Evaluarea bunurilor imobile – Test 4

Nume și prenume:Nica Flori Alina

Grupa:9403
E-mail:nicaflorialina@gmail.com

33. Procesul de evaluare înseamnă:

A. acțiunea în justiție referitoare la o evaluare;
B. totalitatea etapelor necesare în realizarea unei evaluări;
C. succesiunea capitolelor din raportul de evaluare;
D. analiza datelor culese de pe piață.

34. Un raport de evaluare bun:

A. este redactat conform reglementărilor;
B. este conform cerințelor clientului scrise în contract;
C. dă posibilitatea beneficiarului să înțeleagă problema, faptele, logica și concluziile;
D. cuprinde numai datele culese din teren și verificate din punct de vedere al
autenticității.

35. Cum se definește cea mai bună utilizare (CMBU)?

A. utilizarea probabilă a unui teren asigurat și care determină cea mai mare valoare;
B. utilizarea probabilă, rezonabilă și legală a unui teren liber sau a unei proprietăți
construite, care este fizic posibilă, fundamentată în mod adecvat, fezabilă financiar
și care determină cea mai mare valoare;
C. utilizarea probabilă, rezonabilă și legală a unui teren liber sau a unei proprietăți
construite, care este fizic posibilă, fundamentată în mod adecvat, fezabilă financiar
și care determină cea mai mică valoare.

36. Care sunt metodele de evaluare a terenurilor:

A. tehnica comparației vânzărilor;
B. tehnica parcelării și dezvoltării;
C. tehnica proporției;
D. tehnica extracției;
E. tehnica reziduală;
F. metoda capitalizării rentei funciare;
G. metoda cererii.

37. De ce este necesar ca evaluatorul să stabilească clar și în scris obiectivele misiunii de

evaluare?
A. îl absolvă pe evaluator de orice responsabilitate, dacă este dat în judecată;
B. definește problema și identifică tipul de valoare ce va fi estimat;
C. instrucțiunile unor autorități cer acest lucru;
D. permite evaluatorului să utilizeze o singură metodă de evaluare.

38. Printre obiectivele standardelor de evaluare se numără:

A. să asigure un etalon profesional pentru evaluatorii din întreaga lume;
 B. să înlesnească tranzacțiile internaționale și să contribuie la viabilitatea piețelor
internaționale;
C. să stabilească metodele de evaluare și suma de bani necesară pentru a înlocui o
proprietate.

39. În analiza cererii și ofertei se iau în considerare:

A. numai informații certe și autentice din trecut;
B. numai informații privind situația prezentă;
C. uneori și prognoze pentru viitorul apropiat;
D. întotdeauna și prognoze pentru viitor.

40. O piață în cădere (declin) este caracterizată prin:

A. ofertă scăzută;
B. înmulțirea reglementărilor;
C. creșterea costurilor construcțiilor;
D. scăderea cererii.

41. În procesul de evaluare al unei proprietăți imobiliare, evaluatorul estimează:

A. costul;
B. prețul;
C. un tip de valoare;
D. valoarea probabilă.

42. Cererea efectivă pe piața locuințelor depinde direct de următoarele:

A. puterea de cumpărare;
B. rata dobânzii;
C. normativele de construcții;
D. ciclul industriei de materiale de construcții.

43. Ce reprezintă raportul de evaluare?

A. documentul care prezintă vânzătorului date privind ipotezele și declarațiile de
conformitate cu IVS;
B. o descriere privind sursele de informare și valoarea de piață internațională;
C. documentul care prezintă clientului desemnat al proprietății, într-o manieră
transparentă, logica procesului de evaluare, opiniile evaluatorului și concluzia
finală.

44. Identificarea unei proprietăți imobiliare este pentru evaluare:

A. absolut necesară;
B. bine de avut în vedere;
C. uneori folositoare;
D. informație neadecvată.

45. În exprimarea valorii finale este mai important:

A. rezultatul din formulele financiare;
B. rezultatul prin compararea datelor de piață;
 C. rezultatul din formulele de cost;
D. rezultatul prin comparare cu alte rapoarte de evaluare.

46. Natura ocupării forței de muncă dintr-o localitate poate influenta:

A. planificarea urbanistică;
B. nivelul reglementărilor autorităților locale;
C. atragerea veniturilor din afara localității;
D. riscul asociat investițiilor în zonă.

47. Piețele locale urmăresc tendințele piețelor regionale:

A. niciodată;
B. întotdeauna;
C. nu întotdeauna;
D. depinde.

48. Datele specifice pot fi utilizate de evaluator dacă:

A. sunt luate din alte rapoarte de evaluare;
B. au acceptul părților din tranzacție;
C. nu sunt cunoscute și de alți agenți imobiliari;
D. sunt absolut necesare pentru evaluare.

49. Cele mai importante situații în care este necesară evaluarea proprietății sunt:
A. impozitarea proprietății;
B. transferul de proprietate sau al folosinței;
C. administrarea proprietății;
D. litigii între moștenitori.

50. Opinia finală asupra valorii definite prin contractul dintre părți poate fi exprimată:
A. ca o valoare singulară;
B. ca un interval de valori;
C. ca o valoare „mai mare ca” sau „mai mică decât” o sumă luată drept referință;
D. valoarea rezultată din calcul nu se reconciliază.

51. Datele specifice evaluării proprietăților se organizează de evaluator:

A. pe fișe individuale;
B. într-o grilă a datelor de piață cu două sau mai multe dimensiuni;
C. în ordinea culegerii lor;
D. în ordinea datei tranzacțiilor.

52. Reconcilierea rezultatelor este întotdeauna:

A. un proces de ponderare;
B. un proces de mediere;
C. un proces de selectare;
D. nici una din cele prezentate.