y ∈ R2 ;
(b) g : R3 × R3 → R, g (x, y) = x1 y2 − x2 y1 + x1 y3 − x3 y1 + 1, ∀x, y ∈ R3 ;
(c) g : R4 × R4 → R, g (x, y) = 2x1 y1 + x2 y1 + x2 y2 + 3x3 y3 + x4 y1 + x4 y4 , ∀x, y ∈ R4 ;
Exerciţiul 3. Se dă forma biliniară g : R4 × R4 → R, g (x, y) = x1 y2 − x2 y1 + x1 y3 − x3 y1 + x1 y4 + x2 y3 − x3 y2 + x2 y4 −
x4 y2 + x3 y4 − x4 y3 , ∀x, y ∈ R4 . Să se precizeze dacă forma biliniară g este sau nu simetrică şi să se determine matricea
formei g ı̂n raport cu baza canonică.

2
Exerciţiul 4. Determinaţi matricile asociate următoarelor forme biliniare. Stabiliţi cărei forme ı̂i putem asocia forma
pătratică. Scrieţi formele pătratice Q : R3 → R asociate (unde este posibil) şi stabiliţi dacă sunt degenerate sau nedege-
nerate.
1. g(x, y) = x1 y1 + x1 y2 + x2 y1 − 3x2 y2 + 3x2 y3 + 3x3 y2 .
2. g(x, y) = x1 y1 + 12 x1 y3 + x2 y2 − 32 x2 y3 + 12 x3 y1 − 32 x3 y2 − 2x3 y3 .

3. g(x, y) = 21 x1 y2 − x1 y3 + 12 x2 y1 + 2x2 y3 − x3 y1 + 2x3 y2 .

Exerciţiul 5. Să se precizeze dacă există o formă pătratică Q : R3 → R căreia să-i corespundă ı̂n baza uzuală matricea. În
caz afirmativ scrieţi forma biliniară din care provine respectiva formă pătratică.
   
1 4 −1 1 2 1
A= 4 2 0 , B =  1 0 2 
−1 0 3 −1 2 0

2 Forma canonică a unei forme pătratice

Fie V un K–spaţiu vectorial n–dimensional.

Definiţia 7. Spunem că forma pătratică Q este redusă la forma canonică, dacă s-a găsit o bază B̄ = {f1 , ..., fn } a lui V ,
ı̂n raport cu care expresia ı̂n coordonate a lui Q este
2 2 2
Q (x) = λ1 (y1 ) + λ2 (y2 ) + · · · + λn (yn ) , (5)

unde λ1 , ..., λn ∈ K nu sunt, ı̂n mod necesar, toţi nenuli iar

x = x1 e1 + x2 e2 + · · · + xn en (descompunerea ı̂n baza B)

= y1 f1 + y2 f2 + · · · + yn fn (descompunerea ı̂n baza B̄).

Definiţia 8. O formă pătratică Q se numeşte pozitiv definită dacă toţi cei n coeficienţi sunt strict pozitivi.
Forma pătratică Q se numeşte negativ definită dacă toţi cei n coeficienţi sunt strict negativi.
Forma pătratică Q se numeşte nedefinită dacă există şi coeficienţi strict pozitivi şi coeficienţi strict negativi.

Problema este dacă există baze B̄ ı̂n raport cu care expresia unei forme pătratice să fie de forma canonică (5).
Răspunsul este dat de următoarele trei metode: metoda lui Gauss, metoda lui Jacobi şi metoda transformărilor
ortogonale. Prezentăm, fără demonstraţie, aceste rezultate, metodele fiind aplicate ı̂n câteva exemple ulterioare.
Teorema 1 (Metoda lui Gauss). Fie Q o forma pătratică. Atunci există cel puţin o bază B̄ a lui V şi corespunzător
acesteia există scalarii λ1 , ..., λn , ı̂n raport cu care expresia ı̂n coordonate a lui Q are forma canonică (5).

Observaţia 1. Demonstraţia teoremei lui Gauss ne oferă şi algoritmul practic de reducere la forma canonică a unei forme
pătratice Q, precum şi modul de determinare al bazei B̄. Astfel, conform demonstraţiei teoremei, avem următoarele
situaţii:
2
1. dacă forma pătratică conţine cel puţin un pătrat (xi ) , atunci grupăm toţi termenii care conţin termenul xi şi formăm
2
un pătrat perfect folosind identitatea (a ± b) = a2 ± 2ab + b2 ;
2. dacă forma pătratică nu conţine nici un pătrat dar apare termenul xi xj , atunci facem schimbarea de variabilă


 xi = yi − yj

xj = yi + yj


xk = yk , ∀k 6= i, j.


2
2
Prin ı̂nlocuirea ı̂n formă pătratică, vor apărea pătratele (yi ) şi yj , deci suntem ı̂n primul caz.
Exerciţiul 6. Se dă forma pătratică
2 2 2
Q : R3 → R, Q (x) = 5 (x1 ) + 6 (x2 ) + 4 (x3 ) − 4x1 x2 − 4x1 x3 , ∀x ∈ R3 .

Să se scrie forma biliniară simetrică din care provine Q şi să se determine matricea formei pătratice ı̂n raport cu baza
canonică şi să se calculeze rangul formei.
De asemenea, să se aducă forma pătratică la forma canonică prin metoda lui Gauss.

3
 Rezolvare:
Forma biliniară asociată se scrie folosind tehnica de dedublare şi obţinem
1 1
g (x, y) = 5x1 y1 + 6x2 y2 + 4x3 y3 − 4 (x1 y2 + x2 y1 ) − 4 (x1 y3 + x3 y1 )
2 2
= 5x1 y1 + 6x2 y2 + 4x3 y3 − 2x1 y2 − 2x2 y1 − 2x1 y3 − 2x3 y1 , ∀x, y ∈ R3 .

Prin definiţie,
Q (x) = X t · A · X,
unde X este matricea coloană
a coordonatelor lui x, iar A este matricea formei biliniare simetrice corespunzătoare g.
Calculând aij = g ei , ej obţinem matricea
 
5 −2 −2
A =  −2 6 0 
−2 0 4

deci    
5 −2 −2 y1
Q (x) = X t · A · X =


x1 x2 x3 ·  −2 6 0  ·  y2  .
−2 0 4 y3
Rangul formei va fi atunci rangQ =rangg = rangA = 3, adică forma biliniară (şi cea pătratică) este nedegenerată.
2
Aducem acum forma pătratică la forma canonică. În cazul nostru, apare pătratul 5 (x1 ) şi termenii x1 x2 , x1 x3 . Apare
2
şi pătratul 6 (x2 ) şi apoi x1 x2 . Alegem, pentru simplitate, să plecăm de la termenul x2 şi deci grupăm toţi termenii care
conţin termenul x2 şi formăm un pătrat perfect
 
2 2 2
Q (x) = 6 (x2 ) − 4x1 x2 + 5 (x1 ) + 4 (x3 ) − 4x1 x3
1 2

2 2
= (6x2 ) − 24x1 x2 + 5 (x1 ) + 4 (x3 ) − 4x1 x3
6
1 2 1 2 2 2
= (6x2 − 2x1 ) − (2x1 ) + 5 (x1 ) + 4 (x3 ) − 4x1 x3
6 6
1 2

2
 13
2
= (6x2 − 2x1 ) + 4 (x3 ) − 4x1 x3 + (x1 )
6 3
13 2 2
= (putem pleca şi de la (x1 ) , dar pentru simplitatea calculelor plecăm de la 4 (x3 ) )
3
1 2 1 2
 13
2
= (6x2 − 2x1 ) + (4x3 ) − 16x1 x3 + (x1 )
6 4 3
1 2 1 2 1 2 13 2
= (6x2 − 2x1 ) + (4x3 − 2x1 ) − (2x1 ) + (x1 )
6 4 4 3
1 2 1 2 10 2
= (6x2 − 2x1 ) + (4x3 − 2x1 ) + (x1 )
6 4 3
1 2 1 2 10 2
= (y1 ) + (y2 ) + (y3 ) ,
6 4 3
unde 

 y1 = −2x1 + 6x2

y2 = −2x1 + 4x3 (6)


y3 = x1 .


Deoarece toţi coeficienţii 1/6, 3/13 şi 40/13 sunt strict pozitivi, deducem că forma pătratică dată este pozitiv definită.
Să determinăm ı̂n continuare baza B̄ ı̂n raport cu care forma pătratică Q are forma canonică de mai sus.
Rezolvăm sistemul de mai sus astfel ı̂ncât să determinăm coordonatel xi ı̂n raport de coordonatele yj . Vom obţine

 x1 = y3




 1 1
x2 = y1 + y3
 6 3
1 1



 x3 = y2 + y3 .

4 2

4
deci
X = SY ⇔ Y = S −1 X,
unde  
0 0 1
S =  1/6 0 1/3  .
0 1/4 1/2
 
−2 6 0
Evident puteam citi şi direct din (6) matricea S −1 =  −2 0 4 .
1 0 0
Dar, prin definiţie, matricea S este matricea schimbării de baze de la Bc la baza B̄ = {f1 , f2 , f3 } ı̂n raport cu care
2 2 2
forma pătratică Q are forma canonică Q (x) = 61 (y1 ) + 41 (y2 ) + 10 3
(y3 ) .


Deci citim coordonatele din matricea S şi obţinem f1 = 0, 1/6, 0 , f2 = 0, 0, 1/4 , f3 = 1, 1/3, 1/2 . 
λ1 0 0
Evident, din forma canonică, citim că forma pătratică are ı̂n raport cu această nouă bază matricea Ā =  0 λ2 0  .
0 0 λ3
Într-adevăr, conform formulei de schimbare a matricei A la schimbare de baze,
 t   
0 0 1 5 −2 −2 0 0 1
t
Ā = S AS =  1/6 0 1/3   −2 6 0   1/6 0 1/3 
0 1/4 1/2 −2 0 4 0 1/4 1/2
    
−1/3 1 0 0 0 1 1/6 0 0
=  −1/2 0 1   1/6 0 1/3  =  0 1/4 0 .
10/3 0 0 0 1/4 1/2 0 0 10/3

Teorema 2 (Metoda lui Jacobi). Fie Q o forma pătratică astfel ı̂ncât rangQ = n. Atunci există o bază B a lui V ı̂n
care determinanţii  
 
 a11
 a12 · · · a1n 
 a11 a12   a a22 · · · a2n 
∆0 = 1, ∆1 = a11 , ∆2 = 
  , . . . , ∆n =  21
a21 a22   ··· · · · · · · · · · 
 an1 an2 · · · ann 
sunt toţi nenuli, şi există o bază B̄ = {f1 , ..., fn } a lui V ı̂n raport cu care expresia ı̂n coordonate a lui h are forma
canonică
∆0 2 ∆1 2 ∆n−1 2
Q (x) = (y1 ) + (y2 ) + · · · + (yn ) ,
∆1 ∆2 ∆n
Pn
unde x = yi fi .
i=1

Observaţia 2. Prezentăm ı̂n continuare tehnica concretă de găsire a bazei B̄ = {f1 , f2 , f3 } (am luat, pentru simplitatea
expunerii n = 3) ı̂n raport cu care are loc scrierea canonică a lui Q. Vom considera că relaţiile de legătură dintre fi şi ej
sunt următoarele: 

 f1 = c11 e1

f2 = c21 e1 + c22 e2


f3 = c31 e1 + c32 e2 + c33 e3 .


Calculul coeficienţilor cij se face impunând condiţiile suplimentare

(
1, dacă i = j,
g(fi , ej ) = δ ij :=
6 j
0, dacă i =

Obţinem astfel sistemele

g(f1 , e1 ) = 1 ⇔ g(c11 e1 , e1 ) = c11 g(e1 , e1 ) = c11 a11 = 1, (7)
şi ( ( (
g(f2 , e1 ) = 0, g(c21 e1 + c22 e2 , e1 ) = 0, c21 g(e1 , e1 ) + c22 g(e2 , e1 ) = 0,
⇔ ⇔
g(f2 , e2 ) = 1 g(c21 e1 + c22 e2 , e2 ) = 1 c21 g(e1 , e2 ) + c22 g(e2 , e2 ) = 1
( (8)
c21 a11 + c22 a21 = 0,
⇔
c21 a12 + c22 a22 = 1

5
şi respectiv
 

 g(f3 , e1 ) = 0, 
 g(c31 e1 + c32 e2 + c33 e3 , e1 ) = 0,
 
g(f3 , e2 ) = 0, ⇔ g(c31 e1 + c32 e2 + c33 e3 , e2 ) = 0,

 

g(f3 , e3 ) = 1 g(c31 e1 + c32 e2 + c33 e3 , e3 ) = 1
 
  (9)

 c31 g(e1 , e1 ) + c32 g(e2 , e1 ) + c33 g(e3 , e1 ) = 0, 
 c31 a11 + c32 a21 + c33 a31 = 0,
 
⇔ c31 g(e1 , e2 ) + c32 g(e2 , e2 ) + c33 g(e3 , e2 ) = 0, ⇔ c31 a12 + c32 a22 + c33 a32 = 0,

 

c31 g(e1 , e3 ) + c32 g(e2 , e3 ) + c33 g(e3 , e3 ) = 1 c31 a13 + c32 a23 + c33 a33 = 1
 

unde  
a11 a12 a13
A =  a21 a22 a23  .
a31 a32 a33
Exerciţiul 7. Se dă forma pătratică Q de la Exerciţiul 12. Să se aducă forma pătratică Q la forma canonică prin metoda
lui Jacobi.
Rezolvare:
Matricea formei pătratice este  
5 −2 −2
A =  −2 6 0 .
−2 0 4
Calculăm determinanţii
 
   5 −2 −2 
 5 −2  
∆0 = 1, ∆1 = 5, ∆2 =  = 26, ∆3 =  −2 6 0  = 80.
−2 6   −2 0 4 

Deci forma canonică va fi

1 2 5 2 13 2
Q (x) = (y1 ) + (y2 ) + (y3 ) .
5 26 40
Pentru a determina baza B̄ = {f1 , f2 , f3 } ı̂n care are loc această scriere canonică a lui Q, considerăm că relaţiile de
legătură dintre fi şi ej sunt următoarele:

 f1 = c11 e1


f2 = c21 e1 + c22 e2


f3 = c31 e1 + c32 e2 + c33 e3 .


Calculul coeficienţilor cij se face impunând condiţiile suplimentare

(
1, dacă i = j,
g(fi , ej ) = δ ij :=
6 j
0, dacă i =

În cazul nostru sistemel (7–9)de mai sus devin, ı̂n particular,

5c11 = 1 ⇔ c11 = 1/5

şi (
5c21 − 2c22 = 0,
⇔ c21 = 1/13, c22 = 5/26
−2c21 + 6c22 = 1
şi respectiv 

 5c31 − 2c32 − 2c33 = 0,

−2c31 + 6c32 = 0, ⇔ c31 = 3/20, c32 = 1/20, c33 = 13/40.


−2c31 + 4c33 = 1


6
Prin urmare noua bază ı̂n raport cu care Q are forma canonică este

 1

 f1 = e1



 5
1 5

f2 = e1 + e2


 13 26

 3 1 13
 f3 = e1 + e2 + e3 .


20 20 40

Citim matricea schimbării de baze  

1/5 1/13 3/20
S =  0 5/26 1/20  .
0 0 13/40
Calculăm  
5 −2 −2
S −1 = 0 26/5 −4/5 
0 0 40/13
Deoarece legătura dintre cele două tipuri de coordonate (ı̂n funcţia de baza ı̂n care se face descompunerea) este

X = SY ⇔ Y = S −1 X,

deducem că     
x1 1/5 1/13 3/20 y1
 x2  =  0 5/26 1/20   y2 
x3 0 0 13/40 y3
sau echivalent     
y1 5 −2 −2 x1
 y2  =  0 26/5 −4/5   x2  .
y3 0 0 40/13 x3
Deci 



1
x1 = 51 y1 + 13 y2 + 3
20 y3

5 1
x2 = 26 y2 + 20 y3


 x3 = 13 y3

40

sau echivalent 


 y1 = 5x1 − 2x2 − 2x3

y2 = 26 1
5 x2 + 20 y3


 y3 = 13 y3

40

3 Exerciţii
1. Să se studieze dacă aplicaţiile de mai jos sunt forme biliniare. În caz afirmativ să se precizeze dacă sunt simetrice
sau nu şi să se determine matricea formei g ı̂n raport cu baza canonică.
(a) g : R3 × R3 → R, g (x, y) = x1 y2 − x2 y1 + x1 y3 − x3 y1 + 1, ∀x, y ∈ R3 ;
(b) g : R2 × R2 → R, g (x, y) = x1 y1 − x1 y2 − x2 y1 + 2x2 y2 , ∀x, y ∈ R2 ;
(c) g : R4 × R4 → R, g (x, y) = 2x1 y1 + x2 y1 + x2 y2 + 3x3 y3 + x4 y1 + x4 y4 , ∀x, y ∈ R4 ;
(d) g : R4 × R4 → R, g (x, y) = x1 y2 + x2 y3 + x3 y4 + x2 y1 + x3 y2 + x4 y3 , ∀x, y ∈ R4 .

Rezolvare:

(a) Folosind definiţia, trebuie deci să verificăm condiţiile

g (αx + βy, z) = αg (x, z) + βg (y, z)

(10)
g (x, αy + βz) = αg (x, y) + βg (x, z) , ∀α, β ∈ R, ∀x, y, z ∈ R3 .

7
Deoarece αx + βy = (αx1 + βy1 , αx2 + βy2 , αx3 + βy3 ), obţinem că
g (αx + βy, z) = (αx1 + βy1 ) z2 − (αx2 + βy2 ) z1 + (αx1 + βy1 ) z3 − (αx3 + βy3 ) z1 + 1
= αx1 z2 + βy1 z2 − αx2 z1 − βy2 z1 + αx1 z3 + βy1 z3 − αx3 z1 − βy3 z1 + 1
= α (x1 z2 − x2 z1 + x1 z3 − x3 z1 ) + β (y1 z2 − y2 z1 + y1 z3 − y3 z1 ) + 1.
Pe de altă parte,
αg (x, z) + βA (y, z) = α (x1 z2 − x2 z1 + x1 z3 − x3 z1 + 1) + β (y1 z2 − y2 z1 + y1 z3 − y3 z1 + 1)
= α (x1 z2 − x2 z1 + x1 z3 − x3 z1 ) + β (y1 z2 − y2 z1 + y1 z3 − y3 z1 ) + (α + β) .
Deci g (αx + βy, z) 6= αg (x, z) + βg (y, z), pentru orice α, β ∈ R astfel ı̂ncât (α + β) 6= 1. Aceasta ı̂nseamnă că nu
este satisfăcută prima condiţie din (10) (de liniaritate ı̂n raport cu primul argument), prin urmare g nu este formă
biliniară.
Evident dacă nu ar apărea cosntanta 1 ı̂n definiţia lui g, atunci g ar fi formă biliniară.
(b) Deoarece αx + βy = (αx1 + βy1 , αx2 + βy2 ), obţinem că
g (αx + βy, z) = (αx1 + βy1 ) z1 − (αx1 + βy1 ) z2 − (αx2 + βy2 ) z1 + 2 (αx2 + βy2 ) z2
= αx1 z1 + βy1 z1 − αx1 z2 − βy1 z2 − αx2 z1 − βy2 z1 + 2αx2 z2 + 2βy2 z2
= α (x1 z1 − x1 z2 − x2 z1 + 2x2 z2 ) + β (y1 z1 − y1 z2 − y2 z1 + 2y2 z2 )
= αg (x, z) + βg (y, z) ,
adică este satisfăcută prima condiţie din (10) (de liniaritate ı̂n raport cu primul argument).
Deoarece αy + βz = (αy1 + βz1 , αy2 + βz2 ), obţinem că
g (x, αy + βz) = x1 (αy1 + βz1 ) − x1 (αy2 + βz2 ) − x2 (αy1 + βz1 ) + 2x2 (αy2 + βz2 )
= αx1 y1 + βx1 z1 − αx1 y2 − βx1 z2 − αx2 y1 − βx2 z1 + 2αx2 y2 + 2βx2 z2
= α (x1 y1 − x1 y2 − x2 y1 + 2x2 y2 ) + β (x1 z1 − x1 z2 − x2 z1 + 2x2 z2 )
= αg (x, y) + βg (x, z) ,
adică este satisfăcută a doua condiţie din (10) (de liniaritate ı̂n raport cu al doilea argument).
Prin urmare g este formă biliniară.
Evident
g (x, y) = x1 y1 − x1 y2 − x2 y1 + 2x2 y2 = g (y, x) ,
ceea ce ı̂nseamnă că forma biliniară g este simetrică.


Matricea formei biliniare g se scrie calculând aij := g ei , ej , i, j = 1, 2, unde Bc := {e1 , e2 } este baza canonică din
R2 .
Obţinem că a11 := g (e1 , e1 ) = 1, a22 := g (e2 , e2 ) = 2, a12 := g (e1 , e2 ) = −1, a21 := g (e2 , e1 ) = −1, adică matricea
formei biliniare este  
1 −1
A= .
−1 2
Observăm de asemenea că forma biliniară se scrie matriceal astfel:
   
1 −1 y1
g (x, y) = X t · A · Y = x1 x2 ·


· ,
−1 2 y2
unde X este matricea coloană a coordonatelor lui x iar Y este matricea coloană a coordonatelor lui y.
(c) Deoarece αx + βy = (αx1 + βy1 , αx2 + βy2 ), obţinem că
g (αx + βy, z) = 2 (αx1 + βy1 ) z1 + (αx2 + βy2 ) z1 + (αx2 + βy2 ) z2 + 3 (αx3 + βy3 ) z3
+ (αx4 + βy4 ) z1 + (αx4 + βy4 ) z4
= 2αx1 z1 + 2βy1 z1 + αx2 z1 + βy2 z1 + αx2 z2 + βy2 z2 + 3αx3 z3 + 3βy3 z3 + αx4 z1 + βy4 z1
+αx4 z4 + βy4 z4
= α (2x1 z1 + x2 z1 + x2 z2 + 3x3 z3 + x4 z1 + x4 z4 ) + β (2y1 z1 + y2 z1 + y2 z2 + 3y3 z3 + y4 z1 + y4 z4 )
= αg (x, z) + βg (y, z) ,

8
 adică este satisfăcută prima condiţie din (10) (de liniaritate ı̂n raport cu primul argument).
Scriind αy + βz = (αy1 + βz1 , αy2 + βz2 ), obţinem că ı̂n mod similar că g (x, αy + βz) = αg (x, y) + βg (x, z), adică
este satisfăcută a doua condiţie din (10) (de liniaritate ı̂n raport cu al doilea argument).
Prin urmare g este formă biliniară.
Evident
g (x, y) = 2x1 y1 + x2 y1 + x2 y2 + 3x3 y3 + x4 y1 + x4 y4 6= g (y, x) ,
ceea ce ı̂nseamnă că forma biliniară g nu este simetrică.


Matricea formei biliniare g se scrie calculând aij := g ei , ej , i, j = 1, 4, unde Bc := {e1 , e2 , e3 , e4 } este baza canonică
din R4 .
Obţinem că:
a11 := g (e1 , e1 ) = 2, a22 := g (e2 , e2 ) = 1, a33 := g (e3 , e3 ) = 3, a44 := g (e4 , e4 ) = 1,
a12 := g (e1 , e2 ) = 0, a13 := g (e1 , e3 ) = 0, a14 := g (e1 , e4 ) = 0,
a21 := g (e2 , e1 ) = 1, a23 := g (e2 , e3 ) = 0, a24 := g (e2 , e4 ) = 0,
a31 := g (e3 , e1 ) = 0, a32 := g (e3 , e2 ) = 0, a34 := g (e3 , e4 ) = 0,
a41 := g (e4 , e1 ) = 1, a42 := g (e4 , e2 ) = 0, a43 := g (e4 , e3 ) = 0, adică matricea formei biliniare este
 
2 0 0 0
 1 1 0 0 
A=  0 0 3 0 


1 0 0 1

2. Se dă forma biliniară g : R4 ×R4 → R, g (x, y) = x1 y2 −x2 y1 +x1 y3 −x3 y1 +x1 y4 +x2 y3 −x3 y2 +x2 y4 −x4 y2 +x3 y4 −x4 y3 ,
∀x, y ∈ R4 . Să se precizeze dacă forma biliniară g este sau nu simetrică şi să se determine matricea formei g ı̂n
raport cu baza canonică. De asemenea, să se scrie matricea formei g ı̂n baza formată de vectorii f1 = (1, 1, 0, 0),
f2 = (0, 1, 1, 0), f3 = (0, 1, 0, 1), f4 = (1, 0, 0, 1).

Rezolvare:


Matricea formei biliniare g se scrie calculând aij := g ei , ej , i, j = 1, 4, unde Bc := {e1 , e2 , e3 , e4 } este baza canonică
din R4 .
Obţinem  
0 1 1 1
 −1 0 1 1 
A=
 −1

−1 0 1 
0 −1 −1 0
şi deci forma biliniară se scrie matriceal sub forma
   
0 1 1 1 y1

 −1 0 1 1   y2
g (x, y) = X t · A · Y =

x1 x2 x3 x4 · 
 −1
· ,
−1 0 1   y3 
0 −1 −1 0 y4

unde X este matricea coloană a coordonatelor lui x iar Y este matricea coloană a coordonatelor lui y.

Se citeşte matricea S a schimbării de baze de la canonică Bc la noua bază B̄ := {f1 , f2 , f3 , f4 } = (1, 1, 0, 0) , (0, 1, 1, 0) , (0, 1, 0, 1
 
1 0 0 1
 1 1 1 0 
S=  0 1 0 0 


0 0 1 1

S
şi vom nota Bc −−→ B̄.

Conform teoriei, matricea Ā ı̂n raport cu noua bază B̄ este dată de formula

Ā = S t · A · S

9
 deci
 t    
1 0 0 1 0 1 1 1 1 0 0 1
 1 1 1 0   −1 0 1 1   1 1 1 0 
Ā =   · · 
 0 1 0 0   −1 −1 0 1   0 1 0 0 
0 0 1 1 0 −1 −1 0 0 0 1 1
     
1 1 0 0 0 1 1 1 1 0 0 1
 0 1 1 0   −1 0 1 1   1 1 1 0 
=  · · 
 0 1 0 1   −1 −1 0 1   0 1 0 0 
1 0 0 1 0 −1 −1 0 0 0 1 1
     
−1 1 2 2 1 0 0 1 0 3 3 1
 −2 −1 1 2   1 1 1 0   −3 0 1 0 
=  · = 
 −1 −1 0 1   0 1 0 0   −2 −1 0 0 
0 0 0 1 0 0 1 1 0 0 1 1

5 2 2 2
3. Se dă forma pătratică Q : R3 → R, Q (x) = (x1 ) + (x2 ) + 2 (x3 ) + 2x1 x3 − x2 x3 , ∀x ∈ R3 .
4
(a) Să se scrie forma biliniară simetrică din care provine Q şi să se determine matricea formei pătratice Q ı̂n raport
cu baza canonică şi să se calculeze rangul formei.
(b) De asemenea, să se aducă la forma pătratică la forma canonică prin metode cunoscute.

Rezolvare:

(a) Reamintim că prin definiţie, pentru forma pătratică Q, există o formă biliniară g astfel ı̂ncât Q (x) := g (x, x),
∀x ∈ R3 .
Practic, forma biliniară simetrică din care provine Q se scrie prin procedeul de dedublare prin care ı̂nlocuim ı̂n
modul următor:
2
(xi ) xi yi
1

xi xj xi yj + xj yi , ∀i, j.
2
Astfel se obţine
5 1 1
g (x, y) = x1 y1 + x2 y2 + 2x3 y3 + 2 (x1 y3 + x3 y1 ) − (x2 y3 + x3 y2 )
4 2 2
5 1 1
= x1 y1 + x2 y2 + 2x3 y3 + x1 y3 + x3 y1 − x2 y3 − x3 y2 , ∀x, y ∈ R3 .
4 2 2
Prin definiţie,
Q (x) = X t · A · X,
unde X este matricea coloană a coordonatelor lui x, iar A este matricea formei biliniare simetrice corespunzătoare
g.
Citim  
1 0 1
A= 0 5/4 −1/2 
1 −1/2 2
deci    
1 0 1 y1
Q (x) = X t · A · X =


x1 x2 x3 · 0 5/4 −1/2  ·  y2  .
1 −1/2 2 y3
Se obţine rang A = 3 deci rangul formei Q este 3.
(b) Vom aduce forma pătratică la forma canonică prin metoda lui Gauss.
Conform teoriei,
2
– dacă forma pătratică conţine cel puţin un pătrat (xi ) , atunci grupăm toţi termenii care conţin
termenul xi şi formăm un pătrat perfect prin tehnica prezentată mai jos;

10
 – dacă forma pătratică nu conţine nici un pătrat dar apare termenul xi xj , atunci facem schimbarea
de variabilă 

 xi = yi − yj

xj = yi + yj


xk = yk , ∀k 6= i, j.


2
În cazul nostru, apare pătratul (x1 ) şi termenii x1 x3 şi deci grupăm toţi termenii care conţin termenul x1 şi formăm
un pătrat perfect
  5 5
2 2 2 2 2 2 2
Q (x) = (x1 ) + 2x1 x3 + (x2 ) + 2 (x3 ) − x2 x3 = (x1 + x3 ) − (x3 ) + (x2 ) + 2 (x3 ) − x2 x3
4 4
2 2 5 2 2

2
 5
2
= (x1 + x3 ) + (x3 ) + (x2 ) − x2 x3 = (x1 + x3 ) + (x3 ) − x2 x3 + (x2 )
4 4
 2  2  2
2 1 1 5 2 2 1 2
= (x1 + x3 ) + x3 − x2 − x2 + (x2 ) = (x1 + x3 ) + x3 − x2 + (x2 )
2 2 4 2
2 2 2
= (y1 ) + (y2 ) + (y3 ) ,

unde 


 y1 = x1 + x3

y2 = x3 − 21 x2 (11)


 y3 = x2 .


Să determinăm ı̂n continuare baza B̄ ı̂n raport cu care forma pătratică Q are forma canonică de mai sus.
Rezolvăm sistemul (11) astfel ı̂ncât să determinăm coordonatel xi ı̂n raport de coordonatele yj . Vom obţine



 x1 = y1 − y2 − 12 y3

x2 = y3


 x3 = y2 + 1 y3 .

2

deci
X = SY ⇔ Y = S −1 X,
unde  
1 −1 −1/2
S= 0 0 1 .
0 1 1/2
 
1 0 1
Evident puteam citi şi direct din (11) matricea S −1 =  0 −1/2 1 .
0 1 0
Dar, prin definiţie, matricea S este matricea schimbării de baze de la Bc la baza B̄ = {f1 , f2 , f3 } ı̂n raport cu care
2 2 2
forma pătratică Q are forma canonică Q (x) = (y1 ) + (y2 ) + (y3 ) .


Deci citim coordonatele din matricea S şi obţinem f1 = (1, 0, 0), f2 = (−1, 0, 1), f3 = −1/2, 1, 1/2 .
 
1 0 0
Evident, din forma canonică, citim că forma pătratică are ı̂n raport cu această nouă bază matricea Ā =  0 1 0  .
0 0 1
Deoarece toţi coeficienţii 1, 1 şi 1 sunt strict pozitivi, deducem că forma pătratică dată este pozitiv definită.
2 2 2
4. Se dă forma pătratică Q : R3 → R, Q (x) = 5 (x1 ) + 6 (x2 ) + 4 (x3 ) − 4x1 x2 − 4x1 x3 , ∀x ∈ R3 .
(a) Să se scrie forma biliniară simetrică din care provine Q şi să se determine matricea formei pătratice Q ı̂n raport
cu baza canonică şi să se calculeze rangul formei.
(b) De asemenea, să se aducă la forma pătratică la forma canonică prin metode cunoscute.

Rezolvare:

11
 (a) Forma biliniară simetrică din care provine Q se scrie prin procedeul de dedublare şi se obţine
1 1
g (x, y) = 5x1 y1 + 6x2 y2 + 4x3 y3 − 4 (x1 y2 + x2 y1 ) − 4 (x1 y3 + x3 y1 )
2 2
= 5x1 y1 + 6x2 y2 + 4x3 y3 − 2x1 y2 − 2x2 y1 − 2x1 y3 − 2x3 y1 , ∀x, y ∈ R3 .

Prin definiţie,
Q (x) = X t · A · X,
unde X este matricea coloană a coordonatelor lui x, iar A este matricea formei biliniare simetrice corespunzătoare
g.
Citim  
5 −2 −2
A =  −2 6 0 
−2 0 4
deci    
5 −2 −2 y1
Q (x) = X t · A · X =


x1 x2 x3 ·  −2 6 0  ·  y2  .
−2 0 4 y3
Se obţine rang A = 3 deci rangul formei Q este 3.
(b) Vom aduce forma pătratică la forma canonică prin metoda lui Gauss
2 2
În cazul nostru, apare pătratul 5 (x1 ) şi termenii x1 x2 , x1 x3 . Apare şi pătratul 6 (x2 ) şi apoi x1 x2 . Alegem, pentru
simplitate, să plecăm de la termenul x2 şi deci grupăm toţi termenii care conţin termenul x2 şi formăm un pătrat
perfect  
2 2 2
Q (x) = 6 (x2 ) − 4x1 x2 + 5 (x1 ) + 4 (x3 ) − 4x1 x3
1 2

2 2
= (6x2 ) − 24x1 x2 + 5 (x1 ) + 4 (x3 ) − 4x1 x3
6
1 2 1 2 2 2
= (6x2 − 2x1 ) − (2x1 ) + 5 (x1 ) + 4 (x3 ) − 4x1 x3
6 6
1 2 13 2 2
= (6x2 − 2x1 ) + (x1 ) + 4 (x3 ) − 4x1 x3
6 3
 
1 2 13 2 2
= (6x2 − 2x1 ) + (x1 ) − 4x1 x3 + 4 (x3 )
6 3
 2 !
1 2 3 13 13 2
= (6x2 − 2x1 ) + x1 − 4x1 x3 + 4 (x3 )
6 13 3 3
 2
1 2 3 13 3 2 2
= (6x2 − 2x1 ) + x1 − 2x3 − (2x3 ) + 4 (x3 )
6 13 3 13
 2
1 2 3 13 40 2
= (6x2 − 2x1 ) + x1 − 2x3 + (x3 )
6 13 3 13
1 2 3 2 40 2
= (y1 ) + (y2 ) + (y3 ) ,
6 13 13
unde 


 y1 = 6x2 − 2x1

13

y2 = x1 − 2x3


 3
 y3 = x3 .


Deoarece toţi coeficienţii 1/6, 3/13 şi 40/13 sunt strict pozitivi, deducem că forma pătratică dată este pozitiv definită.
5. Se dă forma pătratică Q : R3 → R, Q (x) = 2x1 x2 − 6x1 x3 − 6x2 x3 , ∀x ∈ R3 .
(a) Să se scrie forma biliniară simetrică din care provine Q şi să se determine matricea formei pătratice Q ı̂n raport
cu baza canonică şi să se calculeze rangul formei.
(b) De asemenea, să se aducă la forma pătratică la forma canonică prin metode cunoscute.

12
Rezolvare:

(a) Forma biliniară simetrică din care provine Q se scrie prin procedeul de dedublare şi se obţine
1 1 1
g (x, y) = 2 (x1 y2 + x2 y1 ) − 6 (x1 y3 + x3 y1 ) − 6 (x2 y3 + x3 y1 )
2 2 2
= x1 y2 + x2 y1 − 3x1 y3 − 3x3 y1 − 3x2 y3 − 3x3 y1 , ∀x, y ∈ R3 .

Prin definiţie,
Q (x) = X t · A · X.
unde X este matricea coloană a coordonatelor lui x, iar A este matricea formei biliniare simetrice corespunzătoare
g.
Citim  
0 1 −3
A= 1 0 −3  .
−3 −3 0
Se obţine rang A = 3 deci rangul formei Q este 3.
(b) Vom aduce forma pătratică la forma canonică prin metoda lui Gauss.
În cazul nostru, nu apare nici un pătrat dar apare termenul x1 x2 , deci, conform teoriei, facem schimbarea de variabilă


 x1 = y1 − y2

x2 = y1 + y2 (12)


x3 = y3 .


Înlocuind obţinem
Q (x) = 2 (y1 − y2 ) (y1 + y2 ) − 6 (y1 − y2 ) y3 − 6 (y1 + y2 ) y3
2 2
= 2 (y1 ) − 2 (y2 ) − 6y1 y3 + 6y2 y3 − 6y1 y3 − 6y2 y3 =
2 2
= 2 (y1 ) − 2 (y2 ) − 12y1 y3
iar acum se aplică tehnica de formare de pătrate. Vom obţine

2 2

2

2 1 2

2
Q (x) = 2 (y1 ) − 2 (y2 ) − 12y1 y3 = 2 (y1 ) − 12y1 y3 − 2 (y2 ) = (2y1 ) − 24y1 y3 − 2 (y2 )
2
1 2 1 2 2 1 2 2 2
= (2y1 − 6y3 ) − (6y3 ) − 2 (y2 ) = (z1 ) − 2 (z2 ) − 18 (z3 ) ,
2 2 2
unde 

 z1 = 2y1 − 6y3

z2 = y2 (13)


z3 = y3 .


Să determinăm ı̂n continuare baza B̄ ı̂n raport cu care forma pătratică Q are forma canonică de mai sus.
Rezolvăm sistemul format din (12) şi (13) astfel ı̂ncât să determinăm coordonatel xi ı̂n raport de coordonatele zj .
Vom obţine  
1 1
x = (z + 6z ) − z x1 = z1 − z2 + 3z3
 
 1
 1 3 2

2 2
 


 

1 1
x2 = (z1 + 6z3 ) + z2 ⇔  x2 = z1 + z2 + 3z3
2 2

 

 


 x =z . 
 x =z .
3 3 3 3

deci
X = SZ ⇔ Z = S −1 X,
unde  
1/2 −1 3
S =  1/2 1 3 .
0 0 1

13
 Dar, prin definiţie, matricea S este matricea schimbării de baze de la Bc la baza B̄ = {f1 , f2 , f3 } ı̂n raport cu care
2 2 2
forma pătratică Q are forma canonică Q (x) = 21 (z1 ) − 2 (z2 ) − 18 (z3 ) .


Deci citim coordonatele din matricea S şi obţinem f1 = 1/2, 1/2, 0 , f2 = (−1, 1, 0), f3 = (3, 3, 1).
Evident,
 din formacanonică, citim direct că forma pătratică are ı̂n raport cu această nouă bază matricea Ā =
1/2 0 0
 0 −2 0 .
0 0 −18
Pe de altă parte avem formula
Ā = S t · A · S,


deci se poate face şi proba, calculând produsul S t · A · S şi obţinând exact matricea diagonală Ā de mai sus.
Deoarece nu toţi coeficienţii 1/2, −2 şi −18 sunt fie strict pozitivi, fie strict negativi, deducem că forma pătratică
dată este nedefinită.

Exerciţiul 8. Să se aducă la forma canonică următoarele forme pătratice Q : R3 → R utilizând metoda lui Gauss:
1. Q(x) = 3x21 + 6x22 + 3x23 − 4x1 x2 − 8x1 x3 + 4x2 x3

2. Q(x) = x21 + 3x22 + 4x2 x3

3. Q(x) = x21 − 3x22 + 2x1 x2 + 6x2 x3
4. Q(x) = x21 + x22 − 2x23 + 2x1 x2 + 2x1 x3

5. Q(x) = x21 + 2x22 − 2x23 + 2x1 x2

6. Q(x) = x1 x2 + 4x1 x3 + 6x2 x3
Exerciţiul 9. Să se aducă la forma canonică următoarele forme pătratice Q : R3 → R utilizând metoda lui Jacobi:
1. Q(x) = x21 + 2x22 + 2x1 x3 + 4x2 x3

2. Q(x) = x21 + x22 + 2x1 x3 + 4x2 x3 + 2x1 x2

3. Q(x) = x21 + x22 + x23 + 2x1 x3 + 2x2 x3
Exerciţiul 10. Să se aducă la forma canonică forma pătratică Q : R3 → R, Q(x) = x1 x2 − 2x1 x3 + 4x2 x3 .
Soluţie: Observăm absenţa termenilor x21 , x22 , x23 . Înseamnă că va trebui să efectuăm următoarea substituţie:

x1 = y1 − y2 ,


x2 = y1 + y2 , (14)

x3 = y3


Obţinem:
Q(x) = y12 − y22 + 2y2 y3 − 2y1 y3 + 4y1 y3 + 4y2 y3 = y12 − y22 + 2y1 y3 + 6y2 y3 . (15)

În urma ı̂nlocuirilor realizate anterior am obţinut formă pătratică care poate fi adusă la forma canonică după metodele
conoscute.
Matricea formei pătratice din (15) este:  
1 0 1
A =  0 −1 3 
1 3 0
Q(x) = y12 − y22 + 2y1 y3 + 6y2 y3 = (y1 + y3 )2 − (y2 − 3y3 )2 + 8y32 = z12 − z22 + 8z32 , (16)
unde 
z1 = y1 + y3 ,


z2 = y2 − 3y3 ,

z3 = y3 .


14
În cele ce urmează trebuie să găsim baza ı̂n raport cu care am facut această aducere la forma canonică. Mai ı̂ntâi să
observăm că Z = S −1 Y , unde
   
1 0 1 1 0 −1
S −1 =  0 1 −3  , S =  0 1 3  , deci Y = SZ
0 0 1 0 0 1

Găsim
        
1 0 0 1 0 1 1 0 −1 1 0 1 1 0 −1 1 0 0
Ā = S t AS =  0 1 0  0 −1 3  0 1 3  =  0 −1 3  0 1 3 = 0 −1 0 
−1 3 1 1 3 0 0 0 1 0 0 8 0 0 1 0 0 8

Baza ı̂n raport cu care am adus forma la forma canonică este:

B = {(1, 0, 0), (0, 1, 0), (−1, 3, 1)}.

Mai trebuie să exprimăm zi ı̂n funcţie de xi . Se obţine cu uşinţă:

 
y1 = 21 x1 + 12 x2 ,



 1 1
z1 = 2 x1 + 2 x2 + x3 ,
y2 = − 2 x1 + 2 x2 , ⇒ z2 = − 2 x1 + 12 x2 − 3x3 ,
1 1 1
(17)
 
y3 = x3
 z3 = x3 .


Exerciţiul 11. Să se aducă la forma canonică următoarea formă pătratică. Studiaţi dacă este degenerată sau nedegenerată.

q : R3 → R, q(x) = x21 + 3x22 + x33 + 2x1 x2 + 2x2 x3 + 2x1 x3

Vom scrie mai ı̂ntâi matricea formei pătratice pentru a studia dacă este degenerată sau nu. Matricea formei q este:
 
1 1 1
A= 1 3 1 
1 1 1

detA = 3 + 1 + 1 − 3 − 1 − 1 = 0.
Rezultă că rangul matricei A este 2, prin urmare forma pătratică este degenerată. Mai mult, acest determinant fiind zero
nu vom putea aplica metoda lui Jacobi. Putem aplica doar metoda lui Gauss, iar numărul de pătrate existente va fi egal
cu rangul matricei, deci 2.
q(x1 , x2 , x3 ) = (x1 + x2 + x3 )2 + 2x22
Putem alege ca ultimul patrat să fie x21 sau x23 dar nu x22 pentru ca altfel nu vom putea calcula inversa matricei pentru a
determina baza ı̂n raport cu care am adus la forma canonică.
Prin urmare alegem:
q(x1 , x2 , x3 ) = (x1 + x2 + x3 )2 + 2x22 + 0 · x21 = y12 + 2y22 + 0 · y32 ,
unde 
y1 = x1 + x2 + x3


y2 = x2

y3 = x1


Pentru determinare bazei utilizăm relaţia

Y = S −1 X ⇔ X = SY.
Deci dorim să determinăm matricea schimbării de bază S. Cum
 
1 1 1
S −1 =  0 1 0  ⇒ detS −1 = −1.
1 0 0

Mai mult    
1 0 1 0 0 −1
(S −1 )t =  1 1 0  şi (S −1 )∗ =  0 −1 0 .
1 0 0 −1 1 1

15
Am obţinut  
0 0 1
S= 0 1 0 
1 −1 −1
Deci baza ı̂n raport cu care am putut aduce la forma canonică este formată din vectorii
B = {f1 = (0, 0, 1), f2 = (0, 1, −1), f3 = (1, 0, −1)}.
Pentru verificare calculăm:
           
0 0 1 1 1 1 0 0 1 1 1 1 0 0 1 1 0 0
e = S t · A · S =  0 1 −1  ·  1
A 3 1 · 0 1 0 = 0 2 0 · 0 1 0 = 0 2 0 
1 0 −1 1 1 1 1 −1 −1 0 0 0 1 −1 −1 0 0 0
Am obţinut astfel o matrice diagonală ce are pe diagonala principală coeficienţii găsiţi pentru y12 , y22 , y32 . Analog procedam
dacă alegeam y3 = x3 .
Exerciţiul 12. Se dă forma pătratică
Q : R3 → R, Q (x) = 3x21 + 4x22 + 3x23 − 4x1 x2 + 2x1 x3 − 4x2 x3 , ∀x ∈ R3 .
Să se scrie forma biliniară simetrică din care provine Q şi să se determine matricea formei pătratice ı̂n raport cu baza
canonică şi să se calculeze rangul formei.
De asemenea, să se aducă forma pătratică la forma canonică prin metoda lui Gauss.
Exerciţiul 13. Fie forma patratică:
Q(x) = x21 + x23 + 4x1 x2 − 4x1 x3 ,
unde x = (x1 , x2 , x3 ). Să se aducă la forma canonică folosind metoda lui Jacobi şi apoi să se determine baza ı̂n care se
obţine forma canonică. Să se precizeze rangul şi natura lui Q.
Exerciţiul 14. Fie forma patratică:
Q(x) = −2x21 − 4x22 − 2x23 + 4x1 x2 + 4x2 x3 ,
unde x = (x1 , x2 , x3 ). Să se aducă la forma canonică folosind metoda transformărilor ortogonale. Să se precizeze rangul
¸şi natura lui Q.
Exerciţiul 15. Utilizând metoda lui Gauss, să se determine expresia canonică şi baza corespunzătare pentru următoarele
forme pătratice, date faţă de baza canonică din R3 prin matricele:
     
0 1 −3 2 1 2 −3 −2 −4
G= 1 0 −3  , G =  1 0 0  , G =  −2 6 −2 
−3 −3 0 2 0 1 −4 −2 3
Exerciţiul 16. Utilizând metoda lui Gauss să se determine expresiile canonice şi bazele corespunzătoare pentru formele
pătratice h : R3 → R date mai jos:
1. h(x) = x21 + x22 + 4x1 x2 + 2x1 x3 − 2x2 x3
2. h(x) = 5x21 − 6x1 x2 + 5x22 + 6x1 x3
3. h(x) = x21 − 4x1 x2 + 2x1 x3 − 4x22 + x23
4. h(x) = x22 + 2x1 x3 − 2x2 x3
Exerciţiul 17. Utilizând metoda lui Jacobi să se determine expresiile canonice pentu formele pătratice date mai jos.
1. h(x) = 7x21 − 12x1 x2 − 2x22 + 3x23 − 4x1 x3
2. h(x) = x21 + 4x22 + x23 − 4x1 x2 − 4x1 x3 + 2x2 x3
3. h(x) = x21 + 2x21 + x23 + 8x1 x2 − 4x1 x3
4. h(x) = x21 + x22 + 3x23 + 4x1 x2 + 2x1 x3 + 2x2 x3
5. h(x) = x21 + x22 − 4x2 x3 − 6x1 x3
Exerciţiul 18. Fie forma patratică:
Q(x) = −2x22 + 4x1 x3 ,
unde x = (x1 , x2 , x3 ). Să se aducă la forma canonică folosind metoda transformărilor ortogonale. Să se precizeze rangul şi
natura lui Q.

16