Inteligenţa multiplă

O cercetare a inteligenţei a început în anul 1904

câ nd, psihologului francez, Alfred Binet i-a fost cerut
ajutorul în cazul unor studenţi cu deficit de atenţie.
Astfel au fost scose la lumina primele teste de
inteligenţă care mai apoi s-au ră spândit şi în alte state.
La aproape 80 de ani de la realizarea primului test
de inteligenţă , psihologul Howard Gardner, a criticat
faptul că inteligenţa a fost definită mult prea succinct.
Astfel, în cartea “Frames of Mind”, explică existenţa a
cel putin opt tipuri de inteligenţă , iar recent se discută
adă ugarea altui tip.
Tipurile de inteligenţă , cele 8 dimensiuni
fundamentale ale conceptului de inteligenţă multiplă ,
potrivit teoriei Dr. Gardner, sunt: verbală /lingvistică ,
logico-matematică , spaţială , kinestezică , muzicală ,
intrapersonală , interpersonală şi naturalistă . Ulterior,
Dr. Gardner a introdus şi tipul de inteligenţă
existenşialistă . 
Dr. Gardner afirmă că , în majoritatea sistemelor
educaţionale şi culturale, se acordă importanţă doar
inteligenţei verbale şi celei logico-matematice,
neglijâ ndu-se celelalte dimensiuni ale inteligenţei
multiple. El recomandă acordarea unei importanţe
echilibrate tuturor celor 8 dimensiuni ale inteligenţei
multiple, acordarea atenţiei necesare şi
copiilor/elevilor care manifestă inclinaţii spre domenii
artistice, naturaliste etc, câ t şi copiilor care adesea
sunt etichetaţi ca având probleme la învă ţătură ,
probleme de atenţie/concentrare la lecţii. Aceşti copii,
avâ nd în vedere modul lor deosebit de gâ ndire, trebuie
ajutaţi să se dezvolte în domeniile spre care au
înclinaţii, nu să fie demotivaţi datorită abilităţilor mai
puţin dezvoltate pe care le au în domeniile lingvistic şi
logico-matematic. 
Dr. Gardner propune o transformare majoră a
modului de funcţionare a şcolilor, prin pregătirea
profesorilor şi educatorilor astfel încâ t să fie capabili
să prezinte lecţiile într-o varietate de moduri, utilizâ nd
muzica, teatrul, activită ţile artistice, multimedia,
munca în echipă , introspecţia, excursiile şi multe
altele. El propune renunţarea la predarea lecţiilor
utilizâ nd numai povestirea acestora de că tre
profesori/educatori, la temele pentru acasă care să nu-
i mai permită copilului să aibă timp liber, la insistenţa
cu privire la memorarea informaţiilor seci predate în
clasa. Teoria inteligenţei multiple provoacă educatorii
şi pă rinţii să lucreze cu copiii în aşa fel încâ t fiecare
copil să beneficieze de oportunitatea de a învă ţa pe că i
care să armonizeze cu modul lui unic de gândire. Nu
există o modalitate perfectă de învă ţare, dar este
important ca educatorul şi pă rintele să gă sească
modalitatea potrivită de învă ţare pentru fiecare copil.
 Abordarea învăţă rii conform acestei teorii nu
înseamnă că pentru învă ţarea unui lucru trebuie
folosite, întotdeauna, toate cele 8 tiputi, ci explorarea a
câ t mai multe posibilită ţi de a învăţa un lucru pentru a
putea decide care dintre ele sunt cele mai potrivite în
fiecare caz particular. 
Teoria inteligenţei multiple extinde orizontul
posibilităţilor de învă ţare/asimilare a cunoştiinţelor
dincolo de metodele convenţionale, verbale şi logico-
matematice utilizate în majoritatea şcolilor. Teoria
inteligenţei multiple are implicaţii puternice şi în
procesul de învă ţare şi dezvoltare al adulţilor, dâ ndu-
le acestora o nouă perspectivă prin care să -şi
analizeze, modul de viaţă , meseria, pasiunile şi le oferă
posibilitatea de a-şi dezvolta, pe diverse căi (cursuri,
programe de dezvoltare personală , hobby-uri),
înclinaţii pe care le-au avut în copilă rie şi care le-au
fost inhibate prin impunerea unui mod de gâ ndire şi
de învă ţare stereotip. 
Thomas Armstrong considera că sistemul
educaţional Waldorf este cel mai apropiat de teoria
inteligenţei multiple. 
Teoria inteligenţei multiple a fost supusă multor
critici pe parcursul anilor, dar cu toate acestea are
foarte multi adepţi şi este promovată în multe şcoli (în
special în Statele Unite) şi sisteme educaţionale. Dr.
Gardner nu susţine faptul că teoria inteligenţei
multiple este o teorie perfectă , dar este o imagine
extinsă a definiţiei clasice a inteligenţei. 
Iată ce spune Dr. Gardner: “Imi doresc pentru
copii mei ca aceştia să înţeleagă lumea nu numai
pentru faptul că lumea este fascinantă şi mintea
omului este curioasă . Vreau ca ei să înteleagă lumea
astfel încâ t să o poată face mai bună . Cunoaşterea nu
este acelaşi lucru cu moralitatea, dar, dacă vrem să
evită m greşelile anterioare şi să avansă m pe direcţii
productive, trebuie să fim în stare să întelegem. O
parte importantă a acestei întelegeri constă în a ştii
cine suntem şi ce putem face…. În ultimă instanţă ,
trebuie să sintetiză m pentru noi înşine ceea ce
întelegem. Într-o lume imperfectă pe care o putem
influenţa în bine sau în ră u, conştientizarea faptului că
orice încercare contează este aceea care ne defineşte
ca fiinţe umane.”
În timp, conceptul de inteligenţă multiplă şi-a
pierdut din aura misterioasă şi a devenit un concept
funcţional care putea fi observat şi în viata de zi cu zi a
oamenilor. Gardner a grupat calităţile şi abilită ţile
oamenilor în cele opt categorii, sau “intelegenţe”.
Inteligenţa lingvistică, reprezintă capacitatea
individului de a folosi cuvintele, este capabil de a
comunica foarte bine oral (orator, politician), sau
capacitatea de a scrie (poet, editor, jurnalist).
 Inteligenta logico-matematica, implica abilitatea
individului de a folosi numerele, deductibilitatea,
gândirea logică , relaţionarea. Este inteligenţa specifică
ştiinţelor inginereşti, celor care sunt buni la
fizica,matematică , chimie, logică , economie şi alte
ştiinte exacte. Copiii cu o inteligenţă logico-
matematică dezvoltată au abilită ţi in rezolvarea
problemelor, recunoaşterea modelelor, relaţionare.
Inteligenţa spaţială este abilitatea individului de
a percepta cu acurateţe imaginile vizuale oferite de
mediul înconjurător, să transforme, să modifice acele
percepţii în favoarea lui (arhitect, artist, decorator).
Această intelgenţă implică sensibilitatea la culoare, la
formele geometrice, la spaţiu, şi la relaţiile dintre
aceste elemente. Include de asemenea capacitatea de a
vizualiza, de a repezentare grafică şi de orientare în
spaţiu.
Inteligenţa kinestezică prezintă capacitatea de a
folosi întregul corp în exprimarea ideilor şi
sentimentelor (actor, mim, dansator), acest tip de
inteligenţă include speciale abilită ţi fizice, coordonare,
echilibru, dexteritate, putere, flexibilitate şi viteză .
Inteligenţa muzicală reprezintă capacitatea de a
percepta, transforma şi a se exprima în mod muzical.
Implica sensibilitatea la ritmul , la melodia, la timbrul
şi tonul unei piese muzicale.
 Inteligenţa interpersonală este abilitatea de a
percepta şi de a face distincţii între stă rile emoţionale,
intenţiile, motivaţiile şi sentimentele celor din jur.
Aceasta include sensibilitatea la expresiile faciale, la
voce şi gesturi.
Inteligenţa intrapersonala implică atâ t
cunoaşterea personală câ t şi abilitatea de te adapta pe
baza acelei cunoaşteri. Acest tip de inteligenţă include
conştientizarea stărilor interioare, intenţiilor,
motivaţiilor, temperamentelor, şi dorinţelor, de
asemenea include şi capacitatea de auto-disciplină ,
auto-inţelegere şi stimă de sine.
Inteligenţa naturalistă se referă la recunoşterea
şi clasificarea unor numeroase specii de flora şi fauna
mediului înconjură tor, include de asemenea şi
sensibilitatea la fenomenele naturale alea naturii.
Pe langa descrierea celor opt tipuri de inteligenţă ,
trebuie să reţinem faptul că fiecare persoană deţine
toate cele opt „inteligenţe”, bineînţeles ele fucţionează
împreună într-un mod unic la fiecare persoană . Unii
indivizi posedă un nivel înalt al celor opt tipuri de
inteligenţă , iar alţii au dezvoltat doar un singur tip.
Majoritatea oamenilor îşi pot dezvolta fiecare tip
de inteligenţă la un nivel adecvat de competenţă .
Gardner sugerează faptul că fiecare are capacitatea de
a-şi dezvolta toate cele opt tipuri de inteligenţă la un
nivel destul de ridicat de performanţă .
Tipurile de inteligenţă lucrează împreună în mod
obişnuit în cele mai complexe moduri, astfel ele
întotdeauna interacţionează unele cu altele în
desfaşurarea sarcinilor din fiecare zi.
Cu siguranţă
teoria dezvoltată de Gardner nu este singura care face
referire la inteligenţă . Există teorii despre inteligenţă
din cele mai vechi timpuri , câ nd mintea se considera a
fi în inimă , în ficat sau în rinichi. În cele mai recente
timpuri, studiile efectuate au ară tat numere variate de
la 1 la 150 de tipuri de inteligenţe. Este tentant ca
teoria iniţiată de Gardner să se asocieze cu alte teorii
de învaţare dezvoltate în ultimele două decenii, din
moment ce studenţii îşi lă rgesc cunoştinţele prin
asimilarea de informaţie nouă . Teoria inteligenţei
multiple este un model cognitiv prin care se caută să
se descrie cum indivizii îşi folosesc inteligenţa pentru
a rezolva problemele.
Punerea în practică a ideilor sale a fost centrată pe
trei aspecte, şi anume, încrederea de a construi
materiale instrucţionale pentru module neexistente în
planurile de învă tă mâ nt, cu scopul de a dezvolta
abilită ţi elevilor. Se dezvolta şi se testează intrumente
folosite pentru verificarea acestor abilită ţi în
domeniile noi, propuse prin studiu, prin module.
Centrarea atenţiei pe o zona mai largă de aptitudini
poate conduce la descoperirea unor copii ce sunt
caracterizaţi de un tip de inteligenţă dominant, dar
care, în colectivul din care face parte, nu sunt
remancaţi sau sunt în pragul unui eşec şcolar.
Abordă rile intrinseci ale inteligenţelor multiple
sau ale combinaţiilor acestora influenţează modul de a
învă ţa al fiecă rei persoane şi oferă posibilitatea ca un
individ să perceapă , să inţeleagă şi
să -şi formeze o imagine asupra lumii.
Întreaga problematică a teoriei inteligenţelor
multiple ră mâ ne deschisă şi îşi aşteaptă , pe mai
departe, cercetă torii, să aducă noi rezultate. Practica
muncii educative solicită continuarea muncii acestui
domeniu, deoarece perspectivele sunt promiţă toare.
Este subliniată ideea importanţei inteligenţei, a că rei
cunoaştere a constituit permanent o provocare pentru
om, relevantă atunci câ nd asupra sa a fost exercitată
influenţa acţiunii educative. Orice descoperire legată
de aspecte ce au vizat-o direct, a constituit un plus de
experienţă , util în teoria şi practica educativă .
Lucrarea încearcă să demonstreze că investigarea
teoretică şi practică a inteligenţelor multiple este un
demers posibil în teoria şi practica educativă .
Utilitatea lui se relevă în formarea competenţelor şi în
obţinerea performanţelor în clasa de elevi.
Bibliografie
o Armstrong,T.(2009).MI Theory and Teaching
Strategies. În Multiple intelligence in the
Classroom. Alexandria: ASCD, pp15-19, pp.72-79
o Breben, S.(2005). Activităţile bazate pe
inteligenţe multiple. Craiova: Editura
Reprograph
o Gardner, H.(2006). Inteligenţe multiple. Noi
orizonturi. (traducere de Nicolae Damaschin),
Bucureşti: Editura Sigma