Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2 le>/f-
POPORUL NEMURITORILOR
ORA 25
SACRIFICAŢII DUNĂRII
A DOUA ŞANSĂ
NEMURITORII DE LA A G A P I A Roman
CHRISTOS ÎN LIBAN
i i > : > . ( " ! ! ' , ] ,; ic;'*] . -j
MEMORII "
Bucureşti Paris
IW1
"1-1.1 5 5 4 2 8 *
Coperta de DANIEL I O N IŢĂ
PREFAŢA
La p r e g ă t i r e a p e n t r u t i p a r a t e x t u l u i - c a r e apare
a c u m p r i m a o a r ă î n l i m b a r o m â n ă — , îngrijitorul
p r e z e n t e i ediţii a folosit m a n u s c r i s u l original
r o m a n e s c ş i v e r s i u n e a f r a n c e z ă , î n c a r e s-a De aproape doi ani se vorbeşte constant d e s p r e văduvirea
p u b l i c a t intn cartea, t r a d u s ă d e M o n i q u e Saint- culturii r o m â n e , f n j u m ă t a t e a d e veac p e c a r e a m t r ă i t - o sub t o -
C o m e , s u b titlul taiitarism, de un mare număr de valori care n-au putui intra în
circuitul spiritual, generaţii întregi neavînd acces la ceea ce fn
LA VINGT-CINQUIÈME HEURE Occident era deja un bun comun, la dispoziţia oricui.
Ed. P i o n , P a r i s Fireşte, într-un asemenea domeniu ierarhizările sfnt hazarda
te. Dar sînt c a z u r i s t r i g ă t o a r e la c e r şi e l e t r e b u i e să f i e p u s e
în l u m i n ă , să se r e p a r e r e p e d e şi b i n e stricăciunile. P o a t e c e l
mai g r ă i t o r p r i n t r e acestea este t o c m a i romanul O R A 25 al marelui
scriitor r o m â n d i n e x i l , V i r g i l G h e o r g h i u . D u p ă r ă z b o i , e l a c o n
stituit unul d i n c e l e mai mari succese d e librărie, succes c a r e
n-a scăzut cu anii, d i m p o t r i v ă , cartea a cucerit î n t r e a g a p l a n e t ă ,
fiind tradusă practic în toate zonele, în mai t o a t e limbile. Numai
r o m â n i i n - a v e a u d r e p t u l s ă citească î n o r i g i n a l u n a d i n o p e r e l e
de vîrf a l e p r o p r i e i lor s p i r i t u a l i t ă ţ i . Şi în acest caz t o t a l i t a r i s m u l
de la noi a înregistrat un... record. De b u n ă s e a m ă , mulţi au fost
© Éditions du ROCHER, Paris cei c a r e a u c i t i t v o l u m u l î n v e r s i u n e a f r a n c e z ă , d e v e n i t ă p u n c t
d e r e f e r i n f ă , iar o c c i d e n t a l i i , ş i alţii d u p ă e i , nici nu-şi p u n e a u
d a r p r o b l e m a că de fapt această versiune are la b a z ă o r i g i n a l u l
românesc, î n g ă l b e n i t a s t ă z i .
O d a t ă cu autorul, noi cei care n-aveam acces la originalul
ISBN 9 7 3 - 9 5 0 3 9 - 6 - 9
scris în g r a i u l nostru, ne s i m ţ e a m exilaţi d i n propria noastră l i m b ă ,
din miezul fiinţei noastre spirituale. Vor spune unii că-n orice
rău e şi un b i n e : d a c ă V i r g i l G h e o r g h i u ar fi p u b l i c a t în mod
normal cartea în limba română, u r m î n d să fie t r a d u s ă ulterior în
franceză, ea n-ar fi avuf poate acelaşi fulminant succes. Poate. dar vraja glasului era aproape aceeaşi. Şi-a exprimat bucuria că
Oricum insă, interdicţia publicării versiunii româneşti în fara noa vom p u t e a în sfîrşit p u b l i c a în ţară cartea lui de c ă p ă t î i . Căci
stră rămîne un mare traumatism, o amputare a literaturii noastre. treaba nu este chiar aşa simplă cum p a r e la prima vedere. Din
De neiertat. fericire, Editura OMEGAPRES a b e n e f i c i a t de sprijinul calificat al
M u l t ' spun c ă l i t e r a t u r a r o m â n ă e m a r c a t ă d e h a n d i c a p u l l i m b i i , p o e t e i C é l i n e V a r e n n e , p r i e t e n ă ş i m a r e a d m i r a t o a r e a lui V i r g i l
de f a p t u l că aceasta nu este larg cunoscută în lume. Ca u n u l c a r e Gheorghiu, de competenţa soţului său, profesorul Felician Lăzăro-
am p r e d a t - o mulţi ani în Franţa, nu cred acest lucru. Cu excepţia iu şi al D o m n u l u i Jean-Paul B e r t r a n d , d i r e c t o r la Editions du R O
creaţiilor în franceză şi engleză, cam toate literaturile se află în CHER, care deţine în prezent drepturile asupra operei lui Virgil
situaţia c e l e i r o m â n e ş t i şi nu v ă d de ce n o i am fi m a i c o m p l e x a ţ i Gheorghiu.
decît suedezii sau turcii. Pe de a l t ă parte, noi intrăm de drept H a b e n t sua fata l i b e l l i , c ă r ţ i l e îşi a u soarta lor. O R A 2 5 a r e
în circuitul de valori scrise în limbile romanice, iar trecerea de u n u ! d i n c e l e m a i i l u s t r e d e s t i n e . Să precizăm însă u l t i m e l e . s e c
la r o m â n ă la i t a l i a n ă sau s p a n i o l ă se f a c e cu u ş u r i n ţ ă ; la f r a n c e z ă v e n ţ e a l e a c e s t u i a . î n m o d simbolic, Edifions d u R O C H E R a d o r i t
mai g r e u , d a r m u l ţ u m i r e a e c u afît mai m a r e . G r a f i e c o m p e t e n ţ e i să t i p ă r e a s c ă O R A 25 în r o m â n e ş t e , urmînd ca tirajul să fie difuzat
şi sîrguinfei u n u i Marco Cugno în Italia sau Alain Păruit în Franţa, în ţară prin OMEGAPRES. Cum însă operaţia necesita un serios
literele noastre au pătruns masiv în zonele respective de cultură. travaliu f i l o l o g i c , acesta a fost încredinţat D o m n u l u i M i h a i Vornicu,
Rămîne să se c u l t i v e mai a s i d u u spaţiile i b e r i c e şi l a f i n o - a m e r i c a n e care a stabilit t e x t u l în f o r m a lui a c t u a l ă . A c e s t a a fost c u l e s cu
şi vom a v e a un meritat ecou în lume. Evident, paralel t r e b u i e p r o f e s i o n a l i t a t e , iar c i t i t o r u l e s t e p l ă c u t i m p r e s i o n a t d e a c u r a t e
făcute e f o r t u r i p e linie a n g l o f o n ă , g e r m a n o f o n ă ş.a. Oricum, în ţe, de însăşi forma literelor, a semnelor diacritice, unele din acestea
acest c o n t e x t , O R A 25 ocupă o poziţie de prim plan. fiind c a m e x o t i c e pentru u n t i p o g r a f f r a n c e z . C u m î n t o a r c e r e a î n
D a r citirea ei acum în r o m â n e ş t e înseamnă o benefică întoarce ţară era i m i n e n t ă , a m r u g a t p e D o m n u l Jean-Paul B e t r a n d să-mi
re la i z v o a r e , o d e s f ă t a r e cu a p ă vie, c e e a ce francezii spun cu î n c r e d i n ţ e z e f i l m e l e şi aşa se face că t e x t u l este d e c i cules în
o singură vorbă, r e s s o u r c e m e n t . £ ca şi c î n d t e - a i î n t o a r c e acasă Franţa, dar multiplicat de OMEGAPRES. Cum filmul era
după o lungă pribegie. Am citit O R A 25 în traceză la Paris în ((definitivu, ne cerem scuze pentru unele greşeli, dar acestea au
anii '60 şi am fost fascinat. Dar dislocării în spaţiu, simţeam farmecul lor, cînd ştim că tipografii francezi s-au aplecat cu atenţie
că-i corespunde dislocarea într-o altă limbă, deşi franceza era asupra unui text scris într-o l i m b ă pe care ei n-o c u n o ş t e a u . S p e r ă m
şi este meseria mea. In acelaşi timp, înţelegeam durerea autorului ca în e d i ţ i i viitoare să le î n d r e p t ă m , l u c r î n d în acelaşi t i m p î n
de a nu p u t e a să-şi v a d ă t ă r î m u r i l e natale, atît de g r ă i t o a r e în d e l u n g asupra dactilogramei iniţiale.
toată opera lui, precum şi frustrarea cititorilor din ţară de a nu Multă lume este la curent cu creaţia lui Virgil Gheorghiu din
putea să-l citească în original. Despre astfel de traumatisme e x i l ; p u ţ i n i însă ştiu că, d e ş i f o a r t e tînăr, el s-a realizat ca scriitor
s-a scris mult în Occident, se scrie acum la noi, dar niciodată î n ţ a r ă . D i s p u n e m d e cîfva t i m p d e M e m o r i i l e sale, scrise d e data
nu va fi d e s t u l de p r e g n a n t e v o c a t ă suferinţa m o r a l ă şi chiar fizică aceasta direct în l i m b a f r a n c e z ă , a căror t r a d u c e r e în l i m b a r o m â n ă
a celor care le-au îndurat ca atare. sperăm s-o putem publica cît mai repede posibil. Or, aceste
L-am c u n o s c u t pe Virgil G h e o r g h i u în 1 9 6 6 la Paris, cu prilejul Memorii relatează tocmai viaţa autorului înainte de a pleca din
la acea vreme şi l-am întîlnit ulterior la Montpellier în 1970, unde Să subliniem cîteva coordonate menite să lămurească mai preg
luminii care va renaşte cîndva în ţara noastră. Mi-a oferit o de ale O R E I 2 5 . V i r g i l G h e o r g h i u s-a născut în 1916, î n t r - o f a m i l i e
vechi. Este felul lui generos de a a b o r d a o a m e n i i ca f i i n d f o ţ i gendară a tatălui apare în multe din lucrările p r o z a t o r u l u i , în-
prieteni posibili. Am vorbit recent cu el la telefon: era suferind, cepînd cu ORA 25, unde bătrînul preot este victima represiunii
b o l ş e v i c e , d a r s e s t i n g e d i n viaţă î n t r - u n lagăr american, d u p ă tă d e p u n ă a r m e l e . R o m â n i a a o p r i t r ă z b o i u l . Ea a c a p i t u l a t f ă r ă
ce a fost salvai de nemţi. condifii. Armata sovietică a ocupat d e j a toată fara. România este
Adolescentul Gheorghiu nu poate urma seminarul teologic; captivă. Graniţele sale sînt sovietic închise. Nimeni nu mai poate
din motive materiale, e s t e n e v o i t să se înscrie la liceul militar fugi. Tata şi toţi ai mei sînt captivi. Izbucnesc în lacrimi. Plîng
din C e r n ă u f i , p e r i o a d ă c a r e e s t e z u g r ă v i t ă î n mai m u l t e d i n c ă r f i l e toată noaptea. Stau de veghe la moartea patriei mele. România
sa/e. Dar d u p ă instalarea în Franţa, se va consacra studiilor t e nu m a i există. Sînt fără ţară. Exilat».
o l o g i c e ţi va fi h i r o t o n i s i t ca p r e o t , r e l u î n d ciclul ancestral al fa Din Iugoslavia, G h e o r g h i u pleacă spre Apus, dar frece prin
m i l i e i . C r e a t i a lui l i t e r a r ă v a f i m a r c a t ă d e p l i n d e a c e a s t ă n o u ă toate absurdurile stîrşitului de război, pe care le-a relatat în con
ipostază spirituală. De subliniat că însuşi militantismul în numele ferinţe de care a m i n t e a m de la M o n t p e l l i e r . U l t i m a p a r t e a O R E I
d e m n i f ă f i i u m a n e se întemeiază la Virgil Gheorghiu pe o a s e m e n e a
25 este i m a g i n e a acestei p r i b e g i i . A b i a în 1948 el se stabileşte
axă morală de nezdruncinat.
în Franfa, iar cartea apare cu un an mai tîrziu, de unde putem
D u p ă terminarea liceului militar, Gheorghiu «coboară» la Bu deduce că ea a fost în parte scrisă ca un fel de c r o n i c ă trăită
cureşti, unde se confruntă d u r cu realităţile capitalei. In toamna a evenimentelor, simultană cu ele.
anului 1 9 3 6 se î n s c r i e la F a c u l t a t e a de Filosofic, iar paralel va In poetica modernă a romanului se numeşte «punere în
face s e c r e t a r i a t l i t e r a r , z i a r i s t i c ă şi, m a i cu s e a m ă , p o e z i e . P u b l i c ă abis» p r o c e d e u p r i n c a r e în cadrul g l o b a l al u n u i r o m a n se i n c l u d e
versuri şi e s t e elogios apreciat de critică şi de public. Se con un alt roman, c a z u l tipic fiind în această privinţă Falsificatorii de
t u r e a z ă astfel personalitatea viitorului scriitor: geniu reflexiv, Virgil bani a i lui A n d r e G i d e . 7 n O R A 2 5 s e i n s e r e a z ă r o m a n u l Iul T r a i a n
G h e o r g h i u r ă m î n e î n s ă t o a t ă v i a f a poet, el însuşi v ă z î n d în p o e z i e C o r u g ă , p e r s o n a j c a r e e s t e î n curs d e a scrie t o c m a i c a r t e a O R A
un fel profetic de a privi l u m e a , de a întrezări viitorul umanită-
2 5 , o r ă d e a p o c a l i p s , c e v i n e d u p ă c o n s u m a r e a duratei normale
fii.
d e d o u ă z e c i ş i p a t r u d e c e a s u r i . C o r u g ă este u n scriitor, u n d e s t i n
ORA 25 este şi un roman autobiografic, în măsura în care şi un martor, căci cu acest ultim termen semnează el jalbele pa
personajul scriitor, Traian C o r u g ă se c o n f u n d ă cu a u t o r u l . A m î n d o i rodice, sarcastice, trimise autorităţilor din lagăr.
sînt p u ş i î n f a f a d i l e m e i d e n e d e z l e g a t a r ă z b o i u l u i , î n d e o s e b i Important este însă că p r i n acest roman în roman autorul îşi
în p l a n m o r a l , afectiv. V i r g i l G h e o r g h i u nu mai poate exersa me inserează în povestire propria viaţă ca într-un fel de sacrificiu
seria de ziarist la Timpul din pricina dragostei pentru Laleaua menit să ispăşească păcatele comise de torţionari. Din acest p u n c t
Neagră, alias E c a t e r i n a B u r b e a c a r e se v ă d e ş t e a fi de o r i g i n e d e v e d e r e , c a r t e a î n c e t e a z ă d e a mai f i o f i c f i u n e r o m â n e a s
israelifă. Cititorul va regăsi drama în romanul de fafă, încarnată că, î n f ă f i ş î n d u - n i - s e c a u n u i d i n c e l e m a i t u l b u r ă t o a r e d o c u m e n t e
în cuplul Traian Corugă — Eleonora West. în p l a n r e a l şi ficfional ale universului concentrafional, pe care l-a subîntins r ă z b o i u l .
c e l e d o u ă c u p l u r i a u d e s t i n e a n a l o g e : a u t o r u l c a ş i e r o u l sînt In răsturnarea de perspectivă literară d i n Europa Centrală şi
silifi să a c c e p t e un p o s t m i n o r de diplomat în Iugoslavia, ceea de Est, ORA 25 devine astfel o carte de certă actualitate, căci
ce î n s e m n a de f a p t un s u r g h i u n . S î n f e m în p l i n război. acum ficţiunea trece pe planul al doilea în favoarea documentelor
Memoriile lui Virgil Gheorghiu sînt continuate de ORA care atestă că realul întrece închipuirea. Epopeea de jumătate
2 5 , î n p l a n c r o n o l o g i c , căci c e l e d o u ă c ă r f i d i f e r ă f u n d a m e n t a l de veac a Europei de Est nu cere decît să fie relatată ca atare,
ca discurs: p r i m a e s t e o a u t o b i o g r a f i e , a d o u a un r o m a n . L e g ă t u r a suferinţele trebuie doar spuse şi astfel librăriile şi bibliotecile se
o r g a n i c ă dintre ele o c o n s t i f u e e x i l u l , d e t e r m i n a t de brusca răs vor î m b o g ă f i cu autentice i m a g i n i şi mărturisiri. In ele vor figura
turnare care a împins R o m â n i a în p r ă p a s t i e . Pe u l t i m a p a g i n ă d i n l a loc d e cinste c e l e p e s t e p a t r u z e c i d e v o l u m e scrise d e V i r g i l
Memorii citim telegrafic enunţurile următoare, care ating inima G h e o r g h i u , r e s t i t u i t e î n l i m b a lor f i r e a s c ă ; e l e z u g r ă v e s c m a g i s t r a l
ca nişte împunsături de cuţit: «La 23 august 1944, la ora zece legendarul spafiu românesc d i n M o l d o v a d e N o r d , î n narafiuni
seara, emisiunea postului de radio croat se opreşte brusc. Se di c a N e m u r i t o r i i d e l a A g a p i a sau C a s a d e l a P e t r o d a v a , l ă r g i n d
fuzează o e d i f i e s p e c i a l ă . R e g e l e R o m â n i e i o r d o n ă a r m a t e i s a l e preocupările scriitorului pînă la suprainspiraiele cercetări din Cris-
tos în L i b a n sau V i a ţ a lui M a h o m e d . abat asupra lui. El este pus în succesive situaţii limită, î m p o t r i v a
Nu voi î n c e r c a s ă e x p l i c c i t i t o r i l o r sensul c ă r ţ i i d e f a ţ ă ; ei cărora însă nu se revoltă, ci încearcă să le «gospodărească» cu
au, cred, o repulsie de nenumăratele prefeţe pe care sistemul calm şi g r i j ă ţ ă r ă n e a s c ă .
cultural totalitar le impunea editurilor. «Cutare carte pune unele foate necazurile lui Ion sînt determinate de acte absurde:
p r o b l e m e de natură ideologică? — N u - i nimic, t o v a r ă ş i , v o m în «rechiziţionarea» lui ca evreu de către «şeful» jandarmilor din
sărcina un critic competent să facă o solidă prefaţă care să lă sat, c a r e ştie că e r o m â n , d a r v o i a să a b u z e z e de Suzana, nevasta
murească lucruri/e, se auzea vocea politrucului titrat, infiltrat în lui Ion. «Şeful» ar vrea să revină asupra faptului, dar reţeaua
cultură». D e a l t f e l , d u p ă v i z i o n a r e a f i l m u l u i susţinut d e m e m o r a b i l a birocratică a r ă z b o i u l u i nu-i mai p e r m i t e . E v a d a t în U n g a r i a , J o h a n n
interpretare a lui Anfhony Quinn, trama narativă e bine cunoscu M o r i t z e luat drept s p i o n român şi torturat pentru a mărturisi mi
tă, iar î n ţ e l e s u r i l e sint p r e g n a n ? p u s e în relief. Â propos, cînd siunea. D e p o r t a t în G e r m a n i a , un m a r e specialist g e r m a n în su
se pregăteau lucrările pentru filmare, realizatorii au cerut per
perioritatea rasei germane, vede în Ion un exemplar absolut al
misiunea să f i l m e z e î n c e p u t u l s c e n a r i u l u i în R o m â n i a . C u m se p o a t e
acesteia.
bine ghici, nu li s-a dat aprobarea cerută. Atunci ei s-au deplasai
Ca paznic de lagăr, Johann facilitează evadarea unui grup
în B a n a t u l i u g o l a v şi am a v u t p l ă c e r e a să văd ţ ă r a n i , c ă r u ţ e şi
de francezi şi a j u n g e el însuşi în... l a g ă r e l e a m e r i c a n e , u n d e e s t e
cai d i n satele v e c i n e c e l u i î n c a r e m-am născut d i n c o a c e d e g r a n i ţ ă
suspectat d e a f i c r i m i n a l d e r ă z b o i nazist. A l t f e l spus, a b s u r d u r i l e
ş i p e A n t h o n y Q u i n n î m b r ă c a t c a l a noi, j u c î n d una d e d o i . Plăcută
se acumulează unul după altul într-un fel de sarabandă delirantă.
răzbunare a istoriei!
Dar Ion nu se revoltă, nu încearcă să se s a l v e z e d i n p r o p r i e i n
R o m a n u l - c a d r u al O R E I 25 e s t e p o v e s t e a p e r s o n a j u l u i interpre iţiativă. Este el un fatalist resemnat, un român care ştie că nu
tat de Anthony Quinn, tînărul ţăran român, cu numele oficial de p o a t e schimba faţa lumii? î n t r - o a n u m i t ă măsură, d a . î n a i n t e d e
lohann Moriiz, pe care însă mama lui îl numeşte I o n , creştin or toate însă I o n este, p r e z e n ţ ă vie, c a r e îşi caută locul în noul
todox în slujba preotului din sat. El trimite tangenţial la Ion univers u n d e este aruncat. Mai mult însă, Ion este un inocent
al lui Rebreanu. După ce primeşte b a n i i de la Traian, Ion al al cărui rost vine din firea lucrurilor şi a oamenilor. Nevino
OREI 25 îşi face planuri gospodăreşti, aruncînd privirea peste vat, el f r i z e a z ă c a n d o a r e a , puritatea. N a i v , el nu este însă sărac
ogor. Se iscă în el «glasul pămîntului», înfiorat metaforic de cu d u h u l ; d i m p o t r i v ă , e s t e c o n v i n s că la mijloc e s t e o n e î n ţ e l e g e r e
«glasul iubirii», lată: "Pe urmă s-a aplecat şi a luat, cu mîna şi de fiecare dată cînd e chemat la şefi, crede ferm că aceştia
sfîngă, un pumn de ţărînă. Era caldă. Moritz a avut senzaţia că îi vor vesti eliberarea; dacă lucrul nu se î n f î m p l ă , el e x p l i c ă totuşi
strînge în p a l m ă ceva viu. C u m este c ă l d u r a u n u i p u i d e v r a b i e că e victima unei neînţelegeri, insistă să fie eliberat.
cînd îl ai între palme. Johann Moritz s-a aplecat şi a luat şi în Ion nu este un romantic al trăirii aberante a suferinţei. El uita
mîna dreaptă un p u m n de ţ ă r î n ă . A strîns-o în p u m n i cu p u t e r e , chiar l a u n m o m e n t d a t p e c e i d e acasă, n u c o m p l i c ă a n g o a s a n t
apoi a presărat-o î n a p o i pe cîmp. A înaintat prin porumb spre divorţul soţiei sau alte trădări mai evidente, dar necesare, va în
p ă d u r e . La m i j l o c u l o g o r u l u i , a luat iar ţ ă r î n ă în m î n ă . «Şi asta ţelege el în cele din urmă. I o n este ca marii ţărani din satul
e caldă, şi-a zis. Tot o g o r u l e c a l d ca o fiinţă». A dus a p o i ţărînă meu: pentru ei lumea este un dat, pe care îl iau ca atare. Faci
lîngă obraz. M i r o s u l ei l-a p ă t r u n s în piept. «£ u n m i r o s tare tot ce poţi s-o înduri dacă e potrivnică, acţionezi, dar în limita
c a d e t u t u n . . . p a r f u m u l ăsta a l p ă m î n t u l u i » , s-a g î n d i t e l . " unui fatalism congenital, care nu vine din subtile raţionamen
Ion este un destin cum rar s-au văzut în literaturile lumii şi te, ci d i n o b s e r v a r e a naturii şi a o a m e n i l o r . Cu O R A 25 se c o n
poate că în aceasta constă succesul constant al cărţii. ORA 25 t u r e a z ă un c h i p i n e d i t al n e a m u l u i r o m â n e s c : cu o f i l o s o f i e î n
eroul o trăieşte în suferinţi, torturi ce depăşesc limitele imaginaru născută, a c e s t a suportă lumea şi istoria, le duce în spate, ca să
lui. Şi totuşi cartea'nu este un roman de război, poate nici al spun aşa, întru dăinuire. Inocenţa lui funciară este un fel de a
universului concentraţionar ca atare. Altceva mult mai subtil dă fi, de a r ă m î n e m e r e u l i b e r .
substanţă v o l u m u l u i : reacţia lui Ion la t o a t e n e n o r o c i r i l e c a r e se In plus, această inocenţă are o anumită încărcătură poeţi-
4C
că. Deşi asuprit, supus ritmului aberant al muncii forţate, Ion are mari, în ultimii ani. M-au interesai şi mă interesează încă acele
totuşi moralul lucrului bine lacul, fiind chiar mindru de aces a t i t u d i n i şi m a n i f e s t ă r i c a r e sînf marcate de sacra demnitate a celui
ta. Cînd sapă la canal, el se gîndeşte că va reveni cîndva cu surghiunit, care apără prin creaţie spiritualitatea românească. ORA
copiii, iar aceştia se vor minuna de ce a pulul face tatăl lor. Sau 25 e s t e d i n acest punct de vedere o carte sfîntă. «Tout le reste
cînd lucrează la fortificaţiile de pe graniţa maghiară, îşi închipuie est littérature».
cum le va vedea din Înaltul pădurii, ba ar vrea chiar să însemne Volumul de faţă este hărăzii deci să umple un gol în literele
trunchiurile de copaci, pentru a identifica mai tîrziu rodul muncii noastre şi el se plasează în seria altora multe, care au fost publicate
sale. recent: publicul nostru a putut l u a c o n t a c t d i r e c t cu literatura exi
Ca toate realizările artistice de tipul OREI 25, cartea este mar lului, în cele mai multe cazuri prin editarea inedită a originalului
cată de un ritm trepidant, de gesturi, atitudini, conflicte şi drame. TUmânesc. De pe acum se întrevede locul aparte al creaţiei lui
Autorul pare că se şterge în spatele fluxului existenţial, pe care Constant Virgil Gheorghiu în acest ansamblu, al capodoperei sale,
îl prezintă ca atare. Cu timpul, în cărţile din urmă el devine însă ORA 25, în mod particular. Altfel spus, pe lîngă plăcerea lecturii
mult mai reflexiv. Dar chiar în O R A 25 ni se înfăţişează un adevărat ca atare, lucrări ca cea de faţă devin o b i e c t de studiu filolo
sistem de gîndire, care devine mai clar conturat în ultima parte gic, comparativist etc. Cel mai urgenl se impune compararea celor
a cărfii. Este vorba de t e o r i a aşa numitului sclav tehnic, pe care două variante: cea franceză, care a lansat în lume pe autor şi
îl manipulează societatea aşa cum vrea. Am înţelege că toate cea românească, doldora de conotaţiile neamului şi limbii noastre.
necazurile vin de la tehnica m o d e r n ă , pe care războiul a cer Cîtă diferenţă între mărturisirea lui Ion din finalul cărţii în franceză
tificat-o şi a p u s - o nu numai in slujba n i m i c i r i i , d a r şi a umilirii «j'ai l a n g u i de toi» şi o r i g i n a l u l supraromânesc: «mi-a fost d o r
fiinfei umane. de t i n e » adresai soţiei în sfîrşit r e g ă s i t e .
Paul AMCLAU
Această viziune se c o n c r e t i z e a z ă sugestiv în s e c v e n ţ e l e de
muncă efectuate de I o n în G e r m a n i a : o b l i g a t să mute lăzile ce Bucureşti, august 1991
sosesc pe b a n d ă , el nu m a i p o a t e g î n d i la nimic, fiind indiferent
chaar la c o n ţ i n u t u l l ă z i l o r , s e c r e t , de a l t f e l . Şi în acest caz, Virgil
G h e o r g h i u anticipă e v o l u ţ i a lumii in p e r i o a d a p o s t b e l i c ă : ce să
mai s p u n e m a s t ă z i , c î n d a u t o m a t i z a r e a si r o b o t i z a r e a au atins culmi
de n e c o n c e p u t în O c c i d e n t şi în Japonia.' O m u l în faţa calculatoru-
luj e s t e m a i « d e ş t e p t » , d a r si m a i supus unor alcătuiri care îl
sufocă şi, m a i r ă u , îl e l i m i n ă d i n circuitul p r o d u c t i v p e n t r u a î n g r o ş a
păfura şomerilor.
ArnoldJ. TOYNBEE,
A S t u d y of H i s t o r y
FÎNTÎNA
17
/6
ORA 25 ORA 25
18 19
ORA 25 ORA 25
frunte/a. Privind, M o r t i z uita să t o a r n e apă. Preotul aştepta cu la voi tot nu este loc. Tu şi bătrînii aveţi n u m a i o î n c ă p e r e .
:
p u m n i i întinşi şi a c o p e r i ţ i de clăbuci. A t u n c i M o r i t z se s i m ţ e a ş i
M î i n e , cînd vii, adu-ţi lucrurile !
se înroşea.
— M î i n e nu vin la lucru !
P r e o t u l K o r u g ă e p a r o h u l bisericii o r t o d o x e din Fîntîna. Nu
— A t u n c i , p o i m î i n e ! a zis p r e o t u l . C a m e r a este de azi
are decît cincizeci de ani. B a r b a şi părul îi sînt însă ca argintul.
T r u p u l înalt, subţire, parcă nu are carne şi s e a m ă n ă cu trupurile înainte a ta !
sfinţilor din icoanele bisericii o r t o d o x e . T r u p u l îi este de bătrîn. — Nu m a i vin d e l o c la lucru, a zis M o r i t z . M î i n e plec în
C î n d te uiţi însă ochii lui şi cînd îl a u z i vorbind, vezi că preotul America !
e tînăr. — Mîine ?
D u p ă ce a t e r m i n a t de spălat, preotul a început să-şi usuce Preotul a deschis ochii mari.
obrajii şi g î t u l cu p r o s o p u l aspru. M o r i t z stătea l i n g ă el, cu c a n a — M î i n e ! La răsăritul soarelui !
în mînă.
Vocea lui M o r i t z era hotărîtă. D a r era aburită de o c a l d ă
— P ă r i n t e , aş v r e a să vă spun ceval ! a zis.
părere de rău. Şi de puţină jenă.
— A ş t e a p t ă să m ă - m b r a c ! a răspuns preotul.
— Am p r i m i t scrisoare că vaporul e la C o n s t a n ţ a . Stă n u m a i
A intrat în casă, l u î n d cana g o a l ă din m î n a lui J o h a n n M o r i t z .
trei zile în port !
în prag, s-a î n t o r s :
P r e o t u l ştia c ă J o h a n n M o r i t z vrea s ă p l e c e î n A m e r i c a . M u l ţ i
— Şi eu am să-ţi spun ţie ceva ! a zis preotul z î m b i n d . C e v a
ţărani tineri pleacă în A m e r i c a şi, d u p ă d o i sau trei ani, se î n t o r c
care are să te b u c u r e . A c u m p u n e c o ş u r i l e în c ă r u ţ t ă şi î n h a m ă
caii ! în sat cu bani şi îşi c u m p ă r ă p ă m î n t . Ţ ă r a n i i c a r e au fost în
A m e r i c a au cele mai frumoase g o s p o d ă r i i d i n F î n t î n a . P r e o t u l u i
I n p r i m e l e ceasuri ale d i m i n e ţ t i i , J o h a n n M o r i t z ş i p r e o t u l
îi părea bine că şi M o r i t z va pleca. D u p ă cîţiva ani, va avea şi el
A l e x a n d r u K o r u g ă au cules merele şi le-au aşezat în saci, tăcuţi.
o g o s p o d ă r i e frumoasă în sat. Nu ştia însă că pleacă aşa de
C î n d s o a r e l e r a l a u m ă r u l l o r , p r e o t u l s-a o f p r i t . A î n t i n s
curind. N u - i spusese nimic pînă în clipa aceea. Şi l u c r a s e r ă t o a t ă
braţele, obosit.
— Să facem o p a u z ă ! vremea u m ă r l i n g ă u m ă r . în fiecare zi.
— Să facem ! a zis M o r i t z . — Abia ieri am p r i m i t scrisoarea, a zis M o r i t z .
20 21
ORA 25 ORA 25
17
23
ORA 25 ORA 25
24 25
ORA 25 ORA 25
26 27
ORA 25 ORA 25
28 29
ORA 25 ORA 25
Iorgu a intrat în c a m e r a lui de culcare. Pereţii sînt încărcaţi — Nu ne-a văzut, dar ştie totul.
cu trofee de vînătoare, cu capete î m p ă i a t e de cerbi, de lupi şi de — De unde poate să ştie ?
urşi. î n t r e vulturii î m p ă i a ţ i şi coarnele de cerb stau agăţate puşti — S-a uitat la mine şi a v ă z u t !
de vînătoare, pistoale şi cartuşiere. La m a r g i n e a patului uriaş, J o h a n n M o r t i z a rîs. Pe u r m ă a sărutat-o pe frunte.
d o u ă piei negre de urs. Iorgu Iordan a călcat cu c i z m e l e peste — C h i a r d a c ă s-a u i t a t l a t i n e c u b e n o c l u l , t o t n - a v ă z u t
pieile urşilor negri şi a luat dm cuier o armă, pe care a aşezat-o nimic ! a zis. Ce putea să vadă ? Tu crezi că se vede la o femeie
sprijinită de pat. A scos din sertarul noptierei un revolver, o d u p ă ce face d r a g o s t e ? A s t e a toate sînt numai închipuiri ale
l u m î n a r e şi o cutie de chibrituri. Le-a pus alături, pe masă, şi s-a tale !
aşezat pe marginea patului. Şi-a scos cizmele. Respira greu. — Nu se vede d u p ă ce faci d r a g o s t e , ştiu asta, a zis ea. D a r
C i z m e l e le-a lăsat, una lîngă alta, pe capetele blănilor de urşi. tata cunoaşte. El vede şi la iepe. Ştie, cînd se uită de depart-e,
Aşa le pune în fiecare noapte, t o t d e a u n a în acelaşi loc, ca să le dacă o iapă are să capete m î n z . Toţi prietenii tatii se m i n u n e a z ă
găsească pe î n t u n e r i c , cînd î n t i n d e mîna. La urmă, s-a d e z b r ă cum ştie el asta.
cat şi a intrat în pat, înfundîndu-se între pernele albe, ca un urs — Tu crezi că eşti însărcinată ?
în zăpadă. — Nu sînt !
De lîngă gard, J o h a n n M o r t i z a văzut c u m se stinge l u m i n a — Atunci nu-i nimic râu, a zis el. Peste doi sau trei ani vin
de la c a m e r a lui Iorgu Iordan. A devenit mai întîi mică, t r e m u - înapoi cu b a n i . m u l ţ i . C u m p ă r ă m p â m i n t , ne c u n u n ă m la bise
rînd de cîteva ori, pînă a dispărut. Fereastra a r ă m a s neagră, ca rica părintelui Korugâ, facem casă şi g o s p o d ă r i e frumoasă, şi o
un ochi de întuneric. să fim fericiţi ! Nu-i aşa, S u z a n a ?
J o h a n n M o r i t z s-a d e p ă r t a t de ea. T r u p u l Suzanei strălu Ea s-a lipit de el. L-a luat în braţe cu toată puterea. Parcă i-ar
cea gol pe iarbă, ca de m a r m u r ă . fi fost frică. T r e m u r a .
— Ti-a spus taică-tu ceva ? a î n t r e b a t el. — Dac-ai fi tu aici, nu mi-ar fi teamă ! a zis ea. Dar, d u p ă ce
— Nu ! pleci tu, am să m o r de frică. C h i a r dacă nu m ă - m t p u ş c ă tata cu
— Te-a certat ? puşca de vînătoare, tot nu mă mai găseşti vie. Am să m o r de
— Nu ! frică în lipsa ta. în fiecare noapte încui uşa şi cu cheia, şi cu
— Atunci de u n d e ştii că a aflat ? zăvorul. C î n d aud paşii tatii, îmi pun perna peste cap de frică.
— î m i spune inima, a zis ea. J o h a n n M o r i t z a mîngîiat-o pe spate, a cuprins-o cu braţele
Plîngea acum mai tare. şi a tras-o spre el. N-au mai vorbit. Ea era fericită că e lîngă el.
— Dar nu-i numai inima care-mi spune c-are să o m o a r e . Azi El era m u l ţ u m i t ca ea nu mai plînge şi că nu îi mai e frică.
la p r î n z , cînd am adus m î n c a r e a la masă, tata s-a uitat la nune C î n d a u c î n t a t c o c o ş i i d e z i u ă , s-au r i d i c a t . S u z a n a ş i - a
cu ochii mari şi d u ş m ă n o ş i . Pe u r m ă a zis răstit : « Intoarce-te î m b r ă c a t rochia, rece şi udă de rouă. M o r i t z şi-a pus cămaşa şi a
cu faţa la perete ! »F.u m-am întors. Am simţit, deşi eram cu dus-o de braţ, u r m ă r i n d - o cum se strecoară, prin crăpătura gar
spatele, c u m se uita la şoldurile mele. Ii s i m ţ e a m ochii pe şol dului, în curte.
duri. Iar a zis : « î n t o a r c e - t e cu faţa la fereastră ! » M - a privit D u p ă ce a trecut d i n c o l o , Suzana a ţipat. Un ţipăt scurt.
tot aşa de lung. Dintr-o parte. S-a uitat ţintă la pîntecul meu, la J o h a n n M o r i t z s-a uitat d u p ă ea. Dar femeia nu mai era în
şoldurile mele, aşa c u m se uită la cai. La u r m ă , a ţipat mînios : curte : se strîngea la pieptul lui, disperată. Nici n-o văzuse cînd
« Ieşi afară, putoare ! » Şi n-a mai mîncat. F.u am ieşit. In clipa s-a-ntors. T r e m u r a ca trestia. Tot trupul îi tremura. Şi era fier
aia am ştiut că aflat. A aflat totul. T a t a mă mai certase de m u l t e binte. J o h a n n M o r i t z s-a uitat prin spărtura gardului.
ori înainte. M - a şi bătut, cînd eram mică. Pînă m-a umplut de Fereastra de la camera Suzanei era luminată şi larg deschisă.
sînge m-a bătut, dar nu m-a făcut n i c i o d a t ă « p u t o a r e » ! Iorgu Iordan, în cămaşă de noapte, se mişca prin cameră. Avea
— De unde putea să afle ? a întrebat M o r i t z . Nu ne-a văzut felinarul în mînă, parcă ar fi căutat ceva. M o r i t z a mîngîiat cu
niciodată î n t î l n i n d u - n e . p a l m a capul femeii, strîngînd-o la pieptul lui, mai mult ca s-o
3C 31
ORA 25 ORA 25
32 33
ORA 25 ORA 25
ea. D i n t r e toate casele pe care le privise cu luare a m i n t e , n u m a i Aristiţa simţea că s-a î n t î m p l a t ceva. A început să se î m b r a c e ,
în d o u ă s-ar p u t e a d u c e : la ai lui sau la părintele A l e x a n d r u trăgîndu-şi rochia peste cap.
Korugă. C e i l a l ţ i săteni nu i-ar da nici unul adăpost, ştia asta. Le — De ce nu pleci ? Ţ i - a furat cineva banii de d r u m ?
e frică de Iorgu Iordan. T u t u r o r le e frică de uriaş. La părinţii — Nu !
lui nu-i loc p e n t r u S u z a n a . N - a u decît o singură încăpere. La —
Te-ai certat cu G h i ţ ă ?
preotul K o r u g ă nu se p o a t e d u c e cu o femeie cu care nu e cunu — Nu m - a m certat !
nat. Şi nici n-ar vrea să-i facă p r e o t u l u i neplăceri : Iorgu Iordan — A t u n c i , ce s-a-ntîmplat ?
ar fi venit cu a r m a - n m î n ă să-i ceară socoteală că o g ă z d u i e ş t e Aristiţa e r a acum în mijlocul casei, înfuriată.
pe S u z a n a . M o r i t z nu vrea să se î n t î m p l e asta. Dar nici pe — N i m i c nu s-a-ntîmplat, a zis el. Vreau să m ă - n s o r ! De-aia
S u z a n a n-o poate lăsa pe c î m p . nu mai plec în A m e r i c a !
D u p ă o clipă de c h i b z u i n ţ ă , a luat-o din n o u pe S u z a n a in V o c e a lui M o r i t z t r e m u r a . Nu ştia c u m să le explice.
braţe şi a pornit cu ea spre sat. F e m e i a era palidă. « S-ambolnă- A r i s t i ţ a 1-a p r i n s de u m e r i , cu degetele crispate. îl zgîlţîia.
vit de frică », g î n d e ş t e el. Din cînd în cînd îi ascultă inima : bate — V r e a u să-i vorbesc tatii, a zis M o r i t z . Nu vorbesc cu d u m
încet. M o r i t z se grăbeşte să ajungă în sat. neata !
— Cu mine să vorbeşti, a ţipat ea. Eu te-am făcut, din carnea
şi din sîngele m e u ! Nu te-a făcut taică-tu !
— Potoleşte-te, m u i e r e ! a zis bătrînul.
10 R i d i c a s e capul din aşternut şi era î m p ă c i u i t o r . A r i s t i ţ a nu-1
asculta; se bătea cu palmele peste pîntece.
— M ă r u n t a i e l e mele le-ai supt ! M i e mi-ai supt laptele, nele-
C î n d a ajuns în faţa casei lui, soarele răsărise. J o h a n n M o r i t z g i u i t u l e ! Drept răsplată îmi spui că nu vorbeşti cu m i n e ?
a aşezat-o pe S u z a n a pe prispă, r e z e m a t ă de perete, şi a privit — V o r b e s c şi cu d u m n e a t a , a zis M o r i t z .
răsăritul.- C h i a r a c u m , la m a r g i n e a satului, îl a ş t e a p t ă Ghiţă Ion, M a i c ă - s a plîngea. El a vrut s-o c o n s o l e z e :
ca să plece î m p r e u n ă în A m e r i c a . A strîns dinţii, ca să-şi a d u n e — V o r b e s c n u m a i cu d u m n e a t a , dar te rog să stai liniştită !
voinţa, apoi s-a î n t o r s cu spatele spre răsărit şi a intrat în casa B ă t r î n a s-a aşezat pe m a r g i n e a patului, cu obrajii în p a l m e .
părinţilor săi. V o i a să-i r o a g e s-o p r i m e a s c ă pe S u z a n a la ei. F u s e s e rănită în m î n d r i a ei de m a m ă . D a r nici d u r e r e a n-o p u t e a
Aristiţa, m a m a lui J o h a n n M o r i t z , era o femeie supărăcioasă. El face să tacă ; nu p u t e a tăcea în nici o î m p r e j u r a r e a vieţii.
ar fi vorbit n u m a i cu taică-su. D a r , cînd a păşit pragul, Aristiţa — Cu cine vrei să te-nsori ? a î n t r e b a t ea.
a ridicat capul de pe pernă. — Am să-ţi spun î n d a t ă , a zis M o r i t z . D a r n u m a i d a c ă stai
— Vrei să-ţi iei sacul de d r u m ? a î n t r e b a t ea. E l î n g ă uşă ! liniştită !
M o r i t z n-a răspuns. — î n t î i să-mi spui cu cine vrei să te-nsori ! Eu sînt m a m a ta
— De ce stai în mijlocul casei ca un strigoi ? a î n t r e b a t iar şi trebuie să ştiu !
bătrîna. Sărut-o pe m a i c ă - t a pe o b r a z , ia-ţi r ă m a s bun de la — Spune-i, Ioane, cu cine vrei să te-nsori, ca să se potolească
taică-tu şi grăbeşte-te ! Să nu cheltuieşti banii acolo şi să-i aduci maică-ta !
acasă ! Bătrînul v e d e a că A r i s t i ţ a e pe cale să i z b u c n e a s c ă într-un
— Nu mai plec în A m e r i c a , a zis J o h a n n M o r i t z . n o u acces de furie.
— Nu mai pleci ? J o h a n n M o r i t z era convins că n u m e l e fetei n-o va potoli pe
B ă t r î n a s-a ridicat din pat. maică-sa. O va face chiar să se-nfurie şi mai rău.
— Nu ! — M ă - n s o r cu fata lui Iorgu Iordan, a zis. Cu S u z a n a !
— N i c i G h i ţ ă nu pleacă ? A r i s t i ţ a a sărit de pe pat, năpustindu-se spre el ca o leoaică.
— El pleacă ! r ă s p u n s M o r i t z . Dar nu ca să-1 sfîşie, ci ca să-1 î m b r ă ţ i ş e z e .
34 35
ORA 25
ORA 25
Aristiţa se g î n d e a c u m o să se t o c m e a s c ă cu Iorgu I o r d a n
— A c u m înţeleg de ce nu mai pleci în A m e r i c a , a zis ea şi 1-a
p e n t r u zestre şi c u m n-o să facă nici o concesie. J o h a n n M o r i t z
sărutat l u n g pe ochi, pe frunte şi pe obraji. Nu erai prost să te
d u c i în A m e r i c a , să l u c r e z i ca s a l a h o r şi să te-ntorci vlăguit şi a povestit î n t î m p l a r e a din n o a p t e a trecută.
bolnav p e n t r u cîteva z e c i de mii de lei. Tu ai ascultat sfatul pe M a i c ă - s a a tresărit şi a î n t r e b a t :
care ţi l-am dat eu t o t d e a u n a , să te-nsori c-o fată b o g a t ă ! — Nu vrea să se mai î n t o a r c ă la taică-su n i c i o d a t ă ?
O c h i i Aristiţei străluceau de fericire. — Nu, a răspuns Johann M o r i t z . Iorgu Iordan o omoară
— A c u m am să trăiesc şi eu bine ! O să am rochii de catifea ! dacă se-ntoarce.
O sa am t r ă s u r ă ! O să mă m u t în casa cuscrului Iorgu Iordan. — O o m o a r ă , a zis şi bâtrînul. Cu Iorgu nu te poţi juca. F a t a
E d r e p t u l m e u ! Al Aristiţei ! F i i n d c ă eu l-am făcut pe Ion fru are dreptate. T a i c ă - s u e ca fiarele. C î n d e m î n i o s , scoate pistolul
m o s şi deştept, de s-a-ndrăgostit de el şi-1 ia de bărbat cea m a i şi î m p u ş c ă . C e i m a i frumoşi cai i-a-mpuşcat la m î n i e , cu m î n a
b o g a t ă fată din s a t ; o fată cu casă, cu pivniţă de piatră, cu lui. Şi d o a r îşi i u b e a caii m a i m u l t decît ochii din cap. O - m p u ş c â
p ă m î n t m u l t , cai şi t r ă s u r ă ! şi pe fată, d a c ă se-ntoarce. A c u m , d u p ă ce-a prins-o c-a fugit
— Potoleşte-te, femeie ! a zis bătrinul. n o a p t e a din casă...
G l a s u l îi era însă la fel de t r e m u r a t . P e r s p e c t i v a bogăţiei îl — î ţ i m u l ţ u m e s c , tată, că mă-nţelegi, a zis M o r i t z .
e m o ţ i o n a s e ' ş i pe el. Şi-a răsucit o ţigare, fără să se ridice din — D a c ă aşa stau l u c r u r i l e , de ce să n u - n ţ e l e g ? c o n t i n u ă
aşternut.
bătrinul. Eu îl c u n o s c pe Iorgu.
— O să mă m u t în casa lui I o r g u I o r d a n , a zis iar Aristiţa. Pe
— T o t u ş i , peste cîteva zile, am p u t e a s-o t r i m i t e m pe fată
tine te las aici, s-a a d r e s a t ea bătrînului. Eu t r e b u i e să fiu alături
acasă, a zis Aristiţa. Mă d u c eu cu ea !
de băiatul m e u . C i n e să-i dea sfaturi tinerei neveste, d a c ă n-o să
fiu eu acolo ? — S u z a n a nu se mai d u c e acasă ! a zis M o r i t z . N - o las eu !
— M a m ă , î n c ă n-am t e r m i n a t ! a zis M o r i t z . — Şi ce vrei să faci cu ea fără avere ? a î n t r e b a t Aristiţa. S a u
— Spune tot ce vrei, d r a g u l e ! M a m a te ascultă ! vrei să t r a g i mîţa de coadă în sărăcie, de d r a g u l ei ? F e m e i se
— F ă g ă d u i e ş t e - m i că mă asculţi liniştită ! găsesc pe toate d r u m u r i l e ; fără avere, n-o ia nimeni. N i c i tu nu
— F a c tot ce zici tu ! eşti prost, Ioane, s-o iei fără avere !
A r i s t i ţ a 1-a m î n g î i a t pe o b r a z . — Eu mă î n s o r cu S u z a n a fără avere ! a zis el.
— M a m ă , a c o n t i n u a t M o r i t z , eu m ă - n s o r cu S u z a n a fără — Ai î n n e b u n i t ? P e n t r u o m u i e r e fără zestre să laşi tot şi să
voia lui Iorgu Iordan. nu m a i pleci în A m e r i c a ? T o t u l p e n t r u un petec de n e g r e a ţ ă
— Principalul e să te-nsori cu ea, a zis Aristiţa. Să mă văd eu muierească ?
c u s c r a lui Iorgu I o r d a n , b o g ă t a ş u l ! P u ţ i n î m i pasă d a c ă el vrea — M a i c ă - t a are d r e p t a t e ! a zis bătrinul. Astfel de prostii nu
sau nu vrea ! t r e b u i e să faci ! Tu ai să pleci în A m e r i c a , aşa c u m ai plănuit.
— C u s c r a lui o să fii, m a m ă , d a r b o g a t ă n-o să fii ! C î n d te-ntorci, ai să-ţi c u m p e r i p ă m î n t , ai să-ţi faci casă şi să
— Şi cine o să-i ia averea ? a î n t r e b a t Aristiţa. Iorgu I o r d a n te-nsori. F e m e i se găsesc destule !
n-o are decît pe S u z a n a . D o a r n-o s-o m ă r i t e fără zestre, cînd îi — Nu m a i plec, a zis M o r i t z .
e plină pivniţa cu ulcele cu bani de aur, î n g r o p a t e - n pămînt. De
— C r e z i că e prea t î r z i u ? a î n t r e b a t bătrinul. G h i ţ ă te mai
zestre, d r a g u l e , mă îngrijesc eu ! Tu nu te pricepi !
aşteaptă la m a r g i n e a satului. D a c ă te grăbeşti, îl ajungi. D e - a b i a
— M a m ă , eu m ă - n s o r cu S u z a n a , nu cu a v e r e a ei ! a zis
a răsărit soarele !
Moritz.
— Ai tu inima asta, tată, să-mi ceri s-o părăsesc pe fată şi să
— Ai vrea p o a t e să zici că ţi-e m a i d r a g ă fata decît averea ?
plec în A m e r i c a ?
— Da, m a m ă !
— U n d e e fata ? a î n t r e b a t Aristiţa.
— Prostii ! D a r eu te înţeleg. Lasă că dreg eu lucrurile. Pe
m i n e nu mă p ă c ă l e ş t e n i m e n i ! — La uşă, a zis M o r i t z .
36 37
ORA 25 ORA 25
38 39
ORA 25 ORA 25
S u z a n a a schiţat, cu capul, un gest de r ă s p u n s şi de salut. ţ i g a r e a în gură. A r i s t i ţ a a lăsat-o pe fată din strînsoare şi s-a
A p o i şi-a tras rochia albastră în jos, cît a p u t u t mai mult, aco- î n t o r s către bărbatul ei, v î n ă t ă de m î n i e :
perindu-şi g e n u n c h i i , căci b â t r î n a îi privea p i c i o a r e l e şi şoldu — Ai p o m e n i t o n e r u ş i n a r e mai m a r e ? P u t o a r e a î m i s p u n e că
rile, ca şi c u m ar fi surprins-o goală. eu nu ştiu c u m îl c h e a m ă pe băiatul nostru ! Mă scoate d i n
— Vrei să te măriţi, nu-i aşa ? a î n t r e b a t bâtrîna rînjind. minţi !
A r i s t i ţ a a luat un bolovan.
— Da, a răspuns Suzana.
— îi sparg capul ca la şarpe ! a zis ea, cu b o l o v a n u l în mînă.
— C r e d şi eu că vrei m ă r i t i ş , a zis Aristiţa. Eşti cît o iapă de
A c u m î i sparg c a p u l !
mare !
B ă t r î n u l a prins-o de braţ :
S u z a n a şi-a a s c u n s obrajii în paie. B â t r î n a s-a apropiat de ea
— P o t o l e ş t e - t e , m u i e r e ! a z i s el, î m p i n g î n d - o pe A r i s t i ţ a
şi i-a ţipat în urechi :
spre uşă.
— N - a i găsit însă p r o s t u l care să te ia de nevastă, frumoaso !
A p o i s-a a p r o p i a t de S u z a n a . I-a luat m î n a şi a privit-o cu
F ă r ă zestre, nu te ia nimeni. D a c ă te-ai culcat cu el e treaba ta.
milă.
D a r de nevastă nu te ia !
— Nu mai plînge ! N - a r e nici un rost să plîngi !
S u z a n a s-a ridicat, sprijinită în coate. V o i a să plece. Aristiţa — U n d e este Iani ? a î n t r e b a t S u z a n a .
era î n s ă aplecată d e a s u p r a ei. — Se î n t o a r c e î n d a t ă . Fii liniştită !
— Iani a plecat ? a î n t r e b a t S u z a n a . S u z a n a se simţea ocrotită. M î n a bătrînlui era m a r e şi aspră.
î n t r e b a s e de t e a m ă , ca să s c h i m b e vorba. — F e t i ţ o , eu îţi d a u o p o v a ţ ă şi ar fi bine dacă ai u r m a - o .
— C a r e Iani ? a zis A r i s t i ţ a , mirată. A i c i nu e n i m e n i pe care î n t o a r c e - t e acasă, la tatăl şi la m a m a ta !
să-1 c h e m e Iani ! Ea plîngea.
S u z a n a se uita la bătrînă î n m ă r m u r i t ă . Nu ştia ce să facă. — Aici nu poţi sta, a c o n t i n u a t bătrînul. D a c ă r ă m î i aici,
— D e s p r e ce Iani vorbeşti ? a î n t r e b a t din n o u Aristiţa. Sau A r i s t i ţ a te strînge de gît sau îţi sparge capul cu pietroiul. A ş a se
ţi-ai p i e r d u t minţile şi te c r e z i a l t u n d e v a ? î n t î m p l ă , c u m mă vezi şi c u m te v ă d ! Este păcat să se p e t r e a c ă
v ă r s a r e de sînge ! Ion, cînd o vedea, o o m o a r ă pe maică-sa. Şi
— D e s p r e Iani, fiul d u m i t a l e , a m u r m u r a t S u z a n a , cu j u m ă
ăsta-i m a r e p ă c a t ! Mă a u z i tu ?
tate de gură.
— Aud !
— Pe fiul m e u îl c h e a m ă Ion ! a zis b ă t r i n a aspru. A ş a l-am
B u z e l e S u z a n e i au r ă s p u n s parcă fără să se mişte.
b o t e z a t eu, m a m a lui, ş i n i m e n i n - a r e d r e p t u l să-i s c h i m b e
— Eu te stătuiesc să te ridici şi să pleci. P l e a c ă p î n ă să se
n u m e l e pe care i l-am dat. î n ţ e l e g i ce-ţi s p u n ?
î n t o a r c ă Ion din sat. Ia-o prin p o r u m b şi du-te la m a i c ă - t a şi la
S u z a n a a privit p u m n u l a m e n i n ţ ă t o r al Aristiţei. taică-tu ! C î n d o să vina Ion, am să-i spun c-ai plecat pe şosea,
— Am înţeles, a zis. şi n-o să te mai găsească. Pe u r m ă o să uitaţi, şi unul, şi altul.
Şi-a a d u s a m i n t e de c u v i n t e l e lui M o r i t z , că trebuie să fie Sînteţi tineri, tinereţea uită repede. H a i , scoală-te şi du-te !
î m p ă c i u i t o a r e , şi a a d ă u g a t : S u z a n a s t ă t e a c u faţa î n jos. A v e a u r e c h i l e a s t u p a t e . N u
— Ion sau Iani este acelaşi n u m e . A ş a am socotit eu. auzise ce-i spusese bătrînul.
S c u z a ei a îndîrjit-o pe bătrînă şi mai tare : — Nu vrei să pleci ? a î n t r e b a t bătrînul.
— Vrei să mă-nveţi tu c u m îl c h e a m ă pe băiatul m e u ? î ţ i V o i a s-o ia în braţe şi s-o d u c ă el pîn-acasă. S-a gîndit î n s ă că
sparg capul cu piatra, d a c ă - n d r ă z n e ş t i ! N e r u ş i n a t o şi curvo ! Ion nu i-ar ierta asta. S-a ridicat.
— N - a m vrut să te s u p ă r ! a zis S u z a n a . — D a c ă se-ntîmplă o m o r , a zis, n u m a i tu ai să tragi păcatul.
M î i n i l e bătrînei au înşfăcat-o însă de u m e r i şi au î n c e p u t s-o F i i n d c ă nu mă asculţi. Eu m i - a m făcut d a t o r i a şi ţi-am spus.
zgîlţîie. Ţipa. De d u p ă colţul casei a a p ă r u t bătrînul M o r i t z , S u z a n a a r ă m a s singură. B ă t r î n u l a intrat în casă. J o h a n n
n u m a i în cămaşă. Se ridicase din pat, atras de ţipete. Era cu M o r i t z a venit din sat cu o oală de lapte şi 1-a p u s la fiert.
40 41
ORA 25 ORA 25
42 43
ORA 25 ORA 25
44 45
ORA 25 ORA 25
13 14
46 47
ORA 25 ORA 25
48 49
ORA 25 ORA 25
— Nu fi ironic, G e o r g e ! a zis T r a i a n . Eu simt că s-a p r o d u s chilor şi capacitatea de m u n c ă . Exact acelaşi criteriu d u p ă care
în j u r u l nostru un e v e n i m e n t mare. Nu ştiu c î n d a început, valorificăm noi astăzi sclavul tehnic.
u n d e s-a p r o d u s m a i întîi şi nici cît va dura. D a r îl simt. N e - a — D a r există totuşi m a r i diferenţe, a zis p r o c u r o r u l . Nu poţi
prins în v î l t o a r e a lui şi ne va sfîşia, s m u l g î n d u - n e carnea de pe î n l o c u i sclavul u m a n cu sclavul tehnic.
t r u p , sfărîmîndu-ne os cu os. Simt acest e v e n i m e n t c u m simt
— T o c m a i că-1 p o ţ i î n l o c u i ! a zis T r a i a n . Sclavul tehnic s-a
şoarecii scufundarea v a s u l u i şi fug la mal. N o i nu p u t e m fugi
d o v e d i t m a i o r d o n a t şi m a u p u ţ i n costisitor decît sclavul u m a n .
nicăieri...
î n l o c u i r e a u n u i a cu celalalt s-a făcut v e r t i g i n o s , î n c e p î n d cu
— La ce e v e n i m e n t faci a l u z i e ?
galerele. A c u m navele sînt î m p i n s e pe m a r e nu de sclavii u m a n i ,
— Numeşte-1 revoluţie, d a c ă vrei ! a zis T r a i a n . O revoluţie ci de cei tehnici. Seara, o m u l bogat — care-şi p o a t e p e r m i t e să
de p r o p o r ţ i i i n i m a g i n a b i l e , c ă r e i a nu-i va scăpa nici un om. T o ţ i aibă sclavi — nu mai bate din p a l m e , c u m făcea o m o l o g u l lui
v o r fi victimele ei. din A t e n a sau din R o m a , ca să vină sclavele cu l u m î n ă r i l e
— Şi c î n d va i z b u c n i această revoluţie ? a î n t r e b a t p r o c u r o aprinse, ci apasă pe b u t o n u l de lîngă el, şi sclavii tehnici îi fac
rul, n e l u î n d în serios afirmaţiile lui T r a i a n . l u m i n ă . S c l a v u l t e h n i c face f o c u l ş i î n c ă l z e ş t e a p a r t a m e n t u l ,
— R e v o l u ţ i a s-a d e c l a n ş a t deja, d r a g ă G e o r g e ! R e v o l u ţ i a a î n c ă l z e ş t e apa la baie, d e s c h i d e ferei rele, face vînt cu e v a n t a i u l .
i z b u c n i t , în c i u d a s c p e t i c i s m u l u i şi a ironiei tale şi a majorităţii El are avantajul — asupra c o l e g u l u : lui u m a n — că e m a i bine
o a m e n i l o r ! T a t a , tu, eu, m a m a şi ceilalţi v o m l u a act încetul cu dresat, nu se a u d e şi nu se vede : iu apare decît atunci cînd e
î n c e t u l de pericol şi v o m î n c e r c a să ne a s c u n d e m . U n i i au şi invitat. î ţ i d u c e scrisoarea de d r a g o s t e într-o secundă, şi c h i a r
î n c e p u t să se a s c u n d ă , ca a n i m a l e l e sălbatice cînd simt furtuna. vocea ţi-o d u c e , pînă la u r e c h e a iubitei. Sclavii tehnici sînt ser
Eu v r e a u să vin la ţaţă} C o m u n i ş t i i spun că fasciştii sînt de vină vitori perfecţi. F a c agricultură, r ă z b o i , poliţie, politică, a d m i
şi cred că pericolul va fi î n d e p ă r t a t dacă reuşesc să-i d i s t r u g ă pe n i s t r a ţ i e . T o a t e a c t i v i t ă ţ i l e o m e n e ş t i a u fost î n v ă ţ a t e ş i s î n t
fascişti. N a z i ş t i i vor să se salveze, u c i g î n d u - i pe evrei. A s t e a nu p r a c t i c a t e de sclavii tehnici. Fac calcule în birouri, p i c t e a z ă ,
sînt însă decît s i m p t o m e l e fricii pe care o trăiesc o a m e n i i în faţa cîntă, d a n s e a z ă , z b o a r ă în v ă z d u h , c o b o a r ă sub apă. Sclavul
p e r i c o l u l u i , care e unul şi acelaşi peste tot. N u m a i zvîrcolirile t e h n i c este u t i l i z a t p e n t r u funcţia d e c ă l ă u şi-i e x e c u t ă p e
o a m e n i l o r la a p r o p i e r e a lui sînt diferite. condamnaţii la moarte, vindecă bolile în spitale, alături de
medici, îl asistă pe preot la oficierea serviciului divin.
— Şi care este marele pericol care-i a m e n i n ţ ă pe toţi o a m e
nii ? a î n t r e b a t p r o c u r o r u l . T r a i a n K o r u g ă s-a î n t r e r u p t şi a d u s p a h a r u l la b u z e . Afară se
— Sclavul tehnic ! a r ă s p u n s T r a i a n . II cunoşti şi tu, George. a u z e a ploaia.
Sclavul tehnic este servitorul care ne face zilnic mii de servicii.
— T e r m i n i m e d i a t aceasta d i g r e s i u n e , a zis el. Eu personal, ca
El ne î m p i n g e a u t o m o b i l u l , ne a p r i n d e l u m i n a , ne t o a r n ă apă pe
să vă fac o m ă r t u r i s i r e , mă simt p e r m a n e n t în societate, chiar
mîini cînd ne s p ă l ă m , ne face masaje, ne spune l u c r u r i care să ne cînd s-ar crede că sînt singur. V ă d m i ş c î n d u - s e în jurul meu
a m u z e c î n d î n t o a r c e m b u t o n u l a p a r a t u l u i de r a d i o , face şosele, aceşti sclavi tehnici, gata în orice clipă să mă servească şi să mă
taie munţii... ajute. Ei î m i a p r i n d ţigarea, î m i spun ce se petrece în jurul m e u ,
— B ă n u i a m eu că-i v o r b a de o metaforă poetică nic e o reali îmi luminează drumul noaptea. Viaţa mea se desfăşoară în
tate. Existenţa lui nu p o a t e fi t ă g ă d u i t ă . aceeaşi c a d e n ţ ă cu a acestor prieteni invizibili. Mă aflu mai mult
— N u - i t ă g ă d u i e s c existenţa, a zis p r o c u r o r u l . D a r de ce să-i în c o m p a n i a lor decît în cea a o a m e n i l o r şi sînt capabil de sacri
spun « sclav tehnic » ? E o forţă m e c a n i c ă , şi n i m i c mai mult ! ficii pentru ei. De aceea nu pot sta mult la F î n t î n a , d u p ă c u m a
— Sclavii umani, colegii sclavilor tehnici din societatea r e m a r c a t m a m a : la B u c u r e ş t i mă aşteaptă sclavii mei tehnici.
c o n t e m p o r a n ă , e r a u c o n s i d e r a ţ i de greci şi de r o m a n i tot ca o Noi sîntem mult mai bogaţi decît anticii, care aveau numai
forţă oarbă, egali cu l u c r u r i l e neînsufleţite. P u t e a u fi v î n d u ţ i , cîteva d u z i n i de sclavi de persoană. N o i avem sute, mii de
c u m p ă r a ţ i , dăruiţi sau ucişi. S i n g u r a lor v a l o a r e erau forţa m u ş - sclavi. A c u m vreau să vă î n t r e b : cîţi sclavi tehnici credeţi că se
50 51
ORA 25 ORA 25
află în m o m e n t u l de faţă în plină activitate pe suprafaţa p ă m î n - î n v ă ţ ă m legile şi limbajul sclavilor noştri — în consecinţă, ale
tului ? C î t e v a zeci de m i l i a r d e . Şi cîţi o a m e n i există pe glob ? sclavilor tehnici — ca să-i c o n d u c e m mai bine. T o t o d a t ă , r e n u n
— D o u ă m i l i a r d e , a răspuns p r o c u r o r u l . ţ ă m pe nesimţite la calităţile şi la legile noastre o m e n e ş t i . Ne
— Exact. S u p e r i o r i t a t e a n u m e r i c ă a sclavilor tehnici care d e z u m a n i z ă m , a d o p t î n d m o d u l de viaţă al sclavilor tehnici. Pri
p o p u l e a z ă p ă m î n t u l este deci covîrşitoare. Ţ i n î n d seamă de fap mul simpton al d e z u m a n i z ă r i i o m u l u i este s u b e v a l u a r e a lui.
tul că ei deţin p u n c t e l e c a r d i n a l e în o r g a n i z a r e a societăţii O m u l se a p r e c i a z ă pe el însuşi şi pe semenii lui d u p ă criterii
c o n t e m p o r a n e , pericolul este evident. Ca să vorbim în termeni t e h n i c e , ca e l e m e n t î n l o c u i b i l . S o c i e t a t e a c o n t e m p o r a n ă , care
militari, sclavii tehnici au în mîinile lor p u n c t e l e strategice vitale c u p r i n d e un om la fiecare d o u ă sau trei d u z i n i de sclavi tehnici,
ale societăţii noastre. A r m a t a , căile de c o m u n i c a ţ i e , a p r o v i z i o trebuie să fie o r g a n i z a t ă , ca să funcţioneze, d u p ă legile tehnice.
narea şi industria, ca să nu le n u m e s c decît pe cele capitale in Nu m a i e o societate creată sută la sută d u p ă necesităţile naturii
existenţa socială. Sclavii tehnici sînt un proletariat — d a c ă prin u m a n e , ci u n a ridicată pe necesităţile tehnicii. De aici î n c e p e
acest cuvînt î n ţ e l e g e m un g r u p care se a n ă într-o societate la un drama.
m o m e n t istoric, fără a fi i n t e g r a t acelei societăţi. C o n d u c e r e a O a m e n i i se trezesc obligaţi să trăiască şi să se c o m p o r t e d u p ă
este în mîinile c o a m e n i l o r . Eu nu voi scrie un r o m a n fantastic. legi străine celor u m a n e . C i n e nu respectă legile maşinii — d e v e
Deci nu voi descrie c u m aceste zeci de m i l i a r d e de sclavi tehnici nite legi ale societăţii — este sancţionat. O m u l , care trăieşte în
se revoltă peste n o a p t e şi fac r e v o l u ţ i e , b ă g î n d u - i pe oameni m m i n o r i t a t e , d e v i n e c u t i m p u l o m i n o r i t a t e p r o l e t a r ă . El este
lagăre şi închisori, d e c a p i t î n d u - i pe eşafod ori executîndu-i pe exclus din societatea căreia îi aparţine, d a r in care nu se mai
s c a u n u l e l e c t r i c . A s t f e l d e r e v o l u ţ i i p o t face n u m a i s c l a v i i p o a t e i n t e g r a , fiindcă nu îi p e r m i t e c o n d i ţ i a lui u m a n ă . De aici
umani. Voi descrie fapte reale : în realitate, acest proletariat r e z u l t ă un sentiment de inferioritate şi d o r i n ţ a de a i m i t a
tehnic face revoluţie, d a r nu pe b a r i c a d e , c u m fac sau au făcut maşina, de a se l e p ă d a de caracterul lui de fiinţă u m a n ă , care îl
echivalenţii lui umani. Sclavii tehnici au o majoritate n u m e r i c ă ţine d e p a r t e de centrul activităţii sociale. D e z u m a n i z a r e a conti
z d r o b i t o a r e în societatea de azi. E un fapt concret. In cadrul nuă sub diferite forme : r e n u n ţ a r e a la s e n t i m e n t e , r e d u c e r e a
acestei societăţi, ei a c ţ i o n e a z ă d u p ă legi proprii, care diferă de relaţiilor sociale la ceva categoric, precis şi a u t o m a t , c u m sînt
ale o a m e n i l o r . Din aceste legi de c o n d u i t ă ale sclavilor tehnici, relaţiile î n t r e piesele unei maşini. R i t m u l şi limbajul sclavului
m e n ţ i o n e z n u m a i a u t o m a t i s m u l , uniformitatea şi anonimatul. tehnic este imitat în relaţiile sociale, în a d m i n i s t r a ţ i e , în arţe —
O societate în care există cîteva zeci de m i l i a r d e de sclavi teh p i c t u r ă , l i t e r a t u r ă , d a n s . O a m e n i i devin papagalii sclavilor teh
nici şi n u m a i d o u ă m i l i a r d e de o a m e n i — chiar d a c ă oamenii nici, în clipa asta s î n t e m însă de-abia la î n c e p u t u l d r a m e i . De la
g u v e r n e a z ă — va avea caracteristicile majorităţii proletare. în acest punct î m i î n c e p r o m a n u l , adică viaţa tatii, a ta, G e o r g e , a
imperiul r o m a n , sclavii v o r b e a u , se î n c h i n a u şi trăiau d u p ă obi m a m e i , a m e a şi a celorlalţi eroi.
ceiurile lor, aduse din Grecia, din T r a c i a sau din alte ţări ocu — A s t a î n s e a m n ă că ne transformăm în o a m e n i - m a ş i n i ? a
pate. Sclavii tehnici din societatea noastră îşi p ă s t r e a z ă şi ei întrebat procurorul.
caracteristicile lor şi trăiesc d u p ă legile naturii lor. Influenţa A v e a acelaşi ton glumeţ.
acesteia e din ce în ce mai m a r e . Pentru a p u t e a u t i l i z a sclavii
— T o c m a i că nu ne p u t e m transforma ! a zis T r a i a n K o r u g ă .
tehnici, oamenii sînt forţaţi să c u n o a s c ă şi să le i m i t e obiceiurile
De aceea evenimentele sînt d r a m a t i c e . C i o c n i r e a d i n t r e cele
şi legile. O r i c e p a t r o n trebuie să înveţe ceva din l i m b a şi din
d o u ă realităţi — tehnică şi u m a n ă — s-a p r o d u s . Sclavii tehnici
obiceiurile angajaţilor săi, ca să le poată c o m a n d a . O c u p a n t u l ,
vor cîştiga lupta. Se vor e m a n c i p a şi vor deveni cetăţeni tehnici
cînd este în inferioritate n u m e r i c ă , a d o p t ă a p r o a p e î n t o t d e a u n a
ai societăţii noastre. O a m e n i i v o r ajunge proletarii unei socie
limba şi obiceiurile p o p o r u l u i învins — din c o m o d i t a t e sau din
tăţi o r g a n i z a t e d u p ă cerinţele şi natura majorităţii cetăţenilor ei,
interese practice —, cu toate că el stăpîneşte.
adică a cetăţenilor tehnici.
A ş a se î n t î m p l ă şi în societatea noastră, deşi nu ne convine să — Şi c u m se va p r o d u c e asta în practică ? a î n t r e b a t p r o c u r o
recunoaştem. rul.
52 53
ORA 25 ORA 25
— Şi eu sînt curios. Dar, în acelaşi t i m p , cuprins de teamă. Aş — A şi î n c e p u t ! V o m participa la desfăşurarea ei. C e i mai
prefera să fiu m o r t , spre a nu asista la crucificarea m e a şi a mulţi d i n t r e noi nu v o m supravieţui. De aceea îmi e t e a m ă că nu
s e m e n i l o r mei. voi t e r m i n a n i c i o d a t ă această carte. Voi fi şi eu nimicit în revo
— Te referi la a n u m e e v e n i m e n t e concrete ? a î n t r e b a t iar luţie...
procurorul. — G î n d u r i negre ! a zis p r o c u r o r u l .
— T o a t e e v e n i m e n t e l e c a r e se desfăşoară pe faţa p ă m î n t u l u i — Eu sînt poet, G e o r g e ! Eu am un simţ în p l u s , cu care pre
în ceasul ăsta şi care se vor desfăşura în anii u r m ă t o r i nu sînt văd viitorul. P o e t u l e un profet. R e g r e t că văd viitorul în n e g r u ,
decît fazele şi s i m p t o m e l e revoluţiei sclavilor tehnici. P î n ă la că trebuie să spun lucruri triste. D a r m i s i u n e a m e a de poet mă
u r m ă , o a m e n i i nu v o r mai p u t e a locui în societate cu n a t u r a lor o b l i g ă să le spun cu voce tare, chiar cînd sînt neplăcute !
omenească. V o r fi socotiţi ca egali, uniformi, şi v o r fi trataţi — Tu crezi serios în ce; spui ?
d u p ă aceleaşi legi care se aplică sclavilor tehnici, fără nici o — D i n nefericire, sînt convins !
concesie faţă de n a t u r a lor diferită. Se v o r face arestări a u t o — C r e d e a m că e n u m a i literatură !
m a t e , c o n d a m n ă r i a u t o m a t e , distracţii a u t o m a t e , execuţii a u t o — Nu e l i t e r a t u r ă , a zis T r a i a n . în fiecare noapte, aştept să mi
m a t e . Individul nu va mai avea d r e p t u l la existenţă şi va fi ridi se î n t î m p l e ceva.
culizat ca un piston ori altă piesă de m a ş i n ă care ar vrea să d u c ă — C e - a r p u t e a să ţi se î n t î m p l e ? a întrebat p r o c u r o r u l .
o existenţă separată. R e v o l u ţ i a se va î n t i n d e pe întregul pămînt. — O r i c e ! a răspuns T r a i a n . Din clipa în care o m u l a fost
Nu ne vom putea ascunde nici în păduri. Nici în insule. r e d u s la o singură d i m e n s i u n e , aceea de valoare tehnico-socială,
N i c ă i e r i . Va fi sîngeroasă. N i c i 6 n a ţ i u n e nu se va p u t e a apăra. i se p o a t e î n t î m p l a orice. P o t fi areţtat, t r i m i s la m u n c ă silnică,
T o a t e a r m a t e l e din l u m e v o r fi alcătuite d o a r din mercenari, e x t e r m i n a t , obligat să î n d e p l i n e s c cine ştie ce fel de m u n c i pen
care se vor bate pentru consolidarea unei societăţi tehnice, tru un plan de cinci ani, pentru î m b u n ă t ă ţ i r e a rasei sau p e n t r u
u n d e o m u l nu mai are ce c ă u t a cu n a t u r a lui de om. P î n ă a c u m , alte scopuri necesare societăţii tehnice, fără nici un menajament
a r m a t e l e l u p t a u p e n t r u cuceriri de noi teritorii şi bogăţii, p e n t r u p e n t r u p e r s o a n a mea. Societatea tehnică l u c r e a z ă exclusiv d u p ă
c h e s t i u n i d e m î n d r i e n a ţ i o n a l ă , p e n t r u i n t e r e s e l e p r i v a t e ale m e t o d e t e h n i c e , n u m a i abstracţiuni, planuri, şi are o s i n g u r ă
regilor sau ale î m p ă r a ţ i l o r , de jaf ori de m ă r i r e . T o a t e astea erau morală : producţia.
scopuri omeneşti. A c u m soldaţii vor lupta pentru interesele — C r e z i că e posibil să fim arestaţi ?
unei societăţi în care ei nu au voie să trăiască decît la m a r g i n e , P r o c u r o r u l nu mai era ironic. î n t r e b a s e cu t e a m a cu care ceri
ca proletari. C r e d că este cea mai n e a g r ă e p o c ă din istoria o m e ghicitoarei să-ţi spună viitorul, deşi nu crezi în cărţi.
nirii. N i c i o d a t ă nu a fost o m u l mai neluat în s e a m ă şi mai dis — N i c i un om nu va mai rămîne liber, pe t o a t ă faţa p ă m î n t u
preţuit, în societăţile b a r b a r e , un om valora mai puţin decît un lui ! a zis T r a i a n Korugă.
cal, de exemplu. C e e a ce se mai vede şi astăzi la anumite
— V o m m u r i deci în închisori fără să fim vinovaţi de nici o
p o p o a r e şi la a n u m i ţ i indivizi. Tu îmi povesteai t o c m a i despre
c r i m ă ? a mai î n t r e b a t p r o c u r o r u l .
un ţăran care şi-a ucis nevasta şi nu i-a părut rău, d a r a încercat
— Nu ! a zis T r a i a n . O m u l va fi ţinut în lanţurile societăţii
să se sinucidă din d i s p e r a r e , că n-are cine-i a d ă p a caii cît e el
tehnice un t i m p foarte lung. D a r nu va m u r i în lanţuri. Societa
închis. A c e a s t a este s u b e v a l u a r e a o m u l u i în societăţile primi
tea tehnică p o a t e crea confort, nu însă şi spirit. Şi fără spirit nu
tive, u n d e sacrificiul u m a n e curent. în societatea c o n t e m p o
există geniu. O societate lipsită de o a m e n i de geniu dispare.
rană, sacrificiul u m a n a devenit un fapt î n c ă mai banal. V i a ţ a
S o c i e t a t e a tehnică, care se i n s t a u r e a z ă acum în locul celei occi
o m u l u i are valoare n u m a i ca sursă de energie. C r i t e r i i l e de apre
dentale şi care va cuceri î n t r e g u l p ă m î n t , va pieri şi ea !
ciere sînt p u r t e h n i c e . N e a g r a b a r b a r i e t e h n i c ă ! La ea v o m
T r a i a n a scos o carte din bibliotecă, a căutat un pasaj şi a citit
ajunge, d u p ă v i c t o r i a d e p l i n ă a sclavilor tehnici !
cu voce tare :
• — Şi cînd se va p r o d u c e r e v o l u ţ i a pe care o profetizezi tu ? a — Ilustrul Albert Einstein afirmă că ar fi suficientă înlănţui
î n t r e b a t procurorul. rea a numai două generaţii succesive, în şirul de creiere de mîna-
54 55
ORA 25 ORA 25
ntîi, deosebit de dotate pentru fizică, pentru ca toate construcţiile P r e o t u l A l e x a n d r u K o r u g ă s-a gîndit o clipă. Apoi a zis :
bazate pe această ştiinţă să se năruie. — Biserica nu p o a t e salva societăţile, d a r poate a d u c e mîn-
Lăsînd cartea, a c o n t i n u a t , cu a p r i n d e r e : tuire i n d i v i z i l o r din care ele sînt alcătuite.
— D u p ă d e c ă d e r e a şi p r ă b u ş i r e a societăţii tehnice, va veni — Sfinţia-ta crezi că profeţiile lui T r a i a n s-ar p u t e a î m p l i n i ?
renaşterea valorilor u m a n e şi spirituale. A c e a s t ă m a r e l u m i n ă va
— De obicei, cred în cuvîntul poeţilor, a r ă s p u n s preotul. Şi,
veni probabil din răsărit. D i n Asia. D a r nu din R u s i a . Ruşii s-au
d u p ă p ă r e r e a m e a , T r a i a n este un m a r e poet !
î n c h i n a t electricităţii din o c c i d e n t şi v o r pieri o d a t ă cu el, de
p ă c a t u l o c c i d e n t u l u i . O m u l oriental, el va î n v i n g e societatea — M u l ţ u m e s c , t a t ă ! a z i s T r a i a n . Se î n r o ş i s e , m ă g u l i t de
tehnică şi va utiliza energia electrică n u m a i p e n t r u i l u m i n a t u l laudă. Mi se pare că a trecut cineva p r i n c e a r d a c !
străzilor şi al l o c u i n ţ e l o r ! El nu se va p r o s t e r n a în faţa electrici C e i trei bărbaţi au ascultat cu atenţie. Nu se a u z e a deeît
tăţii, c u m fac astăzi, în barbaria şi i d o l a t r i a lor, o a m e n i i din ploaia, c a r e cădea torenţial.
societatea tehnică o c c i d e n t a l ă . D r u m u l vieţii u m a n e şi al sufle — D a c ă era cineva, a u z e a m c î i n i i ! a zis preotul. N u m a i pe
tului, îl va l u m i n a nu electric, ci cu l u m i n a eternă a spiritului. J o h a n n M o r i t z , a r g a t u l , nu-1 l a t r ă . D a r e l d o a r m e a c u m p e
C ă c i cu spiritul va c o n d u c e o m u l oriental m a ş i n i l e societăţii vapor !
tehnice, cu geniul a r m o n i e i m u z i c a l e , aşa c u m dirijorul c o n d u c e — T o t u ş i , am a u z i t pe cineva urcînd scările ! a zis T r a i a n .
orchestra. D a r n o u ă nu ne va fi dat să trăim această epocă. N o i Am simţurile foarte ascuţite 1
t r ă i m v r e m e a în care o m u l se î n c h i n ă soarelui electric, ca un
— O fi vreun sclav tehnic e v a d a t de la a u t o m o b i l u l tău ! a rîs
barbar...
p r o c u r o r u l . Te p o m e n e ş t i c-au d e c l a n ş a t revoluţia şi vin să ne ia
— O să m u r i m deci în l a n ţ u r i ! a zis p r o c u r o r u l .
p r i z o n i e r i chiar în n o a p t e a asta ! De fapt, cîţi sclavi tehnici ai tu
— N o i personal o să m u r i m a p r o a p e s i g u r în lanţurile barba
în serviciul a u t o m o b i l u l u i tău, T r a i a n e ?
rilor tehnici ! R o m a n u l m e u va fi c a r t e a acestui epilog.
— S o c o t e ş t e şi singur, a zis T r a i a n . 55 de c a i - p u t e r e , şi fie
— Ce titlu ai ?
care cal-putere e egal cu şapte o a m e n i !
— Ora 25, a z i s T r a i a n . A c e s t a e s t e t i m p u l în c a r e o r i c e
î n c e r c a r e de salvare e p r e a t î r z i e : chiar M e s i a d a c ă ar veni, ar fi — Efectivul c î t o r v a c o m p a n i i ! Şi noi sîntem n u m a i t r e i ! în
prea tîrziu. E nu u l t i m a oră, ci o oră d u p ă cea d i n u r m ă oră. c a z de atac, n-avem altă ieşire decît capitularea n e c o n d i ţ i o n a t ă .
Este, cu p r e c i z i e , t i m p u l societăţii o c c i d e n t a l e . E o r a actuală. — F ă r ă c o m p l i c i t a t e a unui o m , sclavii tehnici nu-i pot a t a c a
O r a exactă !... pe o a m e n i ! a zis T r a i a n . Cu c o m p l i c i t a t e a unui cetăţean — care
e altceva decît o m u l —, sclavii tehnici sînt î n s ă apocaliptici !
— Ce n u m e ş t i tu cetăţean ? a î n t r e b a t procurorul. N o i toţi
s î n t e m cetăţeni !
16 — Cetăţeanul este un om care trăieşte n u m a i d i m e n s i u n e a
socială a vieţii. E ca un piston de m a ş i n ă , nu face decît o singură
m i ş c a r e şi o repetă la infinit. C e t ă ţ e a n u l e cea mai a p o c a l i p t i c ă
P r e o t u l tăcea, cu t î m p l a sprijinită în palmă.
fiară, a p ă r u t ă pe faţa p ă m î n t u l u i prin î n c r u c i ş a r e a o m u l u i cu
— P ă r i n t e , a spus p r o c u r o r u l , d a c ă profeţiile lui T r a i a n sînt
sclavul tehnic. A r e c r u z i m e a a n i m a l u l u i şi indiferenţa rece a
adevărate şi d a c ă o m u l e sortit să fie n i m i c i t ori luat ca sclav,
maşinii. C e l mai desăvîrşit tip de cetăţean a fost creat de ruşi :
biserica nu p o a t e ajuta cu n i m i c la salvarea societăţii c o n t e m p o
comisarul !
rane ? D a c ă biserica nu-1 p o a t e m î n t u i pe om în aceste ceasuri
de i m p a s , ce rol mai are biserica pe l u m e ? La fereastră s-au auzit d o u ă bătăi uşoare.
— V - a m spus eu că am auzit pe cineva afară ! a zis Traian.
1
Hermann v o n Keyserling. S i m ţ u r i l e poeţilor nu mint n i c i o d a t ă !
56 57
ORA 25
ORA 25
58
59
ORA 25 ORA 25
60 61
C A R T E A ÎNTÎI
19
63
ORA 25 ORA 25
să se î n t o a r c ă în ţara lor şi să se î n r o l e z e în armată. A î m p ă t u r i t muncă. P e n t r u asta p r i m e ş t e de la evreu trei mii de lei pe lună.
hîrtia şi a întins-o înapoi u r i a ş u l u i , z î m b i n d . A s t a î n s e a m n ă î n c ă o leafă. A c u m p o a t e trăi bine. Pe l î n g ă asta,
— C i t e ş t e şi aici ! a zis I o r g u I o r d a n , scoţînd altă hîrtie. i se pare că face şi o faptă bună. B ă t r î n u l G o l d e n b e r g a r ă m a s
acasă şi-şi vede de negoţ, în loc să stea în lagăr.
Era o scrisoare de m u l ţ u m i r e . U r i a ş u l d o n a s e a r m a t e i ger
m a n e t o a t a averea lui, ca să se c u m p e r e cu ea un Panzer. A m b a D u p ă ce a băut o ţuică, j a n d a r m u l a dat p e r d e a u a la o p a r t e şi
sadorul M a r e l u i R e i c h G e r m a n îi trimisese la î n c h i s o a r e o scri s-a uitat prin g e a m u l de sticlă din c i r c i u m ă în c a m e r a de l o c u i t a
soare de m u l ţ u m i r e . J a n d a r m u l a desfăcut-o fără s-o p o a t ă citi, evreului. V o i a s-o v a d ă pe R o z a , fata c î r c i u m a r u l u i , şi să-i dea
fiindcă era pe nemţeşte. D a r a privit zvasticile şi v u l t u r i i din bună d i m i n e a ţ a . A ş a face î n t o t d e a u n a . R o z a are c a r n e a albă şi
antet. Apoi s-a uitat la ştampile. m o a l e . C î n d o ciupeşte de braţ, j a n d a r m u l are impresia că a
apucat în m î n ă catifea. P i e l e a R o z e i nu e ca a ţărăncilor. De o b i
— V i n d e ţ i casa, sau o mai păstraţi ? a î n t r e b a t j a n d a r m u l .
cei, ea şade la fereastră şi citeşte r o m a n e . A c u m , l î n g ă ea e un
— Panzer-ul c u m p ă r a t cu banii mei a şi intrat în foc ! a zis
tînăr. Stau alături unul de altul şi vorbesc.
Iorgu I o r d a n , fără să r ă s p u n d ă la î n t r e b a r e . C u r î n d îl voi u r m a
şi eu. Nu mai sînt tînăr, dar M a r e l e R e i c h G e r m a n are nevoie — C i n e e i n d i v i d u l ? a î n t r e b a t j a n d a r m u l cu asprime.
de m i n e aşea c u m sînt ! B ă t r î n u l G o l d e n b e r g a ezitat d a c ă să spună adevărul sau nu ;
Iorgu Iordan a î m p ă t u r i t hîrtiile şi le-a pus în b u z u n a r . Pe p e u r m ă s-a h o t ă r î t :
u r m ă a luat iar ciocanul şi s-a î n t o r s spre lăzile lui de călătorie. — E M a r c u , fiul m e u ! A fost p î n â a c u m la Paris.
Nu se mai uita la j a n d a r m . C î n d plutonierul i-a spus « la reve — Prezintă-mi-1 şi m i e ! a zis j a n d a r m u l .
dere », Iorgu Iordan a m o r m ă i t aspru ceva, fără să ridice capul, Nu c u n o s c u s e p î n ă atunci pe n i m e n i care să fi fost la Paris.
în l i m b a lui. De la el p u t e a î n v ă ţ a cîte ceva...
M a r c u G o l d e n b e r g e r a î n s ă u n o m u r s u z . T r e b u i s să-i scoţi
vorbele din g u r ă cu cîrligul. J a n d a r m u l a fost decepţionat. C r e
zuse că tinerii care au studiat la Paris sînt altfel. A s t a era m o r o
20 c ă n o s şi î n c u i a t la fire. Şi nici n-a vrut să bea paharul de ţ u i c ă
oferit d e j a n d a r m . A n t i p a t i c . T o t u ş i , ieşind din c i r c i u m ă , p l u t o
nierul i-a spus lui M a r c u :
D i n c u r t e a l u i I o r g u I o r d a n , şeful p o s t u l u i d e j a n d a r m i — V i n o d i s e a r ă la postul de j a n d a r m i , să facem o t a b l ă !
s-a î n d r e p t a t s p r e c i r c i u m ă . E r a m i j i o c u l l u n i i m a i . E l Pe u r m ă a plecat, g î n d i n d u - s e că evreul a c h e l t u i t banii
păşea pe uliţa satului ţanţoş, ferindu-se să nu-şi prăfuiască d e g r e b a cu fiu-său.
c i z m e l e . îi p l ă c e a să le v a d ă s t r ă l u c i n d ca o g l i n d a . în afară
de asta, îi m a i plăceau femeile. Şi ţuica. Ţ u i c ă va primi
a c u m d e l a o v r e i , f ă r ă s-o p l ă t e a s c ă . « D a c ă n u s - a r face
legi noi, j a n d a r m i i ar m u r i de sete ! » - şi-a zis. D a r statul
21
are grija s ă facă legi. î n i a n u a r i e p r i m i s e o r d i n să-i a d u n e
pe toţi evreii din sat şi să-i e x p e d i e z e în l a g ă r e l e de
C î n d a trecut pe l î n g ă casa lui J o h a n n M o r i t z , j a n d a r m u l s-a
muncă. în Fîntîna nu era decît un singur evreu : Golden- oprit. S u z a n a era în curte şi frămînta cu picioarele lut p e n t r u
berg, cîrciumarul. Plutonierul i-a arătat ordinul primit. c ă r ă m i z i . î n d o i ani, J o h a n n M o r i t z îşi construise casa. M u n
O r d i n u l e r a s e c r e t . î n t î i i - a p ă r u t r ă u c ă i-1 a r ă t a s e e v r e u cise, î m p r e u n ă cu nevastă-sa, zi şi noapte. C a s a e r a frumoasă,
lui. Pe u r m ă , şi-a dat s e a m a că făcuse bine. De a t u n c i tri înaltă şi cu c e a r d a c .
mite la fiecare trei luni un certificat medical, d o v a d ă că — De ce mai faci c ă r ă m i d ă ? D o a r aţi t e r m i n a t casa ! a zis
evreul Goldenberg este bolnav şi nu poate fi luat la j a n d a r m u l , o p r i n d u - s e l a poartă.
65
64
ORA 25 ORA 25
Ar fi vrut să intre în curte, d a r p o a r t a era încuiată. — De ce vrei să ştii ? a î n t r e b a t ea. Iani tot nu pleacă n i c i o
— Z i d i m un staul p e n t r u vite, a răspuns femeia şi a continuat dată de-acasă !
să frămînte lutul cu picioarele. — D a r d a c ă ar pleca ?
Pulpele îi erau d e z g o l i t e şi albe. — î n c e a r c ă şi-ai să vezi atunci d a c ă te p r i m e s c ori nu ! a zis
— B ă r b a t u l tău nu-i acasă ? a î n t r e b a t j a n d a r m u l . ea. D a r Iani nu pleacă. A c u m avem de zidit staulul. Pe u r m ă
— Iani e la m o a r ă ! a r ă s p u n s ea r î z î n d . z i d i m fîntina. C u m o să plece el de-acasă, cînd avem atîta
în fundul curţii, la soare, erau cei doi copii ai lui J o h a n n treabă ?
M o r i t z . U n u l , în leagăn. C e l ă l a l t se juca în ţărînă. Din cînd în _ O c h i i j a n d a r m u l u i au sclipit. El s-a desprins de p o a r t ă , spu-
cînd, S u z a n a arunca o privire spre ei. A p o i t u r n a a p ă peste lutul nînd :
de sub picioare şi-1 frămînta mai d e p a r t e . Era î m b r ă c a t ă cu o — Ştiam eu că eşti fată b u n ă !
rochie prea strimtă, şi ş o l d u r i l e i se c o n t u r a u , r o t u n d e . J a n d a r J a n d a r m u l a plecat. S u z a n a 1-a auzit c u m fluiera, d e p ă r t î n d u -
mul a î n c e r c a t din nou p o a r t a , u i t î n d că e-ncuiată. se, şi s-a oprit din lucru. Era speriată. Şi-a s m u l s picioarele din
— Nu vrei să-mi d e s c h i z i ? a î n t r e b a t el. asta de argilă şi a alergat spre copii. L-a luat pe cel m a r e în
— A c o l o nu poţi sta ? raţe. L-a strîns la piept. Avea senzaţia că săvîrşise un păcat. Că
— N i c i o d a t ă nu te găsesc singură. A c u m , cînd bârbatu-tău e a făcut ceva grav, care nu trebuia făcut. C e v a c o n t r a lui M o r i t z
plecat, mă ţii la poartă ! şi contra c o p i i l o r ei. « D a r cu ce-am păcătuit ? » s-a î n t r e b a t ea
— A ş a t r e b u i e ! a zis ea. A c u m ai stat destul şi la poartă ! « M - a m speriat d e g e a b a ! » A lăsat copilul din braţe. « N - a m
Vezi-ţi de d r u m u l d u m i t a l e ! săvîrşit nici un păcat ! » — şi-a spus. A început să frămînte
— D e s c h i d e puţin ! Nu fi rea ! p ă m î n t u l mai d e p a r t e , cu rochia suflecată.
— Vine I a n i ! D a c ă te găseşte, îţi sparge capul cu toporul !^
— D a c ă mi-ar s p a r g e cineva capul cu toporul, ţie ţi-ar părea
rău ? a î n t r e b a t j a n d a r m u l . 22
— Alte î n t r e b ă r i m a i d e ş t e p t e n-ai de pus? a zis ea. M a i bine
taci şi vezi-ţi de d r u m ! A c u m t r e b u i e să sosească Iani !
— Te m a i î n t r e b ceva şi pe u r m ă plec ! A trecut o s ă p t ă m î n ă . La p o a r t a lui J o h a n n M o r i t z a bătut un
— întreabă ! soldat de la postul de j a n d a r m i . M o r i t z era la masă. S-a uitat pe
Ea s-a oprit din frămîntat şi şi-a pus mîinile în şolduri. fereastră şi, c î n d a v ă z u t chipiul s o l d a t u l u i , a zis :
— Dac-ai şti că nu vine b ă r b a t u - t ă u , mi-ai d e s c h i d e poarta ? — Mă d u c să văd ce v r e a !
Şi a ieşit în curte. S-a î n t o r s cu o hîrtie în m î n ă . D u p ă ce s-a
— P r e a vrei să ştii m u l t e ! a zis S u z a n a şi a î n c e p u t din n o u să
aşezat iar la m a s ă şi a î n c e p u t să m ă n î n c e , S u z a n a l-a î n t r e b a t :
frămînte lutul.
— Ce hîrtie ţi-a dat ?
P î n ă atunci nu se gîndise n i c i o d a t ă ce-ar face dacă Iani ar fi
J o h a n n M o r i t z a înghiţit î m b u c ă t u r a pe care o avea în g u r ă ,
plecat u n d e v a d e p a r t e şi d a c ă j a n d a r m u l ar veni la ea.
apoi a răspuns :
— A c u m eşti femeie m ă r i t a t ă , a zis el. De ce ţi-e frică ?
— Un o r d i n de r e c h i z i ţ i e ! O să v e d e m d u p â - m a s ă ce vrea
— L a s ă - m ă - n pace, d o m n u l e şef, şi pleacă de la poarta m e a ! statul să ne mai ia !
a zis ea, supărată. P ă r e a c a l m . Ştia căjţăranii p r i m e s c o r d i n e de r e c h i z i ţ i e pentru
— Nu plec pînă n u - m i r ă s p u n z i ! D a c ă n-ar fi b â r b a t u - t ă u , cai, p e n t r u c ă r u ţ e şî p e n t r u vite. El nu are nici cai şi nici căruţă.
m-ai primi la tine, sau m-ai ţine la p o a r t ă , ca a c u m ? A c u m îi p ă r e a bine că nu c u m p ă r a s e . I le-ar fi r e c h i z i ţ i o n a t sta
— Nu ştiu ! a r ă s p u n s ea scurt. tul, şi el ar fi r ă m a s tot pe jos. « P o a t e că statul vrea de la m i n e
— R ă s p u n d e cu da sau nu ! a zis j a n d a r m u l . D a c ă nu-mi răs un sac de p o r u m b sau de grîu » - s-a gîndit M o r i t z . Şi griul
p u n z i , nu plec ! î n c e p u s e să fie rechiziţionat.
Şi s-a r e z e m a t cu coatele de poartă.
66 67
ORA 25 ORA 25
68 69
ORA 25 ORA 25
să-1 stivuiască, lîngă g a r d , căci butucii erau groşi. El pleacă şi î n c e p ploile, sînt î n a p o i ! » — şi-a zis. Şi nu s-a m a i g î n d i t la fîn-
l e m n e l e rămîn în p ă d u r e ! tînă. Dar şi-a a m i n t i t de c ă r ă m i d a p e n t r u staul. A s t a era o
M o r i t z s-a î n t o r s spre S u z a n a . Ea nici m ă c a r nu ştia că el t r e a b ă pe care n-o p u t e a lăsa n e t e r m i n a t ă . Făcuse 800 de cără
c u m p ă r a s e lemnul. C u m să ştie u n d e e ? în p ă d u r e , e greu să-1 mizi. Le aşezase una peste alta, ca să se usuce, lîngă z i d u l casei.
găsească. S u z a n a d o r m e a . M o r i t z i-a pus p a l m a pe u m ă r . « T r e A c u m ar fi trebuit să le ardă. Dacă se usucă prea mult, se
buie să-i spun că l e m n e l e sînt în spatele c a n t o n u l u i , la cîteva sfărîmă. T o a t ă m u n c a ar fi fost în zadar. S-a învîrtit în pat, cu
sute de metri de pîrîu. A c o l o sînt şi alte g r ă m e z i de l e m n e . Dacă n e c a z , şi a privit din n o u spre S u z a n a . P o a t e că-1 ajută cu un
nu-i explic cu de — a m ă n u n t u l , n-o să le găsească » — şi-a zis sfat. Ea era d e z g o l i t ă şi d o r m e a cufundată în perne. M o r i t z şi-a
M o r i t z . S u z a n a a simţit m î n a lui pe u m ă r , şi a z î m b i t prin dat s e a m a c-ar t r e z i - o d e g e a b a . A s t a era o treabă de bărbat. S-a
somn. gîndit la o a m e n i i din sat cu care era prieten. A c u m nu-i vine-n
Era l u n ă plină şi-n c a m e r ă se v e d e a ca ziua. J o h a n n M o r i t z m i n t e nici u n u l care să vrea să vină să-i a r d ă c ă r ă m i d a . F i e c a r e
ştia că femeia nu putea a d u c e s i n g u r ă l e m n e l e . Nu era treabă de are g o s p o d ă r i a şi treburile lui. D a c ă era ziuă, fi î n c e r c a t la unii.
femeie. « B ă t r î n u l A r t e m i e are să găsească l e m n e l e , d a c ă se d u c e D a r a c u m o a m e n i i d o r m . N u s e p o a t e d u c e să-i s c o a l e d i n
cu ea. D a r ea t r e b u i e să ştie că le-am c u m p ă r a t . Să se d u c ă şi să somn, ca să le v o r b e a s c ă de c ă r ă m i d a lui. « D a c - o a c o p ă r cu
le vadă. A s t a t r e b u i e să-i spun. » M o r i t z a apăsat m a i tare pe paie şi cu r o g o z , n-o să se usuce aşa repede. M a i ţine cîteva săp-
u m ă r u l ei gol. F e m e i a a z î m b i t din nou. El îi v e d e a obrazul tămîni ! » — şi-a zis M o r i t z . « P î n ă atunci p o a t e m ă - n t o r c ! »
l u m i n a t de lună. D u p ă ce-a z î m b i t , ea şi-a u m e z i t buzele. Lui
M o r i t z a coborît din pat. U ş a era deschisă. El a ieşit în cear
M o r i t z i-a fost milă s-o deştepte. S u z a n a d o r m e a adînc, ca un
dac. Era gol. A dat să se î n t o a r c ă să-şi ia c ă m a ş a şi p a n t a l o n i i ,
p r u n c . S-a gîndit să se scoale el m î i n e m a i de d i m i n e a ţ ă şi să-i
d a r nu v o i a să-i deştepte pe femeie şi pe copii. A luat o cără
explice c u m şi u n d e sînt l e m n e l e . Pe u r m ă şi-a luat braţul de pe
m i d ă în m î n ă şi a privit-o la l u m i n a lunii. A pipăit-o : t r e b u i a
u m ă r u l ei şi a r ă m a s cu faţa-n sus. El a d o a r m e uşor culcat cu
arsă în d o u ă sau trei zile. Nu se m a i p u t e a aştepta. S-a î n t o r s
faţa-n sus. D a r a c u m nu poate a d o r m i . Şi-a a d u s iar a m i n t e de
spre fîntînă. Pe u r m ă a inspectat t o a t ă curtea. U i t a s e că e în pie
ordin. G î n d i n d u - s e la l e m n e , uitase de el. S-a înfuriat. J o h a n n
lea goală. A privit la pereţii casei. La acoperiş. T o a t e se v e d e a u
M o r i t z făcuse a r m a t a la grăniceri. A c o l o a învăţat şi sîrbeşte. El
frumos ca ziua. De m u l t nu mai fusese o lună aşa de l i m p e d e .
ştia c u m e la armată. Legile nu se p o a t e să se fi schimbat şi să se
M o r i t z a uitat că pleacă. S-a g î n d i t c u m va construi staulul.
r e c h i z i ţ i o n e z e a c u m şi o a m e n i !
Voia să-şi c u m p e r e cai şi d o i boi. Apoi, o vacă. Ajunsese în fun
J o h a n n M o r i t z şi-a frecat t î m p l e l e şi s-a hotârît să nu se mai dul curţii, chiar l î n g ă claia de r o g o z . A luat un braţ şi 1-a dus
g î n d e a s c ă la nimic. T o t avea să afle a d o u a zi ce s-a-ntîmplat. l î n g ă ş i r u r i l e d e c ă r ă m i d ă . Ş t i a c ă t r e a b a a s t a a v e a s-o facă
P o a t e că-i n u m a i o greşeală a furierilor, şi af tunci necazul lui S u z a n a , a d o u a zi. Dar, fiindcă tot se afla lîngă r o g o z , a î n c e p u t
este degeaba. P o a t e că un furier de la c a n c e l a r i a c o m p a n i e i a să-1 care. « S u z a n e i o să-i vie m a i u ş o r să-1 aibă a p r o a p e ! » Pe
vrut să facă g l u m ă cu el şi i-a t r i m i s un ordin de rechiziţie, în u r m ă a cărat paiele. Se încălzise. A acoperit bine c ă r ă m i z i l e .
loc de o r d i n de m o b i l i z a r e ! L u c r a s e repede.
C î n d s-a m a i p o t o l i t p u ţ i n ş i c r e d e a c ă a r e s ă a d o a r m ă ,
M o r i t z şi-a a d u s a m i n t e că A n t o n B a l t ă fi d a t o r e a z ă 500 de lei. C î n d au cîntat cocoşii de ziuă, M o r i t z s-a uitat pe d r u m şi
Nu ştia cît va lipsi. S u z a n e i p o a t e că or să-i trebuiască bani şi-a a d u s a m i n t e că pleacă. S-a ruşinat că e gol, în curte. A intrat
acasă. S-a î n t o r s iar spre ea. S u z a n a d o r m e a pe partea stîngă, cu în casă şi s-a oprit în mijlocul camerei. F e m e i a d o r m e a goală,
p e r n a în braţe. « C i n e ştie ce visează ea a c u m ? » - şi-a zis el. Şi î n t i n s ă p e s t e t o t p a t u l . M o r i t z s-a c u l c a t l î n g ă e a , f ă r ă s-o
din n o u i-a fost milă s-o deştepte. A lăsat să-i spună şi despre deştepte. Ea nu 1-a simţit cînd a v e n i t ; a întins un picior şi 1-a
bani tot a d o u a zi. aşezat peste al lui. M o r i t z a a d o r m i t repede.
A p o i i-a venit în m i n t e că, dac-or să-nceapă ploile, pereţii D u p ă scurt t i m p , a tresărit prin somn. S-a trezit şi s-a uitat
fîntînii, rămaşi n e g h i z d u i ţ i , au să se prăbuşească. « P o a t e , pînă î m p r e j u r . S u z a n a d o r m e a . L u n a era la m a r g i n e a de jos a feres-
70 71
ORA 25 ORA 25
72 73
ORA 25
ORA 25
S u z a n a era acum singură. De doi ani o pîndeşte să r ă m î n ă
fugă, cu un teanc de hîrtii în mînă, s-a uitat la obrajii palizi ai
singură. Şeful postului a î n c e p u t iar să fluiere.
lui G o l d e n b e r g . Apoi s-a uitat la M o r i t z şi 1-a întrebat pe jan
darm :
— Hahami ?
A s m u l s p l i c u l g a l b e n din m î n a s o l d a t u l u i , fără să mai
aştepte răspunsul, şi i-a arătat lui M o r i t z coloana care ieşea pe
27 poartă, o r d o n î n d :
— încolonarea !
J o h a n n M o r i t z s-a uitat la ofiţer. Nu înţelesese. L o c o t e n e n t u l
D u p ă un ceas, şeful p o s t u l u i de j a n d a r m i s-a întors. Lăsase 1-a apucat de u m ă r şi 1-a învîrtit ca pe-o sfîrlează. Pe u r m ă i-a
v o r b ă că o să lipsească toată z i u a ; d a r acum era din n o u în dat o lovitură de c i z m ă în spate. J o h a n n M o r i t z şi-a potrivit
birou. Şi era furios. Nu ştia pe ce să pună m î n a ca să se poto pasul cu ultimii p r i z o n i e r i din coloană. Şi a ieşit şi el cu ei.
lească. D î n d cu ochii de dosarul de c o r e s p o n d e n ţ ă de pe masă,
C î n d a î n t o r s capul, 1-a v ă z u t pe M a r c u G o l d e n b e r g păşind
1-a deschis. A citit iar copia r a p o r t u l u i trimis la l e g i u n e , cu ares
în u r m a lui.
taţii, şi s-a mîniat mai tare. Ar fi vrut să-1 r u p ă de ciudă. îl scri
sese degeaba. S u z a n a , cu toate că era singură, n-a vrut să-1 pri
mească. C î n d el a î n c e r c a t să intre cu forţa, ea a luat t o p o r u l şi
1-a a m e n i n ţ a t că-i crapă capul d a c ă intră în curtea casei ei. Nu
g l u m e a . J a n d a r m u l c u n o ş t e a femeile. D a c ă intra atunci î n curte,
ea i-ar fi despicat capul. De aceea, a r e n u n ţ a t şi s-a î n t o r s la
29
post. D a r era m î n i o s . T o a t ă m a n e v r a lui cu arestarea lui J o h a n n
M o r i t z , ca s-o aibă pe femeie singură, a fost în zadar. M u n c i s e
M a r ş u l a d u r a t pînă seara. C î n d au făcut o p a u z ă , la ieşirea
la ticluirea o r d i n u l u i de rechiziţie o seară întreagă. « Am stricat
din o r a ş , G o l d e n b e r g s-a apropiat de J o h a n n M o r i t z .
cerneala şi hîrtia de p o m a n ă ! » — şi-a zis. Apoi 1-a înjurat pe
— D e z l e a g ă - m i mîinile ! a zis el şi s-a î n t o r s cu spatele.
Johann Moritz de mamă.
M î i n i l e lui M a r c u erau albe şi subţiri. La î n c h e i e t u r a braţelor,
u n d e fusese frînghia, rămăsese o d u n g ă roşie ca sîngele. D u p ă
ce M o r i t z i-a desfăcut n o d u l , M a r c u a zis :
— Mulţumesc !
Nu a z î m b i t şi nu s-a uitat în ochii lui M o r i t z . S-a aşezat
28 d o a r pe iarbă. A privit în d e p ă r t a r e , cu ochii lui reci ca de sticlă.
J o h a n n M o r i t z s-a lăsat jos lîngă el. Ca să intre în vorbă, i-a
î n t i n s frânghia cu care fusese legat la mîini.
î n c u r t e a l e g i u n i i d e j a n d a r m i s e afla o c o l o a n ă d e a r e s — M a i ai nevoie de sfoară ? Sau mi-o dai mie ?
t a ţ i g a t a d e m a r ş . M o r i t z s-a u i t a t l a h a i n e l e l o r f r u m o a s e — Poţi s-o ţii ! a răspuns M a r c u .
şi la geamantanele pe care le aveau în mîini. Era obosit. îl A c u m nu mai era aspru.
usturau tălpile. G o l d e n b e r g nu scosese tot d r u m u l nici un J o h a n n M o r i t z a înfăşurat bucata de frînghie şi a pus-o cu
cuvînt. Şi el e r a î n s ă frînt de oboseală. A ş t e p t a u să se grijă în b u z u n a r u l pantalonilor.
aşeze undeva jos. — E bine să ai un capăt de sfoară la tine ! a zis el. N i c i nu ştii
P o a r t a r ă m ă s e s e deschisă în u r m a lor. C o l o a n a de ares cînd îţi poate fi de folos !
M a r c u G o l d e n b e r g a zîmbit. Era prima oară cînd J o h a n n
taţi î n c e p u s e să iasă. Un ofiţer care a trecut pe lîngă ei în
M o r i t z îl v e d e a z î m b i n d .
74
75
ORA 25 ORA 25
76 77
ORA 25 ORA 25
78 79
ORA 25 ORA 25
80 81
ORA 25 ORA 25
82 83
ORA 25 ORA 25
— Să ştiţi că am să-mi fac un s f î r ş i t ! a mai zis evreul. Am să am primit în audienţă, este că-ţi p u n în vedere că mie n u - m i
mă s p î n z u r ! place ca preoţii din judeţul m e u , în loc să-şi v a d ă de biserici, să
C a l u l a pornit mai d e p a r t e . La m a r g i n e a oraşului, G o l d e n - u m b l e pe la autorităţi, cu fel de fel de intervenţii. Este stare de
berg s-a dat jos. P r e o t u l 1-a privit dispărînd pe străzile înguste r ă z b o i şi fiecare t r e b u i e să stea la postul lui. A s t a e o a v e r t i z a r e
ale cartierului evreiesc. pe care ţi-o fac oficial. N - a ş v r e a să fiu pus în situaţia de a lua
măsuri de sancţionare contra dumitale.
— O r i c e activitate d e p u s ă pentru binele O m u l u i si pentru
d r e p t a t e este o activitate p e n t r u Biserică şi p e n t r u D u m n e z e u !
a zis preotul. Intervenind p e n t r u J o h a n n M o r i t z , eu intervin
35 pentru B i s e r i c ă şi p e n t r u D u m n e z e u . A c e a s t a este m i s i u n e a m e a
de preot. Cu J o h a n n M o r i t z s-a săvîrşit o m a r e n e d r e p t a t e !
— N e d r e p t a t e a nu există decît în fantezia d u m i t a l e ! Prefec
tul v o r b e a a c u m cu asprime. N o i s î n t e m în r ă z b o i ! L u p t ă m
D u p ă ce s-a despărţit de G o l d e n b e r g , preotul K o r u g ă s-a d u s p e n t r u patrie şi pentru Biserică, î m p o t r i v a lui Anticrist ! D u m
la prefectură. Lăsase calul să m e a r g ă la pas, ca să nu-1 o b o neata susţii că este o n e d r e p t a t e dacă un i n d i v i d o a r e c a r e a fost
sească. Privea casele cu etaje u n u l peste altul, g r ă m e z i de case
trimis să m u n c e a s c ă la fortificaţii, pentru c a u z a n o a s t r ă sfîntă ?
suprapuse, care se c ă ţ ă r a u tot m a i sus...
— A c e s t individ este un Om ! a zis preotul. Acest Om a fost
In faţa prefecturii, calul s-a oprit singur. Preotul venea m ă c a r arestat şi t r i m i s la m u n c ă silnică fără a fi v i n o v a t cu n i m i c şi fără
o d a t ă pe s ă p t ă m î n ă , ca să î n t r e b e de soarta lui J o h a n n M o r i t z .
a fi fost c o n d a m n a t de vreun j u d e c ă t o r !
C a l u l învăţase u n d e se d u c e p r e o t u l , cînd vine la oraş...
— F l e a c u r i , părinte ! D a c - a m sta să ne o c u p ă m de fiecare
Prefectul nu era a p r o a p e n i c i o d a t ă la birou. Şi, cînd era la
individ, ar veni bolşevicii peste noi şi ne-ar s p î n z u r a pe toţi, în
b i r o u , e r a o c u p a t . P r e o t u l K o r u g ă n u r e u ş i s e î n c ă să-i v o r
frunte cu d u m n e a t a . N o i ştim că l u p t ă m p e n t r u C r u c e !
bească. Secretarii şi p o r t a r i i îl c u n o ş t e a u şi-i z î m b e a u cu c o m
— C i n e nesocoteşte O m u l nu p o a t e p r e t i n d e că l u p t ă p e n t r u
pătimire. A z i , secretarul i-a z î m b i t altfel.
C r u c e ! a zis preotul. Nu se p o a t e să fii în acelaşi t i m p a p ă r ă t o
— D o m n u l prefect vă p r i m e ş t e ! a zis el. î n t r - o j u m ă t a t e de
rul C r u c i i ş i d u ş m a n u l e i !
ceas, vă vine rîndul.
• — D u m n e a t a ai vrea să-i d ă m d r u m u l lui M o r i t z al d u m i t a l e
A trecut un ceas. P r e o t u l A l e x a n d r u K o r u g ă se află în faţa
şi să-i l ă s ă m pe bolşevici să vină peste noi, ca să ne a r d ă biseri
prefectului.
cile, să ne batjocorească femeile şi să ne lege în lanţuri ? A ş a
— Un tînar din p a r o h i a m e a fost arestat a c u m şase luni, a zis
înţelegi d u m n e a t a să lupţi p e n t r u Biserică ?
preotul. Aş vrea să ştiu u n d e se află şi de ce a fost arestat. A u d
— N i c i cele m a i înalte idealuri n a ţ i o n a l e , sociale orj religioase
că e î n t r - u n lagăr de evrei. D a r el este r o m â n şi creştin. Eu l-am
n u p o t s c u z a n e d r e p t a t e a f ă c u t ă u n u i s i n g u r o m { Accusatio
botezat. Aş vrea să intervin p e n t r u eliberarea lui.
ordinatur ad bonum commune quod intenditur per cognitionem
— Eu refuz din principiu toate intervenţiile, a zis prefectul.
criminis : nullus autem debet nocere allicui injuste, ut bonum
— O m u l despre care vorbesc nu este vinovat cu n i m i c ! a
commune promoveat.1 T r i m i t e r e a oamenilot în sclavie în
spus preotul.
n u m e l e lui H r i s t o s este o c r i m ă î m p o t r i v a lui H r i s t o s !
— E î n t r - u n l a g ă r evreiesc î n s ă ! S i n g u r aţi d e c l a r a t - o !
— Eşti sigur că individul nu este evreu ? a întrebat prefectul.
— D a r nu este evreu !
— A b s o l u t sigur !
— E acelaşi lucru ! a spus prefectul. De v r e m e ce este în lagă
rul de evrei, cade sub prevederile legilor şi ale d i s p o z i ţ i u n i l o r
' Acuzaţia se întemeiază pe interesul comun, fiindcă este sporită prin cunoaş
speciale, de care nu mă o c u p eu. A c e a s t a este o chestiune. A
t e r e a v i n e i : însă n i m e n i nu t r e b u i e să d ă u n e z e cu n e d r e p t a t e c u i v a , s p r e a
d o u a chestiune, pe care o c o n s i d e r p r i n c i p a l ă şi pentru care te- împinge înainte interesul comun, (lat.) (sf. T o m a d'Aquino).
84 85
ORA 25 ORA 25
37
Şeful p o s t u l u i de j a n d a r m i din F î n t î n a a p r i m i t o r d i n să
î n a i n t e z e un inventar cu toate averile i m o b i l e ale evreilor din
sat. El a făcut o listă în care a scris tot ce posedă bătrînul Gol-
86 87
ORA 25 ORA 25
88 89
ORA 25 ORA 25
90 91
ORA 25 ORA 25
92 93
ORA 25 ORA 25
a fost o d a t ă u n c î m p p e c a r e p ă ş t e a u v i t e l e . V o r p o v e s t i l a
şcoală celeorlalţi copii ce a făcut tatăl lor. Ei au să fie m î n d r i că
au a s e m e n e a tată. C e i l a l ţ i copii n-au să aibă părinţi care să fi
41 făcut astfel de lucruri de necrezut. M o r i t z se simte m î n d r u . La
î n c e p u t îl chinuia a m i n t i r e a gospodăriei. Se g î n d e a că i s-a stri
cat c ă r ă m i d a în curte. Că S u z a n a n-a putut să a d u c ă l e m n e l e din
Au trecut patru luni de cînd M a r c u G o l d e n b e r g 1-a ucis pe p ă d u r e . C ă p o r u m b u l a r ă m a s neprăşit. N u d o r m e a n o a p t e a d e
L e n g y e l . J o h a n n M o r i t z şi-a a d u s a m i n t e de capul bătrînului, g î n d u r i . A s t a era la început. Pe u r m ă , treptat, s-a g î n d i t mai
tăiat în d o u ă cu sapa, şi de d i m i n e a ţ a în care M a r c u a fost scos puţin. îşi î n c h i p u i a că S u z a n a a avut grijă de toate. Şi ce n-a
î n t r e baionete din lagăr, d a r i se părea că asta s-a petrecut cu făcut ea b i n e , cu capul ei de femeie, va face el, cînd se va
m u l ţ i ani în urmă. M o r ţ i i se uită. M a r c u nu este mort, d a r cei î n t o a r c e acasă. Din ziua în care majorul 1-a cercetat, 1-a p u s să-
închişi în puşcărie sînt uitaţi şi ei, ca morţii. In z i u a aceea a nins. şi d e a jos p a n t a l o n i i şi a văzut că nu e evreu, J o h a n n M o r i t z
Majorul a a n u n ţ a t că va veni în inspecţie un general. aşteaptă eliberarea. El crede că ordinul lui de eliberare a venit
— A ş t e p t ă m şi v i z i t a regelui ! a zis majorul. R e g e l e vrea să de m u l t , d a r îl mai ţin în l a g ă r fiindcă nu e t e r m i n a t canalul.
vadă canalul pe care l-aţi săpat voi. P l a n u r i l e canalului le-a dese A c u m , d u p ă ce au să vină generalul şi, pe urmă, regele, ca să
nat regele însuşi, cu m î n a lui. De aceea vrea să-1 v a d ă ! v a d ă d a c ă le place c u m a ieşit canalul, o să-i dea şi lui d r u m u l să
M o r i t z s-a g î n d i t l a M a r c u G o l d e n b e r g , c a r e t a i e s a r e l a plece acasă. M o r i t z nu p o a r t ă d u ş m ă n i e statului că 1-a t r i m i s
ocnă. Pe u r m ă s-a g î n d i t la rege, care a desenat canalul. Parcă îl aici. La î n c e p u t era înfuriat pe soldatul care îl escortase din F î n -
vede pe rege, ca în p o z e , c u m stă la masă cu creionul în mînă şi tîna pînă la oraş. Pe u r m ă a fost supărat pe şeful postului. C r e
desenează. C a n a l u l e foarte lung. Se spune că are peste o sută de dea că el 1-a r e c h i z i ţ i o n a t . Şi a c u m mai crede că p l u t o n i e r u l
k i l o m e t r i . D a r fiecare p r i z o n i e r nu vede decît b u c a t a pe care o D o b r e s c u e de vină. D a r m î n i a cea m a r e i-a trecut. S-a luat şi el
sapă el şi cît c u p r i n d e cu ochii în d r e a p t a şi în stînga. C a n a l u l cu n e c a z u r i l e de fiecare zi şi a uitat de supărare. C î n d se va d u c e
are trei metri a d î n c i m e şi m a l u r i a b r u p t e : va fi u m p l u t cu apă. în sat şi îl va întîlni pe p l u t o n i e r u l D o b r e s c u pe uliţă, are să-1
M o r i t z c a u t ă să-şi î n c h i p u i e c u m o să fie cînd o să c u r g ă apa pe salute, scoţînd pălăria, ca şi m a i î n a i n t e . Poate l-ar fi şi înjurat în
locul u n d e stă el a c u m cu picioarele şi u n d e a săpat. A auzit că, faţă p e n t r u batjocura pe care i-a făcut-o cu ordinul de rechizi-
d u p ă război, pe canal v o r trece şi v a p o a r e . A fost construit ca ţie. A c u m însă i-a trecut focul. T o a t e trec cu timpul. El ştie că
să-i oprească pe ruşi, c î n d vor î n c e r c a să năvălească în R o m â n i a . în c u r î n d va fi acasă. îi e dor de Fîntîna şi de nevastă. C o p i i i
Din c a u z a asta săpatul canalului este secret. Nu ştiu despre el t r e b u i e să fi crescut. Petru are să-i iasă înainte la poartă. M o r i t z
decît regele şi cîţiva generali. A ş a a spus majorul. M o r i t z 1-a se lasă furat de gînduri. îşi î n c h i p u i e c u m o să intre în curte,
visat de m u l t e ori pe rege vorbind în şoaptă sau la ureche cu cum o să-1 ia în braţe pe Petru, c u m o să-1 strîngă pe cel m i c , pe
generalii lui, despre canalul la care sapă el. Şi a înţeles de ce nu N i c o l a e , la piept. P a r c ă i-ar strînge d e - a c u m în braţe. Pe u r m ă
au voie p r i z o n i e r i i să scrie acasă, la nevastă şi la părinţi : ca să are să-i spună S u z a n e i c u m a lucrat şi pe unde a fost. Ei n-are
nu divulge secretul canalului şi să nu-1 afle ruşii. M a j o r u l spune să-i spună nici că a fost bătut, nici că a răbdat de foame. De ce
că ruşii au spioni peste tot. Ei v o r să fotografieze canalul la care s-o n e c ă j e a s c ă ? A r e s ă - i p o v e s t e a s c ă î n s ă c u m a î n v ă ţ a t
sapă M o r i t z . D a r poliţia îi p r i n d e de fiecare dată. Eliberări, evreieşte şi c u m nimeni, nici m ă c a r evreii, n-a crezut că el e
iarăşi, nu se fac, pentru ca cei care au săpat să nu vorbească de r o m â n . Ea o să rîdă. O să-i povestească apoi că l-au c r e z u t că
canal, cînd se d u c acasă la ei. nu e evreu numai d u p ă ce majorul 1-a pus să-şi dea pantalonii
jos şi s-a uitat la ruşinea lui. S u z a n a o să se prăpădească de rîs
J o h a n n M o r i t z ar vrea să vină cîndva, d u p ă ce se va termina ascultînţQ M a i ales cînd o să audă că majorul 1-a c h e m a t şi pe
războiul, cu S u z a n a şi cu băieţii lui aici, ca să le arate canalui. Ştrul, furierul, şi i-a dat ordin să-i cerceteze şi el. El o să-i
A t u n c i o să fie apă, d a r el şi-a î n s e m n a t în minte locul unde a spună S u z a n e i că şi majorul, şi furierul Ştrul s-au m i n u n a t şi au
săpat. C o p i i i au să se m i n u n e z e . N i c i n-au să p o a t ă crede că aici
94 95
ORA 25 ORA 25
96 97
ORA 25 OR.A 25
43
98 99
ORA 25 ORA 25
Major. El nu ştia. A ş t e p t a să v a d ă g a r d u l uriaş care să despartă — Şi ce vă pasă d u m n e a v o a s t r ă d a c ă m*a părăsit ? a zis el.
cele d o u ă ţări. A u z i s e că şi u n g u r i i fac fortificaţii, de cealaltă A s t a nu-i t r e a b a n i m ă n u i ! E n u m a i a m e a !
parte a graniţei, pe p â m î n t u l lor. J o h a n n M o r i t z era c u r i o s să — V o i a m să spun că nu te aşteaptă n i m e n i acasă, cînd ieşi din
v a d ă ale cui fortificaţii au să fie mai înalte. Se b u c u r a cînd majo l a g ă r ! Deşi eu cred că nu va fi n i m e n i eliberat î n a i n t e de t e r m i
rul spunea că fortificaţiile u n g u r i l o r nu fac nici d o i bani şi că narea z ă z b o i u l u i . Iar r ă z b o i u l mai p o a t e d u r a î n c ă zece ani !
r o m â n i i le-ar p u t e a trece î n t r - o n o a p t e , dac-ar vrea. D a r r o m â
J o h a n n M o r i t z a oftat. Se g î n d e a că, d a c ă trebuie să mai stea
nii nu vor. J o n a n n M o r i t z îşi î n c h i p u i e de m u l t e ori c u m v o r
î n c ă zece ani în lagăr, i se albeşte tot părul din cap.
trece soldaţii r o m â n i în U n g a r i a . D a c ă o să mai fie în l a g ă r cînd
— Ai vrea să pleci în altă ţară ? a î n t r e b a t d o c t o r u l .
î n c e p e lupta, de sus, d i n p ă d u r e , are să se p o a t ă uita la ei. M a j o
M o r i t z şi-a a d u s a m i n t e de p l a n u r i l e pe care le făcuse, să
rul spune că fortificaţiile r o m â n i l o r sînt aşa de b u n e , că, atunci
plece în A m e r i c a cu G h i ţ ă Ion. « D a c ă p l o u a în seara aia, azi
cînd va î n c e p e lupta, nici pasărea nu va z b u r a peste ele. De
e r a m în A m e r i c a , fiindcă nu mă mai d u c e a m la S u z a n a » — şi-a
aceea, M o r i t z îşi î n c h i p u i e că ele v o r fi foarte înalte. Sînt păsări
zis. Şi, d a c ă nu se î n t î l n e a cu S u z a n a , n-ar fi fost în lagăr...
care z b o a r ă atît de sus, că abia le vezi de jos, de pe p ă m î n t .
— V r e a u să plec ! a zis M o r i t z , luminat. Eu am mai vrut o
D a c ă nici ele n-au să p o a t ă z b u r a peste fortificaţiile r o m â n e ş t i
d a t ă să plec în A m e r i c a . D a r s-a î n t î m p l a t altfel...
— c u m spune majorul —, a t u n c i î n s e a m n ă că nici vîrful de sus al
— A c u m nu se va mai î n t î m p l a alftel ! a zis d o c t o r u l A b r a
fortificaţiilor n-o să se v a d ă de pe p ă m î n t . Se va p i e r d e î n t r e
movici. D a c ă vrei să pleci, în cîteva luni eşti în A m e r i c a !
nori. J o h a n n M o r i t z se g î n d e ş t e u n d e v o r fi aşezaţi copacii pe
M o r i t z s-a uitat la d o c t o r , la Ştrul şi la H u r t i g . Şi ei se uitau
care îi taie el, cu m î n a lui. D a c ă le-ar face un semn, cînd au să
la el. Se v e d e a că nu g l u m e a u . D a c ă era g l u m ă , nu l-ar fi c h e m a t
fie g a t a fortificaţiile, s-ar v e d e a a c o l o , p o a t e chiar în vîrf, c u m
din p ă d u r e .
sînt aşezaţi copacii lui.
— V r e a u , a întărit M o r i t z .
în fiecare zi, tăind stejarii în p ă d u r e , se gîndeşte la lucrurile — A t u n c i m e r g i cu noi ! a zis A b r a m o v i c i . N o i trei care sîn-
astea. Şi t i m p u l trece m a i uşor. El ştie că m u l t e d i n cîte îi trec t e m aici v r e m să e v a d ă m în U n g a r i a . î ţ i e frică ?
prin cap sînt prostii. C i n e v a care i-ar v e d e a g î n d u r i l e s-ar tăvăli — Nu mi-e frică ! a zis M o r i t z .
de rîs. A c a s ă nu v r e a să se g î n d e a s c ă însă. N i c i la F î n t î n a . D a c ă
— în U n g a r i a nu sînt legi antisemite, a u r m a t d o c t o r u l . Eu
se gîndeşte, i se u r c ă tot sîngele în cap de mînie.
am o soră m ă r i t a t ă la B u d a p e s t a , care mă aşteaptă. D o m n u l
î n t r - o zi, Ştrul a venit în p ă d u r e şi 1-a chemat la cancelarie. H u r t i g are şi el r u d e în U n g a r i a . Ne trebuie însă cineva care să
De cînd a semnat h î r t i a de divorţ n-a mai fost la cancelarie ne ajute la căratul bagajelor. Eu am m u l t e : şase cufere. Am luat
niciodată. î n c ă vede colţul mesei pe care era hîrtia şi c u m a stat toate l u c r u r i l e de valoare. De la graniţă, pe teritoriul u n g a r ,
el r e z e m a t cu cotul cînd a semnat. î ş i a m i n t e ş t e de toate. De avem d e m e r s v r e o zece k i l o m e t r i p e jos. N u l e pot d u c e singur.
asta nu vrea să mai intre în cancelarie ; nici m ă c a r s-o privească Apoi, noi nu ştim u n g u r e ş t e . De-aia n e - a m gîndit să te l u ă m pe
de departe. A c u m însă, fiindcă a fost chemat, trebuie să se ducă. tine.
M a j o r u l n u era î n birou. E r a u n u m a i d o c t o r u l A b r a m o v i c i , — Şi de aici c u m ieşim ? a î n t r e b a t M o r i t z .
Ştrul şi b u c ă t a r u l l a g ă r u l u i , H u r t i g . M o r i t z i-a salutat. Ei au răs — Din lagăr, ne d u c e majorul p î n ă la frontieră ! a zis d o c t o
p u n s prieteneşte. Pe u r m ă i-au dat un scaun. M o r i t z se uita să rul. Altfel n-am putea pleca. Pe t o a t e d r u m u r i l e sînt patrule. El
v a d ă u n d e e majorul. D a c ă l-au c h e m a t din p ă d u r e î n s e a m n ă ca ne ia cu un c a m i o n militar.
majorul are să-i spună ceva i m p o r t a n t .
— M a j o r u l ştie că fugim ? s-a mirat M o r i t z .
— M a j o r u l nu este aici, aşa că v o m p u t e a vorbi l i n i ş t i ţ i ! a zis — Sigur că ştie ! a zis H u r t i g . A r e şi el o familie grea şi are
d o c t o r u l A b r a m o v i c i şi i-a î n t i n s lui M o r i t z o ţigare. nevoie de bani ! Tu n-ai face la fel, în locul lui ?
A b r a m o v i c i avea t o t d e a u n a ţigări. Şi d i n t r e cele mai scumpe. M o r i t z nu a răspuns.
— Iankel, a c o n t i n u a t d o c t o r u l , pe tine te-a părăsit nevasta ! — M a i ia o ţigare şi du-te de-ţi fă bagajele ! a zis d o c t o r u l
M o r i t z s-a schimbat la faţă. D e v e n i s e palid. A b r a m o v i c i . V e z i să nu te s i m t ă nimeni d i n t r e prizonieri !
IOC 101
ORA 25
ORA 25
— Să mă d u c chiar a c u m ? a î n t r e b a t M o r i t z .
explice ministrului că el intervine pentru M o r i t z nu fiindcă
— C î t poţi de r e p e d e ! a r ă s p u n s d o c t o r u l . La ora n o u ă ,
acesta îi e necesar tatălui său la m u n c a din grădină, ci fiindcă e
majorul ne aşteaptă cu c a m i o n u l la poartă. la-ţi lucrurile şi v i n o
î n c h i s pe nedrept.
cu ele i m e d i a t la cancelarie ! N o i te a ş t e p t ă m ! Nu lua bagaje
— Intervenţia m e a ia d u m n e a v o a s t r ă pentru M o r i t z este un
m u l t e : tu ai de d u s lucrurile m e l e !
act de omenie. Un act gratuit !
J o h a n n M o r i t z a plecat. S-a î n t o r s cu o geantă în care avea o
— Şi eu sînt obligat să fac astfel de acte ! a zis generalul. De
c ă m a ş ă , o pereche de p a n t a l o n i şi o j u m ă t a t e de pîine. La nouă,
cîte ori mă d u c la moşie, trebuie să b o t e z sau să cunun ţărani !
a u i e ş i t p e p o a r t a l a g ă r u l u i . M a j o r u l e r a a c o l o . I-a l u a t c u
Cu servitorii trebuie să utilizezi astăzi toate mijloacele, ca să-i
c a m i o n u l şi i-a d u s pînă la frontieră. La trei n o a p t e a , J o h a n n
faci să m u n c e a s c ă . T r e b u i e chiar să le dai iluzia că eşti prieten
M o r i t z căra g e a m a n t a n e l e d o c t o r u l u i Abramovici p e teritoriul
cu ei şi să stai cu ei la masă. Eu înţeleg ce vreţi să spuneţi. T a t ă l
Ungariei.
d u m n e a v o a s t r ă este în aceeaşi situaţie cu m i n e !
C î n d s-a l u m i n a t de ziuă, erau în i a ţ a unei gări. Doctorul i-a
G e n e r a l u l a d e s c h i s sertarul, a scos u l t i m u l r o m a n al lui
dat lui M o r i t z bani şi 1-a t r i m i s să c u m p e r e patru bilete de tren,
T r a i a n şi 1-a aşezat pe birou. Era un e x e m p l a r n o u , cu foile
clasa a d o u a , pînă la B u d a p e s t a .
netăiate.
— A m t r i m i s a d i n e a u r i a g h i o t a n t u l l a l i b r ă r i e , c a s ă mi-1
c u m p e r e . Vă rog să-mi scrieţi o d e d i c a ţ i e pentru fiica m e a ! O
c h e a m ă Elisabeta. A r e o p t s p r e z e c e ani şi este o p a s i o n a t ă citi
toare de r o m a n e . D u m n e a v o a s t r ă faceţi parte dintre scriitorii ei
44 preferaţi. La p r î n z , cînd voi povesti că aţi fost în biroul meu,
are să mă î n t r e b e c u m eraţi î m b r ă c a t , ce cravată aveaţi, ce ţigări
fumaţi. A ş a e cînd eşti tînăr !
La o recepţie la legaţia F i n l a n d e i din B u c u r e ş t i , T r a i a n
T r a i a n a coborît scările M i n i s t e r u l u i de R ă z b o i î n c r e d i n ţ a t
Korugă a făcut c u n o ş t i n ţ ă cu g e n e r a l u l T ă u t u , ministrul de
că, de d a t a asta, a reuşit să obţină eliberarea lui J o h a n n M o r i t z .
R ă z b o i al R o m â n i e i . P e s t e cîteva zile, 1-a căutat la birou şi i-a
A ridicat de Ia florărie buchetul de trandafiri albi pe care îl
expus c a z u l lui J o h a n n M o r i t z . Generalul a ascultat cu interes.
c o m a n d a s e de d i m i n e a ţ ă , apoi a trecut pe la poştă şi i-a t r i m i s o
Şi-a notat n u m e l e , p r e n u m e l e , d a t a naşterii şi cea a arestării lui
t e l e g r a m ă tatălui său : 29 august sosesc Fîntîna cu logodnica şi
J o h a n n M o r i t z , apoi a zis :
ordin eliberare Moritz.
— în cel mult o s ă p t ă m î n ă , o m u l d u m n e a v o a s t r ă va fi acasă !
D a u ordin i m e d i a t să se c e r c e t e z e cazul şi să se facă formele de
lăsare la vatră. Să v e d e m : astăzi este... Generalul s-a uitat la
calendar :
— 21 august. Pe 28 puteţi trece pe la m i n e , ca să vă d a u în 45
mînă ordinul de eliberare a omului dumneavoastră. Acest
M o r i t z e servitorul tatălui d u m n e a v o s t r â ?
— Pe 29 august v o m fi la F î n t î n a , în casa tatălui tău ? a î n t r e
— Este o m u l din curte, a răspuns T r a i a n . Un ajutor ! Nu e
bat Eleonora W e s t . Era e n t u z i a s m a t ă . Asta va fi peste o săptă
p r o p r i u - z i s un servitor.
mînă, nu-i aşa ? M o r de n e r ă b d a r e !
— La ţară este o c r i z ă acută de m î n ă de lucru, a spus genera
A luat trandafirii albi din m î n a lui T r a i a n , i-a rnîngîiat cu
lul, fără să asculte fraza pînă la sfîrşit. Vă înţeleg de ce faceţi atî-
o b r a z u l drept şi i-a aşezat într-un vas. C î n d ea s-a î n t o r s cu
tea eforturi pentru un pîrlit de servitor. Fiecare om c o n t e a z ă
spatele, T r a i a n i-a privit buclele roşii, care-i cădeau pe u m e r i i
a c u m pentru m u n c a agricolă. M a i ales că s î n t e m în plin sezon !
rochiei de m ă t a s e neagră. S-a uitat la silueta ei î n a l t ă , la p i c i o a
Discuţia a c o n t i n u a t pe această temă. T r a i a n a încercat să-i
rele cu ciorapi de culoarea fumului.
102
103
ORA 25 ORA 25
— N o r a , a zis el, ştii ce mă î n t r e b de fiecare d a t ă cînd te pri Fîntîna cu logodnica mea şi cu eliberarea lui M o r i t z . Se va
vesc ? b u c u r a i m e n s de a m î n d o u ă !
Ea î n t o r s capul spre el, z î m b i n d . — Ţ i i neapărat să-ţi p r e z i n ţ i tatălui t ă u l o g o d n i c a ? a î n t r e
— Mă î n t r e b ca T u d o r A r g h e z i : bat ea.
O fi fost mă-ta vioară, — F o a r t e m u l t ! D a r , d a c ă tu nu vrei, am să mă supun voin
Trestie sau căprioară ţei tale. T a t a se va necăji, d a r va ierta, ca î n t o t d e a u n a .
Şi-o fi prins în pîntec plod — De să-i p r e z i n ţ i l o g o d n i c a , şi nu soţia ? a î n t r e b a t N o r a .
De strigoi de voievod. Dacă ne căsătorim poimîine dimineaţă, mergem la Fîntîna ca
Că din oamenii de rînd soţ şi soţie !
Nu te-ai zămislit nicicînd. T r a i a n K o r u g ă a c r e z u t că ea g l u m e ş t e . V r e m e de d o i ani
Tu eşti prea frumoasă. în a r b o r e l e tău g e n e a l o g i c t r e b u i e î n c e r c a s e s-o c o n v i n g ă să se m ă r i t e cu el. Ea refuzase, deşi îl
c ă u t a t e c ă p r i o a r e , altfel n-ai fi atît de suplă. Intre ascendenţii tăi iubea. A c u m , d e o d a t ă , îi p r o p u n e ea să se căsătorească...
v o r fi existat şi p l a n t e m a r i n e : t r u p u l t ă u are ceva din u n d u i r e a — V o r b e ş t i serios ? T r a i a n s-a ridicat şi i-a sărutat m î n a . E
vegetaţiei acvatice. O c h i i tăi au p r i v i r e a sperioasă a veveriţei, a d e v ă r a t ? C u m te-ai d e c i s aşa, diritr-o d a t ă ? A z i d i m i n e a ţ ă , la
d a r eşti răsfăţată ca pisicile de A n g o r a ! telefon, nu mi-ai spus n i m i c ! S-a î n t î m p l a t ceva ?
— Nu s-a î n t î m p l a t n i m i c ! a zis ea. La 29 august, c î n d mer
E l e o n o r a W e s t r ă m ă s e s e cu spatele spre T r a i a n şi cu obrajii
g e m la F î n t î n a , o să fim căsătoriţi. Nu mi-ai cerut de m u l t e ori
lipiţi de b u c h e t u l de trandafiri.
să d e v i n soţia ta ? S a u ai r e n u n ţ a t î n t r e t i m p ? Mă b u c u r că n-ai
— Te s u p ă r ă vorbele m e l e ? a î n t r e b a t T r a i a n .
renunţat!
— N u , a r ă s p u n s ea. T r a i a n K o r u g ă simţea că s-a p e t r e c u t ceva grav, care a deter
— D a r te-ai î n t r i s t a t ! C h i a r d a c ă nu-ţi văd ochii, le simt m i n a t - o p e N o r a s ă s e d e c i d ă subit p e n t r u căsătorie. D a r n u
m e l a n c o l i a . Eu sînt de v i n ă ? g h i c e a ce.
— N u , a repetat ea, î n c e r c î n d să z î m b e a s c ă . Mă g î n d e a m — F a c e m n u m a i căsătoria civilă d e o c a m d a t ă ! a c o n t i n u a t ea.
d o a r la arborele m e u g e n e a l o g i c , în care ar fi c a m g r e u de găsit C u n u n i a religioasă o facem la F î n t î n a , m a i tîrziu. Tu t o t d e a u n a
c ă p r i o a r e , prinţi, z î n e , alge, veveriţe... ai spus că ai v r e a să ne c u n u n ă m la biserica tatălui tau. Mă şi văd
S-au aşezat la masă, s i n g u r i în sufrageria uriaşă, cu m o b i l e de în r o c h i e albă, î n c o n j u r a t ă de ţărănci tinere, p ă ş i n d în faţa alta
stejar şi fier forjat. C a s a E l e o n o r e i W e s t era vestită în B u c u rului de lemn... D i s p e n s a p e n t r u căsătoria civilă o capăt eu ! Am
reşti. P l a n u r i l e le d e s e n a s e ea, ca şi m o d e l e l e p e n t r u m o b i l i e r şi să-i telefonez p r o c u r o r u l u i general !
covoare. — N o r a , s p u n e - m i ce s-a-ntîmplât ? a î n t r e b a t T r a i a n . Simt
La 29 de ani, E l e o n o r a era d i r e c t o a r e a m a r e l u i ziar r o m â n e s c că ai t r e c u t p r i n t r - o î n c e r c a r e grea...
« O c c i d e n t ». S t u d i a s e la universităţile e u r o p e n e şi a c u m scria — J u r că nu s-a î n t î m p l a t n i m i c ! a zis ea. A b s o l u t n i m i c !
zilnic articole de fond, c o n d u c e a editura, o revistă de l i t e r a t u r ă D o a r că m - a m decis să fiu soţia ta ! Am luat h o t ă r î r e a în m o d
şi artă, şi p a r t i c i p a la viaţa p o l i t i c ă , c u l t u r a l ă şi m o n d e n ă . T r a i a n s p o n t a n ţi v r e a u s-o d u c la capăt cît m a i r e p e d e , î n a i n t e de a
o c u n o ş t e a de ciţiva ani. D r a g o s t e a lor era ca la î n c e p u t . P o a t e apărea v r e o s c h i m b a r e . Fericirea pe care am ales-o este atît de
mai mare. î n s ă nu se căsătoriseră. De cîte ori T r a i a n r e d e s c h i d e a i m p o r t a n t ă în v i a ţ a m e a , încît v r e a u s-o ating imediat. M i - e
subiectul, E l e o n o r a W e s t d e c l a r a că n-ar p u t e a fi o bună soţie : t e a m ă că o p i e r d , d a c ă m a i aştept. Asta-i t o t ! Mă crezi ?
« Eu î m i iubesc p r e a m u l t profesia, ca să fi soţie, fără să mi se
p a r ă că am r e n u n ţ a t la ceva preţios d i n viaţa m e a ! »
— N o r a , cred că J o h a n n M o r i t z va fi e l i b e r a t ! a zis T r a i a n .
M i n i s t r u l d e R ă z b o i mi-a p r o m i s a s t ă z i c ă v a d a o r d i n u l d e eli
berare pînă la 28 august. I-am telegrafiat tatei că vin la
104 105
ORA 25 ORA 25
T r a i a n K o r u g ă s-a î n t o r s către N o r a . O ciipă a avut impresia N o r a s-a uitat la ceas. Peste un sfert de oră, avea î n t î l n i r e cu
că sînt chiar t r ă s ă t u r i l e ei. A p a r a t u l fotografic nu le-ar fi prins, avocatul Leopold Stein.
căci d u r e r e a era p r e a a d î n c ă pe faţa Eleonorei, ca cea de pe faţa — Să m e r g e m ! a zis ea. Am cîteva chestiuni i m p o r t a n t e ia
femeii lui Picasso. Ca şi c u m ar fi t r e c u t prin ea un curent de birou !
înaltă tensiune, care nu carbonizează, tocmai fiindcă e prea T r a i a n n-a povestit u r m a r e a nunţii lor la Fîntîna. S-au ridicat
puternic. a m î n d o i şi au plecat.
— C e - i cu tine, N o r a ? a î n t r e b a t T r a i a n .
— N i m i c , a zis ea. Vrei să bem o cafea ?
F ă r ă să mai aştepte r ă s p u n s u l , s-a î n t o r s cu spatele, c u m se
întorsese î n a i n t e de m a s ă , cînd el îi vorbise de rudenia ei cu
căprioarele şi cu plantele m a r i n e . 48
106 107
ORA 25 ORA 25
109
108
ORA 25 ORA 25
112 113
ORA 25 ORA 25
t r e m u r a ţ i , că totul era făcut de frică, şi-mi era milă. Nu uitaţi că — D o m n u l e m i n i s t r u , a zis T r a i a n , a c u m o s ă p t ă m î n ă mi-aţi
v - a m ţ i n u t pe g e n u n c h i c î n d eraţi mică... p r o m i s că veţi o r d o n a să fie eliberat ! M i - a ţ i spus t e x t u a l că vă
T r a i a n K o r u g ă a intrat în birou. N o r a a î n c h i s telefonul şi a este suficientă d e c l a r a ţ i a m e a că M o r i t z nu este evreu şi că nu
venit spre el. L-a î m b r ă ţ i ş a t . Se strîngea la pieptul lui, rîdea. mai faceţi nici un fel de a n c h e t ă !
T r a i a n a sărutat-o. — A c u m o s ă p t ă m î n ă erajaltă situaţie ! a zis generalul.
— î m i p a r e bine că eşti veselă : la telefon mi se p ă r e a că — Eu cred că era aceeaşi ca a s t ă z i ! J o h a n n M o r i t z e î n c h i s
plîngi! î n t r - u n l a g ă r de evrei, deşi este r o m â n !
— A s t a o va stabili c o m i s i a de a n c h e t ă !
— D a r g î n d i ţ i - v ă că l u c r ă r i l e comisiei p o t d u r a c î n t e v a luni !
a zis T r a i a n . B i e t u l om stă arestat de a p r o a p e un an şi j u m ă t a t e !
— Ştiu, a întărit generalul, l u c r ă r i l e comisiei pot să d u r e z e şi
52 un an ! C h i a r doi ! A s t ă z i sîntem în r ă z b o i : n-avem t i m p de
a n c h e t e ca-n v r e m e de p a c e !
— D o m n u l e general, d a r declar iţia m e a nu este o g a r a n ţ i e
în z i u a de 28 a u g u s t , în a ajunul plecării la F î n t î n a , T r a i a n s-a să-1 puneţi în libertate şi să faceţi an :heta u l t e r i o r ?
d u s la M i n i s t e r u l de R ă z b o i , ca să ia ordinul de eliberare a lui — Nu !
J o h a n n M o r i t z . Era fericit, ca şi c u m ar fi avut deja hîrtia în — R e g r e t că v-aţi schimbat părerile î n t r - o s ă p t ă m î n ă ! a zis
m î n ă . A u r c a t scările în fugă. A g h i o t a n t u l , recunoscîndu-1, l-a T r a i a n şi s-a ridicat.
i n t r o d u s imediat. — Şi eu regret, d a r nu e vina m e a !
T r a i a n a intrat în cabinetul g e n e r a l u l u i . A d u s e s e un e x e m p l a r — Faceţi aluzie la ceva, d o m n u l e general ?
de lux, illustrat şi n e p u s în c o m e r ţ , din p r i m u l lui r o m a n , pe — Nu fac aluzii, ci mă refer la fapte concrete !
care scrisese o d e d i c a ţ i e m ă g u l i t o a r e . G e n e r a l u l nu s-a ridicat în — De d a t a asta este d r e p t u l m e u să cer e x p l i c a ţ i i ! a zis
picioare să-1 î n t î m p i n e , c u m făcuse cu o s ă p t ă m î n ă înainte ; se T r a i a n , palid la faţă.
prefăcea că citeşte. — Explicaţii, d o m n u l e Korugă ? în ceasul cînd e v r e i m e a
— Mi se pare că vă d e r a n j e z , d o m n u l e ministru ! a zis T r a i a n . l u m i i luptă alături de bolşevici contra ţării noastre şi v o r să ne
— Nu ! a r ă s p u n s sec g e n e r a l u l . Ia loc, te rog ! răpească p ă m î n t u l patriei, d u m n e a t a — r o m â n curat şi scriitor
T r a i a n a observat că m i n i s t r u l nu i-a î n t i n s m î n a . de frunte al n e a m u l u i — te-ai căsătorit cu o evreică !
— î m i pare rău că t r e b u i e să-ţi d a u o veste n e p l ă c u t ă , a zis G e n e r a l u l devenise roşu de mînie.
generalul, intrînd direct în subiect. Individul pentru care ai — Ca m i l i t a r , c o n s i d e r fapta d u m i t a l e un act de t r ă d a r e !
intervenit d u m n e a t a a c u m o s ă p t ă m î n ă — şi p e n t r u care, p r o b a T r ă d a r e ! Mă înţelegi ? Ce preţ pot să mai p u n eu pe c u v î n t u l
bil, vii şi astăzi — nu p o a t e fi eliberat. C e l puţin, nu imediat, d u m i t a l e că M o r i t z n-ar fi evreu ? Intervenţia d u m i t a l e , d i m p o
întîi trebuie să anchetăm cazul şi să stabilim dacă afirmaţia trivă, mă face să cred că este ! Şi nu m-ar m i r a să văd că
d u m i t a l e că n-ar fi evreu e î n t e m e i a t ă . b ă n u i a l a mi se adevereşte ! Pot eu să m a i am î n c r e d e r e în d u m
T r a i a n K o r u g ă a vrut să se ridice. S-a gîndit însă la M o r i t z şi neata ?
a r ă m a s pe scaun. — Nu d o m n u l e ministru ! a zis T r a i a n şi a plecat.
— A ş a ! D o m n u l e K o r u g ă , nu r ă m î n e altceva de făcut decît C o b o r î n d scările, a simţit cartea sub braţ. A deschis-o şi a
să aştepţi pînă cînd se p r o n u n ţ ă c o m i s i a de a n c h e t ă ! rupt p a g i n a cu dedicaţia. A p o i s-a u r c a t în maşină.
A c e a s t a era fraza de î n c h e i e r e , cu care generalul îl invita să
părăsească biroul. T r a i a n a î n ţ e l e s , d a r n-a plecat : a d o u a zi
t r e b u i a să se d u c ă la F î n t î n a , u n d e tatăl său aştepta ordinul de
eliberare a lui J o h a n n M o r i t z !
114 115
ORA 25 ORA 25
116 117
ORA 25
118 119
A
ORA 25 ORA 25
F u r a t de t r e a b a de la bucătărie şi de g l u m e l e Iulişcăi, J o h a n n
M o r i t z nici n-a observat că a trecut z i u a fără să-i v a d ă pe d o c
torul A b r a m o v i c i şi pe ceilalţi. A î n t r e b a t de ei o dată, pe la
120 121
ORA 25 ORA 25
122 123
ORA 25 ORA 25
124 125
ORA 25 ORA 25
că M o r i t z t r e b u i e să vină într-o d i m i n e a ţ ă acolo, ca să vor geau. l u l i ş c a a început să strige şi să-i înjure. A fost în z a d a r , tot
b e a s c ă cu şeful : « D a c ă v i n e , îl a n g a j e a z ă i m e d i a t , că a v e m n-au lăsat-o să treacă. M o r i t z se urcase în camion şi ţinea coşul
n e v o i e de lucrători ! » atîrnat în afară, sperînd că ea va ajunge să-1 ia. Apoi c a m i o n u l a
— P o a t e că intru i m e d i a t în slujbă ! a zis M o r i t z , în t i m p ce- plecat. M o r i t z a pus coşul cu zarzavat între genunchi, gîn-
şi făcea d r u m p r i n t r - o m u l ţ i m e de o a m e n i , a d u n a t ă la o răs d i n d u - s e : « C u c o a n a o o m o a r ă , d a c ă se duce acasă fără coş ! ».
cruce de străzi. D a c ă mă a n g a j e a z ă de azi, s î m b ă t a viitoare pri Ar fi fost în stare să sară din c a m i o n , ca să i-1 dea. D a r nu se
mesc deja leafă ! P o a t e p r i m e s c şi c i o c o l a t ă p e n t r u tine ! putea. La fiecare capăt al băncii era cîte un j a n d a r m , cu b a i o n e t a
Şi a strîns-o de m î n ă cu p u t e r e . S-au uitat unul Ia altul şi au la a r m ă . P r i v i n d u - i , J o h a n n M o r i t z a uitat de coş şi şi-a dat
rîs. s e a m a că este arestat.
— Pe u r m ă , î m i iau o c a m e r ă , a continuat M o r t i z . Nu se
p o a t e să stau o veşnicie pe capul s t ă p î n i l o r tăi. Am să-mi caut o
c a m e r ă pe lîngă fabrică !
— Şi am să pot veni şi eu la tine ? a î n t r e b a t lulişca.
El n-a a u z i t - o . Se u i t a î n a i n t e a lui, să v a d ă de ce stau o a m e n i i 62
pe loc, d a r nu v e d e a n i m i c . Erau sute de oameni care se strînse-
seră a c o l o , î m b u l z i n d u - s e unii peste alţii, şi nu se mai putea
trece. l u l i ş c a s-a oprit, î n c e r c î n d şi ea să afle ce s-a î n t î m p l a t . De p a t r u săptămîni, de cînd a fost despărţit de l u l i ş c a în
D a r şi-a a d u s a m i n t e că t r e b u i e să se grăbească. î n v ă l m ă ş e a l a de pe stradă, J o h a n n M o r i t z nu mai ştie nimic din
— S-o_luăm pe altă stradă, a zis ea. Altfel nu mai am t i m p să afară. N i c i soarele nu 1-a m a i văzut. C e l u l a în care se află e cu
fac de m î n c a r e astăzi ! fereastra spre m i a z ă n o a p t e , u n d e nişte pereţi înalţi şi cenuşii îi
S-au î n t o r s , m e r g î n d a c u m şi mai r e p e d e , ca să cîştige t i m p u l ascund cerul. în patru s ă p t ă m î n i , n-a respirat nici un strop de
p i e r d u t . La capătul străzii e r a u poliţişti, care stăteau unul lîngă aer curat. Alţi d e ţ i n u ţ i ies în curte cîte o oră pe zi. El îi a u d e şi
altul. l u l i ş c a nu s-a uitat la ei decît cu c o a d a o c h i u l u i şi a trecut ştie d u p ă z g o m o t u l paşilor cînd sînt scoşi din celule şi cînd se
mai departe. î n t o r c . A c u m e linişte pe culoar. î n c ă nu se făcuse ziuă.
— Poliţiştii şi soldaţii sînt nişte mîrlani, a zis ea. Nu m-aş M o r i t z a deschis ochii. P l e o a p e l e s au desprins g r e u u n a de
m ă r i t a n i c i o d a t ă cu un poliţist ! alta. El şi-a d u s mîna la ochi şi le-a simţit umflate, cu sînge
Şi a privit î n a p o i , ca să v a d ă d a c ă M o r i t z o auzise. El însă nu î n c h e g a t . N u - ş i amintea cînd a ajuns în celulă. « M - o r fi a d u s pe
mai era lîngă ea. l u l i ş c a a privit în jur, căutîndu-1 prin m u l ţ i m e : sus » — şi-a zis. J o h a n n M o r i t z fusese bătut zilnic. U n e o r i nu se
rămăsese l î n g ă poliţişti şi-i făcea s e m n e cu mîna. A c u m înţele p u t e a mişca ceasuri î n t r e g i . A s t a se î n t î m p l a des. El ştia tot
gea ce se î n t î m p l a s e : era o r a z i e ! Poliţiştii baraseră strada şi d e a u n a că bătaia s-a t e r m i n a t , cînd era luat pe sus şi aşezat pe
nimeni nu trecea fără să a r a t e actele. Pe femei nu le c o n t r o l a u , patul din celulă. î n s ă nu-şi a m i n t e ş t e cînd ajunsese aseară a c o l o
de aceea o lăsaseră pe ea să m e a r g ă m a i d e p a r t e . l u l i ş c a şi-a adus N i c i c u m . A s t a se î n t î m p l a p e n t r u p r i m a oară. « Ieri m-au bătut
a m i n t e că J o h a n n M o r i t z nu are hîrtii, şi a cuprins-o teama. A c u m p l i t » — s-a gîndit M o r i t z , v o r b i n d u - ş i despre el însuşi ca şi
trecut din n o u prin c o r d o n u l de poliţişti. U n u l d i n t r e ei a vrut c u m ar fi fost altcineva, un străin. Şi-a pipăit o b r a z u l . B a r b a îi
să o ciupească de braţ, d a r ea s-a smucit şi s-a î n d r e p t a t către era aspră. S î n g e l e îi năclăise mustaţa, părul de pe cap şi sprînce-
M o r i t z . El era a c u m î n t r - u n g r u p cu alţii, şi un poliţist îi d u c e a nele, şi a c u m era î n c h e g a t şi ţeapăn, ca ţ a r i n a cînd e uscată.
de la spate cu a r m a î n s p r e un c a m i o n . M o r i t z ridicase coşul J o h a n n M o r i t z şi-a u m e z i t b u z e l e cu limba. Erau umflate şi-1
d e a s u p r a capului, ca ea să-1 v a d ă şi să vină să-1 ia. l u l i ş c a vedea d u r e a u ca nişte bube coapte. Şi dinţii îl d u r e a u . P î n ă în ajun îi
coşul, dar nu m a i p u t e a î n a i n t a , şi nici M o r i t z nu se mai zărea scoseseră patru dinţi. El îi scuipase o d a t ă cu sîngele, ca pe nişte
d i n t r e o a m e n i . Poliţiştii au oprit-o să se apropie. Ea le-a expli s î m b u r i , d u p ă ce fusese lovit cu p u m n u l în falcă. Şi atunci avu
cat că vrea coşul cu tîrguieli, d a r ei nu ascultau sau nu înţele- sese d u r e r i în m a x i l a r e ca a c u m . « D a c ă mi-au scos şi ieri v r e u n
126 127
ORA 25 ORA 25
128 129
ORA 25 ORA 25
u n o r paşi. Nu erau paşii santinelei care să-1 d u c ă la subsol. A albă, de cretă. Becurile erau mari şi puternice. J o h a n n M o r i t z a
deschis ochii. în faţa lui a p ă r u s e Isaac N a g y . P u r t a un c o s t u m închis ochii. D a r l u m i n a îi frigea obrajii ca focul.
cafeniu, nou, şi nu s-a uitat deloc la el. — H a i n e l e jos ! a p o r u n c i t r î z î n d gardianul.
— îl cunoaşteţi pe acest individ ? a î n t r e b a t inspectorul. Era unul din cei doi bărbaţi graşi, cu mustăţi, pe care îi găsea
— îl văd p r i m a oară în viaţa m e a ! a r ă s p u n s Isaac N a g y , m e r e u jucînd cărţi la o masă. M o r i t z şi-a desfăcut c ă m a ş a la gît.
măsurîndu-1 pe M o r i t z cu o privire d i s p r e ţ u i t o a r e . D a c ă nu se d e z b r a c ă repede, unul din cei doi îl loveşte cu cra
— Au locuit la d u m n e a v o a s t r ă trei evrei refugiaţi din R o m â vaşa peste faţă, ştia asta. Degetele îi sînt însă umflate şi nu
nia ? a î n t r e b a t iar inspectorul. nimeresc nasturii mici ai cămăşii. Pe M o r i t z îl c u p r i n d e teama
— în afară de m i n e , de soţia mea şi de servitoare, nu a d o r m i t că va î n t î r z i a cu d e z b r ă c a t u l . N i c i o d a t ă nu i-a fost aşa de frică
n i m e n i , de m u l t e luni, în casa mea ! de cravaşa ca astăzi. A privit spre ei doi graşi de la masă. Ei.nu
— Vă m u l ţ u m e s c ! a zis inspectorul. observaseră că el î n t î r z i e . J u c a u mai departe cărţi. M o r i t z a reu
Isaac N a g y a ieşit din birou. Imediat d u p ă el, a intrat soţia şit să-şi scoată c ă m a ş a ; pantalonii nu t r e b u i a să-i d e z b r a c e . A
lui. Ea a r ă s p u n s la fel, că nu-1 c u n o a ş t e şi nu-1 v ă z u s e n i c i o d a t ă r ă m a s în picioare.
pe J o h a n n M o r i t z pînă în clipa aceea. Ini faţa lui se afla un rastel cu vergi de fier, ca acelea cu care
— Aveţi un frate d o c t o r în R o m â n i a ? a î n t r e b a t inspectorul. se c u r ă ţ ă ţevile a r m e l o r la regiment. Fuseseră a ş e z a t e d u p ă gro
— Eu sînt singurul copil la p ă r i n ţ i ! a zis R o z a N a g y . sime, în stînga erau unele cît d e g e t u l cel mare. U r m a u altele,
Inspectorul 1-a privit cu asprime pe J o h a n n M o r i t z , apoi s-a din ce în ce mai subţiri. Din fiecare erau cîte d o u ă . Cu totul,
î n t o r s din n o u spre R o z a N a g y : vreo d o u ă z e c i de grosimi. M o r i t z nu le-a n u m ă r a t niciodată.
— Aţi avut o servitoare n u m i t ă Iulişca ? C e a mai subţire, cît paiul de grîu, era chiar la m a r g i n e a din
— N i c i o d a t ă ! a r ă s p u n s ea. De opt ani, de cînd sînt în B u d a d r e a p t a a rastelului. El ştia cum d o a r e fiecare din aceste vergi.
pesta, nu am avut decît o singură servitoare, pe care o c h e a m ă — T r e c i la lucru, b ă i a t u l e ! a poruncit unul d i n t r e cei doi,
Iozefina ! r i d i c î n d u - s e şi lăsînd cărţile î m p r ă ş t i a t e pe masă. C i n e nu m u n
D o a m n a N a g y a ieşit din birou z î m b i n d . D u p ă ea a fost ceşte nu m ă n î n c ă !
i n t e r o g a t ă şi o femeie bătrînă, care a spus că se n u m e ş t e Ioze M o r i t z 1-a v ă z u t c u m se î n t i n d e . Era î m b r ă c a t cu o flanelă
fina şi că este servitoare la familia N a g y de opt ani. albă, care îi pocnea pe corp, şi p ă r e a să-i fie somn. Al doilea
Inspectorul a r ă m a s iar singur cu J o h a n n M o r i t z . g a r d i a n şi-a stins ţigarea şi s-a uitat la M o r i t z .
— A c u m recunoşti că ai minţit ? 1-a î n t r e b a t el. Spune adevă — A s t ă z i ne spui de ce te-au trimis ?
rul : de ce ai fost t r i m i s în U n g a r i a ? V o c e a g a r d i a n u l u i era d o m o a l ă . P a r c ă l-ar fi rugat pe M o r i t z
J o h a n n M o r i t z a î n c e p u t să p'lîngă. să-i dea un chibrit, ca să-şi a p r i n d ă ţigarea. D u p ă ce a întrebat,
a căscat şi s-a întins, c u m făcuse şi celălalt, cînd se sculase de la
masă.
— Nu m-a trimis nimeni ! a răspuns M o r i t z .
A m î n d o i au î n t o r s d i n t r - o dată capetele spre el. P a r c ă i-ar fi
atins cu fierul roşu, aşa au tresărit. Ochii le scînteiau de mînie.
64 Se supăraseră. J o h a n n M o r i t z a î n c e p u t să t r e m u r e . U n u l d i n t r e
gardieni a venit lîngă el şi I-a lovit cu p u m n u l sub bărbie, o
d a t ă , şi încă o d a t ă , pînă cînd M o r i t z nu şi-a mai simţit bărbia.
Din biroul i n s p e c t o r u l u i V a r g a , J o h a n n M o r i t z a fost c o n d u s Al d o i l e a 1-a înşfăcat de u m ă r şi 1-a trîntit pe banca de lîngă ras
în camera de tortură. A ş a ca în fiecare zi. N i c i o d a t ă însă nu i-a tel, cu faţa în jos. A p o i s-a urcat călare pe spatele lui. De fiecare
fost mai tare frică de bătaie decît azi. C î n d a intrat în camera de d a t ă cînd g a r d i a n u l îl călărea, M o r i t z credea că va m u r i sufocat.
la subsol, l u m i n a 1-a izbit în faţă. Aici era î n t o t d e a u n a o l u m i n ă A s t ă z i ar vrea cu adevărat să moară. S i m t e c u m i se sfărîmă
130 131
ORA 25 ORA 25
coşul pieptului, strivit pe scîndura băncii. Plămînii îi sînt presaţi spus adevărul, mi-ar fi dat d r u m u l din î n c h i s o a r e ! Ieri n-aş mai
sub greutatea din spate, ca sub pietre de m o a r ă . fi fost schingiuit. »
— A spus ceva ? a î n t r e b a t g a r d i a n u l care îl lovise sub bărbie. Schingiuit, J o h a n n M o r i t z nu fusese niciodată atît de tare.
Al doilea n-a răspuns. M o r i t z a simţit prima l o v i t u r ă la tălpi. T r u p u l îi era, din tălpi şi pînă în creştetul capului, o singură
A încercat să strîngă picioarele. G a r d i a n u l care era călare pe el i rană sîngerîndă.
le-a prins în mîini şi le-a ţintuit pe bancă. A venit a d o u a lovi « Isaac N a g y a spus că nu mă cunoaşte. S-a uitat la m i n e şi a
tură, cu o vergea groasă. A c u m pe M o r i t z nu-1 mai d u r e a u tăl zis că nu m-a v ă z u t niciodată. Şi soţia lui la fel ! » M o r i t z şi-a
pile. Lovitura o simţea în creieri. N u m a i în creieri. Pe urmă, amintit cum îi curăţa pantofii lui Isaac N a g y în fiecare d i m i
cînd loviturile au continuat, nu le-a mai simţit în creieri, ci în neaţă, c u m R o z a N a g y îi cerea să taie lemne, să spele pe jos...
piept. Pe u r m ă , îl d u r e a u în umeri. Pe u r m ă , n-a mai simţit « C u m au putut să spună că nu mă cunosc ? Au zis că nici .pe
nimic. Parcă înţepenise. A s t a nu a durat însă mult. In tălpi avea Iulişca n-au vâzut-o niciodată şi că nu ştiu cine e. Că n-au avut
usturimi, ca de tăieturi de cuţit. Erau vergile subţiri. Ele îl tăiau nici o servitoare pe care s-o fi chemat Iulişca... »
parcă în genunchi, dar mai ales în rinichi. B ă ş i c a u d u l u i şi cele J o h a n n M o r i t z nu mai poate rezista. Ştie că trupul şi m i n t e a
lalte m ă d u l a r e au ieşit de sub c o n t r o l u l lui. Tăieturile şi î m p u n lui sînt slabe. Că ieri şi alaltăieri a fost adus în celulă fără să-şi
săturile nu se mai sfîrşeau. Lui M o r i t z i s-a făcut greaţă. în faţa a m i n t e a s c ă nici cînd, nici cum. A s t a din c a u z a bătăii. D a r că el a
ochilor îi apăruse o l u m i n ă galbenă. B u c a t e l e care erau în sto locuit la Isaac N a g y e sigur. C u m şi că Iulişca e servitoare la ei.
macul lui au î n c e p u t să iasă afară pe gură. P a n t a l o n i i i se lipi T o t u ş i , Isaac N a g y zisese că nu ! Şi nevasta lui a zis că nu ! I-a
seră, uzi, de piele. A p a şi plinea pe care le înghiţise nu mai auzit el cu urechile lui cum au zis că nu !
voiau să-i r ă m î n ă în s t o m a c . M o r i t z s i m ţ e a c u m se cufundă în J o h a n n M o r i t z a închis ochii.
l u m i n a galbenă de d i n a i n t e a ochilor lui. G u r a îi era plină de un
suc verzui şi amar. Lichidele îi ieşeau din trup pe nas, pe gură şi
prin toate orificiile, a m e s t e c a t e cu o s p u m ă verde, c u m e m ă t a
sea broaştelor.
A c u m J o h a n n M o r i t z era l a m a r g i n e a vieţii. N u m a i mintea
mai rămăsese trează. G a r d i a n u l îl lovea cu vergi din ce în ce mai 66
subţiri — el nu mai simţea nimic. Sîngele, care nu mai p u t e a
suferi nici el loviturile, a încercat să e v a d e z e din carnea chinuită
şi a răbufnit prin toate porţile pe care le găsea deschise. Părăsea D u p ă un t i m p , au venit iar să-1 ia din celulă. M o r i t z t r e m u r a .
trupul lui J o h a n n M o r i t z prin gură, prin nas, prin urechi şi Pentru întîia oară, era hotărît să se o m o a r e . Nu mai p u t e a suferi
amestecat cu urina. în unele părţi, fugea din trupul sfîrtecat prin tortura. G a r d i a n u l a lăsat uşa celulei deschisă şi a r ă m a s în prag.
pori. El trebuia să evadeze. Pe o r i u n d e . M o r i t z îl vedea, printre gene, c u m rîde.
— R i d i c ă - t e ! a poruncit gardianul.
M o r i t z 1-a văzut, parcă, în faţa ochilor pe inspectorul Varga.
Ta auzit vocea. Pe u r m ă i-au apărut camera de tortură, rasterul
cu vergi de toate grosimile, g a r d i a n u l suit călare pe el... A zis cu
voce r u g ă t o a r e , şoptit :
65 — Nu...
— R i d i c ă - t e ! a poruncit iar gardianul.
J o h a n n M o r i t z nu 1-a auzit. Era ca un mort. G a r d i a n u l a
C î n d s-a d e ş t e p t a t , J o h a n n M o r i t z ş i - a a d u s a m i n t e d e venit l î n g ă pat şi 1-a ridicat cu forţa. M o r i t z a deschis ochii şi a
confruntarea din ajun cu Isaac şi R o z a N a g y . « D a c ă ei ar fi implorat :
132 133
ORA 25 ORA 25
134 135
ORA 25 ORA 25
— Să le t r i m i t e m n e m ţ i l o r 50 000 de lucrători, d a r nu lucrători torie pentru muncitorii maghiari care vor să plece în Germania,
m a g h i a r i , a zis ministrul de interne. Avem internaţi peste spre a se specializa în diferitele ramuri ale industriei tehnice.
300 000 de străini. Să d ă m din ei ! Numărul lucrătorilor cărora li se oferă acesta posibilitate de către
— Mă o p u n acestei soluţii ! a zis ministrul de externe. N e - a r guvern este deocamdată de maximum 50 000.
c o m p l i c a şi mai mult. Este c o n t r a r i e legilor internaţionale asu S e c r e t a r a s-a ridicat.
pra p r i z o n i e r i l o r şi i n t e r n a ţ i l o r politici. N o i avem nevoie de — Expediază-1 la ziare, a o r d o n a t ministrul. Să fie publicat în
simpatie peste hotare. D a c ă a d o p t ă m această soluţie, o n o a r e a pagina-ntîi !
c o r o a n e i Sfîntului Ştefan ar fi pătată grav, şi ne-am crea o serie
nesfîrşită de d u ş m ă n i i !
D u p ă o j u m ă t a t e de oră de discuţii, s-a găsit, în fine, un c o m
p r o m i s . S-a hotărît să se t r i m i t ă în G e r m a n i a 50 000 de lucră
tori n e u n g u r i , d a r care, pe cît posibil, să nu aibă n a ţ i o n a l i t a t e
d o v e d i t ă . M i n i s t r u l de interne a zis :
70
— Astfel salvăm sîngele maghiar. Istoria nu ne va p u t e a
a c u z a că am t r i m i s u n g u r i în sclavie. Scopul nostru este atît de
nobil, încît mijloacele u t i l i z a t e ne vor fi s c u z a t e de istorie ! C o n t e l e B a r t h o l y a luat în seara aceea masa la un restaurant,
î m p r e u n ă cu fiul sau, care îi era şi şef de cabinet. La cafea, bătrî-
nul a î n t r e b a t :
— Ce părere ai despre chestiunea l u c r ă t o r i l o r pe care îi trimi
tem în G e r m a n i a ?
— Un a d e v ă r a t k o . pe arena politică ! a r ă s p u n s Lucian. S-a
69 p r o c e d a t magistral. î n loc d e l u c r ă t o r i u n g u r i , l e t r i m i t e m n e m
ţilor cîteva zeci de mii de străini a d u n a ţ i din închisori şi din
lagăre. O b r ă z n i c i a n e m ţ i l o r m e r i t a o astfel de lecţie ! Ideea a
Contele Bartholy, purtătorul de cuvînt al guvernului fost g e n i a l ă !
m a g h i a r , a intrat în biroul său şi şi-a chemat secretara, ca să-i — Tu ştii că p e n t r u aceşti lucrători noi p r i m i m de la nemţi
dicteze c o m u n i c a t u l de presă oficial cu hotărîrile luate în a n u m i t e avantaje ! M a i bine zis, ştii că ne sînt plătiţi ?
şedinţa secretă. — De la sine înţeles, a zis Lucian. N - o să le d ă m n e m ţ i l o r
— Un om care nu are d r e p t u l să trăiască în o n o a r e şi d e m n mînă de lucru pe d e g e a b a !
este un sclav, a zis contele, v o r b i n d cu sine însuşi. A s t ă z i , cine — Şi nu te simţi jignit că tatăl tău a participat astăzi la o vîn-
vrea să trăiască moral se sinucide. S o c i e t a t e a noastră interzice zare de o a m e n i ? a î n t r e b a t bătrînul. N e g u s t o r i a de o a m e n i este
d e m n i t a t e a şi o n o a r e a personală, a d i c ă viaţa de om liber. Ea u l t i m a treaptă a d e c ă d e r i i m o r a l e .
p e r m i t e n u m a i viaţa de sclav. D a r asta nu p o a t e continua. O — Eşti a m u z a n t , tată ! a zis Lucian. Din c a u z a asta ai fost
societate în care toţi o a m e n i i , de la m i n i s t r u pînă la servitor, i n d i s p u s t o a t ă seara ?
sînt sclavi trebuie să se prăbuşească. Şi ar fi bine să se prăbu — Nu te eschiva ! R e c u n o ş t i că azi am făcut trafic de sclavi ?
şească cît mai repede ! — D a c ă pui p r o b l e m a astfel, atunci ai participat la un trafic
— A ţ i spus ceva, d o m n u l e m i n i s t r u ? a î n t r e b a t dactilografa, de sclavi, a zis Lucian z î m b i n d .
intrînd în birou. — Şi nu te d e r a n j e a z ă ?
— N i m i c ! a zis el. Scrie, te rog : — Ar fi absurd să mă deranjeze, a răspuns Lucian. De altfel,
Comunicat oficial. în şedinţa restrînsă de ieri, Consiliul de cred că şi la tine a d v ă r a t u l motiv al indispoziţiei este altul. A s t a
miniştri a luat hotărîrea de a înlesni condiţiile de viză si de călă- nu p o a t e fi nici m ă c a r un motiv de i n d i s p o z i ţ i e m o m e n t a n ă !
136 137
ORA 25 ORA 25
138 139
ORA 25 ORA 25
— E adevărat ce spui tu, a zis contele. Atunci, în aceste epoci mine, pe tine şi pe toţi r o m â n i i , sîrbii şi rutenii care sîntem aici,
negre, o m u l era ignorat, şi barbaria practica jertfa u m a n ă . D a r în lagăr, ne-au v î n d u t n e m ţ i l o r ! S-au şi făcut acte de v î n z a r e
noi î n v i n s e s e m barbaria şi î n c e p u s e m să p r e ţ u i m o m u l ; această p e n t r u cincizeci de mii de capete de om !
etapă abia pornise. A apărut însă societatea civilizaţiei tehnice, S t u d e n t u l a plecat. M o r i t z s-a gîndit la vorbele lui. « A vrut
şi tot ce am cîştigat şi creat t i m p de secole a fost distrus. C i v i l i să-şi rîdă de m i n e » — şi-a zis el. « A s t a nu p o a t e fi adevărat ! »
zaţia tehnică a r e i n t r o d u s dispreţul p e n t r u o m , exact ca în bar T o a t ă z i u a a avut însă în m i n t e cuvintele studentului. N u - i ieşea
barie. O m u l este astăzi r e d u s d o a r la d i m e n s i u n e a lui socială... din cap faptul că n e m ţ i i l-ar fi c u m p ă r a t şi ar fi plătit p e n t r u el o
Nu vrei să p l e c ă m ? E t î r z i u ! ladă d e cartuşe. Dar, c u m s e g î n d e a mai a d î n c , J o h a n n M o r i t z
Lucian s-a uitat la ceas. îşi d ă d e a s e a m a că ar fi o prostie să creadă. Şi n-a crezut.
— C e a s u l m e u a stat, a zis el. Vrei să-mi spui cît e ora, tată ? Lagărul lor se găsea la graniţa dintre U n g a r i a şi R o m â n i a .
— E ora 25 ! Săpau tranşee şi fortificaţii. L u c r a r e a era pe la j u m ă t a t e . A n t i m
— N - a m înţeles ! a zis Lucian. zicea că u n g u r i l o r le mai trebuie cel puţin zece luni, ca să ter
— C r e d şi eu că n-ai înţeles ! N i m e n i nu v r e a să î n ţ e l e a g ă ! m i n e fortificaţiile din sectorul lor. Ca să grăbească lucrul, a d u
Este ora 25 : ora civilizaţiei e u r o p e n e ! ceau m e r e u alţi internaţi. Au a d u s pînă şi ocnaşi, î n s e m n a ţ i cu
fierul roşu, să l u c r e z e . Nu aveau o a m e n i destui. T o t u ş i , într-o
zi, s-a dat ordin de marş. T o ţ i r o m â n i i şi sîrbii din lagărul lui
M o r i t z au fost urcaţi în tren şi duşi în altă parte. M o r i t z a a u z i t
că u n g u r i i nu erau m u l ţ u m i ţ i de felul în care l u c r e a z ă r o m â n i i şi
sîrbii, şi vor să a d u c ă în locul lor ucrainieni, ca să t e r m i n e mai
71 repede fortificaţiile. A n t i m spune că-i d u c în G e r m a n i a , fiindcă
au fost vînduţi. M a i erau şi alti r o m â n i care spuneau la fel. D a r
cei mai m u l ţ i nu credeau. N i c i M o r i t z nu credea.
— Iată-te şi v î n d u t n e m ţ i l o r , d r a g ă M o r i t z ! a zis şeful echi î n t r - o d i m i n e a ţ ă , M o r i t z a coborît din tren, ca să-şi facă
pei, rîzînd. Mă î n t r e b cîţi bani or fi încasat u n g u r i i pentru pie nevoile. în tren nu erau closete, şi ei aşteptau p î n ă o p r e a trenul.
lea ta. P r e a m u l t e parale nu face ! Or fi primit o l a d ă de cartuşe A t u n c i se î m p r ă ş t i a u prin jurui vagoanelor, păziţi de santinele.
în s c h i m b u l t ă u ! Am a u z i t că n e m ţ i i n-au plătit cu bani. Au dat A c u m trenul oprise în plin c î m p . Era o zi ploioasă. M o r i t z a
a r m e şi muniţii. M a i m u l t de o l a d ă de m u n i ţ i i nu cred să fi dat r ă m a s mai î n d e l u n g afară, lîngă tren. C î n d s-a î n t o r s , a v ă z u t că
ei p e n t r u tine. O ladă p e n t r u tot : pielea, oasele, c a r n e a ! pe fiecare v a g o n scrie cu creta ceva pe nemţeşte. S-a a p r o p i a t şi
Şeful de echipă 1-a bătut pe u m ă r şi iar a rîs : a citit : Muncitorii unguri salută pe camarazii lor din Marele
— E un preţ destul de bun ! R u ş i i n-ar fi dat atît : la ei o a m e Reich German / Pe al d o i l e a v a g o n e r a : Muncitorii unguri
nii sînt mai ieftini ! lucrează pentru victoria Axei / M o r i t z a î n c e p u t să se t e a m ă că e
Lui J o h a n n M o r i t z nu i-a p l ă c u t g l u m a , d a r n-a zis nimic. a d e v ă r a t că-i duc în G e r m a n i a . Pe v a g o n u l u r m ă t o r scria :
Şeful de echipă era un fost s t u d e n t din B u c u r e ş t i , internat şi el Muncitorii unguri lucrează pentru Noua Ordine în Europa / Jo
la unguri. L u c r a u î m p r e u n ă la fortificaţii de opt luni. J o h a n n hann M o r i t z 1-a chemat pe A n t i m şi i-a arătat.
M o r i t z ştia că s t u d e n t u l u i A n t i m îi place să v o r b e a s c ă tot felul — A c u m vrezi că u n g u r i i ne-au v î n d u t n e m ţ i l o r ? a î n t r e b a t
de lucruri, ca a c u m . Insă nu e om rău la inimă. studentul.
— Tu nu crezi că te-au v î n d u t ? a î n t r e b a t studentul. — T o t nu cred ! a zis M o r i t z . A s t a nu-i de crezut !
— Sigur că nu cred ! a r ă s p u n s M o r i t z . Pe o a m e n i poţi să-i — A ş t e a p t ă şi-ai să te convingi !
î n c h i z i în lagăre şi în închisori, poţi să-i pui la m u n c ă , să-i M o r i t z a aşteptat.
schingiuieşti sau să-i o m o r i , d a r nu poţi să-i vinzi ! T r e n u l a r ă m a s pe c î m p pînă seara. La apusul soarelui, santi
— T e - a u v î n d u t , M o r i t z ! Mă pot j u r a pe ce vrei tu ! Pe nelele s-au dus pe o pajişte şi au cules flori. M o r i t z nu mai
140 141
ORA 25 ORA 25
v ă z u s e n i c i o d a t ă s o l d a u cu b a i o n e t a la a r m ă c u l e g î n d flori, sub
c o m a n d a u n u i ofiţer, care c u l e g e a şi el. Pe u r m ă , au venit cu
buchetele şi au î m p o d o b i t fiecare v a g o n cu flori, cu crengi verzi
şi cu g h i r l a n d e , ca la nuntă. 72
A c u m se î n t u n e c a s e . T r e n u l a pornit. M o r i t z a vrut să rămînă
t r e a z , ca să v a d ă ce se î n t î m p l ă , dar a a d o r m i t .
C î n d s-a deşteptat, era ziuă. Prin uşile î n c u i a t e ale v a g o n u — în zece zile t r e b u i e să fiu plecată, a zis E l e o n o r a W e s t .
lui p ă t r u n d e a u z g o m o t e de afară. O p r i s e r ă î n t r - o gară. P î n ă Dacă nu părăsesc ţara, se lansează un m a n d a t de arestare c o n t r a
atunci trenul lor oprise n u m a i pe c î m p sau la m a r g i n e a oraşelor. mea. Zece zile e cel mai lung t e r m e n pe care mi-1 pot acorda.
Se a u z e a u pufăitul altor l o c o m o t i v e şi zarvă de oameni. J o a h n n Poate că şi aşa e prea mult !
M o r i t z şi-a lungit urechea şi a ascultat. C i n e v a trecea chiar pe
E l e o n o r a W e s t s-a uitat la Leopold Stein, care şedea în faţa
l î n g ă v a g o n u l lor şi v o r b e a tare.
ei, pe acelaşi' fotoliu ca î n t o t d e a u n a , şi şi-a recapitulat mental
— Vorbeşte n e m ţ e ş t e ! a zis M o r i t z .
situaţia, ca să se c o n v i n g ă ca nu exagerează. T e r m e n u l fixat
A c u m ştia că studentul A n t i m nu minţise. Fuseseră vînduţi
cetăţenilor de origine semită pentru a se înscrie la birourile
nemţilor. « P o a t e că e a d e v ă r a t că nemţii au plătit pentru m i n e
M i n i s t e r u l u i de Interne expirase. C e i care se eschivau acestei
o cutie de cartuşe, ca să mă aibă cu oase, cu carne şi cu piele cu
măsuri erau pedepsiţi printr-un decret-lege cu zece ani de t e m
tot ! » — s-a gîndit.
niţă grea. Ea nu se p r e z e n t a s e . în u r m a unui d e n u n ţ , P a r c h e t u l a
— Toţi am fost v î n d u ţ i ca sclavi pe viaţă ! a zis studentul. fost sezisat şi s-a deschis o anchetă. în dosarul p r o c u r o r u l u i se
Şi el aflase d o a r în clipa aceea că ajunseseră pe teritoriul ger aflau d o c u m e n t e pe care ea le ignorase şi care d o v e d e a u neîn
man. A n t i m s-a ridicat şi a î n c e p u t să ţină un discurs. C e i l a l ţ i îl doielnic originea ei. Dosarul nu mai p u t e a fi închis : toate ten
ascultau. tativele de a-i c u m p ă r a pe a n c h e t a t o r i , ca în trecut, eşuaseră.
M o r i t z era cu g î n d u l aiurea. Lui îi r ă m ă s e s e r ă în m i n t e trei
cuvinte : sclav pe viaţă ! Se v e d e a petrecîndu-şi î n t r e a g a viaţă — De data asta am fost învinşi, d o m n u l e Stein, a zis ea. T r e
prin lagăre, m u n c i n d la canale, la c a z e m a t e şi la fortificaţii, flă- buie să părăsesc lupta şi să fug. Este singurul lucru care îmi mai
m î n d , bătut, mîncat de păduchi. A p o i s-a gîndit că o să m o a r ă stă în putere. Doi ani şi j u m ă t a t e am ţinut piept t u t u r o r atacuri
în lagăr, şi ochii i s-au u m p l u t de lacrămi. V ă z u s e destui p r i z o lor. A fost greu, d a r am reuşit. Soarta nu-i ajută la nesfîrşit pe
nieri m u r i n d . Săpase şi el la g r o p i l e lor. M o r ţ i i erau d e z b r ă c a ţ i cei î n d r ă z n e ţ i !
de haine şi î n g r o p a ţ i goi. « Ca nişte cîini » — şi-a zis el. « C l i n i — Bătălia nu esie încă p i e r d u t ă , a spus Leopold Stein. D a r
lor li se j u p o a i e pielea î n a i n t e de a fi î n g r o p a ţ i , ca să se facă din zece zile este un t e r m e n p r e a scurt. Tipografia, ziarul şi vila le
ea mănuşi. P r i z o n i e r i l o r li se scot hainele. C î n d au să-nveţe să putem vinde. V o m primi preţuri relativ bune. M o b i l i e r u l ,
facă din pielea de om m ă n u ş i , au să-i j u p o a i e şi pe prizonieri, biblioteca şi tablourile v o r avea c u m p ă r ă t p r i . A s t e a sînt afaceri
pînă să-i bage-n pâmînt. P o a t e pînă m o r eu, î n c e p să o facă ! » care se pot aranja ; s u m e l e r e z u l t a t e se vor d e p u n e într-o bancă
M o r i t z s-a sculat în picioare. « Pot să mă ţină toată viaţa în elveţiană. în zece zile este însă exclus să o b ţ i n e m n u m i r e a d o m
lagăr ! î n a i n t e de a m u r i , aş vrea însă să-mi dea d r u m u l . M ă c a r nului T r a i a n şi p a ş a p o a r t e l e !
un ceas î n a i n t e de a-mi da sufletul, ca să nu m o r închis. E m a r e — D i n R o m â n i a nu mai pot ieşi d e c î t cei c a r e p l e a c ă în
păcat să m o r i închis ! D a r a c u m , dacă m-au v î n d u t nemţilor, misiuni oficiale, a zis N o r a . Soţul meu trebuie să fie n u m i t în
n-au să-mi dea d r u m u l nici m ă c a r cu un ceas înainte... » postul de d i r e c t o r al Institutului cultural r o m â n din R a g u s a ,
d u p ă c u m ţi-am spus. în b a z a acestei n u m i r i , eu — ca soţie —
p r i m e s c un paşaport şi vizele d i p l o m a t i c e . î n s ă asta t r e b u i e să se
î n t î m p l e urgent. P r o c u r o r u l mi-a c o m u n i c a t că singurul lucru
pe care il p o a t e face p e n t r u m i n e este să mai t e r g i v e r s e z e
142 143
ORA 25 ORA 25
a n c h e t a încă zece zile. D u p ă aceea, nu m a i p o a t e p r o m i t e nimic. şi am c o n t i n u a t să p ă s t r e z secretul acesta oribil. T r a i a n este sin
Va fi obligat să lanseze m a n d a t u l de arestare. g u r a fiinţă care mă m a i ţine pe l u m e . Dacă l-aş p i e r d e , m-aş
L e o p o l d Stein a avut p e n t r u o clipă în faţa ochilor i m a g i n e a p i e r d e şi pe m i n e !
E l e o n o r e i W e s t în î n c h i s o a r e . A alungat din m i n t e , cu g r o a z ă , E l e o n o r a W e s t s-a oprit brusc şi a lăsat portofelul din mînă.
această idee. — Ştii ce m i - a spus p r o c u r o r u l g e n e r a l ? A z i s , d o m n u l e
— S o ţ u l u i d u m n e a v o a s t r ă nu i-aţi spus î n c ă n i m i c ? a î n t r e Stein, că eu nu sînt căsătorită !
bat el. A s t a e o greşeală. A c u m tot va afla. Şi, d a c ă află cu un V o c e a Eleonorei t r e m u r a .
ceas m a i d e v r e m e , ne p o a t e da o m î n ă de ajutor. C e - a r e să — P r o c u r o r u l are d r e p t a t e . Eu m - a m c ă s ă t o r i t d u p ă ce a
spună cînd va v e d e a că îi vin d e c r e t u l de n u m i r e şi p a ş a p o a r t e l e , intrat în v i g o a r e legea care i n t e r z i c e căsătoriile d i n t r e r o m â n i şi
fără să le fi cerut ? evrei. L e g e a a fost publicată în aprilie, şi eu m-am căsătorit-în
— î n c ă nu pot să-i spun ! a zis E l e o n o r a W e s t . Nu mai am august. C ă s ă t o r i a este deci considerată, d i n oficiu, nulă. T o a t e
nici un motiv să-i a s c u n d un fapt pe care în d o u ă săptămîni îl căsătoriile oficiate d u p ă aprilie sînt a u t o m a t d e c l a r a t e nule.
v o r t r î m b i ţ a toate z i a r e l e . Va afla că sînt evreică. D a r nu pot E l e o n o r a W e s t a tăcut. în urechi îi r ă s u n a u cuvintele p r o c u
să-i spun î n c ă ! Am obosit. Nu m a i suport nici o s c h i m b a r e , nu rorului : « D o m n u l T r a i a n K o r u g ă nu este soţul d u m n e a v o a s
mai pot face nici un efort. Şi, ca să-i spun singurul secret pe tră. D u p ă legile în v i g o a r e , el nu e căsătorit. A c t u l d u m n e a v o a s
care i l-am a s c u n s t i m p de doi ani, m i - a r t r e b u i un curaj pe care tră de c ă s ă t o r i e este nul. D o m n u l K o r u g ă se poate oricînd
nu-1 mai am. Am ajuns la capătul puterilor. Prea m i - a m încor căsători cu altă femeie, fără a fi socotit bigam. D a c ă aţi avea un
dat v o i n ţ a p î n ă a c u m ! Sînt obosită, obosită, obosită... c o p i l , ar fi un c o p i l d i n flori şi ar p u r t a n u m e l e W e s t , nu
E l e o n o r a W e s t şi-a sprijinit capul în p a l m e . Stătea cu coatele Korugă. D u m n e a v o a s t r ă însevă, d o a m n ă , c o m i t e ţ i un fals de
pe birou. L e o p o l d Stein s-a uitat fix la ea. P ă r e a cu adevărat cîţe ori semnaţi cu n u m e l e de E l e o n o r a K o r u g ă : d u m n e a v o a s
e p u i z a t ă . El s-a simţit î n d u i o ş a t . D a r nu-i putea ajuta cu n i m i c ; tră sînteţi d o m n i ş o a r a E l e o n o r a W e s t ! »
B ă t r î n u l şi-a deschis servieta, ca să n-o m a i privească pe N o r a şi _ — Plăteşte orice s u m ă , d o m n u l e Stein ! a zis Eleonora. în
ca să n-o m a i v a d ă c u m stă cu capul î n t r e p a l m e , prăbuşită, cîteva zile, t r e b u i e să avem în m î n ă paşapoartele şi vizele de
î n t r e actele de v î n z a r e a casei, a m o ş i e i , a tipografiei, a z i a r u l u i ieşire din R o m â n i a ! Pe n u m e l e domnul si doamna Korugă.
şi a t a b l o u r i l o r Eleonorei, care se aflau în servieta lui, era un
portofel cu m o n o g r a m a în aur a lui T r a i a n Korugă. L e o p o l d
Stein 1-a scos şi 1-a p u s pe birou, în faţa ei. E l e o n o r a 1-a privit,
apoi 1-a luat în m î n ă .
— M î i n e se î m p l i n e s c doi ani de la căsătoria d u m n e a v o a s t r ă .
Ştiu că aţi fost p r e o c u p a t ă de alte lucruri şi n-aţi avut t i m p să 73
c u m p ă r a ţ i u n c a d o u p e n t r u d o m n u l T r a i a n . V - a m a d u s acest
portofel, ca să i-1 daţi. O să-i facă p l ă c e r e : e o l u c r a r e de artă !
— M î i n e e aniversarea căsătoriei m e l e ? U i t a s e m cu desăvîr-
şire... î ţ i m u l ţ u m e s c , d o m n u l e Stein, c ă d u m n e a t a n-ai u i t a t ! L e o p o l d Stein a apărut d u p ă cinci zile cu decretul de n u m i r e
Lui T r a i a n îi va face î n t r - a d e v ă r p l ă c e r e ! a lui T r a i a n K o r u g ă în p o s t u l de d i r e c t o r al Institutului r o m â n
E l e o n o r a a privit din n o u portofelul, netezindu-1 maşinal cu din R a g u s a şi cu cele d o u ă p a ş a p o a r t e d i p l o m a t i c e , broşate în
p a l m a , şi a zis : piele roşie.
— Nu ştiu de ce mă a s c u n d faţă de T r a i a n . P o a t e fiindcă il — Am cîştigat şj această bătălie, coniţă N o r a ! a zis el cu aer
iubesc prea tare. El m-ar ajuta d a c ă ar afla, sînt sigură ! D a r tot încîntat. L o c u r i l e în v a g o n u l de d o r m i t sînt rezervate pînă la
n u - m i vine să-i spun. M i - e frică să nu-1 pierd. O frică absurdă. Viena : luni plecaţi. î m i pare foarte bine că plecaţi !
De cîte ori m - a m decis să-i v o r b e s c , am fost cuprinsă de t e a m ă L e o p o l d Stein şi-a şters ochelarii. Eleonora W e s t , care exa-
144 145
ORA 25
74
146 147
ORA 25 ORA 25
înfruntase şi făcuse atîtea, p î n ă să ajungă aici. D a r el a privit una d u p ă alta, de pe b a n d a d i n ţ a t ă , şi le aşeze pe căruciorul gol,
nepăsător, pe deasupra numelor de locuri unde pătimise aşa c u m le aşezase pe cel care plecase. Se c u n o ş t e a că l ă z i l e erau
M o r i t z , şi s-a oprit la u l t i m a î n s e m n a r e : « ... eliberat din spita grele.
lul pentru lucrători străini nr. 707, la data de 8.III.43 ». M o r i t z — A s t a e lucrul pe care îl vei face tu, î n c e p î n d de m î i n e ! a
se m i n u n a c u m p o a t e citi un om tot ce suferise el, fără să se zis funcţionarul. L ă z i l e pline, care ies din fabrică, le aşezi pe un
î n d u i o ş e z e . D a r funcţionarul nu s-a î n d u i o ş a t . A luat creionul şi cărucior, şi ele sînt t r a n s p o r t a t e la m a g a z i e . P r i m a lege este
a scris î n t r - u n colţ de jos al p a g i n i i , u n d e a mai găsit loc : « P r e ordinea. Ai mai l u c r a t în fabrică ?
zentat la lucru la fabrica de nasturi K n o p f und Sohn1, la J o h a n n M o r i t z îl privea pe l u c r ă t o r u l care se apleca m e c a n i c ,
10.111.43 ». D u p ă aceea, a pus foaia de carton î n t r - u n sertar îşi î n c o r d a braţele m e c a n i c , lua lada cu n a s t u r i şi o aşeza pe
u n d e se aflau m u l t e foi a s e m ă n ă t o a r e şi s-a uitat iar la M o r i t z : ^ cărucior tot m e c a n i c , fără să se g î n d e a s c ă la ce face, dar nici Ja
— D e v i z a n o a s t r ă p e n t r u m u n c i t o r i i străini este * Disciplină, altceva. Nu se g î n d e a nici la ei, care erau lîngă el. P o a t e nici nu-i
supunere, muncă, ordine ! ». Aici avem şi l u c r ă t o a r e g e r m a n e . văzuse.
Te fac atent că orice contact cu o femeie g e r m a n ă se pedepseşte — M a ş i n i l e nu t o l e r e a z ă lipsa de o r d i n e , a zis funcţionarul.
cu cel puţin cinci ani de î n c h i s o a r e . D o m n u l d i r e c t o r nu tole M a ş i n i l e nu t o l e r e a z ă a n a r h i a , lenea şi i n d o l e n ţ a o m e n e a s c ă !
r e a z ă n i m i c . F i e c a r e femeie g e r m a n ă are în sîn o d e c i z i e de J o h a n n M o r i t z s-a u i t a t l a f u n c ţ i o n a r , c a r e v o r b e a m a i
c o n d a m n a r e la cinci ani de î n c h i s o a r e pentru tine ; dacă îi bagi departe.
m î n a în sîn, ai d e c i z i a ! Să nu crezi că iei altceva de la ea ! — N-ai voie să te g î n d e ş t i la altceva ! M a ş i n i l e te s a n c ţ i o
U n g u r u l pe care l-am avut aici e a c u m la î n c h i s o a r e . Şi lui i-am nează, d a c ă o faci. Şi pe u r m ă te s a n c ţ i o n ă m şi noi. T o a t ă aten
spus tot aşa c î n d a venit, d a r n-a ţinut seamă. C r e d e a că, d a c ă e ţia trebuie să-ţi fie la r o b o t , la c a m a r a d u l tău, l u c r ă t o r u l t e h n i c ,
î n t u n e r i c şi d a c ă s-a ascuns cu femeia sub p ă t u r ă , nu-1 vede care îţi a d u c e l a d a şi ţi-o î n t i n d e . Te apleci, o iei din mîinile lui
nimeni. D a r î n M a r e l e R e i c h G e r m a n s e v e d e orice mişcare. şi o aşezi în cărucior.
C h i a r sub p ă t u r ă ! Nu poţi face nimic fără să aflăm noi. Şi ce F u n c ţ i o n a r u l a zîmbit. M o r i t z î n c e r c a să vadă braţele c o l e g u
g î n d u r i îţi trec prin cap ştim ! îţi fotografiem de zece ori pe zi lui său tehnic, d a r nu le găsea nicăieri. A p o i s-a uitat iar la func
toate g î n d u r i l e ! A c u m , p u n c t u l doi : fabrica n o a s t r ă l u c r e a z ă ţionar, care c o n t i n u a să z î m b e a s c ă .
pentru război. T o t ce vezi şi tot ce auzi este secret militar. — R o b o t u l nu se p o a t e s c h i m b a d u p ă om. Tu t r e b u i e să te
L u c r ă t o r u l străin nu t r e b u i e să afle ce l u c r e a z ă , c u m l u c r e a z ă şi schimbi şi să-ţi c o o r d o n e z i mişcările d u p ă el. A ş a e şi firesc — a
cît l u c r e a z ă f a b r i c a . D a c ă î n c e r c i să afli, ţi se taie c a p u l . în zis funcţionarul —, fiindcă el este un l u c r ă t o r perfect, iar tu,
ianuarie a fost e x e c u t a t un italian. A c u m е л е p r o c e s u l unui ceh. nu ! N i c i un om nu e l u c r ă t o r perfect. N u m a i maşinile sînt ! La
A m î n d o i au căutat să afle secretele uzinei Knopf u n d Sohn ! ele t r e b u i e să p r i v i m , ca să î n v ă ţ ă m c u m să m u n c i m ! Ai
F u n c ţ i o n a r u l s-a ridicat şi s-a î n d r e p t a t către uşă. M o r i t z 1-a înţeles ? î n v a ţ ă de la maşini disciplina, o r d i n e a în mişcări şi
urmat. c o n t i n u i t a t e a în m u n c ă ! C î n d ai să le poţi imita perfecţiunea, ai
să fii un l u c r ă t o r de clasa-ntîi. D a r tu n-ai s-ajungi n i c i o d a t ă
— De u n g u r i i pe care i-am avut p î n ă a c u m n-am fost m u l ţ u
lucrător de clasa-ntîi ! Eşti u n g u r , şi u n g u r i i , în fabrică, se uită
mit, a zis iar funcţionarul. T o ţ i au ajuns la î n c h i s o a r e . U n u l a
la femei, în loc să se uite la maşini !
luat chiar d o u ă z e c i de ani de m u n c ă silnică, pentru sabotaj.
P o a t e că tu ai să faci excepţie, deşi eu nu cred în excepţii ! J o h a n n M o r i t z ar fi v r u t să-i s p u n ă că el e nu u n g u r , ci
F u n c ţ i o n a r u l s-a oprit î n a i n t e a unei maşini care aducea lăzi r o m â n . A vrut să î n c e a p ă toată povestea, cu î n c h i s o a r e a , cu
de l e m n închise, pe o b a n d ă d i n ţ a t ă . La c a p ă t u l benzii era un bătăile pe care le-a suferit la B u d a p e s t a , dar funcţionarul se uita
l u c r ă t o r care lua l a d a şi o aşeza pe un c ă r u c i o r aflat l î n g ă el. în cu admiraţie la maşini cum aduceau lăzile albe în tăcere, la
clipa în care funcţionarul s-a apropiat, c ă r u c i o r u l a pornit pe intervale egale ; pe u r m ă şi-a î n t o r s cu dispreţ privirea apre
şine, î n c ă r c a t cu lăzile. în locul lui a apărut alt c ă r u c i o r , gol.
1
L u c r ă t o r u l nu a dat atenţie s c h i m b ă r i i şi a c o n t i n u a t să ia l ă z i l e , Nasture şi Fia!, (germ.)
149
ORA 25 ORA 25
M o r i t z . M o r i t z a simţit dispreţul şi n-a mai povestit despre mari şi fierbinţi. T r u p u l bărbatului nu se vedea prin cadrul mic
închisoarea din B u d a p e s t a şi d e s p r e inspectorul Varga. al ferestrei. în clipa în care privirea i s-a întîlnit cu a lui M o r i t z ,
— O m u l este un l u c r ă t o r inferior, a zis funcţionarul. M a i ales a repetat, cu tonul unei vechi cunoştinţe :
omul din orient. Tu nu n u m a i că eşti o m , dar mai eşti şi orien — Salve, sclave !
tal, şi u n g u r : de trei ori inferior maşinii ! Pe d e a s u p r a , mai vii — Eu sînt Ianoş M o r i t z ! a zis J o h a n n M o r i t z , care nu se
şi din spital. Eşti bolnav ! îndoia că tînărul cu părul negru îl luase drept altcineva, n u m i t
J o h a n n M o r i t z a înţeles că funcţionarul suferă. Ar fi vrut să-1 Salve Sclave.
asigure că-şi va da t o a t ă silinţa să m u n c e a s c ă bine. Sirena fabricii a sunat. M a ş i n i l e s-au pornit. M o r i t z era pe
— C u m poţi tu să stai alături de o m a ş i n ă ? U i t ă - t e la tine ! balustradă, la postul lui. T î n ă r u l cu părul negru a mai stat o
Funcţionarul 1-a m ă s u r a t cu silă pe M o r i t z , din cap pînă în clipă în cadrul ferestrei, z î m b i n d - i cu prietenie. A u z i s e vorbele
picioare. lui M o r i t z . T o t u ş i , î n a i n t e de a dispărea, el a mai strigat o dată,
— E o jignire, o i m p i e t a t e faţă de maşini, care sînt perfecte ! privind ţintă la J o h a n n M o r i t z :
Lor n-ar trebui să le a d u c e m astfel de servitori ! V i n o a c u m să- — Salve, sclave!
ţi dau efecte ! în u z i n ă n-ai voie să intri decît în uniformă de J o h a n n M o r i t z a ridicat primele lăzi care veneau pe b a n d a
lucrător. U n i f o r m a de l u c r ă t o r este ca cea de preot ! D a r tu nu dinţată şi le-a aşezat în căruciorul gol. Dacă lăzile n-ar fi fost
înţelegi ce-ţi spun. Voi, ungurii, n-o să vedeţi n i c i o d a t ă în u z i n ă atît de grele, şi un copil de şapte ani ar fi putut face m u n c a asta.
decît femeile ! Sînteţi toţi nişte barbari ! M o r i t z ştia că în lăzi sînt nasturi. I-ar fi plăcut să se uite la ei,
dar lăzile erau închise. C h i a r dacă ar fi deschise^ el tot n-ar
î n d r ă z n i să dea capacul la o parte şi să privească. « în ianuarie a
fost executat un italian. A c u m este procesul unui ceh. A m î n d o i
au încercat să afle secretele uzinei Knopf und Sohn » — şi-a
76 a m i n t i t J o h a n n M o r i t z . S-a g î n d i t l a c e h u l c a r e s t ă î n c l i p a
aceasta în faţa j u d e c ă t o r i l o r şi cere iertare, fiindcă a aflat secre
tele uzinei de nasturi. Pe u r m ă s-a gîndit la italianul c ă r u i a i s-a
tăiat capul. M o r i t z a v ă z u t mulţi italieni, şi toţi erau veseli. De
A d o u a zi d i m i n e a ţ ă , la o r a patru, J o h a n n M o r i t z a intrat aceea şi-1 î n c h i p u i e şi pe cel executat tot vesel. Parcă vede capul
singur în sala m a r e , cu ciment pe jos, şi s-a apropiat de c ă r u c i o tăiat al italianului, cu mustăcioară neagră, subţire, care
r u l p e c a r e i-1 a r ă t a s e f u n c ţ i o n a r u l î n a j u n . M a i e r a u c i n c i zîmbeşte, r o s t o g o l i n d u - s e la picioarele călăului.
minute pînă la î n c e p e r e a lucrului. Era emoţionat. P u r t a o salo
J o h a n n M o r i t z şi-a jurat să nu se uite n i c i o d a t ă la nasturi,
petă albastră care îi a c o p e r e a tot trupul ; saboţii de lemn din
chiar dacă vreo ladă s-ar deschide din î n t î m p l a r e . Nu m e r i t ă să
picioare sunau pe ciment ca nişte lovituri de ciocan. El a încer
ţi se taie capul, d o a r p e n t r u nişte nasturi ! Apoi s-a gîndit că
cat să meargă pe vîrfuri. N u - i plăcea z g o m o t u l strident al sabo-
nasturii ăştia sînt pentru armată. Luînd lada de lemn în braţe şi
ţilor. Dar ei răsunau tot aşa de tare. C î n d a fost la mijlocul sălii,
aşezînd-o în căruciorul gol — căci cel plin plecase, fără ca el să
cineva 1-a strigat. N u - i p r o n u n ţ a s e n u m e l e , dar M o r i t z ştia că
fi observat —, se î n t r e b ă ce fel de nasturi or fi în ea. E x i s t a u
pe el îl strigase, era sigur. T o c m a i î n t o r c e a capul, ca să v a d ă cine
nasturi de infanterie, de m a r i n ă , de aviaţie... U n i i sînt aurii, alţii
strigă ; vocea s-a auzit din nou, clar :
— negri, alţii — k a k i ; d u p ă c u m e culoarea uniformelor. Lui
— Salve, sclave !' M o r i t z îi place să creadă că în lada pe care o are acum în braţe
De d u p ă o ferestruică cu gratii, apăruse un cap cu ochi mari, sînt nasturi aurii... Ăştia sînt frumoşi ! Sînt ca nişte m o n e d e de
negri, păr negru, m u s t a ţ ă n e a g r ă şi dinţi albi ca porţelanul. aur. A ş a au marinarii ! « Poate că-n ladă sînt nasturi pentru
C a p u l , care părea tînăr şi scheletic, îl fixa pe M o r i t z cu ochii lui marină... » J o h a n n M o r i t z şi-a a d u s a m i n t e de cuvintele func
' Salut, sclavule ! (lat. medievală) ţionarului : « Şi ce gîndeşti ştim ! N o i îţi fotografiem g î n d u -
150 151
ORA 25 ORA 25
152 153
ORA 25 ORA 25
154 155
ORA 25 O/M 25
156 157
ORA 25 ORA 25
158 159
ORA 25 ORA 25
în curte, J o s e p h s-a î n t i n s în iarbă, cu faţa în sus, şi a privit trimis înapoi, la lăzile lui cu nasturi. A c o l o m ă c a r era linişte, şi
cerul, fără să scoată un cuvînt. M o r i t z s-a aşezat lîngă el şi s-a nici nu te sufoca fumul de ţigare.
gîndit la femei. J o s e p h se g î n d e a tot la femei, d a r M o r i t z nu ştia O c h i i lui priveau totuşi cu a d m i r a ţ i e lampasul roşu, lat de o
ce a n u m e g î n d e ş t e despre ele. palmă, de la pantalonii ofiţerilor. Toţi erau tineri. M o r i t z i-a
— T u , d a c ă vrei, poţi să te duci î n ă u n t r u ! a spus francezul. n u m ă r a t : erau şapte. U n u l d i n t r e ei s-a apropiat de M o r i t z şi
— Nu mă d u c ! a zis M o r i t z . i-a sucit capul ca pe o m i n g e , cînd vrei să te joci. S-a uitat la el
O vreme, au tăcut a m î n d o i . Era p r i m a oară cînd J o s e p h din dreapta, apoi din stînga.
stătea alături de el şi nu-i v o r b e a despre Beatrice. — î n t o a r c e - t e cu spatele ! a o r d o n a t ofiţerul.
— A s t e a sînt p o l o n e z e din lagărele de c o n c e n t r a r e , a spus
A privit capul lui M o r i t z şi din spate, i-a pipăit u m ă r u l , i-a
francezul. F e m e i l e din l a g ă r e , d a c ă fac şase luni meseria asta,
pus m î n a sub bărbie. I-a spus să deschidă gura şi s-a u i t a t ' l a
sînt puse în libertate. D a r în şase luni se ruinează. Ies din l a g ă r e
dinţii lui. Pe u r m ă a o r d o n a t iar :
ca să intre în spital, în azilul de nebuni sau direct la m o r g ă !
— Dezbracă-te !
— Eu c r e d e a m că sînt tîrfe, a zis M o r i t z ; a c u m îi era milă.
Nu ştiam că şi ele sînt arestate ! M o r i t z şi-a scos salopeta şi a pus-o jos, l î n g ă perete. Ofiţerul
se uita la el tot t i m p u l , cîntărindu-i fiecare mişcare. C e i l a l ţ i
— Nu sînt tîrfe, J e a n ! ( F r a n c e z u l îi spunea lui M o r i t z J e a n . )
c o n t i n u a u să vorbească, fără să-1 privească pe M o r i t z .
F e m e i l e - a s t e a s î n t s c l a v e c a r e fac u n e f o r t d i s p e r a t c a s ă - ş i
r e d o b î n d e a s c ă libertatea. Sclave care î n c e a r c ă să-şi r u p ă lanţu — D o m n i l o r , a zis ofiţerul care îi o r d o n a s e lui M o r i t z să se
rile cu mîinile goale ! E eroic ce fac. Păcat că nu reuşesc decît d e z b r a c e şi care era colonel SS, vreau să fac o d e m o n s t r a ţ i e !
să-şi sfîşie propria lor carne. Lanţurile- T o ţ i au tăcut şi l-au înconjurat pe M o r i t z , care şedea gol şi
sclaviei sînt mai tari decît c a r n e a o m e n e a s c ă ! n e d u m e r i t în mijlocul lor. Ei fusese c h e m a t să fie t r a d u c ă t o r .
La n o u ă seara, femeile au plecat din lagăr. C î n d s-au urcat în C o l o n e l u l a zis însă că va face cu el o d e m o n s t r a ţ i e . în m i n t e a
c a m i o a n e , ele nu mai rîdeau. F u m a u doar. J o s e p h le-a strigat un lui M o r i t z au apărut imaginile pe care le v ă z u s e o d a t ă la circ.
r ă m a s bun, prieteneşte : Un om din sală era invitat pe scenă, şi s c a m a t o r u l îi scotea din
— Salvele, sclavae ! b u z u n a r e pisici vii, iepuri şi păsări. J o h a n n M o r i t z ştie că aces
în noaptea aceea, francezul a evadat din lagăr. tea sînt d e m o n s t r a ţ i i , altele nu cunoaşte. P o a t e colonelul vrea să
facă una chiar la fel cu cele pe care le v ă z u s e el la circ, cînd era
soldat.
M o r i t z era curios. Zîmbea. N u - i era frică. O a m e n i i d i n sală
cu care s c a m a t o r u l face d e m o n s t r a ţ i i nu simt nimic. Sînt d o a r
81 uimiţi. Sigur că şi el o să fie u i m i t , cînd o să v a d ă c u m îi scoate
colonelul iepuraşi, pisici sau păsări d i n cap, din subţiori, sau de
la î n c h e i e t u r a mîinii.
— D o m n i i ofiţeri au nevoie de un t r a d u c ă t o r pentru limbile M o r i t z a c o n t i n u a t să-i z î m b e a s c ă p r i e t e n o s c o l o n e l u l u i :
b a l c a n i c e , a zis funcţionarul de la fabrică, în t i m p ce-1 c o n d u c e a scamatorii îi fuseseră t o t d e a u n a dragi. « Eu n-aş p u t e a să fac
pe J o h a n n M o r i t z spre birou. Să te porţi cuviincios : sînt ofiţeri experienţe şi d e m o n s t r a ţ i i , chiar dac-aş î n v ă ţ a o mie de a n i ! »
de la C a r t i e r u l G e n e r a l ! — îşi spunea J o h a n n M o r i t z . îl a d m i r a pe colonel, că învăţase şi
J o h a n n M o r i t z a aşteptat la uşa biroului a p r o a p e un ceas. Pe el să facă s c a m a t o r i i . Pe u r m ă , M o r i t z şi-a a d u s a m i n t e de
u r m ă l-au chemat. î n ă u n t r u era un fum gros de ţigare şi m i r o s e a cuvintele Aristiţei. Ea zicea că scamatorii îl au pe diavol în aju
tare a vin : pe m a s ă se vedeau p a h a r e şi sticle goale. N i m e n i n-a tor ! Lui M o r i t z îi era a c u m puţin t e a m ă şi nu mai z î m b e a . Lui
întors capul cînd a intrat el. M o r i t z a r ă m a s lîngă uşă ; se îneca i-a fost î n t o t d e a u n a frică de diavol.
de fum. Ar fi vrut să i se s p u n ă că nu e bun t r a d u c ă t o r şi să fie — D o m n i l o r , pe acest individ nu l-am v ă z u t niciodată, pînă
160 161
ORA 25 ORA 25
162 163
ORA 25 ORA 25
tele sfintei P a r a s c h i v a cea F ă c ă t o a r e de m i n u n i , din racla biseri ochii pe ea. Un m e m b r u al familiei eroice nu s-a numit nicio
cii de la T r e i - I e r a r h i . J o h a n n M o r i t z a plecat fruntea, ruşinat că dată Ianoş ! A c e s t n u m e este un sacrilegiu !
nu fusese pe front şi nu făcuse şi el m ă c a r un s i n g u r act de bra C o l o n e l u l s-a î n t o r s spre M o r i t z . F r u n t e a i se î n t u n e c a s e .
vură. — N u m e l e de Ianoş ţi 1-a dat tatăl d u m i t a l e ?
— G r u p u l pe care l-am n u m i t Familia eroică — a c o n t i n u a t — N u , d o m n u l e colonel ! Pe m i n e nu mă c h e a m ă Ianoş ! a
colonelul — oferă cel mai z g u d u i t o r e x e m p l u de eroism rasial. zis J o h a n n M o r i t z ; voia să le s p u n ă că pe el îl c h e a m ă Ion.
Pentru mine, ziua de astăzi, în care mi-a ieşit în cale acest — Era exclus ca un m e m b r u al Familiei eroice să-şi b o t e z e
e x e m p l a r , este o a d e v ă r a t ă sărbătoare ! V r e a u să vă spun în copiii cu alt n u m e decît i e l e din c a l e n d a r u l g e r m a n ! A s t a nu
treacăt că unul d i n t r e strămoşii mei a fost şi el căsătorit cu o s-a î n t î m p l a t n i c i o d a t ă în patru sute de ani ! Era imposibil ca pe
fată din Familia eroică. Din nefericire, na avut m o ş t e n i t o r i , tînărul din faţa d u m n e a v o a s t r ă să-1 c h e m e Ianoş ! Era exclus L
fiindcă, la trei luni d u p ă c ă s ă t o r i e , a m u r i t pe c î m p u l de luptă. C o l o n e l u l s-a uitat la M o r i t z . A c u m era vesel. Se b u c u r a că
D a r acesta este un episod s e c u n d a r . Am să i n t r o d u c fotografia pe M o r i t z nu-1 c h e a m ă Ianoş.
acestui tînăr, î n s o ţ i t ă de d a t e l e a n t r o p o m e t r i c e şi istorice, în — C i n e ţi-a dat n u m e l e de Ianoş ? a î n t r e b a t colonelul.
lucrarea pe care o p r e g ă t e s c şi la care m u n c e s c de zece ani, sub — Nu ştiu ! a r ă s p u n s J o h a n n M o r i t z . Aici în G e r m a n i a ,
directivele Reichsjkhrer-\x\m dr. R o s e n b e r g . A c e a s t ă d e s c o p e acum doi ani, mi l-au scris în acte !
rire va c o n s t i t u i o î n c u n u n a r e a s t r ă d a n i e i mele ! — Nu se n u m e ş t e Ianoş ! a zis colonelul. Este aceeaşi mişelie
— Felicitările noastre ! au zis ofiţerii, luînd p o z i ţ i a de drepţi. care s-a săvîrşit m e r e u a s u p r a Familiei eroice. P o p o a r e l e în m i j
C o l o n e l u l se î n r o ş i s e de e m o ţ i e . El a ridicat braţul drept şi a locul cărora au trăit le-au schimbat n u m e l e . D a r sîngele n-au
salutat, apoi a strîns pe rînd mîna fiecăruia. M o r i t z stătea reuşit să li—1 s c h i m b e ! S î n g e l e Familiei eroice a r ă m a s p u r ca o
neclintit şi îi privea. lacrimă de cristal !
— Eşti din R h e i n l a n d , din L u x e m b u r g , sau din T r a n s i l v a n i a ? C o l o n e l u l s-a î n t o r s c ă t r e funcţionarul de la fabrică şi a zis :
a î n t r e b a t colonelul, î n t o r c î n d u - s e către M o r i t z . — T î n ă r u l r ă m î n e de azi î n a i n t e la d i s p o z i ţ i a I n s t i t u t u l u i
— Din T r a n s i l v a n i a ! a r ă s p u n s M o r i t z . N a ţ i o n a l de Studii Rasiale. Este un exemplar de care avem
Ofiţerii au scos o e x c l a m a ţ i e a d m i r a t i v ă . C o l o n e l u l M i i l l e r nevoie !
r a d i a de plăcere. — Nu mai l u c r e a z ă în u z i n ă ? î n t r e b a t funcţionarul.
— Vă voi spune de unde vine tînărul cu şi mai m a r e p r e c i z i e ! — Nu ! a zis sec colonelul. Voi t r i m i t e u l t e r i o r d i s p o z i ţ i i spe
a zis c o l o n e l u l şi i s-a adresat iar lui M o r i t z : ciale în scris !
— T e - a i n ă s c u t la T i m i ş o a r a , la B r a ş o v , sau în Ţ a r a C o l o n e l u l s-a uitat la M o r i t z şi s-a gîndit : « Ştiinţa a făcut
Secuiască ? progrese e x t r a o r d i n a r e ! T o t u ş i , sîntem d e p a r t e de perfecţiune.
— în Ţ a r a Secuiască ! a r ă s p u n s J o h a n n M o r i t z . Acest e x e m p l a r de elită al u n u i g r u p rasial e x t r e m de interesant
— A d m i r a b i l , a zis colonelul, frecîndu-şi m î i n i l e de b u c u r i e ar trebui conservat î n t r - o g r ă d i n ă a n t r o p o l o g i c ă . O g r ă d i n ă în
că M o r i t z se născuse în Ţ a r a Secuiască. Era exclus să mă înşel ! care să fie păstrate tipurile rare şi preţioase ale rasei u m a n e nu a
C î n d l-am văzut i n t r î n d pe uşă, mi s-a părut că văd o figură fost creată încă ! Există în E u r o p a parcuri pentru cultivarea,
c o b o r î t ă din galeria de p o r t r e t e a Familiei eroice ! Le cunosc pe selecţionarea sau c o n s e r v a r e a raselor de a n i m a l e şi de păsări.
dinafară. Le veţi p u t e a a d m i r a şi d u m n e a v o a s t r ă in lu c r a r e a Prejudecăţile ne-au î m p i e d i c a t însă să c r e ă m p a r c u r i a n t r o p o l o
mea ; le voi publica în planşe m ă r i t e şi colorate. Vă spun, d o m - gice, ceea ce este o m a r e p i e r d e r e p e n t r u ştiinţă. Păcat ! în acest
nilor : acest tînăr este un e x e m p l a r desăvîrşit al Familiei eroice ! d o m e n i u , a m e r i c a n i i ne-au luat-o î n a i n t e . Ei au p a r c u r i în care
El confirmă toată teoria m e a ! sînt închise e x e m p l a r e l e interesante ale rasei de indieni. D a r le
C o l o n e l u l i-a cerut funcţionarului să a d u c ă fişa lui J o h a n n vom înfiinţa şi noi în Europa. î n t î i să cîştigăm victoria ! î n t r - o
Moritz. viitoare conferinţă, v o i p r o p u n e înfiinţarea p r i m u l u i parc Antro
— M i z e r a b i l i i ! a strigat el, înfuriindu-se de c u m şi-a a r u n c a t pologic. Ştiinţa va avea la d i s p o z i ţ i e e x e m p l a r e l e rare şi le va
164 165
ORA 25 ORA 25
p u t e a studia. A c e s t m e m b r u al Familiei eroice va fi unul d i n t r e aproape o j u m ă t a t e de pîine pe zi, bocanci în care nu intră apa,
p r i m e l e e x e m p l a r e u m a n e care v o r î m p o d o b i parcul nostru. El haine c ă l d u r o a s e , m î n c a r e mai b u n ă şi ţigări. Ştia că-i mai bine
va fi d o n a t de m i n e ! » să fii soldat decît p r i z o n i e r ! Dar, cînd a auzit că nu v o r să-1
C o l o n e l u l M i i l l e r s-a uitat la M o r i t z şi a zîmbit. Şi-1 închi primească, s-a bucurat.
puia în parcul antropologic, locuind în pavilionul rasei ger — T î n ă r u l este r e c o m a n d a t de colonelul M i i l l e r , de la M a r e l e
m a n e , î m p r e u n ă cu soţia şi copiii lui... « Va veni şi t i m p u l C a r t i e r General şi de la Institutul N a ţ i o n a l de Studii R a s i a l e ! a
acela ! » — şi-a spus colonelul. A p o i şi-a c o n t i n u a t ideea cu zis unul dintre m e d i c i , răsfoind dosarul. Nu se poate să-1 refu
voce tare : zăm !
— P î n ă cînd aranjăm situaţia definitiv, vreau să-i găsim tînă- C e i trei medici în uniformă s-au uitat la J o h a n n M o r i t z .
rului o ocupaţie d e m n ă de originea lui. C e l mai m u l t l-ar î n c î n t a — Ştii să faci m u n c ă de birou ? a î n t r e b a t căpitanul. Ce mese.-
să fie soldat. Eu c u n o s c bine Familia eroică : m e m b r i i ei m a s c u rie ai în viaţa civilă ?
lini nu sînt fericiţi d e c î t în r ă z b o i ! E g r u p u l cel mai r ă z b o i n i c al — Plugar, a răspuns Moritz.
familiei g e r m a n i c e ! Să-i d ă m deci posibilitatea de a fi şi el sol M e d i c i i s-au sfătuit î n t r e ei şi i-au spus lui M o r i t z să aştepte
dat ! afară. C î n d l-au c h e m a t î n a p o i , i-au c o m u n i c a t . c ă l-au p r i m i t să
Ofiţerii ceilalţi l-au felicitat din nou pe colonelul Miiller. fie soldat şi i-au dat o r d i n u l cu care să se p r e z i n t e la unitate.
P r o p u n e r e a lui le plăcuse ! R o ş u de plăcere, colonelul i-a cerut — Eşti r e p a r t i z a t la serviciul auxiliar ! a zis căpitanul. F i i n d c ă
a g h i o t a n t u l u i servieta şi a scris pe o hîrtie cu antetul M a r e l u i nu poţi face un l u c r u de b i r o u , ai să fii dat la o c o m p a n i e de
C a r t i e r General o r e c o m a n d a r e pentru înrolarea lui J o h a n n pază !
M o r i t z ca soldat SS. I-a î n t i n s - o funcţionarului de la fabrică,
o r d o n î n d cu ton sever :
— Faci toate formaliăţile necesare ! F ă r ă nici o î n t î r z i e r e !
A p o i s-a î n t o r s z î m b i n d către J o h a n n M o r i t z :
— î n t r - o l u n ă v r e a u să p r i m e s c de la tine o fotografie în uni
formă de soldat : îmi este e x t r e m de necesară pentru s t u d i u l 83
m e u asupra Familiei eroice, din care faci tu parte. îi voi t r i m i t e
o copie şi d o c t o r u l u i G o e b b e l s . Ai să te vezi în z i a r e şi în revis
tele ilustrate ! C o m a n d a n t u l l a g ă r u l u i disciplinar a fluierat a d u n a r e a p e n t r u
masă. Soldatul J o h a n n M o r i t z a tresărit, auzind semnalul.
U i t a s e că e în ghereta din t u r n u l de p a z ă şi începuse să-şi c a u t e
gamela. S-a înroşit de n e c a z .
— Afurisitul de m i n e ! şi-a zis M o r i t z , s t r î n g î n d a r m a în
82 mîini. Iar am uitat că sînt nu p r i z o n i e r , ci santinelă !
De trei z i l e , de cînd era santinelă, i se î n t î m p l a regulat acelaşi
lucru, de cîte ori se d ă d e a a d u n a r e a în curtea lagărului. N u - i
— Tînărul este inapt pentru serviciul militar ! a zis poate intra în cap că e soldat ! C î n d vede g a r d u l de s î r m ă g h i m
pată şi şirul de p r i z o n i e r i , u i t ă de care parte se află şi se crede
căpitanul medic de "la comisia de recrutare, după ce 1-a
închis. D u p ă atîţia ani de lagăr, i s-a întipărit în carne şi în sînge
examinat pe Johann Moritz. Are cîteva pete pe plămînul ideea că este p r i z o n i e r . Nu se p o a t e î n c h i p u i altceva decît pri
drept. Soldaţii trebuie să aibă plămînii zdraveni! zonier ! C î n d vine un c a m a r a d să-1 schimbe, el î n c e p e să t r e
De la întîlnirea cu colonelul Müller trecuseră trei săptă- m u r e : i se pare că soldatul vine să-1 r i d i c e !
mîni. Johann M o r i t z se gîndise că soldaţii primesc A c u m , privind la prizonierii î n c o l o n a ţ i în faţa c a z a n u l u i cu
166 167
ORA 25 ORA 25
m î n c a r e , a uitat iar că este în turn şi se m i n u n e a z ă că nu-i mai — Lasă c-o iau eu dintre sîrme — a zis J o h a n n M o r i t z ; pe
vine rîndul la s u p ă ! Se vede şi pe el în şirul de prizonieri... mine nu m ă - m p u ş c â d a c ă mă apropii de gard !
Ochii lui M o r i t z au căutat în curtea l a g ă r u l u i , chiar din T o c m a i cînd J o h a n n M o r i t z c o b o r a scara turnului, a apărut
p r i m a zi, figuri c u n o s c u t e ; dar n-au întîlnit nici una. Şi s-a caporalul de s c h i m b . M o r i t z s-a oprit. A urcat din nou scara şi
mirat. Fusese î n c h i s în zeci de l a g ă r e şi t r e b u i e să fi stat i-a strigat lui J o s e p h :
î m p r e u n ă şi cu cineva din acest Straflager' / I - a r plăcea să v a d ă — A c u m vine caporalul şi n-o mai pot l u a ! M î i n e la n o u ă
vreun cunoscut. Să vorbească cu prizonierii e interzis ; î n s ă el sînt iar în post. A ş t e a p t ă - m ă ! A d r e s a o iau din gard m î i n e .
ar vrea să v a d ă — m ă c a r de d e p a r t e — un chip prieten. A c u m , la r e v e d e r e !
J o h a n n M o r i t z a uitat că e soldat şi santinelă, şi a î n c e p u t să — Salve, sclave ! a răspuns J o s e p h şi s-a î n d e p ă r t a t , aprin-
strige : zîndu-şi o ţigare.
— Joseph ! Joseph ! Era î m b r ă c a t cu aceleaşi haine cenuşii, m a i rupte decît a c u m
patru luni. Slăbise m u l t : în lagăr, m î n c a r e a era foarte proastă.
P r i z o n i e r i i a d u n a ţ i în curte l-au privit. Şi J o s e p h 1-a privit.
P e cînd p r e d a postul s c h i m b u l u i u r m ă t o r , J o h a n n M o r i t z s e
D a r pe u r m ă a c o n t i n u a t să m ă n î n c e . Nu-1 recunoscuse. M o r i t z
uita cu c o a d a ochiului la J o s e p h , z i c î n d u - ş i : « M î i n e am să-i
1-a strigat î n c ă o dată. F r a n c e z u l a r ă m a s cu lingura-n m î n a şi
a d u c o pîine î n t r e a g ă ! »
1-a privit fix. A p o i s-a d u s mai d e p a r t e .
— Nu mă mai c u n o ş t i ? a strigat M o r i t z . Sînt eu, M o r i t z
Ianoş !
— Salve, sclave / a zis francezul r î z î n d : acum îl recunoscuse.
A pus jos g a m e l a şi s-a apropiat de g a r d u l de s î r m ă g h i m p a t ă .
— C u m ai ajuns tu a c o l o , J e a n ? a î n t r e b a t J o s e p h . 84
J o h a n n M o r i t z i-a p o v e s t i t p e s c u r t c u m a j u n s e s e s o l d a t .
J o s e p h î n ţ e l e g e a m a i bine n e m ţ e ş t e . învăţase în r ă s t i m p . D a r
î n t r e ei d i s t a n ţ a era m a r e şi bătea vîntul, aşa că se î n ţ e l e g e a u
greu. în n o a p t e a aceea, J o h . m n M o r i t z a avut febră. A d o u a zi a
— Tu c u m ai ajuns aici ? a î n t r e b a t M o r i t z . fost t r a n s p o r t a t c u a m b . i l a n ţ a l a s p i t a l . Ş t i a c ă J o s e p h î l v a
— M - a u prins la cinci zile d u p ă ce-am evadat ! a răspuns aştepta la g a r d , ca să ia a d r e s a lui B e a t r i c e şi ca să-i a d u c ă pîine
J o s e p h . Vrei să-i t r i m i ţ i tu o scrisoare lui B e a t r i c e ? De-aici şi ţigări, d u p ă c u m îi p r o m i s e s e . îi p ă r e a rău că francezul va
n-aveni voie să scriem şi n-am veşti de la ea de patru luni ! aştepta d e g e a b a . « Bietul J o s e p h ! » — şi-a zis M o r i t z . « P o a t e
J o h a n n M o r i t z a cerut adresa. F r a n c e z u l a scris-o pe o b u c a t ă că s-a g î n d i t t o a t ă n o a p t e a la m i n e şi abia aştepta să se facă z i u ă
de hîrtie. în t i m p ce J o s e p h scria, soldatul J o h a n n M o r i t z a scos şi ora n o u ă , ca să-i a d u c pîine ! » J o h a n n M o r i t z s-a consolat cu
pachetul de ţigări pe care îl primise în ajun de la c o m p a n i e şi 1-a gîndul că în c u r î n d o să se î n s ă n ă t o ş e a s c ă şi o să-i p o a t ă d u c e
aruncat peste g a r d u l de s î r m ă g h i m p a t ă , în curtea lagărului, la lui J o s e p h în fiecare zi ţigări, pîine şi scrisori de la Beatrice.
picioarele francezului. J o h a n n M o r i t z avea însă d u b l ă p n e u m o n i e şi a stat în spitalul
— M î i n e îţi a d u c din n o u ţigări şi pîine ! a zis M o r i t z . Scri militar d o u ă luni.
soarea am s-o t r i m i t chiar în seara asta ! La 1 februarie, d o c t o r u l i-a spus :
J o s e p h a ridicat pachetul de ţigări şi i-a aruncat hîrtia cu — S ă p t ă m î n a asta te e l i b e r ă m din spital ; îţi d ă m şi un c o n c e
adresa lui B e a t r i c e , î n v e l i n d în ea o piatră. H î r t i a a căzut însă diu m e d i c a l de 30 de zile !
î n t r e sîrme. J o s e p h a vrut să scrie alta. J o h a n n M o r i t z s-a g î n d i t că, d a c ă ia c o n c e d i u , nu se va p u t e a
duce să-1 v a d ă pe J o s e p h . F r a n c e z u l îl aştepta m e r e u pe M o r i t z ,
Lagâr disciplinar, (germ.) ca să ia a d r e s a lui B e a t r i c e şi să-i scrie. Ca să-i a d u c ă pîine şi
168 169
ORA 25 ORA 25
170 171
1
ORA 25 ORA 25
1
Oficiul stării civile, Serviciul de locuinţe, Biroul de aprovizionare, Biroul
muncii, Poliţie, (germ.)
172 173
i
ORA 25 ORA 25
174 175
ORA 25 ORA 25
— Nu insulta a u t o r i t a t e a ! a strigat la ea j a n d a r m u l . îţi fac ale Aristiţei au zburat, umflate ca de furtună, p î n ă în creştet. Şi
proces de ultraj în exerciţiul funcţiunii ! cămaşa i se ridicase. T r u p u l , cu pielea măslinie şi z b î r c i t ă , a
— Pe Ion l-am făcut eu şi cu bărbatul m e u , nu 1-a făcut a u t o r ă m a s gol. Sînii atîrnau ca d o u ă p u n g i g o a l e şi î n n e g r i t e . Şeful
r i t a t e a ! a strigat şi Aristiţa. Eu l-am purtat în pîntece şi l-am postului a v ă z u t , o clipă, g o l i c i u n e a Aristiţei, şi din faţă, şi din
alăptat, nu a u t o r i t a t e a ! Eu ştiu că el nu e evreu ! spate, şi a închis ochii. U ş a b i r o u l u i s-a izbit apoi cu furie. P e r e
— M i n i s t e r u l de Interne spune textual în circulară că M o r i t z ţii s-au c u t r e m u r a t . D i n tavan au c ă z u t pe m a s ă bucăţi albe de
Ion e evreu ! tencuială. A r i s t i ţ a plecase. V o c e a ei r ă s u n a ca un claxon răguşit
— Să vină M i n i s t e r u l şi să m i - o spună mie în faţă, să v e d e m în urechile şefului :
d a c â - n d r ă z n e ş t e s-o facă ! îl scuip în ochi, dac-o zice că ştie — Asta-i răspunsul m e u ! Lingeţi-1 tu şi cu autoritatea, pe
mai bine decît m i n e ce-am purtat eu în pîntecele m e u ! rînd !
— D a r tu eşti r o m â n c ă c u r a t ă ? a î n t r e b a t j a n d a r m u l . Sau
poate bărbatu-tău e evreu ! U n u l din voi trebuie să fie ! A i c i e
un act oficial. P o a t e nu ştiţi voi că sînteţi evrei !
— Eşti beat ? a sărit A r i s t i ţ a ca arsă. C e , nu ştiu eu la ce
icoană m ă - n c h i n ? 88
— N u - i v o r b a de icoană, a zis j a n d a r m u l . Poţi să fii şi evreu
creştin ! Aici e v o r b a de sînge.
— S î n g e l e m e u şi-al b ă r b a t u l u i m e u e s î n g e de c r e ş t i n !
P ă g î n i sînt cei care m i - a u luat băiatul şi-1 chinuiesc prin închi Ajunsă acasă, Aristiţa şi-a azvîrlit şalul de pe umeri şi s-a aşe
sori ! zat în faţa focului. A aruncat lemne pe jeratic şi a privit c u m se
înalţă flăcările l u n g i şi roşii. D i n ochi îi c u r g e a u lacrămi. « Lui
— Eşti s i ş u r ă căj>ărbatul tău e creştin ? a întrebat şeful insi
bărbatu-meu n-am să-i spun » — s-a gîndit ea. « E bolnav şi nu
nuant, în atiţia ani de trai î m p r e u n ă ai fi putut vedea ceva ! La
trebuie să-1 mai necăjesc ! »
bărbaţi e mai uşor să se facă d o v a d a decît la femei ! Sau nu-1
cunoşti cu a m ă n u n t u l ? Aristiţa a î n t o r s capul. Bătrînul d o r m e a cu faţa în sus. Ea il
— î m i spui că nu ştiu cu cine am d o r m i t alături treizeci şi privea printre l a c r ă m i şi se g î n d e a la Ion, pe care a u t o r i t a t e a şi
cinci de ani ? a urlat Aristiţa. Şi o curvă ştie ce bărbat îi intră-n jandarmii îl chinuiesc de cinci ani prin închisori, fiindcă îl cred
aşternut, şi tu-mi spui mie c-am d o r m i t cu b ă r b a t u - m e u trei evreu. D a c ă ar fi evreu, n-ar sta închis. D a r Ion e prostănac şi se
zeci şi cinci de ani fără să-1 cunosc ? Ştie autoritatea mai bine încrede în toată l u m e a ! D a c ă l-au bătut ca să spună că e evreu,
cine-i b ă r b a t u - m e u ? A u t o r i t a t e a şi tu, un pîrlit de j a n d a r m , el a spus. Şi a u t o r i t a t e a a luat-o de b u n ă !
veniţi să-mi cereţi socoteală de ce-am rodit eu în pîntece şi pe Aristiţa a stat cu capul între palme şi a plîns. Pe u r m ă n-a mai
cine-am alăptat eu cu ţîţele m e l e ? putut să rabde. T r e b u i a să-i spună şi b ă r b a t u l u i ei că fotografia
O c h i i Aristiţei au fixat c ă l i m a r a de pe birou. V e d e a roşu. fiului lor e tipărită pe afişe verzi, ca acelea care se a r u n c ă la ale
C ă l i m a r a pe care v o i a s-o înşface ca să-i crape cu ea capul jan geri, şi e lipită pe uşa p o s t u l u i de j a n d a r m i . « Lui n-am să-i spun
d a r m u l u i era roşie. Pereţii erau roşii. Şi j a n d a r m u l era tot roşu. că Ion e slab ca un ogar, l-ar î n d u r e r a p r e a tare. D a r am să-i
Şeful de post a simţit că ea se uită la c ă l i m a r a de metal şi a spun c u m a zis şeful că Ion e evreu ! »
l u a t - o d e p e m a r g i n e a b i r o u l u i , t r ă g î n d - o s p r e el. D e g e t e l e — Iancule ! a strigat Aristiţa. Scoală că n-ai să mai poţi d o r m i
Aristiţei strîngeau stofa fustei cu furia cu care ar fi vrut să la noapte, d a c ă d o r m i a c u m !
strîngă gîtul autorităţii. C î n d c ă l i m a r a i-a dispărut din faţă, ea a B ă t r î n u l n-a r ă s p u n s . « N i c i o d a t ă nu r ă s p u n d e , c î n d îl
simţit că îi e l u a t ă u l t i m a a r m ă pe care ar mai fi p u t u t s-o apuce. deştept din somn. D a r nu d o a r m e . Stă cu ochii închişi şi aude
A r i s t i ţ a a scrîşnit din dinţi. Pe u r m ă şi-a apucat poalele fustei tot. îi e lene să r ă s p u n d ă ! »
cu a m î n d o u ă m î i n i l e şi le-a dat peste cap. Fustele lungi şi creţe — Iancule ! a zis ea tare. Şeful de post mi-a spus că tu eşti
176 177
ORA 25 ORA 25
evreu ! Ce crezi tu d e - o b r ă z n i c i a asta ? D a r să ştii că şi eu i-am fără glas. P l î n g e a n u m a i în gînd. J a l e a îi era la fel de m a r e .
r ă s p u n s şefului c u m i se c u v e n e a ! N u m a i că era m u t ă , şi lacrămile secaseră.
Artistiţei i s-a p ă r u t că bărbatul ei z î m b e ş t e . Se c e r t a s e r ă
La u r m ă , a obosit şi gîndul. Plînsul a încetat. în clipa aceea,
mult în cei t r e i z e c i şi cinci de ani de căsnicie. Insă ei el i-a fost
A r i s t i ţ a s-a p o m e n i t singură. C î n d plîngea, parcă mai era cineva
t o t d e a u n a drag. îl certa d o a r că era p r e a m o a l e şi p r e a b u n . îl
alături. Ar fi vrut să înceapă din nou, dar nu mai putea să
p ă c ă l e a u t o ţ i ! D a r e a tot î l iubea. î n clipa asta mai ales, A r i s t i ţ a
p l î n g ă . S-a ridicat, a p u s l e m n e pe foc. în c a m e r ă era î n t u n e r i c .
îşi iubeşte b ă r b a t u l cu t o a t ă c ă l d u r a inimii.
A r i s t i ţ a a aprins l a m p a , m i n u m n d u - s e că nu-şi d ă d u s e seama
— Iancule, d a c ă p î n ă m î i n e nu te faci sănătos, eu mă d u c la p î n ă a t u n c i că se făcuse noapte.
oraş şi-ţi a d u c un d o c t o r , ca să te v a d ă ! a zis ea. Am să v î n d
p u r c e l u l şi o să-i plătesc d o c t o r u l u i . D u p ă ce te faci tu bine, A p u s apă la fiert, p e n t r u bucatele de seară. A ş a ca în fiecare
c u m p ă r ă m noi altul ! T r e b u i e să te faci sănătos, d r a g u l e ! zi. A p o i a tras p e r d e l e l e la ferestre. D u p ă ce a terminat cu toate,
s-a simţit şi mai singură. Era ameţită. Sfîrşită.
B ă t r î n u l n-a r ă s p u n s nici a c u m .
— D e s c h i d e ochii, Iancule, că vreau să-ţi d a u o ţigare ! a zis A privit faţa m o r t u l u i . Aristiţe. l u - i era frică de morţi. în
ea. M a i am î n c ă u n a p e n t r u tine, ascunsă ! n o a p t e a aceea avea să d o a r m ă sin;; iră, cu mortul în cameră.
S-a sculat şi a luat de la g r i n d ă ţ i g a r e a pe care o pusese a c o l o Şi-n u r m ă t o a r e l e trei nopţi, pînă îl h groapă, ea are să d o a r m ă şi
p e n t r u el. are să stea în casă s i n g u r ă cu mortul.
— Ai c h i b r i t u r i l î n g ă t i n e ? a î n t r e b a t ea, a p r o p i i n d u - s e cu A r i s t i ţ e i i-au venit în m i n t e cuvintele j a n d a r m u l u i : « P o a t e
ţigarea, ca să o p u n ă î n t r e b u z e l e b ă r b a t u l u i , aşa c u m făcea bărbatul t ă u este evreu ! »
uneori d i m i n e a ţ a , cînd erau î n d r ă g o s t i ţ i unul de altul. ^
R ă m ă s e s e în mijlocul camerei, cu mîinile încrucişate pe piept,
Ştia că el nu d e s c h i d e ochii, d a r ţ u g u i a z ă b u z e l e c î n d s i m t e
şi nu ştia de ce să se apuce. A p a fierbea ; ei nu-i era foame.
j i g ă r e a a p r o a p e d e gură.
Patul era alături, desfăcut, şi s-ar fi p u t u t culca. Dar nu-i era
A c u m , b u z e l e umflate ale b ă t r î n u l u i erau nemişcate. N u s-au
nici somn. T o t u ş i , ceva t r e b u i a să facă. C r e i e r u l şi trupul îi erau
mişcat nici m ă c a r cînd A r i s t i ţ a le-a atins cu ţigarea.
răscolite şi excitate de durere. Ele nu se puteau l i n i ş t i : le t r e
— C e - i cu t i n e , I a n c u l e ? a s p u s f e m e i a , s c u t u r î n d u - 1 de b u i a o activitate. M a i era şi singurătatea. Aristiţa s-a gîndit d i n
umăr. n o u la cuvintele j a n d a r m u l u i .
P a l m a ei a simţit p r i n c ă m a ş ă c a r n e a rece a b ă r b a t u l u i . Ea i-a
pipăit fruntea. Era rece ca gheaţa. B ă t r î n u l m u r i s e , Ea a tras mai bine perdelele la ferestre. Pe urmă s-a apropiat
A r i s t i ţ a a î n c e p u t să ţipe. Pe u r m ă a vrut să iasă d i n casă, d a r de pat, u n d e z ă c e a mortul. J a n d a r m u l p a r c - a r fi fost lîngă ea şi-i
s-a î n t o r s l î n g ă m o r t . Cu băţul de chibrit pe care-1 avea în m î n ă , spunea : « P o a t e bărbatu-tău e evreu ! » Aristiţa a privit faţa
şi cu care voise să-i a p r i n d ă ţ i g a r e a , ea a aprins o l u m i n a r e la m o r t u l u i . A dat p ă t u r a la o parte : el era umflat. Aristiţa s-a
capul lui. P l î n g e a t a r e , cu s u g h i ţ u r i , fiindcă ştia că tot n-o a u d e uitat la c ă m a ş a şi la i z m e n e l e groase, pe care le spălase de atâtea
nimeni c u m p l î n g e . ori şi le cîrpise cu mîinile ei. A desfăcut cingătoarea i z m e n e l o r
şi le-a tras jos, p î n ă la genunchi. P i e l e a m o r t u l u i era vînătă.
— De ce să-mi fie ruşine ? a zis A r i s t i ţ a cu voce tare. E d o a r
bărbatul m e u !
Şi-a a d u s a m i n t e de timpul cînd erau tineri amîndoi şi cînd îl
89 v e d e a gol lîngă ea. A c u m t r u p u l bărbatului era vînăt. A p r o a p e
albastru. « P o a t e b ă r b a t u - t ă u e evreu ! » Ea a atins cu degetele
părţile bărbăteşti ale m o r t u l u i . Şi ele erau tot vinete, ca ochii, ca
Aristiţa a plîns pînă cînd a răguşit Acum bocea în şoaptă. îi nasu 1, ca buzeic. Şi erau reci. M î i n i l e Aristiţei s-au tras înapoi.
obosiseră şi buzele. Ea a plîns mai departe la capul mortului, Ea s-a scuturat şi a legat la loc i z m e n e l e mortului, cu grabă. L-a
178 179
ORA 25 ORA 25
acoperit cu pătura. Pe u r m ă s-a ridicat în picioare şi şi-a făcut — Salve, sclave ! a răspuns M o r i t z şi a dat m î n a cu toţi cei
cruce. lalţi.
— M u l ţ u m e s c , D o a m n e , că m-ai oprit la timp ! a zis. Apoi şi-a r e z e m a t a r m a de o piatră, şi-a descheiat m a n t a u a şi
S-a î n c h i n a t din nou. a scos din b u z u n a r e cinci pachete de ţigări.
— D a c ă p r i v e a m , i n t r a m în iad. S ă v î r ş e a m m a r e p ă c a t ! D a r — î ţ i mai r ă m î n d a t o r 15 mărci, a zis M o r i t z , d î n d u - i ţigările
n-am privit. N - a m v ă z u t nimic. N i c i nu v r e a u să văd şi să ştiu lui J o s e p h . Săpun n-am p u t u t c u m p ă r a . P o a t e a d u c mîine.
d a c ă e evreu. Nu v r e a u ! Din g e a n t a pe care o avea atîrnată la şold, sub m a n t a , a mai
A r i s t i ţ a s-a î n t o r s către mort. scos o pîine şi i-a întins-o tot lui J o s e p h . P r i z o n i e r i i s-au aşezat
— Iartă-mă, Iancule — a zis ea p l î n g î n d —, îţi jur că n-am pe j o s şi au î n c e p u t să fumeze. M o r i t z şi-a aprins şi el o ţigare.
v ă z u t n i m i c ! N i c i nu v o i a m să văd. Atît de păcătoasă n-am fost în fiecare d i m i n e a ţ ă , de c î n d l u c r e a z ă la r e p a r a r e a p o d u l u i , ei
n i c i o d a t ă ! ' I a n c u l e , d r a g u l e , tu mă ştii d o a r ! J a n d a r m u l şi auto se o d i h n e s c şi rid î m p r e u n ă cu M o r i t z . Pe u r m ă l u c r e a z ă pînă la
ritatea m i - a u băgat în c a p g î n d u l p ă c a t u l u i , arde-i-ar focul iadu prînz. A s t a e cea mai frumoasă oră a zilei, şi p e n t r u p r i z o n i e r i ,
lui p e - a m î n d o i ! şi pentru M o r i t z . A c u m le dă scrisorile pe care le p r i m e ş t e pe
adresa lui din F r a n ţ a , ţigările, pîinea şi lucrurile pe care le c u m
pără el din oraş pentru ei.
U n e o r i îi ajută şi M o r i t z la lucru. Se fereşte, ca nu c u m v a să-1
vadă cineva, dar o face cu plăcere. Ei nu-1 lasă. Lui însă îi e milă
90 de ei. T o ţ i cinci sînt intelectuali şi nu se pricep. El ia t î r n ă c o p u l
şi le arată. M î i n i l e lui fac lucrul m a i bine. El e învăţat cu m u n c a
asta.
— J e a n , azi vreau să discut ceva serios cu tine ! a zis J o s e p h .
S o l d a t u l J o h a n n M o r i t z străbate străzile oraşului, escortînd C e i l a l ţ i patru s-au sculat şi s-au apucat de lucru. Se a u z e a u
cinci p r i z o n i e r i . E o r a şapte d i m i n e a ţ a . C î n d trecut prin faţa t î r n ă c o a p e l e şi sapele lovind piatra.
casei lui, H i l d a a ieşit la fereastră şi i-a făcut s e m n cu mîna. Ea — N o i e v a d ă m , a zis J o s e p h , d u p ă ce a r ă m a s s i n g u r cu
avea copilul — pe F r a n z — în braţe. M o r i t z a auzit vocea H i l - J o h a n n M o r i t z . Nu astăzi, dar zilele-astea o să e v a d ă m toţi
dei : cinci !
— A c e l a e tatăl tău ! Priveşte : are puşcă şi cască ! M o r i t z s-a uitat la francez : credea că vrea să g l u m e a s c ă . î n s ă
F r a n z n-are decît trei luni şi nu vede că M o r i t z are puşcă şi Joseph nu glumea.
e s c o r t e a z ă p r i z o n i e r i prin oraş. D a r H i l d a îi arată în fiecare — Ce rău v-am făcut eu, ţie şi celorlalţi, ca să evadaţi ? Vreţi
d i m i n e a ţ ă acest tablots, p e n t r u ca el să fie m î n d r u de taică-său. să mă băgaţi la puşcărie p e n t r u toată v i a ţ a ?
Ea este m î n d r ă . M o r i t z îsi stăpînea incă mînia.
J o h a n n M o r i t z s-a g î n d i t tot restul d r u m u l u i la copil şi la — Tu ştii că eu n-am i n i m a să v ă - m p u ş c dacă fugiţi ! Nu
H i l d a . D u p ă ce au ieşit din o r a ş , prizonierii au trecut printr-o pot ! Şi, d a c ă nu trag, intru la puşcărie. Eu cred, totuşi, că ai
pajişte. M o r i t z m e r g e a în u r m a lor tăcut, cu puşca pe u m ă r . glumit !
A p o i au intrat, în g r u p , sub un pod. Aici era şantierul u n d e — N - a m g l u m i t , a zis J o s e p h . N o i trebuie să e v a d ă m . D a r tu
l u c r a u în fiecare zi. S o l d a t u l M o r i t z a venit d u p ă ei. nu intri la puşcărie !
C î n d au ajuns pe albia uscată de sub pod, prizonierii s-au M o r i t z nu voia să-1 mai asculte.
î n t o r s spre soldat, r î z î n d z g o m o t o s . Aici nu-i vedea nimeni. — A n u n ţ la c o m p a n i e să mă schimbe ! a zis el. De mîine-
— Salve, sclave / C u m ai d o r m i t ? a î n t r e b a t unul dintre pri d i m i n e a ţ ă nu mai vin cu voi la pod. A s t a fiindcă vreţi să evadaţi.
z o n i e r i , s t r î n g î n d u - i prieteneşte m î n a lui M o r i t z . Eu nu vreau nici să v ă - m p u ş c , nici să-nfund puşcăria. Eu n-am
Era J o s e p h . î m p u ş c a t pe n i m e n i ! Şi la puşcărie am stat destui ani în viaţa
180 181
ORA 25 ORA 25
m e a ! De m î i n e nu mai vin cu voi. C î n d n-o să fiu eu, puteţi — A ş a este ! a zis J o s e p h . D a c ă trupele franceze vin aici, ele
evada. T r e a b a voastră ! te v o r aresta !
— De ce nu mă laşi să-ţi spun p l a n u l n o s t r u ? a î n t r e b a t — Dacă-i aşa, a t u n c i î n s e a m n ă că a m u r i t d r e p t a t e a sub
J o s e p h . T u trebuie s ă e v a d e z i c u n o i ! soare ! Şi n-o n-o să-mi p a r ă rău, nici d a c ă m ă - m p u ş c ă ! De ce
— Eu n-am de ce e v a d a ! a zis M o r i t z cu asprime. Eu am să mai trăieşti, cînd nu e d r e p t a t e pe' lume ? C î n d tu şi cu cei
nevastă şi copil ! Eu nu sînt î n c h i s ! D a c ă aş fi î n c n i s , aş e v a d a ! lalţi î m i spuneţi că c-am fost şi că vă sînt d u ş m a n ? De mîine,
— Şi tu eşti î n c h i s , J e a n ! a zis J o s e p h . N u m a i că tu eşti un eu nu m a i vin la pod. D a c ă vreţi să evadaţi, treaba voastră,
sclav cu puşcă pe u m ă r , iar noi s î n t e m sclavi fără puşcă. S î n t e m n-aveţi decît s-o f a c e ţ i ! E u n u m ă amestec. N u v ă opresc. D a c ă
toţi la fel. Tu trebuie să e v a d e z i cu n o i ! vă p o t ajuta cu ceva fără să intru la puşcărie, vă ajut. E o faptă
— De m î i n e - d i m i n e a ţ ă nu m a i vin cu voi ! a zis M o r i t z , bună să ajuţi un p r i z o n i e r care vrea să scape. A s t a o fac. D a r nu
a p r i n z î n d u - ş i o ţigare. fug cu voi şi nici nu v r e a u să intru la p u ş c ă r i e pe viaţă p e n t r u
Era a c u m vînăt de s u p ă r a r e . voi ! ,
— N o i îţi v r e m binele, d r a g ă J e a n ! a spus J o s e p h . Tu ştii că — Nu aşa se p u n e p r o b l e m a , a zis J o s e p h . N o i v r e m să te sal
r ă z b o i u l este pe t e r m i n a t e . Aliaţii î n a i n t e a z ă . î ţ i dai dai s e a m a v ă m şi pe tine. A s t a e prietenie. V r e m să te l u ă m cu noi în
că dacă te găsesc în uniformă de SS e r ă u p e n t r u tine ? Au să te Franţa!
ţină î n c h i s zece ori d o u ă z e c i de ani ! — Eu am nevasta şi copilul a i c i ! a zis M o r i t z . Nu pot să vin
— Nu c ă u t a să mă p r o s t e ş t i ! a zis M o r i t z . Aliaţii, d a c ă vin, cu voi !
n-au de ce să m ă - n c h i d ă . Eu n - a m făcut nici un r ă u ! Şi la r a d i o — în cîteva luni, aliaţii ajung aici. A t u n c i îţi l u ă m n e v a s t a şi
spune că aliaţii sînt o a m e n i drepţi ! copilul şi-i a d u c e m şi pe ei în Franţa. Eu am o fermă l î n g ă Paris.
— Tu eşti d u ş m a n u l lor, J e a n ! Eşti i n a m i c u l F r a n ţ e i , al Stai la fermă. Tu eşti p l u g a r , ai să ai grijă de g o s p o d ă r i e . Ai să
patriei m e l e , şi al t u t u r o r n a ţ i u n i l o t aliate ! strîngi bani şi-ai să-ţi c u m p e r i p ă m î n t şi o casă. F r a n ţ a e fru
— Eu, d u ş m a n u l F r a n ţ e i ? a î n t r e b a t M o r i t z cu mînie. De-aia m o a s ă şi o a m e n i i sînt b u n i , ai să v e z i ! Ce vrei să faci tu aici, în
vă c u m p ă r eu pîine şi ţigări, şi vă fac tot ce vreţi ? G e r m a n i a , după ce se termină războiul ? Hai să evadăm
M o r i t z a aruncat ţ i g a r e a , apoi şi-a aprins alta, ca să se liniş împreună !
tească, făcînd ceva cu mîinile. — Eu nu e v a d e z ! a zis M o r i t z .
— Nu ştiam că voi mă socotiţi d u ş m a n u l vostru. Eu mă — N e v e s t e i tale îi l ă s ă m bani de cheltuială, ca să aibă cu ce
s o c o t e a m p r i e t e n cu voi ! trăi, p î n ă c î n d v e n i m s-o l u ă m cu noi în F r a n ţ a ! a zis J o s e p h .
— Tu eşti prieten cu nemţii şi lupţi p e n t r u e i ! a zis J o s e p h . Am şi strîns b a n i p e n t r u ea : cinci mii. în cîteva l u n i ne-ntoar-
Tu eşti soldatul lui H i t l e r . A s t a nu trebuie s-o uiţi ! cem şi-o l u ă m . F r a n ţ a îţi va fi r e c u n o s c ă t o a r e , d a c ă tu salvezi
— C î n d am o sticlă, o beau cu n e m ţ i i , la c a z a r m ă , sau cu voi, astăzi cinci p r i z o n i e r i francezi ! Ce r ă s p u n z i la toate astea ?
aici, sub p o d ? a î n t r e b a t M o r i t z , înfuriat iar. R ă s p u n d e , J o h a n n M o r i t z n-a r ă s p u n s n i m i c . T o a t ă z i u a s-a g î n d i t l a
J o s e p h : cu cine f u m e z eu t u t u n u l pe care-1 am ? Cu cine stau ferma d i n F r a n ţ a . A c ă u t a t să-şi î n c h i p u i e p ă m î n t u l pe care o
eu de v o r b ă şi cui î m i spun eu d u r e r i l e inimii ? Nu le spun să-1 c u m p e r e el a c o l o , casa pe care o să şi-o facă şi viaţa pe care
niciodată nemţilor, la cazarmă. Vi le-am spus numai vouă. o s-o d u c ă , î m p r e u n ă cu H i î d a şi cu F r a n z . « O să mai am şi alţi
F i i n d c ă sînt p r i e t e n cu voi. D a r voi ziceţi că eu vă sînt d u ş m a n . c o p i i ! » — şi-a zis el. « Aş v r e a să am o fetiţă, ca s-o c h e m e
Ziceţi că sînt p r i e t e n u l n e m ţ i l o r . M - a ţ i v ă z u t voi v r e o d a t ă pe Aristiţa, ca pe m a m a ! » M o r i t z a z î m b i t vieţii lui v i i t o a r e . Pe
m i n e stînd cu n e m ţ i i ca-ntre prieteni ? Eu n-am fost prieten u r m ă s-a î n t u n e c a t şi a zis cu v o c e tare :
decît cu voi ! — Eu nu e v a d e z !
M î i n i l e lui M o r i t z t r e m u r a u c î n d d u c e a u ţigarea l a gură.
— Voi ziceţi că aliaţii au să mă b a g e la puşcărie pe d o u ă z e c i
de ani. P o a t e chiar francezii au să mă B a g e , nu-i aşa ?
182 183
ORA 25 ORA 25
184 185
ORA 25
CARTEA A PATRA
92
186 187
ORA 25 ORA 25
188 189
ORA 25 ORA 25
190 191
ORA 25 ORA 25
192 193
ORA 25
ORA 25
Staulul se v e d e a î n t u n e c a t şi u ş a p ă r e a î n c u i a t ă , d a r era n u m a i
totul n o u ă m o r ţ i care z ă c e a u l a m a r g i n e a gropii d e gunoi. T r e i
î n c h i s ă . C î n d a păşit î n ă u n t r u , Aristiţei i-a fost t e a m ă .
fuseseră aruncaţi în groapă.
— N - a i c h i b r i t u r i ? a î n t r e b a t - o ea pe S u z a n a .
A r i s t i ţ a se aplecase a s u p r a unui cadavru, î n c e r c î n d să-1 r e c u
— Nu, mamă !
noască.
— Tu n-ai n i c i o d a t ă n i m i c ! a zis A r i s t i ţ a , furioasă. N i c i c î n d
— A s t a e p r i m a r u l N i c o l a e C i u b o t a r u ! a zis ea, apoi s-a lăsat
te-ai m ă r i t a t n-ai avut n i m i c . N u m a i u n prost c a băiatul m e u
în g e n u n c h i şi şi-a lipit u r e c h e a de pieptul lui, ca să v a d ă d a c ă îi
p u t e a să te ia de nevastă, aşa g o a l ă c u m erai !
m a i b ă t e a inima. S-a ridicat şi a zis :
S u z a n a nu s-a supărat. Ea ştia că m î n i a Aristiţei nu este din
— Mort!
c a u z a ei. Aristiţei îi era frică să nu fie a d e v ă r a t ă vestea cu m o a r
A r i s t i ţ a a t r e c u t mai d e p a r t e şi iar s-a aplecat. A ascultat cu
tea p r e o t u l u i . D e - a i a o certa.
urechea la p i e p t u l altui cadavru.
— E cineva aici ? a strigat A r i s t i ţ a , d i n mijlocul staulului.
— C a r n e a le m a i e c a l d ă , d a r i n i m a e m o a r t ă . A s t a e
— Nu e n i m e n i , m a m ă ! a zis S u z a n a . M a r c u i-a luat pe toţi
C o n s t a n t i n S o l o m o n . D u m n e z e u să-1 i e r t e ! M - a c e r u t d e
care e r a u în staul şi i-a î m p u ş c a t afară, l î n g ă g r o a p a cu g u n o i !
nevastă c î n d e r a m tînără !
— Tu visezi ! a zis Aristiţa. C u m e r a să-i î m p u ş t e i a r ă să ne
Ca să n-o fure d u r e r e a , A r i s t i ţ a a strigat la S u z a n a :
î n t r e b e pe noi, j u d e c ă t o r i i ?
— V e z i şi tu d a c ă m a i e v r e u n u l viu ! Ce stai şi te sclifoseşti
S u z a n a a tăcut. C e l e d o u ă femei au ieşit în c u r t e şi au c ă u t a t
ca sfîntul Sisoe ?
c u privirile, p r i n î n t u n e r i c , t r u p u r i l e î m p u ş c a ţ i l o r .
— Nu pot, m a m ă ! a zis S u z a n a . M i - e frică !
— Nu e n i m i c în c u r t e , a zis Aristiţa. Ţ i - a m spus eu ţie că
— De ce ţi-e frică ? P u n e u r e c h e a la pieptul lor ! Stai o clipă
v i s e z i ! P o a t e că i-a-nchis în altă p a r t e , şi r e a c ţ i o n a r i i d i n sat au
fără să răsufli şi ascultă d a c ă bate i n i m a ! D a c ă nu bate, zici
scos vestea c ă i - a - m p u ş c a t !
« D u m n e z e u să-1 ierte !» şi faci cruce ; dacă bate, mai p u t e m
S u z a n a s-a d e p ă r t a t de A r i s t i ţ a şi a î n c e p u t să c e r c e t e z e cu
face şi altceva decît s e m n u l c r u c i i ! Ai înţeles ?
atenţie curtea, î m p r e j u r u l g r o p i i cu g u n o i . Ea ştia sigur că p r e o
— Am î n ţ e l e s , d a r mi-e frică ! a zis S u z a n a .
tul fusese î m p u ş c a t . Sătenii c a r e v ă z u s e r ă au povestit în tot satul
— N e p u t i n c i o a s ă m u i e r e ! a strigat Aristiţa. C u m de te-a luat
c u m cei din staul au fost scoşi în curte, u n u l cîte unul, cu m î i -
băiatul m e u de nevastă ?
nile legate la spate, şi î m p u ş c a ţ i în ceafă.
Ea era a c u m d e a s u p r a altui cadavru.
— Să m e r g e m să-1 c ă u t a m pe G o l d e n b e r g ! a zis Aristiţa.
— A s t a t r e b u i e să fie p r o c u r o r u l cel tînăr care v e n e a la p ă r i n
S u z a n a a ţipat scurt şi s-a prăbuşit pe iarbă. Aristiţa a venit la
tele K o r u g ă ! Era p r i e t e n u l d o m n u l u i T r a i a n . U n băiat c u m s e
ea, mînioasă.
cade !
— C e - a i păţit, n e p u t i n c i o a s o ? a strigat Aristiţa. Ţi-ai v ă z u t
A r i s t i ţ a a dat la o p a r t e h a i n a lui G e o r g e D a m i a n şi a tăcut.
u m b r a şi te-ai î m p i e d i c a t de ea ?
A s c u l t a inima.
C u v i n t e l e i s-au oprit î n s ă în gît şi ea n-a m a i p u t u t continua.
— D u m n e z e u să-1 ierte ! Şi el e mort. O fi avut, săracul,
L î n g ă S u z a n a , pe m a r g i n e a m o v i l e i de g u n o i , z ă c e a u alte tru
nevastă şi copii, care-1 aşteaptă a c u m acasă...
puri. A r i s t i ţ a a v ă z u t intîi t r u p u l u n u i bărbat cu c ă m a ş ă albă,
Aristiţa a uitat apoi de Suzana. Găsise trupul preotului
c h i a r la capul S u z a n e i . A l t u l , în n e g r u , era î n t i n s la cîţiva paşi.
K o r u g ă şi se aplecase asupra-i cu evlavie. A descheiat sutana la
M a i î n c o l o , ceilalţi. A r i s t i ţ a şi-a făcut cruce, ca să-şi r e c a p e t e
piept, a ascultat şi a zis ş o p t i t :
curajul.
— P ă r i n t e l e nu e m o r t , fato !
— S c o a l ă - t e , că am n e v o i e de tine ! a p o r u n c i t Aristiţa.
S u z a n a a î n c e p u t să p l î n g ă şi m a i tare, c î n d a auzit că p r e o t u l
N u - i e r a frică de m o r ţ i , d a r în clipa aceea nu voia să fie sin
nu era mort.
gură. S u z a n a s-a ridicat, t r e m u r î n d . A r i s t i ţ a a prins-o de m î n ă .
— Ce ţi-a venit, n e b u n o ? în loc să te b u c u r i , plîngi ? V i n o şi
A m î n d o u ă au c ă u t a t m o r ţ i i , p l e c î n d u - s e pe rînd d e a s u p r a fiecă
tu l î n g ă el si ascultă c u m îi bate i n i m a de frumos !
ruia. Se u i t a u cu atenţie la feţele lor, ca să-i r e c u n o a s c ă . Erau cu
S u z a n a s-a aşezat în g e n u n c h i l î n g ă preot, d a r nu şi-a p u s
194
195
O / M 25 ORA 25
196 197
ORA 25 ORA 25
198 199
ORA 25 ORA 25
200 201
ORA 25 ORA 25
202 203
ORA 25 ORA 25
d a u afară. T r e b u i e să fi făcut eu o m a r e greşeală ! » — îşi tot Stop. Sînt convins că dispariţia lui este provocata*de o răpire sau
spune M o r i t z . de un asasinat. Stop. Faceţi cercetări minuţioase în acest sens.
— U . N . R . R . A . nu-i ocroteşte decît pe cetăţenii statelor Stop. Dispariţia lui Moritz ar constitui pentru istoria Familiei
aliate ! a c o n t i n u a t d i r e c t o r u l . D u m n e a t a eşti inamicul naţiuni eroice o pierdere ireparabila. Stop. El trebuie găsit cu orice preţ.
lor aliate ! Stop. Nu aruncaţi bănuiala dezertării asupra uneia dintre cele
curajoase şi mai onorabile familii de sînge german. Stop. Nu mai
M o r i t z s-a gîndit că toţi îi spuseseră că făcuse ceva i m p o r t a n t
utilizaţi cuvîntul « dezertare » în ancheta pe care o faceţi. Stop.
p e n t r u aliaţi. D o u ă săptămîni a fost sărbătorit ca un erou pen
Soţia şi copilul lui Johann Moritz devin din oficiu protejaţii Ins
tru isprava lui. Şi a c u m afla că el — J o h a n n M o r i t z — este d u ş
titutului Naţional de Studii Rasiale. Stop. Pînă la găsirea lui
m a n u l n a ţ i u n i l o r aliate !
Johann Moritz vor primi o pensie alimentară din partea Institu
— N - a m făcut n i m i c contra n a ţ i u n i l o r aliate ! a zis M o r i t z .
tului. Stop. Poliţia locală este invitată să vegheze asupra sîgu-'
Vă jur, d o m n u l e director, că n - a m greşit cu n i m i c faţă de aliaţi !
ranţei femei şi a copilului. Stop. Ţineţi-mă la curent cu cercetă
— Nu eşti r o m â n ? a î n t r e b a t d i r e c t o r u l , cu ton sever. R o m â
rile. Stop. Orice nouă informaţie în legătură cu cazul Moritz
nii sînt d u ş m a n i i aliaţilor. D u m n e a t a eşti r o m â n , deci, în m o d
să-mi fie comunicată telegrafic la Cartierul General. Stop. Colo
a u t o m a t , eşti d u ş m a n u l n o s t r u ! U . N . R . R . A . nu dă m î n c a r e şi
nel Müller, Cartierul General al Armatei Germane. Stop.
adăpost d u ş m a n i l o r . M î i n e părăseşti c a m e r a !
J o h a n n M o r i t z a ieşit cu capul plecat. Ar fi vrut să se î n t o a r c ă — D a c ă află colonelul că am arestat-o pe nevasta lui M o r i t z ,
î n a p o i la c o m p a n i e . D a r a r m a îi fusese sfărîmată în p ă d u r e şi în 24 de ore ne p o m e n i m transferaţi disciplinar pe front ! a zis
uniforma arsă de francezi. F ă r ă ele nu se mai p u t e a d u c e la ş e f u l p o l i ţ i e i m i l i t a r e , u n c ă p i t a n . A r f i b i n e s-o r u g ă m p e
c o m p a n i e . « U n d e să mă d u c ? » — s-a î n t r e b a t el. femeie să nu-i c o m u n i c e că a stat arestată.
— Şi cu a n c h e t a ce f a c e m ? a î n t r e b a t l o c o t e n e n t u l c a r e
c o n d u c e a poliţia judiciară.
— î n c h i d e m dosarul imediat. Cu C a r t i e r u l General nu e bine
să ne j u c ă m ! a zis căpitanul. Este însă o m a r e prostie să se
104 c r e a d ă c ă a i c i n u e c a z d e d e z e r t a r e . O a m e n i i s u p e r i o r i fac
uneori prostii mai mari decît oamenii de rînd. C o l o n e l u l M ü l l e r
e un savant. I-am citit cîteva articole prin reviste. A publicat şi
cărţi. D a r e p r e a credul. C u m poate să nu vadă că M o r i t z a
D u p ă d e z e r t a r e a lui J o h a n n M o r i t z , H i l d a a fost arestată. La
dezertat ?
poliţie, ea a d e c l a r a t că nu ştie n i m i c . A treia zi a fost arestată şi
m a m a H i l d e i . A m î n d o u ă au fost i n t e r o g a t e , b ă t u t e ; poliţiştii H i l d a a fost c o n d u s ă acasă cu maşina căpitanului.
n-au p u t u t însă să afle nimic de la ele. La p e r c h e z i ţ i e , s-au găsit — C î n d ai nevoie de maşină, să-mi dai telefon ! a zis şeful
scrisorile colonelului M ü l l e r . poliţiei. Mercedes-ul meu îţi stă la dispoziţie. O r i c e d o r i n ţ e mai
— El este prietenul lui J o h a n n ! a zis H i l d a . C o l o n e l u l M ü l l e r ai, te rog să să mi le c o m u n i c i mie. C o l o n e l u l u i M ü l l e r să nu-i
ne-a trimis l u n a r cîte d o u ă sute de mărci. La C r ă c i u n , la Paşti şi scrii că ai fost arestată ! A fost n u m a i de formă !
la zilele noastre de naştere, ne t r i m i t e a a l i m e n t e şi ţigări ! — B ă r b a t u l m e u deci n-a d e z e r t a t ? a î n t r e b a t H i l d a . E trimis
Poliţia m i l i t a r ă 1-a informat pe colonel despre d e z e r t a r e a lui î n t r - o misii ne specială ?
M o r i t z , sperînd să capete de la el v r e o informaţie. D u p ă d o u ă — Nu poi d e z v ă l u i totul, a zis poliţistul. D a r soţul d u m i t a l e
zile a venit o t e l e g r a m ă l u n g ă de o p a g i n ă , de la C a r t i e r u l G e n e n-a dezertat. M a i departe e secret !
ral. C o l o n e l u l M ü l l e r scria poliţiei : H i l d a s-a î m b u j o r a t de plăcere. Din z i u a aceea, viaţa i se
Timp de 400 de ani, în istoria Familiei eroice, din care face părea o poveste din O mie şi una de nopţi. Era convinsă că băr
parte Moritz Johann, nu s-a înregistrat nici un caz de dezertare. batul ei fusese trimis într-o m i s i u n e specială de M a r e l e C a r t i e r
Stop. Este cu desăvîrşire exclus ca Johann Moritz să fi dezertat. General. « Altfel n u - m i p u n e a poliţia m a ş i n a la d i s p o z i ţ i e ! » —
204 205
ORA 25 ORA 25
şi-a spus ea. R ă m î n e a ceasuri î n t r e g i la fereastră şi şi-1 î n c h i p u i a N o u l venit era înalt, un adevărat uriaş. A deschis uşa de la
pe J o h a n n M o r i t z în tot felul de situaţii riscante şi pline de m i s Wohnzimmer1 ca şi c u m ar fi fost la el acasă şi a intrat. Pe u r m ă
ter, ca în filme. « Şi m i e n-a vrut să-mi spună nimic... Mă consi a î n c e p u t să se d e z b r a c e , cu uşa deschisă. H i l d a aştepta în p r a g
d e r ă inferioară. Mă voi t r u d i î n s ă zi şi n o a p t e , ca să fiu la înălţi ca el să p o r u n c e a s c ă , d a r u r i a ş u l se d e z b r ă c a fără să se uite la ea.
m e a lui ! » H i l d a şi-a sărutat copilul, zicînd : C î n d şi-a scos chipiul, H i l d a a v ă z u t că avea părul alb argintiu.
— Sînt fericită c u m n-am fost n i c i o d a t ă în viaţa m e a ! N u m a i La t u n i c ă p u r t a g r a d e l e de locotenent. « E rezervist » — şi-a zis
soţia lui J o h a n n M o r i t z p o a t e c u n o a ş t e fericirea de a fi soţie de ea. De cîteva ori, uriaşul a î n t o r s capul spre H i l d a ; d a r privirile
erou ! lui treceau prin ea, fără s-o vadă.
H i l d a a î n c e p u i să vorbească. I-a spus tot ce i-a venit în
m i n t e . El n-a răspuns n i m i c şi nu s-a uitat la ea nici a c u m . A b i a
d u p ă ce şi-a scos tunica, a cerut să i se a d u c ă apă şi un lighean.
H i l d a ar fi vrut să-1 invite să se spele în baie. C a s a lor are o baie
105 frumoasă. Dar, fiindcă el a cerut un lighean, ea n-a î n d r ă z n i t
să-1 c o n t r a z i c ă .
U m p l î n d cana cu apă, H i l d a s-a uitat din n o u la a u t o m o b i l u l
— Eu nu cred că r ă z b o i u l e p i e r d u t ! a zis H i l d a . L u m e a din din faţa porţii. Era prăfuit, ca şi m a n t a u a uriaşului. C î n d a intrat
oraş a fugit în p ă d u r i sau la ţară. T o ţ i vecinii au plecat. S p u n că ea cu l i g h e a n u l , el era n u m a i în cămaşă.
ruşii sînt la 10 k i l o m e t r i . D a r eu nu cred. A s t a e p r o p a g a n d a — A d u - m i o o g l i n d ă ! a zis el.
d u ş m a n u l u i , ca să p r o v o a c e p a n i c ă ! Eu r ă m î n aici. Eu ştiu că Era a c u m cufundat în g î n d u r i . P ă r e a obosit. H i l d a s-a gîndit
G e r m a n i a va cîştiga r ă z b o i u l ! că p o a t e v r e a să d o a r m ă . Ea i-ar face p a t u l în d o r m i t o r cu
— A d u - m i un lighean cu apă de spălat ! a o r d o n a t ofiţerul cu plăcere şi l-ar lăsa să se odihnească.
care v o r b e a H i l d a . î n u l t i m i l e zile trecuseră prin sate m u l t e c o l o a n e m i l i t a r e .
El şi-a scos m a n t a u a de piele şi a agăţat-o în cuier. G e a m a n Soldaţi şi ofiţeri i-au bătut la p o a r t ă şi i-au cerut a d ă p o s t p e n t r u
tanul îi e r a pe un scaun. Şi-a d e z b r ă c a t şi tunica şi a pus-o pe o noapte, apă de spălat sau n u m a i să le î n c ă l z e a s c ă conservele.
s p e t e a z a s c a u n u l u i , r ă m î n î n d î n pulover. Ea a făcut mereu tot ce-i stătea în p u t i n ţ ă pentru soldaţi. Se
H i l d a îi u r m ă r e a fiecare m i ş c a r e . S-ar fi p u t u t uita la el ore în g î n d e a la b ă r b a t u l ei. J o h a n n era în m i s i u n e specială, şi ea v o i a
şir, să-1 v a d ă c u m îşi s c o a t e m a n t a u a de piele şi o agaţă în cuier, să fie la î n ă l ţ i m e , servind şi ea patria.
şi c u m îşi descheie nasturii de la tunică. C e l o r l a l ţ i le făcuse p a t u l în Wohnzimmer. Pe uriaş îl va lăsa
— A d u - m i şi apă caldă p e n t r u b ă r b i e r i t ! a m a i cerut ofiţerul, să d o a r m ă în d o r m i t o r , şi se va c u l c a ea în Wohnzimmer. H i l d a
î n t o r c î n d u - s e cu spatele şi d e s c h i z î n d g e a m a n t a n u l . s-a gîndit că p o a t e el se va culca nu în patul lui J o h a n n , ci î n t r -
H i l d a a ieşit din c a m e r ă , lăsînd uşa deschisă. Prin fereastra ai ei. G î n d u l acesta i-a î m b u j o r a t obrajii.
bucătăriei a privit a u t o m o b i l u l militar oprit în d r e p t u l porţii. H i l d a a luat o g l i n d a de bărbierit a lui J o h a n n şi i-a dus-o
Cu el venise ofiţerul. H i l d a s-a uitat la ceas. Nu e r a nici un sfert uriaşului. El se p l i m b a p r i n cameră, cu c ă m a ş a d e s c h e i a t ă la gît.
de oră de cînd venise. « Şi p a r c ă l-aş c u n o a ş t e de ani de zile » — I-a luat o g l i n d a din m î n ă şi c ă u t a t un loc u n d e s-o a g a t e , d a r
s-a gîndit ea. n-a găsit. Era foarte înalt, şi, d a c ă ar fi aşezat o g l i n d a pe m a s ă ,
Ofiţerul bătuse la uşă. H i l d a era singură. I-a deschis. El i-a ar fi trebuit să se aplece prea m u l t , ca să se v a d ă în ea. F ă r ă să
spus cu v o c e p o r u n c i t o a r e , aşa c u m le v o r b e a soldaţilor, că v r e a s p u n ă nici un cuvînt, el i-a pus-o H i l d e i în mîini şi a î n c e p u t să
să se spele şi să-şi s c h i m b e hainele. F ă r ă să mai aştepte răspun se săpunească.
sul, a intrat în casă, t r e c î n d pe l î n g ă ea şi l ă s î n d - o în prag. Ea a — M a i sus ! a o r d o n a t el.
simţit m i r o s u l m a n t a l e i de piele, amestecat cu m i r o s de vînt, de
praf de r ă z b o i . Şi a venit d u p ă el, parcă ameţită. 1
C a m e r ă de zi. (germ.)
206 207
ORA 25 ORA 25
F a ţ a lui era t ă b ă c i t ă de soare şi de vînt. Pe obraji îi crescuse o H i l d a s-a oprit în prag, u i m i t ă . U r i a ş u l i-a z î m b i t . Z î m b e a
barbă blondă-roşcată. Ea ţinea o g l i n d a în d r e p t u l gurii. A ridi p e n t r u p r i m a oară. în c a m e r ă nu mai mirosea a vînt, a r ă z b o i şi
cat-o mai sus, p î n ă în d r e p t u l frunţii. C î n d el se apropia de a piele, ci a flori.
oglindă, îi simţea respiraţia. M î i n i l e îi t r e m u r a u , dar strîngea — V r e a u să ştiu d a c ă eşti o a d e v ă r a t ă femeie g e r m a n ă ! a zis
o g l i n d a şi se silea să o ţină nemişcată. el. V r e a u să-ţi cer nu serviciu pe care nu mi-1 p o a t e face decît o
— P u ţ i n mai sus ! a zis el, cu aceeaşi v o c e aspră. femeie g e r m a n ă !
H i l d a a ridicat o g l i n d a d e a s u p r a frunţii. B r a ţ e l e î n c e p e a u să o — Sînt ! a r ă s p u n s ea. Şi nu n u m a i că sînt o a d e v ă r a t ă ger
d o a r ă , d a r ei îi plăcea. Ar fi vrut să s p u n ă ceva, dar a c u m se m a n ă , d a r b ă r b a t u l m e u este trimis de Marele...
a u z e a z g o m o t u l lamei de ras, care tăia barba m o a l e şi învelită în H i l d a voise sâ-i p o v e s t e a s c ă uriaşului secretul cu p l e c a r e a lui
clăbuci de săpun a uriaşului. H i l d a a î n c h i s ochii şi a ascultat J o h a n n , d a r a tăcut brusc. Pe masă se aflau a c u m fotografiile
sunetul hîrşîit al l a m e i . N ă r i l e i se d i l a t a s e r ă şi sorbeau parfu î n r ă m a t e a d o u ă femei frumoase. H i l d a s-a uitat la ele. Şi n-a
mul săpunului. Era nu n u m a i un m i r o s de săpun, ci şi unul de mai avut curajul să p o v e s t e a s c ă secretul pe care nu-1 spusese
bărbăţie, de r ă z b o i şi de d r u m lung. A ş a c u m m i r o s e a şi m a n p î n ă atunci n i m ă n u i , d a r pe care i l-ar d e z v ă l u i t cu plăcere uria
t a u a lui de piele. El nu observă că ea se clatină. E atent să nu se şului. A c u m , v ă z î n d fotografiile femeilor, îi părea rău că fusese
taie. gata să se destăinuiască.
D u p ă ce a t e r m i n a t , el şi-a frecat mîinile cu săpun în lighea — A c e s t e a sînt soţia şi fiica mea, a zis el. A m î n d o u ă sînt
nul alb. m o a r t e . Le-am iubit m u l t , d a r m-au înşelat în d r a g o s t e a mea. Şi
— R i d i c ă - m i m î n e c a de la c ă m a ş ă ! i-a zis. soţia, şi fiica m-au înşelat ! Soţia m e a e în m o r m î n t . F i i c a m e a e
H i l d a i-a suflecat mîneca. îi era frică să nu-i atingă pielea. p e l u m e . S-a m ă r i t a t c o u n d e r b e d e u . D i n c a u z a a s t a e s t e
D a r m î n a ei s-a atins de a lui. A t u n c i s-a c u t r e m u r a t . M i r o s u l de moartă pentru mine !
p ă d u r e şi de vînt pe care îl adusese uriaşul u m p l u s e t o a t ă casa. H i l d a s-a uitat din n o u la fotografii : « Eu nu l-aş fi înşelat
H i l d a îl simţea c u m se i m p r e g n e a z ă în m o b i l e , în covoare, în n i c i o d a t ă ! » — s-a gîndit ea.
pereţi, şi ştia că el nu va mai ieşi niciodată. îi intrase în rochie, A l ă t u r i de cele ale femeilor, era fotografia în r a m ă de piele a
în pori, în păr, în c ă m a ş ă ; n-o să-1 mai p o a t ă scoate toată viaţa, Fiihrer-ulm.
oricît s-ar spăla. — A c u m şi Fuhrer-u\ e m o r t ! a c o n t i n u a t el. G e r m a n i a nu
— A c u m v r e a u să r ă m î n singur, a zis uriaşul. mai există ! Eu n-am trăit decît pentru ei. C î n d e r a m tînăr, îmi
C î n d H i l d a s-a î n t o r s să î n c h i d ă uşa, 1-a v ă z u t gol p î n ă la p l ă c e a u şi c a i i ; d a r asta e r a o d r a g o s t e de tinereţe ! T o a t e idea
brîu. El îşi scotea c ă m a ş a , t r ă g î n d - o peste cap. I se v e d e a n u m a i lurile m e l e au murit s u b ochii mei, unul d u p ă altul : soţia, fiica,
pieptul. H i l d a , care era infirmieră, v ă z u s e sute, poate mii, de Fuhrer-ul şi patria ! A c u m a venit r î n d u l meu. î n t r - o j u m ă t a t e
bărbaţi g o i ; î n s ă n i c i o d a t ă u n piept c a a l uriaşului. de o r ă , ruşii v o r fi aici. P î n ă la sosirea lor, aş vrea să î n d e p l i n e s c
H i l d a s-a d u s în b u c ă t ă r i e şi s-a uitat iar afară, la maşină. u l t i m a î n d a t o r i r e a vieţii m e l e !
C o p i l u l d o r m e a . Ea s-a î n t r e b a t dacă uriaşul va pleca i m e d i a t H i l d e i i-au dat lacrămile. Ea c r e z u s e că uriaşul va d o r m i la
sau va sta să se o d i h n e a s c ă . Ar fi vrut să-i p r e g ă t e a s c ă de m î n - ea, în d o r m i t o r u l ei. C r e z u s e că el îi va spune că îi e foame, şi ea
care. A c u m era atentă, ca să p o a t ă r ă s p u n d e î n d a t ă ce el o va îi va da si m ă n î n c e . Şi pe u r m ă 1-a v ă z u t î m b r ă c a t în u n i f o r m a
chema. de p a r a d ă !
— Ruşii sînt la trei k i l o m e t r i ! a zis o vecină, trecînd pe sub — Am să fac t o t c e - m i v e ţ i c e r e ! V r e ţ i să p l e c a ţ i î n t î i
fereastra ei. Tu r ă m î i aici ? u n d e v a -? a zis t a , p r i v i n d u - i uniforma.
— Rămîn ! a răspuns Hilda. — Nu plec n i c ă i e r i ! a r ă s p u n s el. A c e s t a este u l t i m u l d r u m al
A p o i s-a î n t r e b a t de ce nu o c h e a m ă uriaşul. Nu mai avea vieţii m e l e p ă m î n t e ş t i !
r ă b d a r e să aştepte. A bătut la uşă şi a intrat. El îşi pusese uni U r i a ş u l a c u m rîdea.
forma de p a r a d ă ; avea pieptul plin de decoraţii. — C r e d e a i că plec undeva, fiindcă m-am bărbierit, m-am
208 209
ORA 25 ORA 25
210 211
ORA 25 ORA 25
apoi a intrat. U r i a ş u l z ă c e a în mijlocul c a m e r e i , pe foaia de cort, se p o a t e să fug fără să-mi ţin cuvîntul ! J o h a n n este un erou :
cu faţa în sus. « C u m de n-am auzit d e t u n ă t u r a a r m e i ? » — s-a n-am d r e p t u l să mă port ca o laşă !»
întrebat ea. H i l d a a d e ş u r u b a t d o p u l de la bidon şi a vărsat b e n z i n a peste
T r u p u l lui era drept. P a r c ă ar fi murit în p o z i ţ i a în care salu foaia de cort. A c u m băteau în uşă cu patul armei. Ea a deschis şi
tase fotografia Fuhrer-ulm. A v e a chipiul pe cap. F a ţ a îi acope al d o i l e a bidon. Nu 1-a vărsat însă decît pe j u m ă t a t e : îi era
rită de o culoare vînătă, ca o p u d r ă de cenuşă. O b r a z u l drept, t e a m ă că ruşii sparg uşa şi se grăbea. A luat copilul în braţe şi
gura şi nasul îi erau p ă t a t e de singe. Nu mult. D o a r cîteva dîre. s-a d u s c ă t r e fereastră. « D u p ă ce sar în gradină, a r u n c bricheta
H i l d a a ridicat revolverul de lingă şoldul uriaşului şi 1-a pus aprinsă pe fereastră. El o să a r d ă şi eu îmi ţin cuvîntul !»
în tocul de piele de la c e n t u r ă . A î n c h i s b u t o n u l tocului. Nu se în c a m e r ă m i r o s e a tare a benzină. C o p i l u l a î n c e p u t să
g î n d e a decît că el se î m p u ş c a s e , fără ca ea să a u d ă d e t u n ă t u r a . tuşească. H i l d a s-a grăbit şi mai mult. C î n d ea păşea pe perva
H i l d a a î n t o r s m a r g i n i l e foii de cort şi a acoperit trupul î n t i n s z u l ferestrei, ruşii i z b e a u cu umerii in uşă. D a r uşa rezista. De la
pe jos. î n a i n t e de a-i înveli faţa, 1-a mai privit o dată. « P a r c ă p r a g u l ferestrei p î n ă la r ă s a d u r i l e de flori, î n ă l ţ i m e a era mică, o
nici n-aş fi l î n g ă un m o r t » — şi-a zis ea. « Nu mi-e frică de p u t e a sări. La fereastră au apărut, tocmai atunci, trei caschete
moarte. N i c i n-o văd, chiar cînd sînt l î n g ă ea. P o a t e fiindcă am ruseşti.
v ă z u t la spital atîţia o a m e n i murind... » în g r ă d i n ă , se v e d e a u alţi soldaţi. Pe fereastră nu mai putea
I-a acoperit u r i a ş u l u i faţa, fără să-1 atingă. A c u m , el era la fel fugi. H i l d a a privit spre uşă. C o p i l u l se îneca de m i r o s u l de ben
cu toţi morţii pe care-i v ă z u s e ea. V i u , uriaşul nu era la fel cu zină şi plîngea. Ea s-a hotărît să sară pe fereastră şi să fugă prin
toţi bărbaţii. D a r H i l d a abia îşi mai a m i n t e ş t e de timpul cînd el tre soldaţii ruşi, cu orice risc. în clipa aceea, o m î n ă întinsă să-i
era viu, se bărbierea şi se î m b r ă c a în uniforma de paradă... apuce piciorul a atins-o. H i l d a a ţipat şi a vrut să se apere. în
A t u n c i , ea t r e m u r a l î n g ă el cu toată carnea din trup. D a r asta se m î n ă nu avea decît bricheta. F ă r ă să se gîndească, ea a apăsat pe
petrecuse, parcă, cu zeci de ani în urmă... A p r o a p e că uitase. b r i c h e t ă , c u m apeşi pe trăgaciul revolverului cînd îţi este viaţa
în p e r i c o l .
Afară h u r u i a u c a m i o a n e l e şi tancurile ruseşti. H i l d e i i s-a
făcut teamă. A vrut să-şi ia copilul şi să fugă prin fundul grădi O fracţiune de s e c u n d ă , a fost lumină. Pe u r m ă s-a făcut
nii, în p ă d u r e , d a r şi-a a d u s a m i n t e de p r o m i s i u n e a făcută uria î n t u n e r i c . Un î n t u n e r i c mai a d î n c şi mai negru decît n o a p t e a . Şi
şului. « î m i pare rău că i-am făgăduit să-1 ard » — şi-a zis ea. n-a m a i fost l u m i n ă niciodată.
C a d a v r u l nu p u t e a fi scos în g r ă d i n ă . D a c ă ar fi făcut-o, o H i l d a M o r i t z a m u r i t mistuită de aceleaşi flăcări care au ars
vedeau soldaţii ruşi care treceau prin faţa porţii. « T r e b u i e să trupul u r i a ş al lui I o r g u Iordan, î m p r e u n ă cu F r a n z , copilul ei şi
aştept p î n ă diseară. D u p ă ce se î n t u n e c ă , îl scot în curte şi îi dau al lui J o h a n n M o r i t z . Şi tot acelaşi foc a ars pînă la temelie casa,
foc. Pe u r m ă , fug cu copilul !» cu tot ce era în ea şi cu fotografiile S u z a n e i , p r i m a soţie a lui
J o h a n n M o r i t z , şi a m a m e i ei. B e n z i n a a d u s ă de uriaş a ars cu
H i l d a a r ă m a s l î n g ă m o r t , fără a se mai gîndi la nimic. D a r
flăcări î n a l t e p î n ă la cer.
şi-a zis că, dacă e găsită cu m o r t u l în casă, va fi arestată. A a d u s
copilul din c a m e r a vecină şi s-a aşezat cu el în braţe pe un
scaun, lîngă mort. « T r e b u i e să-mi ţin cuvîntul dat unui ostaş
care a murit ! » Apoi a î n c u i a t uşa, hotărîtă să aştepte pînă cînd
se întunecă. M a i erau cel m u l t d o u ă ore pînă seara.
H i l d a nu avea ceas şi şi-a a m i n t i t că uriaşul p u r t a la m î n ă un 107
ceas mare. A dat foaia de cort la o parte şi s-a uitat la ceasul
m o r t u l u i , ca să v a d ă cît mai are de aşteptat.
In clipa aceea s-au auzit bătăi în uşă. Ea a strîns copilul în T r a i a n K o r u g ă şi E l e o n o r a W e s t şedeau unul l î n g ă altul în
braţe şi n-a răspuns. Pe u r m ă a auzit cuvinte ruseşti. Şi iar faţa m a i o r u l u i B r o w n , g u v e r n a t o r u l a m e r i c a n a l oraşului W e i -
bătăi ! H i l d a a deschis fereastra care d ă d e a spre g r ă d i n ă . « Nu mar.
212 213
ORA 25 ORA 25
214 215
ORA 25 ORA 25
216 217
ORA 25 ORA 25
ea închisă, în clipa aceea, î n t r - o celulă la fel cu a lui, şi-şi p i e r d u — D e g e a b a î m i spui m i e ! D e g e a b a baţi în uşă ! D o m n u l ser
calmul. La d e s p ă r ţ i r e , T r a i a n voise s-o î m b ă r b ă t e z e , să-i spună gent v i n e abia luni !
u n c u v î n t d e d r a g o s t e . G a r d i a n u l 1-a s m u c i t d e u m ă r ş i i - a G a r d i a n u l a închis uşa.
interzis să se a p r o p i e de ea. N o r a s-a î n t o r s r u g ă t o a r e spre gar — A n u n ţ ă pe cine vrei, sau nu a n u n ţ a pe n i m e n i ! P î n ă cînd
d i a n ; el a î m b r î n c i t - o , î m p i n g î n d - o d u p ă colţul c o r i d o r u l u i . nu stau de v o r b ă cu d i r e c t o r u l închisorii, ca să-mi spună m o t i
A ş a a fost m o m e n t u l despărţirii, pe culoarele închisorii. vul arestării, nu mă ating nici de apă, nici de m î n c a r e ! Este sin
« P r e s u p u n că mă confundă cu cine ştie ce criminal care are gurul m e u mijloc de protest, şi am să fac uz de el !
acelaşi n u m e sau s e a m ă n ă cu m i n e , şi de aceea m - a u arestat » — — Declari greva foamei ? a î n t r e b a t g a r d i a n u l .
şi-a zis T r a i a n . « D a r de ce au arestat-o pe N o r a ? » T r a i a n — Şi g r e v a setei !
K o r u g ă a î n c e p u t să bată cu p u m n i i în uşă, ca să v i n ă g a r d i a n u l . G a r d i a n u l a r ă m a s o clipă în prag, cu cheile în mînă. L-a pri
« R u ş i i , mă a ş t e p t a m să mă a r e s t e z e ! » — şi-a zis el în conti vit pe T r a i a n cu milă şi a închis uşa, z i c î n d :
n u a r e . « La ruşi, lipsa de b ă t ă t u r i în p a l m e este un m o t i v de — Păcat de d u m n e a t a ! Eşti î n c ă tînăr !
arestare. Şi, chiar d a c ă ei m-ar fi arestat fără să-mi c o n t r o l e z e A p o i a învîrtit cheia în broască de d o u ă ori.
p a l m e l e , tot n-aş fi fost surprins : de la ruşi m - a ş fi aşteptat la
orice ! Am alergat pe jos d o u ă sute de k i l o m e t r i , ca să scap de o
societate în care lipsa de motiv constituie un m o t i v de arestare,
de d e p o r t a r e sau de î m p u ş c a r e ! »
î l a u r e a u p u m n i i , d a r c o n t i n u a s ă b a t ă î n uşa celulei. A c u m 110
î n s ă nu m a i b ă t e a ca să c h e m e g a r d i a n u l , ci ca să se pedepsească
pe sine, p e n t r u p r o s t i a de a fi fugit d o u ă sute de k i l o m e t r i în
z a d a r , t î r î n d - o pe N o r a d u p ă el, cu p i c i o a r e l e umflate, cu tăl N o r a W e s t a lovit cu p u m n i i în uşă a p r o a p e o j u m ă t a t e de
pile r ă n i t e şi î n s î n g e r a t e . oră. Un g a r d i a n a venit.
« N e m ţ i i , m-aş fi aşteptat s-o a r e s t e z e pe N o r a » — g î n d e a el D a r nu a deschis : s-a uitat în celulă prin vizor.
m a i d e p a r t e — « fiindcă sînt n a z i ş t i şi antisemiţi... » — D a c ă m a i baţi în uşă, vei fi p e d e p s i t ă ! a zis el. P r i z o n i e r i i
— Ce vrei ? a î n t r e b a t g a r d i a n u l , a p ă r î n d în p r a g u l uşii. n-au voie să bată în uşa c e l u l e i !
— V r e a u să v o r b e s c i m e d i a t cu d i r e c t o r u l închisorii ! a spus G a r d i a n u l s-a dus. N o r a s-a î n t i n s pe pat, d a r d u p ă o clipă a
T r a i a n . Eu şi soţia m e a am fost arestaţi din greşeală ! sărit_brusc în picioare. « P r o b a b i l că sint p ă d u c h i ! » — s-a gîn-
— Ştiu ! C î n d ajungeţi aici, toţi aţi fost arestaţi din greşeală ! dit. îi era frică. Ar fi vrut să bată în uşă şi să ceară altă p ă t u r ă
a răspuns g a r d i a n u l , ironic. sau m ă c a r să î n t r e b e d a c ă nu sînt p ă d u c h i . î n s ă a c u m ştia că nu
— N u - ţ i p e r m i t să fii ironic ! Te a n u n ţ că v r e a u să vorbesc are voie să bată în uşă şi a c o n t i n u a t să se p l i m b e prin celulă.
i m e d i a t cu d i r e c t o r u l ! în a d î n c u l sufletului, se simţea v i n o v a t ă ; ştia că e arestată pe
— Nu există aici nici un d i r e c t o r ! D u m n e a t a eşti arestat de drept. D u p ă ce falsificase acte de origine etnică şi d u p ă ce
americani. N o i n u facem decît a d m i n i s t r a ţ i e . N i c i n u avem voie plătise să fie furate acte din arhive, n o p ţ i de-a r î n d u l s-a g î n d i t
să v o r b i m cu a r e s t a ţ i i : s î n t e m şi n o i tot un fel de arestaţi ! la î n c h i s o a r e . în fiecare zi se aştepta să v i n ă poliţia. Ştia că o să
— V r e a u să vorbesc cu a m e r i c a n i i ! fie d e s c o p e r i t ă şi arestată. C ă l ă t o r i n d prin G e r m a n i a , t r e m u r a la
— D o m n u l sergent nu v i n e decît o d a t ă pe s ă p t ă m î n ă ! a zis v e d e r e a oricărui poliţist : actele ei erau false. U l t i m i i ani ai vieţii
gardianul. N u m a i lunea ! nu i-au fost decît o aşteptare c h i n u i t o a r e a ceasului cînd avea să
T r a i a n şi-a a d u s a m i n t e că era luni. fie arestată. « A c e s t ceas a venit » — şi-a zis. « A c u m m-au d e s
— Vrei să spui că t r e b u i e să aştept p î n ă lunea viitoare ? a coperit că sînt evreică. A c u m nu mă m a i pot salva ! « T r u p u l îi
î n t r e b a t el. C r e z i că soţia m e a are să stea o s ă p t ă m î n ă în î n c h i t r e m u r a de spaimă. « E absurd să cred că a m e r i c a n i i m-au a r e s
soare ? tat fiindcă am a s c u n s originea m e a semită şi am falsificat acte în
218 219
ORA 25
ORA 25
R o m â n i a . S i m t însă c ă d e asta m - a u arestat. N u m a i din c a u z a
şedea pe vine, a avut o senzaţie de eliberare, de v o l u p t a t e , c u m
asta ! Nu e l o g i c , d a r nu p o a t e fi altfel. V i n a e a m e a ! Şi a c u m
n i c i o d a t ă în v i a ţ a ei nu simţise. Fiecare muşchi, fiecare por, fie
voi fi pedepsită crunt, pe drept ! »
care fibră a t r u p u l u i ei se d e s t i n d e a u . S e n z a ţ i a aceasta era m a i
E l e o n o r e i i se făcuse frig. L e n j e r i a de c o r p , s p u m o a s ă şi
p u t e r n i c ă decît orice plăcere : era v o l u p t a t e pînă în străfunduri.
u ş o a r ă c u m sînt clăbucii de săpun, r o c h i a subţire ca voalul nu o
D a r era î n c ă m a i m u l t : e x t a z . S i m ţ e a c u m se d e s p r i n d e de tot
p u t e a u a p ă r a de u m e z e a l a rece a z i d u r i l o r de piatră. S e n z a ţ i a de
ce e p ă m î n t e a n . Plutea.
u m e d şi de rece îi pătrunsese p î n ă la piele şi d i n c o l o de piele, în
C l i p a aceasta de totală detaşare, de e x t a z absolut, p ă r e a nes-
oase. O s i m ţ e a în a d î n c u l t r u p u l u i . N i c i o d a t ă p î n ă atunci nu îi
fîrşită, nesfîrşită... Ieşise din t i m p . T o t corpul ei se elibera. N o r a
fusese frig la rinichi. N i c i nu ştia exact, din p u n c t de v e d e r e
W e s t avea senzaţia că u r i n e a z ă de ore întregi, fără î n c e t a r e .
a n a t o m i c , u n d e şi c u m sînt rinichii. Ei îi î n g h e ţ a u . Şi nu n u m a i
C î n d o c h i i au privit c i m e n t u l u m e d d i n jur, a cuprins-,o
ei, ci toate m ă r u n t a i e l e .
spaima. S-a ridicat şi a fugit î n t r - u n colţ al celulei. C ă u t a să se
S-a învelit cu r o c h i a peste g e n u n c h i , d a r asta nu-i folosea ; în
ascundă. Era m o m e n t u l cel mai d r a m a t i c al vieţii ei. C i m e n t u l
pat, îi era t e a m ă să se aşeze. F r i g u l c i m e n t u l u i din celulă îi
celulei era ud. U r i n a se î n t i n d e a sub pat, sub m a s ă , p î n ă la
pătrunsese, p r i n p i n g e l e l e subţiri, p î n ă la g e n u n c h i şi m a i sus de
picioarele ei.
g e n u n c h i , în tot trupul. Dinţii îi clănţăneau. Afară era cald. D a r
Ştia că făcuse ceva n e p e r m i s ; ştia că va fi pedepsită crunt.
asta nu avea nici o i m p o r t a n ţ ă , de v r e m e ce ea d î r d î i a ca în toiul
V o c e a spartă a g a r d i a n u l u i îi revenea a m e n i n ţ ă t o r în u r e c h i :
iernii.
« Vei fi pedepsită !... »
Ca să se î n c ă l z e a s c ă , E l e o n o r a W e s t s-a aşezat pe vine, în
E l e o n o r a W e s t ar fi vrut să-şi sfîşie r o c h i a de pe ea, ca să
mijlocul celulei. în clipa asta a simţit că t r e b u i e să se d u c ă la
usuce pe jos, d a r nu era cu p u t i n ţ ă : pe jos se afla p r e a m u l t
toaletă. T r e b u i a să se d u c ă u r g e n t . B ă ş i c a u d u l u i îi era ca stră
lichid, ca să p o a t ă fi uscat cu r o c h i a ei de voal şi cu lenjeria ei
p u n s ă de ace, şi ea nu m a i p u t e a să-şi î n c o r d e z e muşchii. Eleo
p u ţ i n ă , subţire şi v a p o r o a s ă . Şi cineva îi striga m e r e u : « Vei fi
n o r a şi-a a d u s a m i n t e din r o m a n e că în î n c h i s o r i există căldări,
p e d e p s i t ă ! Vei fi p e d e p s i t ă !... »
în loc de toalete. D a r în celula ei nu e r a u decît patul, m ă s u ţ a ,
fereastra cu gratii. Şi uşa. N o r a s-a î n d r e p t a t spre uşă şi a ridicat D î n d u - ş i s e a m a că nu se va p u t e a a s c u n d e , că fapta ei va fi
p u m n u l să bată. « T r e b u i e să-mi dea voie să mă duc la d e s c o p e r i t ă şi că orice tentativă de a se sustrage pedepsei este
t o a l e t ă ! » — şi-a zis ea. inutilă, E l e o n o r a şi-a a c o p e r i t ochii cu p u m n i i ei mici, d i n care
nu-şi scosese î n c ă m ă n u ş i l e croşetate şi străvezii ca p î n z a de
D a r în aceeaşi clipă i-au venit în m i n t e cuvintele aspre ale
păianjen, şi a î n c e p u t să p l î n g ă cu disperare...
g a r d i a n u l u i n e a m ţ : « D a c ă m a i baţi în uşă, vei fi p e d e p s i t ă ! »
Şi a lăsat p u m n u l să-i cadă : îi era frică să m a i bată.
« Sînt v i n o v a t ă că am bătut în uşă c î n d nu t r e b u i a » — şi-a zis
ea şi a î n c e p u t să se p l i m b e din n o u . S-a oprit cu p u m n i i ridicaţi
în faţa uşii. D a r nici a c u m n-a avut curaj să bată. « D a c ă mai
baţi, vei fi p e d e p s i t ă ! » în v r e m e ce aceste cuvinte îi s u n a u în 111
u r e c h i , t r u p u l ei a fost s t r ă b ă t u t , ca un c u r e n t e l e c t r i c , de
spaimă. M u ş c h i i nu s-au m a i supus voinţei ei. A simţit c u m chi
loţii subţiri şi scurţi se u d ă , c u m i se u d ă portjartierul, r o c h i a , şi — Este e x t r e m de regretabil ce vi s-a î n t î m p l a t ! a zis sergen
c u m u m e z e a l a i se p r e l i n g e , caldă, pe pulpe, pe ciorapi şi pe tul G o l d s m i t h , c o m a n d a n t u l î n c h i s o r i i . E u , p e r s o n a l , v ă c e r
pantofi. scuze ! î m i pare r ă u că n-am aflat m a i curînd de cazul d u m n e a
voastră.
N o r a W e s t a m a i făcut un efort să se reţină. D a r m u ş c h i i ,
De la arestarea lui T r a i a n K o r u g ă şi a Eleonorei W e s t trecuse
carnea şi trupul î n t r e g p a r c ă nu mai erau ale ei. S-a aplecat pe
o săptămînă. A c u m T r a i a n stătea î n t i n s pe pat : nu se m a i p u t e a
vine. în t i m p ce chiloţii îi d e v e n e a u din ce în ce m a i calzi iar ea
mişca. De şapte zile nu se atinsese nici de apă, nici de pîine.
220
221
ORA 25 ORA 25
Sergentul G o l d s m i t h le adusese cu maşina lui lucrurile şi G o l d s m i t h nu a venit nici a d o u a , nici a treia zi. Peste o săptă-
a c u m îi ajuta N o r e i la d e s p a c h e t a t . Le oferea a m î n d o r u r a ţigări. m î n ă a sosit un alt sergent.
P ă r e a e x t r e m d e jenat. — Nu am nici o c u n o ş t i n ţ ă despre c a z u l d u m n e a v o a s t r ă , a
— M î i n e - d i m i n e a ţ ă veţi fi eliberaţi ! Vă voi c ă u t a eu î n s u m i o zis noul Sachbearbeiter '. D o m n u l G o l d s m i t h a plecat în Statele
l o c u i n ţ ă şi vă voi c o n d u c e cu m a ş i n a m e a . R e g r e t din adîncul U n i t e şi nu m i - a lăsat nici o notă. Mă voi interesa, î n s ă ; l u n e a
sufletului ce s-a î n t î m p l a t ! v i i t o a r e vă voi c o m u n i c a r e z u l t a t u l .
N i c i Eleonora W e s t , nici T r a i a n Korugă nu scoteau vreo A p o i a plecat. Era un t î n ă r cu părul roşu şi faţa pistruiată. Nu
vorbă. voise să-şi s p u n ă n u m e l e nici m ă c a r gardianului-şef. S e m n ă t u r a
— D o m n u l şi d o a m n a nu s î n t a r e s t a ţ i ! a s p u s s e r g e n t u l , nu i se p u t e a citi, şi era tot t i m p u l nervos.
a d r e s î n d u - s e gardianului-şef. Au fost aduşi aici din greşeală. D u p ă o s ă p t ă m î n ă , sergentul a venit, d a r nu a stat la b i r o u
M a i r ă m î n pînă m î i n e , fiindcă n u a u u n d e locui. V o r d o r m i decît cîteva m i n u t e . C î n d l-au căutat soţii K o r u g ă , el nu m a i era
a m î n d o i în această c a m e r ă . A d u cearşafuri curate şi pături. Ei acolo. Plecase. D u p ă î n c ă o s ă p t ă m î n ă , sergentul a sosit la
sînt n u m a i o a s p e ţ i ! î n c h i s o a r e î n t o a n e proaste.
S e r g e n t u l s-a d u s şi s-a î n t o r s d u p ă o j u m ă t a t e de o r ă cu un — M - a m interesat de c a z u l d u m n e a v o a s t r ă , a zis el. Sînteţi
pachet. A d u s e s e a l i m e n t e , iar p e n t r u T r a i a n p o r t o c a l e şi grep- arestaţi ca şi ceilalţi. Nu există nici o d i s p o z i ţ i e să vi se ofere un
fruturi. I-a strîns m î n a lui T r a i a n , cerîndu-şi din n o u scuze p e n r e g i m special !
tru cele î n t î m p l a t e , şi a plecat. Şi s-a î n t o r s cu spatele la N o r a W e s t şi T r a i a n Korugă.
Gardianul-şef a asistat la această despărţire cu ochii m a r i , de — îi încui în celule separate, a o r d o n a t el gardianului-şef, şi
p a r c ă ar fi v ă z u t o m i n u n e a cerului. le aplici acelaşi r e g i m ca celorlalţi p r i z o n i e r i ! Eu nu p e r m i t nici
— Eu am ştiut tot t i m p u l că a m e r i c a n i i v o r veni să-şi ceară un fel de excepţie în î n c h i s o a r e !
scuze p e n t r u ce au făcut, a zis N o r a . Statele U n i t e sînt o ţară G a r d i a n u l a făcut ochii m a r i : se u i t a fix la sergent v o i n d să
m a r e şi civilizată ! se c o n v i n g ă că a înţeles bine. A p o i a zis :
T r a i a n avea febră. A a d o r m i t imediat. N o a p t e a , a visat că e — Am înţeles ! C e l u l e separate. R e g i m u l închisorii. N i c i o
pe s u b m a r i n , şi iepuraşii albi m u r i s e r ă toţi, p î n ă la unul. S-a excepţie !
deşteptat c u p i j a m a u a u d ă l e o a r c ă , s p u n î n d t a r e : Vocea gardianului tremura.
— D u p ă ce au m u r i t iepuraşii albi, nu m a i există nici o spe
ranţă !
Strigase în s o m n cu t o a t ă p u t e r e a , d a r m a r i n a r i i nu v o i a u să-1
creadă.
113
ştia de ce a venit. Şi T r a í a n ştia. El îl privea fix. Ar fi vrut să-1 c u m cere p r o b l e m a ivită. V i n a sau c r i m a care au dus la arestare
sînt ale categoriei.
r o a g e să-i m a i lase cinci m i n u t e î m p r e u n ă . D a r a t ă c u t : era inu
— T o t u ş i , americanii nu ne-au arestat d e g e a b a , a zis N o r a .
til. •
Au ceva c o n t r a n o a s t r ă , ne s u s p e c t e a z ă de ceva. Altfel, ne-ar fi
— în vara asta au să mă c o n c e d i e z e , a spus gardianul. Sinţ
dat d r u m u l . Eu sufăr fiindcă nu c u n o s c m o t i v u l arestării. C ă c i
prea bătrîn. La v î r s t a m e a nu m a i pot î n v ă ţ a să mă joc de-a v-aţi
un m o t i v t r e b u i e să existe !
ascunselea. Şi nici nu vreau să-nvăţ !
— Un m o t i v există, a zis T r a i a n . Acest motiv este a b s u r d ,
G a r d i a n u l a făcut o pauză. îşi a d u n a forţele, ca şi c u m ar fi din p u n c t de vedere u m a n , şi perfect justificat, din p u n c t u l de
t r e b u i t să ridice ceva greu. A p o i a zis : vedere al maşinii. C ă c i o c c i d e n t u l nu vede o m u l decît p r i n ochii
— D u m n e a v o a s t r ă r ă m î n e ţ i m a i d e p a r t e c u m aţi fost. tehnicii. O m u l în carne şi oase, capabil de bucurie şi de sufe
î m p r e u n ă şi cu uşa deschisă... rinţă, este inexistent. D i n c a u z a asta, nici nu p o a t e fi socotit ca
— Sergentul a revenit a s u p r a o r d i n u l u i ? a î n t r e b a t N o r a . un lucru criminal faptul că ne-au arestat, ne ţin închişi şi m î i n e ,
— Sergentul n-a revenit a s u p r a o r d i n u l u i ! a zis g a r d i a n u l şi a p o a t e , ne e x e c u t ă . A s t a ar ar fi c r i m i n a l d a c ă s-ar referi la
plecat, sunîndu-şi cheile. o a m e n i în carne şi oase. D a r societăţii o c c i d e n t a l e îi este i m p o
U ş a celulei r ă m ă s e s e larg deschisă. sibil să ia act de p r e z e n ţ a o m u l u i viu : c î n d a r e s t e a z ă ori u c i d e
un o m , ucide nu ceva viu, ci o n o ţ i u n e . în consecinţă, societatea
tehnică a p u s e a n ă nu p o a t e fi a c u z a t ă de crimă. N i c i o m a ş i n ă nu
poate fi a c u z a t ă de c r i m ă ! Şi nici nu se poate p r e t i n d e unei
maşini să-i t r a t e z e pe o a m e n i c o n s i d e r î n d caracteristicile lor
114 individuale.
— Ş i care ar fi acest m o t i v justificat şi perfect din p u n c t de
— C e - a u a m e r i c a n i i cu n o i ? a î n t r e b a t N o r a disperată. De ce vedere tehnic pentru care ne-au arestat a m e r i c a n i i ? a î n t r e b a t
ne ţin arestaţi de şase s ă p t ă m î n i ? Nora.
— A m e r i c a n i i n-au n i m i c c o n t r a n o a s t r ă ! a r ă s p u n s T r a i a n . — Nu-1 ştiu ! a r ă s p u n s Traian. D a r ştiu că a s u p u n e o m u l
Ei nici m ă c a r n-au c u n o ş t i n ţ ă de e x i s t e n ţ a n o a s t r ă ! legilor şi criteriilor tehnice, care sînt potrivite p e n t r u m a ş i n i ,
— Şi cît t i m p le m a i t r e b u i e ca să afle că ne-au arestat şi că ne echivalează cu a-1 asasina ! Un om obligat să trăiască în m e d i u l
ţin închişi ? Eu nu mai pot s u p o r t a ! şi în c o n d i ţ i i l e peştilor m o a r e în cîteva m i n u t e . Şi viceversa.
O c c i d e n t u l a creat o societate ca o maşină. El o b l i g ă o a m e n i i să
— De existenţa ta şi a m e a nu v o r lua c u n o ş t i n ţ ă n i c i o d a t ă ! a
trăiască în ea şi să se adapteze legilor maşinii. U n e o r i , are
zis T r a i a n . C i v i l i z a ţ i a o c c i d e n t a l ă , în u l t i m a ei fază de p r o g r e s ,
impresia că a reuşit. D a r o a m e n i i m o r c î n d sînt trataţi d u p ă
nu mai î n r e g i s t r e a z ă existenţa i n d i v i d u l u i . Şi nu e nici o spe
legile aplicabile c a m i o a n e l o r şi ceasornicelor.
r a n ţ ă ca ea să ia c u n o ş t i n ţ ă de el în viitor. A c e a s t ă societate
c u n o a ş t e n u m a i a n u m i t e d i m e n s i u n i ale o m u l u i . D a r o m u l inte People are not alike...
gral, ca i n d i v i d , nu există p e n t r u ea. Tu — E l e o n o r a W e s t — , Nations are not alike.
care stai n e v i n o v a t ă la î n c h i s o a r e , eu şi alţii ca noi nu existăm, Everybody is not the same or as dever or strong as
pur şi simplu. S î n t e m d o a r nişte fracţiuni e x t r e m de mici din- everybody else.'
tr-o categorie. De e x e m p l u , tu eşti o c e t ă ţ e a n ă a unui stat ina N u m a i m a ş i n i l e sînt egale î n t r e ele. N u m a i m a ş i n i l e p o t fi
m i c , arestată p e p ă m î n t u l G e r m a n i e i . A c e s t a este m a x i m u m d e înlocuite, demontate şi reduse la părţile componente sau la
date pe care le p o a t e a s i m i l a societatea t e h n i c ă o c c i d e n t a l ă des !
Oamenii nu sînt la fel...
pre tine. Ea te r e c u n o a ş t e n u m a i d u p ă aceste caracteristici ale Popoarele nu sînt la fel.
tale şi te t r a t e a z ă ca a t a r e , cu t o a t ă g r u p a din care faci parte, Nici unul nu e la fel cu altul, nici la fel de inteligent, nici la fel de
d u p ă regulile î n m u l ţ i r i i , ale î m p ă r ţ i r i i sau ale scăderii : d u p ă p u t e r n i c (engl.) Qawâharlăl N e h r u )
224 225
ORA 25 ORA 25
cîteva mişcări. C î n d o a m e n i i vor fi ca ele, atunci pe p ă m î n t nu lurile. Siberia. P i c i o a r e l e umflate şi pline de răni ale N o r e i .
v o r mai fi o a m e n i ! C o m i s a r i i politici. P r e d a r e a în celulă, c u m se p r e d a u sclavii, în
N o r a a oftat. T r a i a n c o n t i n u a : lanţuri.
— Tu, ca persoană, nu exişti. Sau, dacă vrei, exişti doar — Ne vous occupez plus que de l'essentiel, cur Ies iemps sont
v ă z u t ă prin ochii tehnicii, care deformează. î n s ă în societatea venus !' a zis el. Nu mai este timpul să am secrete. N i c i să-mi
tehnică, exact ca în cele b a r b a r e , o m u l nu are nici o valoare. fac iluzii. Gardianul-şef p o a t e să audă. Ştiu că americanii ne vor
Sau, d a c ă are u n a , ea e n e î n s e m n a t de mică. A r e s t a r e a ta este un preda ruşilor, în celule î n c u i a t e . E criminal. D a r , din p u n c t u l lor
fapt mic. Infinit de m i c . Şi, d a c ă e n e d r e a p t ă , a t u n c i n e d r e p t a t e a de vedere, e o faptă nevinovată. Ei au c a n d o a r e a l o c o m o t i v e l o r ,
e şi ea infinit de mică. în fond, nici nu eşti arestată ! care parcă z î m b e s c , d u p ă ce au strivit o m u l pe calea ferată.
— Nu sînt arestată ? Occidentalii au r e d u s şi păcatul la o singură d i m e n s i u n e , 1-âu
— N i c i m ă c a r atît, a zis T r a i a n . Nu noi, a d i c ă tu şi cu m i n e , m i n i m a l i z a t la extrem. Aş zice că nici nu-1 mai cunosc. Nu ei
sîntem a r e s t a ţ i : categoriile d i n care facem noi parte sînt ares sînt vinovaţi, ci civilizaţia lor. D a r asta nu are nici o i m p o r t a n ţ ă
tate. P e r s o a n e l e n o a s t r e , i n d i v i d u a l , nu există pentru societatea în ceasul d e - a c u m . Am a m i n t i t - o n u m a i ca să nu ne mai facem
tehnică o c c i d e n t a l ă . Deci nu p u t e a u fi şi nu sînt arestate. iluzii.Jn cîteva m i n u t e p o a t e , v o m fi predaţi ruşilor, adică celor
— A s t a e o consolare ! a zis N o r a . Stai la închisoare, şi ţi se mai sîngerosi terorişti care au acţionat vreodată, o r g a n i z a ţ i ca
d e m o n s t r e a z ă că nu eşti arestat !... s t a t , p e faţa p ă m î n t u l u i . D a c ă m a i s u p o r t o m u l m e c a n i z a t ,
— Este o consolare. Este chiar s i n g u r a posibilă, la această oră redus la funcţia de robot, fiara m e c a n i z a t ă n-o pot înfrunta. Nu
t î r z i e a istoriei ! vreau ! î n a i n t e de a fi p r e d a t ruşilor, voi încerca să e v a d e z . Şi,
dacă nu reuşesc, mă sinucid !
T r a i a n s-a î n t o r s spre g a r d i a n :
— Ne ajuţi să e v a d ă m ? 1-a î n t r e b a t el.
— Fac tot ce-mi stă în putinţă, a răspuns g a r d i a n u l . Şi eu
115 vreau să fug. Eu sînt austriac. Mă duc la Viena, acasă. D a r eu
plec mai tîrziu !
— Şi eu ce fac ? a î n t r e b a t N o r a . Eu nu p o t să e v a d e z . M i - e
— A c u m s-a t e r m i n a t ! a spus gardianul-şef, intrînd în celula frică ! M a i bine m-ai o m o r î , T r a i a n e !
soţilor Korugă. C i t i ţ i c o m u n i c a t u l ! T b u r i n g i a şi oraşul W e i m a r — Ne s i n u c i d e m î m p r e u n ă , a zis T r a i a n .
au fost date ruşilor ! T r u p e l e sovietelor sînt deja în oraş. T o a t ă _ — M a i bine încercaţi întîi să e v a d a ţ i ! a spus gardianul. C r e d
n o a p t e a au sosit c a m i o a n e î n c ă r c a t e cu soldaţi. A m e r i c a n i i s-au că se poate. Zidul e distrus de b o m b a r d a m e n t , principalul e să
retras ; nu mai p ă s t r e a z ă decît clădirea g u v e r n ă m î n t u l u i , închi ajungeţi în curte. D e - a c c J o e uşor...
soarea şi cîteva case. N i m e n i nu are voie să plece. Poliţia mili
t a r ă a înconjurat oraşul.
N o r a a citit c o m u n i c a t u l din ziar. S-a uitat la T r a i a n , pe u r m ă
1-a privit pe g a r d i a n , care stătea r e z e m a t de uşă.
— Şi cînd se p r e d ă î n c h i s o a r e a ? a î n t r e b a t ea. V o m fi predaţi
şi noi ruşilor, o d a t ă cu î n c h i s o a r e a ?
— C r e d că da, a spus g a r d i a n u l . î n c h i s o a r e a va fi p r e d a t ă în
d i m i n e a ţ a asta sau d u p ă - a m i a z ă . P o a t e m î i n e - d i m i n e a ţ ă sau la
noapte. Nu ştim ora precisă !
. T r a i a n K o r u g ă şi-a acoperit fruntea cu palmele. Şi iar şi-a
recapitulat toate. F u g a . 200 de k i l o m e t r i . Rusia. Teroarea. Vio- Nu vă mai ocupaţi decit de esenţial, căci au sosit vremurile ! (Cr.)
226 227
ORA 25 ORA 25
228 229
ORA 25 ORA 25
230 231
ORA 25 ORA 25
232 233
ORA 25 ORA 25
234 235
O / M 25
ORA 25
lovitura. T r u p u l îi t r e m u r a . Şi nu avea curaj să spună nici un
123
T
X raian K o r u g ă s e n e . J o h a n n M o r i t z stă l î n g ă el şi—1 pri
veşte c u m ţine creionul strîns î n t r e d e g e t e şi d e s e n e a z ă literele,
cu m i g a l ă , p a r c ă ar înşira m ă r g e l e .
J o h a n n M o r i t z nu are r ă b d a r e să scrie. N i c i nu îi place. î n s ă
poate privi ore întregi, fără să se plictisească, cum scrie T r a i a n
Korugă.
« C î n d scrie, d o m n u l T r a i a n parcă se r o a g ă la i c o a n e » — se
gîndeşte J o h a n n M o r i t z . « C î n d îl vezi pe domnul Traian
scriind, uiţi că e p r i z o n i e r . Nu mai vezi că e desculţ, că nu s-a
bărbierit şi că are p a n t a l o n i i rupţi. C î n d scrie, T r a i a n K o r u g ă e
un d o m n . î ţ i vine să-ţi scoţi pălăria în faţa lui şi să vorbeşti
încet. »
— Tu ai a u z i t că e x i s t ă o a m e n i c a r e î m b l î n z e s c şerpii ? a
întrebat T r a i a n , oprindu-se din scris.
— Am auzit, a zis M o r i t z .
— Sfîntul Daniil a stat în g r o a p a cu lei, şi leii nu l-au m î n c a t !
a zis T r a i a n . El i - a î m b l î n z i t . M u s s o l i n i avea în biroul lui doi
tigri pe care îi domesticise. O a m e n i i p o t î m b l î n z i şerpii, leii şi
toate fiarele. A c u m a apărut pe faţa p ă m î n t u l u i o n o u ă rasă de
vieţuitoare. Se n u m e s c cetăţeni. Trăiesc nu în p ă d u r i sau în j u n
glă, ci în b i r o u r i ; d a r sînt mai cruzi decît fiarele sălbatice. Fi
s-au născut din î n c r u c i ş a r e a o m u l u i cu maşinile. A m e s t e c ă t u r a
239
ORA 25 ORA 25
asta e rasa cea mai t a r e de pe p ă m î n t . C h i p u l lor este la fel cu al Dumneavoastră ştiţi ce criză de grăsime este în univers la ora
o a m e n i l o r ; uneori chiar îi poţi confunda. D a r îi vezi i m e d i a t că actuală.
se poartă nu ca o a m e n i i , ci ca maşinile. în loc de inimi, cred că Cînd am ajuns în lagăr, prizonierii dormeau întinşi pe
au ceasornice. Şi creierul le e un fel de maşină. T o t u ş i , nu sînt pămînt, unul lîngă altul. De-abia mi-am găsit un loc să mă
nici maşini, şi nici o a m e n i ! Au exact poftele fiarelor. Totuşi, nu întind şi eu. Veneam din închisoare şi eram foarte obosit. Cîmpia
sînt nici fiare. Sînt cetăţeni ! C i u d a t ă corcitură... Ei au u m p l u t dimprejur mi s-a părut foarte mare; nu înţelegeam de ce nu aţi
pămîntul ! făcut ţarcul în care aţi închis oamenii mai larg. Cele cincisprezece
J o h a n n M o r i t z a căutat să-şi î n c h i p u i e c u m arată cetăţenii. mii de persoane stau înghesuite una într-alta. Cînd sînt în
D a r n-a reuşit. O clipă s-a g î n d i t la M a r c u G o l d e n b e r g , însă picioare, este loc ; culcate însă, spaţiul este aşa de mic, încît vin
T r a i a n i-a tăiat g î n d u l : una peste alta. Eu, personal, nu mi-am putut întinde picioarele
— Eu sînt scriitor, a zis el. Un scriitor este un î m b l î n z i t o r , toată noaptea. Cei din jur îşi întindeau picioarele peste capul
cel puţin d u p ă părerea mea. C î n d le arăţi o a m e n i l o r F r u m o s u l , meu. Picioarele lor erau calde şi, fiindcă ei le ţineau peste mine,
adică Adevărul, ei devin blînzi. A c u m vreau să î m b l î n z e s c cetă nu mi-a fost frig. Cred că aţi făcut ţarcul atît de strimt ca să eco
ţeni, î n c e p u s e m să scriu o carte. Ajunsesem la capitolul al nomisiţi iarba de pe cîmpie : prizonierii o strică sub tălpi, şi iarba
patrulea, cînd m-au luat în c a p t i v i t a t e , şi n-am mai putut scrie. este scumpă ! Şi e păcat să o calce prizonierii în picioare : mai
C a p i t o l u l a r ă m a s neînceput. A c u m , nici nu mai are rost să-1 bine s-o pască p vacă, fiindcă vaca dă lapte ! Prizonierii nu dau
scriu : eu n - a m să mai p u b l i c n i c i o d a t ă cărţi ! în locul capitolu nimic.
lui al p a t r u l e a , aş vrea să s c r i u ceva ca să-i î m b l î n z e s c pe Apoi, pentru un ţarc mai larg, ar fi fost nevoie de mai multă
cetăţeni. D a c ă voi reuşi, voi m u r i î m p ă c a t . Am să-ţi citesc şi ţie sîrmă ghimpată. Şi fierul e scump ! Nu merita să se cheltuiască
ce voi scrie. Nu va fi r o m a n , nici piesă de teatru : cetăţenilor nu banii pentru sîrmă, numai ca prizonierii să aibă mai mult loc şi
le place literatura. Ca să-i pot î m b l î n z i , voi scrie într-un gen să poată dormi cu picioarele întinse.
care le place lor. Voi scrie petiţii ! C ă c i cetăţenii n-au t i m p de
în al treilea rînd, cred că din cei cincisprezece mii de prizo
p i e r d u t cu p o e z i a , cu r o m a n e l e ori cu d r a m e l e : ei citesc n u m a i
nieri, foarte mulţi vor muri, cînd vor începe ploile şi frigul. Unii,
petiţii.
chiar mai înainte. Cei rămaşi vor avea deci destul spaţiu să-şi
întindă picioarele. Sigur că dumneavoastră, construind lagărul,
aţi ţinut seamă şi de acest lucru. V-am admirat mult cînd am
înţeles că nimic nu v-a scăpat din vedere !
înainte de a adormi, am ascultat — fără voia mea — o confe
124 rinţă.
din
Conferenţiarul,
Berlin, a
care se
vorbit despre grăsime.
declara profesor la universitatea
Subiectul conferinţei consti
tuie obiectul acestei petiţii.
Profesorul a numărat în fiecare zi boabele de fasole din supape
P e t i ţ i a n r . 1 . Subiect : E c o n o m i c ( D e s p r e g r ă s i m e ) . care o primim în lagăr. Timp de treizeci de zile, a numărat toate
Am să vă trimit multe petiţii. boabele din castronul lui, la prînz şi seara. Pe urmă le-a adunat
încep cu un subiect economic. Ştiu că civilizaţia occidentală şi a făcut media. El afirmă că un prizonier primeşte zece boabe pe
este clădită pe baze materialiste. Economicul este Evanghelia zi, la cele două supe. Asistenţii profesorului şi-au numărat şi ei
dumneavostră. Eu sînt scriitor, şi scriitorul este un martor. Or, boabele din castron, tot timp de treizeci de zile, şi au confirmat
prima calitate care se cere unui martor e imparţialitatea. Deci, exactitatea rezultatului. După aceea, profesorul a socotit cîte coji
petiţiile mele vor fi mărturii ale adevărului. de cartofi şi cită făina intră în supă. Aici a aproximat, fiindcă la
Problema mi separe extrem de importantă. Este vorba de gră bucătărie nu are voie să se ducă.
sime. Dumneavoastră ştiţi că nemţii, avînd multă răbdare, sînt spe-
240 241
ORA 25 ORA 25
cialişti în măsurări şi numărare. Cred, aşadar, că putem avea din ramura cea mai avansată a civilizaţiei occidentale. Poate tri
încredere în concluziile cercetării. miteţi un raport la Academia de Ştiinţe din ţara dumneavoastră.
După o lună încheiată de muncă, profesorul a sfîrşit studiul şi Ar fio barbarie să lăsaţi să se ducă în vînt 45 000 de kilograme
a ţinut o conferinţă, care a fost foarte apreciată de auditoriu. (în de untură, în fiecare lună. Iarăşi, dumneavostră aveţi şi alte
treacăt fie zis, germanii ţin sau ascultă conferinţe despre tot felul lagăre : cîteva sute numai în Germania, mi se pare. Aţi putea
de subiecte. Este un obicei moştenit din evul mediu.) După ce aduna munţi întregi de untură curată, lunar.
ne-a spus cum a numărat boabele, strecurînd supa în fiecare zi,
Eu, de cînd am ascultat conferinţa profesorului de la Berlin,
profesorul ne-a comunicat cîte calorii are un bob. Nu-mi amin
simt cum miroase văzduhul a untură de om. Lagărul domniilor-
tesc cifra exactă. Pe urmă, a calculat cîte calorii au cele zece
voastre este o presă uriaşă, care stoarce untura din oameni. Dom-
boabe la un loc, a adăugat numărul de calorii al cartofilor şi pe
niilor-voastre nu vă miroase a untură umană cînd staţi cu feres
cel al făinii, pe care prizonierii nu le văd în supă, dar despre a
trele de la birou deschise ? Eu cred că şi hainele vă sînt
căror existenţă profesorul a spus că nu se îndoieşte. El a conchis că
impregnate. întrebaţi-le pe soţiile domniilor-voastre — sau pe
fiecare prizonier primeşte, în lagăr, 500 de calorii pe zi. Asta în
iubitele pe care le aveţi — dacă nu vă miros părul şi pielea a
medie. în unele zile primeşte mai mult, în altele mai puţin. Zile
untură de om, noaptea, cînd intraţi în pat lîngă ele. Femeile au
de-a rîndul, de exemplu, nici măcar profesorul n-a găsit nici o
simţul mirosului mai fin şi au să >ă spună. Mie mi se întorc
boabă de fasole în supa lui; în aceste zile, n-a avut ce număra.
maţele pe dos de scîrbă !
Dar au fost zile cînd a avut cincisprezece boabe, şi — uneori —
chiar optsprezece ! Media este, deci, corectă. Acum vă salut şi vi asigur că smt un mare admirator al civili
zaţiei dumneavoastră. Sînt încredinţat că veţi utiliza, cu mij
Pe de altă parte, un om, cînd doarme, consumă o mie de calo loace tehnice eficiente, şi untura noastră.
rii în 24 de ore. Prizonierii din lagăr nu dorm tot timpul, deci (Nu uitaţi că trei kilograme ofer şi eu lunar, din trupul meu.)
consumă mai mult. Dar profesorul a luat ca bază de calcul, ca
MARTORUL
pentru adormiţi, o mie de calorii. Prizonierii primesc 500 de calo
rii în boabele de fasole. Restul de 500, cîte mai cheltuiesc, îl dau
din rezervele lor de grăsime, adică din capitalul acumulat în
corp. Cheltuind zilnic cîte 500 de calorii din cele cu care au venit
de acasă, prizonierii pierd lunar cîte şase pfunzi de persoană. Şi
această socoteală este tot o medie. Cîntăririle s-au făcut zilnic de
125
către asistenţii profesorului, cu cîntare şi greutăţi improvizate ;
ele par totuşi exacte.
Petiţia n r . 2. S u b i e c t : Estetic (Idealul de frumuseţe u m a n ă
Acum, socotind şase pfunzi, adică trei kilograme, de untură, în societatea tehnică apuseană).
pe care o pierde — transformînd-o în calorii — fiecare prizonier, Ieri-seară am vorbit cu un profesor german despre estetică.
în lagărul ce cu onoare conduceţi domniile-voastre se irosesc M-am certat cu el: nemţii, ca şi ceilalţi europeni, au rămas tot la
lunar 45 000 de kilograme de untură. Cinci vagoane pline cu clasicism. De aceea s-au prăbuşit. O societate sănătoasă şi pro
untură, care se evaporează lunar din lagăr ! Cei 25 000 de prizo gresistă are o artă modernă, aşa cum aveţi dumneavoastră în
nieri împrăştie în văzduh acest munte de grăsime ! Gîndiţi-vă şi societatea tehnică apuseană.
domniile-voastre ce pierdere !...
Profesorul german mi-a arătat prizonierii care se plimbau prin
Eu nu sînt economist. Nu vă pot sugera nici o soluţie. Sînt însă ţarcul lagărului şi care — după cum ştiţi — sînt numai piele şi os.
convins că veţi şti să recuperaţi, cu mijloacele tehnicii înaintate A zis că sînt urîţi. Rămăsese la idealurile de frumuseţe greceşti.
de care dispuneţi, şi această untură vie. De ce să se piardă inutil f Eu găsesc că, dimpotrivă, oamenii reduşi la piele şi schelet sînt
Acesta este scopul petiţiei mele. Sper şi cred că voi găsi la dum splendizi, aden arate opere de artă. Acesta este tipul de frumuseţe
neavoastră înţelegerea necesară. Domniile-voastre faceţi parte umană în societatea tehnică modernă. Am încercat să-l conving
242 243
ORA 25 ORA 25
pe neamţ că societatea dumneavoastră preţuieşte Frumosul mai mila. L u c r e a z ă a u t o m a t : numai ce este în p r o g r a m . D a c ă mi-aş
mult decît oricare alta şi că domniile-voastre stoarceţi grăsimea sfîşia pielea de pe piept şi aş scrie pe ea o petiţie, cu sînge cald,
din oameni din raţiuni pur estetice, ca să înfrumuseţaţi univer tot n-ar citi-o ! Ar arunca-o la coş, cum au făcut şi cu celelalte.
sul. El n-a înţeles. Nemţii înţeleg foarte greu. Din cauza asta se Pur şi simplu n-ar observa că e o fîşie de piele din trupul unui
spune că au capul pătrat. Mîine voi ţine o conferinţă despre idea om viu. Ei sînt indiferenţi faţă de om. Indiferenţa cetăţeanului a
lul de frumuseţe umană în occidentul modern. întrecut-o pînă şi pe cea a maşinii !
Există un sculptor elveţian, Alberto Giacometti, care a aplicat — Bietul de d u m n e a v o a s t r ă ! a zis J o h a n n M o r i t z c o m p ă t i m i
în domeniul artelor plastice principiile şi idealurile de frumuseţe tor. A c u m ce-aveţi de gînd să mai faceţi ? Eu zic să nu le mai
masculină şi feminină pe care domniile-voastre le realizaţi la scrieţi!
nivelul practic, făcînd dispară grăsimea şi carnea din corpul — Voi scrie mai departe, a spus T r a i a n . N - a m să mă opresc
uman ! Lucrîndu-şi statuile, el s-a silit să elimine grăsimea din niciodată, p î n ă la sfîrşitul vieţii mele ! O a m e n i i au î m b l î n z i t
trupul uman şi din spaţiu. Trupul, redus astfel la o singură toate fiarele. De ce nu i-am î m b l î n z i şi pe cetăţeni ?
dimensiune, ia forma alungită şi uscată a sîrmei. Este exact ce — încercaţi altă cale ! a zis J o h a n n M o r i t z . Cu scrisul cred că
faceţi şi dumneavoastră în lagăr. Eu am ştiut dintotdeauna că n-ajungeţi n i c ă i e r i !
civilizaţia dumneavoastră se conduce după principii estetice. — T o a t e victoriile o m u l u i , de cînd se află el pe p ă m î n t , au
Ce frumos va fi universul mîine, cînd toată suprafaţa pămîn- fost victorii ale spiritului. Cu spiritul îi v o m î m b l î n z i şi pe cetă
tului va fi populată de oameni cu trupurile armonizate după ţenii din birouri. D a c ă nu reuşim, ne sfîşie pînă la u l t i m u l . T r e
canonul estetic al artei lui Giacometti şi al dumneavoastră ! buie să-i învăţăm să nu mai sfîşie o m u l cînd îl întîlnesc ! P î n ă
MARTORUL cînd nu-i î n v ă ţ ă m asta, nu m a i p u t e m locui pe aceeaşi planetă,
în aceleaşi oraşe, pe aceleaşi străzi cu ei. O să fie mai g r e u decît
cu tigrii. Insă eu n-am fost niciodată mai î n c r e z ă t o r decît a c u m .
Este p o a t e o p t i m i s m u l d e d i n a i n t e a m o r ţ i i . S p a s m u l a g o n i e i
mele e poate capitolul petiţiilor de la ora 25. D a r îl voi scrie !
126
244 245
ORA 25 ORA 25
au picioare deloc. Se tírase ca nişte reptile prin lagăr. 1 200 au Cred că autorităţile superioare vor fi foarte mulţumite, dacă
numai cîte un picior. Alţii nu au decît un braţ. Cîtorva le lipsesc veţi semnala cazul. S-ar putea chiar să vă decoreze : veţi fi eco
ambele braţe. Şi asta numai în ce priveşte părţile exterioare ale nomisit banii statului. Şi banul este singura realitate !
corpului. Cu această deviză, vă salută
Dar sînt foarte mulţi cărora le lipsesc părţi din interior, cum ar MARTORUL
fi un plămîn, un rinichi, bucăţi de oase şi altele. 40 de prizonieri
nu au ochi deloc.
Toţi aceştia au fost arestaţi automat, ca şi mine. La început,
mi-a fost milă de ei. Prietenul meu Johann Moritz îşi întoarce
privirea de cîte ori vede ologii şi marii mutilaţi din lagăr. Dar 128
Johann Moritz este un primitiv. El nu înţelege că, dacă arestarea
este automată şi dacă faci parte dintr-o categorie care trebuie
băgată la închisoare, nu te poţi eschiva pe motiv că nu ai
picioare, ochi, nas sau plâmîni. Arestul din oficiu nu prevede P e t i ţ i a n r . 4 . Subiect : M i l i t a r ( S c h i m b a r e a s e x u l u i ) .
excepţii pentru cei cu trupul în stare de nefuncţiune. Şi aşa se şi Din cauza foamei, prizonierii din lagăr suferă unele transfor
cuvine ! Dreptatea trebuie să fie aceeaşi, egală pentru toţi ! mări, care pot fi. pentru domiile-voastre de mare interes militar.
Iată, pe scurt, despre ce este vorba.
Este aici un profesor. Lui îi lipsesc ambele braţe, fiindcă le-a
pierdut pe front. Cînd aţi ordonat arestarea automată a profeso Prizonierii care sînt arestaţi de mai multă vreme şi care au
rilor, ar fi fost nedrept ca pe prietenul meu să-l scutiţi de arestare, trăit cu numai 500 de calorii zilnice nu mai au nevoie să se băr
pentru că nu are mîini. Ce legătură este între braţe şi arestarea bierească. Oameni care acasă se rădeau o dată sau chiar de două
din oficiu ? Nici una ! Este profesor, deci trebuia arestat cu toată ori pe zi, aici, au început să se radă numai o dată la cîteva zile,
categoria ! Aşa cum aţi procedat domniile-voastre. Căci dum apoi o dată pe săptămină, de două ori pe lună, iar acum — deloc !
neavoastră nu greşiţi niciodată ! De aceea vă şi admir eu atît de Barba le-a devenit din ce în ce mai rară şi mai mătăsoasă, pe
mult. Sînt capabil, în orice clipă, să-mi dau viaţa pentru marea urmă ca un puf, pînă n-a mai crescut în nici un fel. Obrazul lor a
dumneavoastră civilizaţie ! Dumneavoastră sînteţi personifica ajuns curat de păr, ca al femeilor !
rea Justiţiei şi a Preciziei! Dar nu e numai atît. Şi glasul le este femeiesc. Au început să le
crească sînii. Sînt unii care au ţîţele ca ale fetelor de 13 ani. Pie
Dar să revin la subiect. Aceste fracţiuni de oameni, care nu au
lea lor e catifelată, ca a muierilor. Şi obiceiurile le sînt muiereşti.
decît părţi de trupuri, primesc aceleaşi porţii de mîncare ca prizo
Nu ştiu ce se întîmplă cu organele lor sexuale, dar cred că cu acest
nierii întregi. Este o mare nedreptate !
regim (şi dacă mai reduceţi încă porţiile de mîncare) le vor cădea
Propun ca acestor prizonieri să li se dea mîncare proporţional
p h a l l u s - » / s i toate anexele masculine, ceea ce va însemna că
cu bucăţile de corp pe care le mai posedă. Guvernul domniilor-
transformarea în femei a mers pînă la capăt.
voastre plăteşte cu bani peşin fiecare porţie de mîncare pe care o
primesc prizonierii. Prin prizonier se înţelege însă un ins întreg. Doctorii pretind că e din cauza foamei şi că « privarea de
Dacă i-aţi strînge pe cei 3 000 de mutilaţi şi le-aţi număra mîi- hrană are ca efect reducerea considerabilă şi aproape încetarea
nile, picioarele, ochii şi plămînii, aţi constata că ei nu sînt, în secreţiilor hormonale cu funcţie dublă : androgene (hormoni
carne şi oase — adică în realitate —, decît maximum 2 000 de masculini) şi estrogene (hormoni feminini). Mai mult, ficatul,
oameni. slăbit, nu-şi mai poate exercita funcţia de regulator hormonal:
este capabil încă să distrugă excesul de hormoni androgeni, dar
Aţi putea deci economisi 1 000 de porţii de mîncare în fiecare
continuă să lase să treacă hormonii estrogeni. Echilibrul hormo
zi. De ce să plătiţi pentru hrănirea părţilor de trupuri pe care
nal fiind stricat, organismul îşi arată şi acuză latura feminină.»'
aceşti prizonieri nu le au f E o generozitate care nu trebuie să
mai continue ! 1
Lt.-col. dr. Eugene C. Jacobs.
246 247
ORA 25 ORA 25
Această constatare ar putea fi pentru civilizaţia dumneavoas Soldaţii i-au lovit cu bastoanele pe cei din c a m i o n , care s-au
tră de mare importanţă militară. Gîndiţi-vă ce linişte ar fi pe strîns unul într-altul. Au mai urcat î n c ă zece. B a s t o a n e l e au
suprafaţa pămîntului, dacă — aşa cum aţi şi început să faceţi — început să lovească în cei abia urcaţi. S-au strîns şi aceştia în cei
i-aţi băga pe toţi bărbaţii statelor inamice în lagăre şi i-aţi hrăni care erau deja în c a m i o n , şi iarăşi s-a făcut loc. Au urcat alţi
cu cîteva sute de calorii pe zi, pînă devin femei! Naţiunea ina zece. A c u m se părea că nu mai e cu p u t i n ţ ă să intre nici m ă c a r
mică ar rămînea fără bărbaţi, şi n-ar mai avea cine să facă răz un copil. Soldaţii au î n t o r s a r m e l e şi au lovit cu paturile. Din
boi contra dumneavoastră ! nou au intrat zece oameni. D i n cei şaptezeci, nici unul nu a
Cred că Marele Stat Major va utiliza aceasta idee. Şi, ţinînd rămas jos. Loviturile au încetat. C a m i o n u l era g a t a de plecare.
seamă de spiritul practic şi inventiv al civilizaţiei dumneavoas Traian K o r u g ă a urcat în c a m i o n de mînă cu J o h a n n M o r i t z ,
tră, nu mă îndoiesc că veţi încerca şi operaţiunea inversă : ca să nu se p i a r d ă u n u l de altul.
supraalimentînd femeile voluntare din patria dumneavoastră, le — Nu există legi absolute, d r a g ă M o r i t z , a zis T r a i a n . N i c i
veţi putea transforma în bărbaţi. Aţi avea mai mulţi combatanţi fizica nu are legi invariabile ! Ea susţine că d o u ă corpuri nu pot
potenţiali şi mai multă mînă de lucru. ocupa în acelaşi t i m p acelaşi loc în spaţiu. în cazul nostru, şapte
în încheiere, propun ca raţiile de 500 de calorii care se dau pri oameni o c u p ă locul u n u i a singur. M a i poţi crede în fizică ? Tu
zonierilor din lagărul pe care îl conduceţi să fie reduse : poate că ai auzit de Picasso ?
unii dintre ei se transformă mai repede în femei adevărate ! — Nu, domnule Traian !
MARTORUL V o c e a lui J o h a n n M o r i t z venea s u g r u m a t ă . T r a i a n era înalt
de statură şi avea capul deasupra, afară. M o r i t z era m i c : capul
lui era strivit î n t r e piepturile celorlalţi, care îi apăsau plămînii.
N i c i o boare de aer nu mai ajungea pînă la el.
— Mă sufoc ! a zis M o r i t z .
129 Era c u p r i n s de panică. A p r o a p e că plîngea. D a r nu se p u t e a
clinti. N ă r i l e lui căutau cît de p u ţ i n aer, şi nu găseau.
— Mă sufoc, d o m n u l e T r a i a n ! a repetat el. Simt c u m m o r !
P r e g ă t i r e p e n t r u m a r ş . 15 000 de p r i z a o n i e r i sînt transportaţi — R ă s p u n d e întîi d a c ă ai auzit de Picasso !
în alt lagăr. Este o r a d o u ă noaptea. L a g ă r u l a fost înconjurat de — N - a m a u z i t n i m i c ! a zis M o r i t z . Nu ştiu n i m i c ! Mă
c a r e b l i n d a t e şi de c a m i o a n e . sufoc : î m i v ă d sfîrşitul !
F a r u r i l e c a m i o a n e l o r sînt aprinse. Reflectoarele de pe tancuri T r a i a n a v r u t să-i r i d i c e capul lui M o r i t z , d a r nici el nu-şi
l u m i n e a z ă c a ziua. T o a t e a r m e l e a u t o m a t e a u ţevile î n d r e p t a t e putea mişca braţul şi muşchii : t r u p u l îi era strivit, r e d u s la un
spre masa de o a m e n i care se scurge, ca un fluviu, către poartă. volum m i n i m . D o a r capul îi era afară. D e a s u p r a celorlalţi.
T r a i a n K o r u g ă şi J o h a n n M o r i t z m e r g alături. N o a p t e a e rece. — Acest Picasso este cel mai m a r e zugrav al societăţii occi
Ei îşi simt u n u l a l t u i a c ă l d u r a trupurilor. M o r i t z t r e m u r ă şi îi dentale ! a zis T r a i a n .
c l ă n ţ ă n e dinţii. — Nu pot asculta nimic ! a zis M o r i t z . V r e a u să scot nasul
La p o a r t ă stau d o u ă echipe de soldaţi cu bastoane de l e m n . îi afară ! M ă c a r o nară ! D o m n u l e T r a i a n , vă rog, ajutaţi-mă !
n u m ă r ă pe p r i z o n i e r i i care ies şi-i despart în grupe. Mor !
— V o r să ne î n c a r c e cîte şaptezeci într-un c a m i o n în care T r a i a n s-a supt şi mai mult : M o r i t z era cu capul pe pieptul
î n c a p n u m a i zece sau d o i s p r e z e c e o a m e n i ! a zis T r a i a n . C u m lui.
au să facă ? Tu ai a u z i t de l e g e a i m p e n e t r a b i l i t ă ţ i i corpurilor ? — Picasso ţi-a făcut p o r t r e t u l , aşa cum stai în clipa asta, aici,
M o r i t z n-a răspuns. C o n t i n u a să t r e m u r e de frig. în camion, d r a g ă M o r i t z !
T r a i a n a privit c u m este î n c ă r c a t p r i m u l c a m i o n . La î n c e p u t — P o r t r e t u l m e u ? a î n t r e b a t M o r i t z . N - a u d ! M i - s urechile
au intrat d o u ă z e c i . Ai fi c r e z u t că nu mai este nici pic de loc. astupate !
248 249
ORA 25 ORA 25
— P o r t r e t u l tău, a întărit T r a i a n . Exact ca o fotografie. Şi It is not we alone, it is not the house, it is not
p o r t r e t u l c a m i o n u l u i nostru. Şapte o a m e n i care o c u p ă acelaşi the city that is defiled.
loc în spaţiu, în acelaşi t i m p ! U n u l care are cinci picioare, altul But the world that is wholly foul! '
trei capete, d a r nu are p l ă m î n i , tu, c a r e ai voce, d a r nu ai gură,
şi eu, care am n u m a i cap : un c a p care z b o a r ă d e a s u p r a u n u i — Vorbiţi mai tare, că nu a u d ! a zis M o r i t z .
camion. C î n d m - a m uitat p r i m a oară la tablou — asta s-a î n t î m - T r a i a n a c o n t i n u a t , cît a p u t u t de tare :
plat la P a r i s —, mi-a plăcut, d a r n-am ştiut ce reprezintă. De- Clear the air ! clean the sky ! wash the wind !
abia a c u m înţeleg că era c a m i o n u l n o s t r u ! Pictat exact ! N i c i take the stone from the stone, take the skin from the
un a m ă n u n t nu i-a scăpat. A pictat pînă şi l a g ă r u l nostru ! P i c arms,
t e a z ă de parcă ar fotografia : n u m a i lucruri adevărate. E un take the muscle from the bone, and wash them !
zugrav g e n i a l ! Wash the stone, wash the bone, wash the brain,
wash the soul,
C a m i o n u l a pornit. T r a i a n p r i v e a la o a m e n i i din jurul lui. îi
wash them, wash them ! 2
v e d e a de sus. N i c i u n u l nu m a i era om d u p ă chipul şi a s e m ă n a
r e a lui D u m n e z e u : nu mai erau o a m e n i deloc. N i m e n i , în tot
— N - a m înţeles n i m i c ! a zis M o r i t z . Ce bine de d u m n e a
c a m i o n u l care trecea pe uliţele satului, prin î n t u n e r i c , nu mai
voastră, d o m n u l e T r a i a n , că puteţi sta cu capul d e a s u p r a celor
era viu ; d a r nici morţi. Ei se balansau între viaţă şi m o a r t e : o
lalţi ! D u m n e a v o a s t r ă nu vă sufocaţi !
s e c u n d ă erau vii, şi în s e c u n d a u r m ă t o a r e erau morţi. U n e o r i
In lagăr, o a m e n i i scurţi sufereau mai puţin de foame decît cei
erau vii şi m o r ţ i în acelaşi t i m p . în sectorul în care se aflau ei nu
î n a l ţ i ; î n c a m i o n u l care d u c e a şaptezeci d e p e r s o a n e , g o n i n d c a
mai exista spaţiul : fusese eliminat. M u r i s e . în sectorul în care
o nălucă pe uliţele satului Ohrdruf, prizonierii scunzi erau
se aflau ei nu mai există nici t i m p u l : t i m p u l a murit. N i c i m a t e
aproape m o r ţ i din lipsă de aer...
ria nu există. în sectorul lor este n u m a i spasmul. O c h i i sînt
spasm. C a r n e a , sîngele, aerul, g î n d u l : toate sînt spasm. O a m e — D o m n u l e T r a i a n , nu mai vorbiţi, că eu tot nu a u d ! a zis
nii nu mai au nici formă, nici s p i r i t : sînt spasm... Johann Moritz.
— D a c ă nu a u z i , ai să plăteşti cu viaţa !
— A c u m p o ţ i respira ? a î n t r e b a t T r a i a n . — Ce să a u d ? a î n t r e b a t M o r i t z .
— Nu ştiu ! Mi se pare că pot, d a r n u m a i cu o nară şi din — Profesorul n e a m ţ a g r e ş i t ! a zis T r a i a n . El a săvîrşit un
cînd în cînd ! a zis M o r i t z . Aici, l î n g ă pieptul d u m n e a v o a s t r ă , mare păcat şi va m u r i din c a u z a asta !
p r i n t r e coaste... — C a r e n e a m ţ a păcătuit ? a î n t r e b a t M o r i t z .
— Profesorul care a cîntărit g r ă s i m e a şi carnea n o a s t r ă vie ! a
— O s i n g u r ă n a r ă e d e s t u l ! A c u m a s c u l t ă , că v r e a u s ă - ţ i
spun ceva i m p o r t a n t ! 1
Fiecare oroare se putea defini
Fiecare mîhnire cunoştea un sfîrşit oarecare :
— Nu pot asculta nimic... Mă iertaţi, vă rog ! a zis M o r i t z . în viaţă nu e timp pentru mîhnin lungi.
Dar aceasta este in afara vieţii, în afara timpului,
— Sileşte-te să asculţi ! a spus Traian. Sînt lucruri i m p o r
Este o eternitate imediată de rău şi de nedreptate.
tante : Sîntem mînjiţi de o murdărie de care nu ne putem curăţa,
Soaţă cu spurcăciunea supranaturală.
Every horror had its definition Nu numai noi, nu numai casa, nu doar
cetatea sîntem poluaţi.
Every sorrow had a kind of end:
Lumea-ntreagă e infectată !
In life there is not time to grieve long. 2
Limpeziţi aerul ! curăţaţi c e r u l ! spălaţi vîntul !
scoateţi p i a t r a din piatra, desfaceţi braţul de piele,
But this, this is out of life, this is out of time, smulgeţi muşchiul de pe os — si spălaţi-le !
An instant etemity of evil and wrong. Spălaţi piatra, spălaţi osul, spălaţi creierul,
spălaţi sufletul,
We are soiled byfilth that we cannot clean,
spălaţi-le, spălaţi-le !
United to supernatural vermin. (T. S. Eliot)
250 251
ORA 25 ORA 25
252 253
ORA 25 ORA 25
sigur că e în Franţa, aş crede că e chiar el, aşa de tare seamănă ! cui era însă prea violent, ca să poată fi potolit, şi continua cu
Vreţi să-i spuneţi ceva ? furie. Poliţia a început să tragă în aer. Un strigăt de revoltă, un
— Ce să-i spun ? huideoo unanim, a izbucnit din piepturile sclavilor eliberaţi, la
— Orice, a zis M o r i t z . Eu nu ştiu franţuzeşte, dar vreau să-i adresa poliţiei, care-i apăra pe nazişti de linşaj.
spunem ceva ! Spuneţi-i bună ziua şi d r u m bun spre Franţa ! Johann M o r i t z rămăsese la geam, şi după ce prima piatră îi
J o h a n n M o r i t z nu putea trece pe lingă un francez fără să-i vîjîise pe la urechi. Nu se mişcase de la fereastra vagonului şi nu
spună ceva sau măcar să-i zîmbească prieteneşte. încetase să zîmbească nici după începerea atacului. Nu înţelegea
— Acum e lîngă noi ! a zis M o r i t z . Spuneţi-i acum ceva ! ce s-a întîmplat. Şi, chiar dacă ar fi înţeles, n-ar fi putut crede că
Traian Korugă a continuat să tacă. J o h a n n M o r i t z nu s-a mai francezul care semăna cu Joseph a aruncat cu pietre în el şi a
putut stăpîni şi a strigat în nemţeşte : vrut să-i spargă capul.
— Călătorie frumoasă în Franţa ! în vreme ce J o h a n n M o r i t z privea cu ochii mari cum mulţi
A vorbit dulce. Toată faţa îi radia de bucurie că se putea mea de jos îl lapidează, ceilalţi prizonieri din vagon l-au prins
adresa unui om care-i era drag, numai fiindcă era francez. de la spate şi l-au^ţras înapoi, trîntindu-1 pe podele. Zeci de
Glasurile de sub fereastră au amuţit dintr-o dată. Grupul de pumni s-au încleştat deasupra lui Moritz, şi toţi îl căutau, ca
pe peron s-a imobilizat, cu ochii spre fereastra vagonului unde să-1 lovească, să-i sfîşie carnea, să-1 strivească. J o h a n n M o r i t z
se afla M o r i t z . Traian a auzit cum cel care semăna cu Joseph a s-a pomenit sub zeci de picioare care îl călcau cu ură, cu dispe
întrebat în franţuzeşte : rare, cu bestialitate, în timp ce de afară pietrele plouau asupra
— Ce spune porcul de nazist ? lor, lovind ferestrele, pereţii, capetele.
Privirile bărbaţilor şi ale femeilor de pe peron îl fixau pe Prizonierii nu-i puteau ierta lui M o r i t z că dezlănţuise furia şi
J o h a n n M o r i t z , care le zîmbea cu prietenie de după gratii. atacul sclavilor eliberaţi de pe peron. Voiau să-1 facă bucăţi. în
— Probabil că vrea o ţigare, porcul ! a zis o femeie. jurul lui erau nu oameni, ci masa, acest animal apocaliptic cu o
Tînărul care semăna cu Joseph a dus mîna la buzunar, dar mie de picioare, care îi călcau, toate, carnea şi trupul. Afară, tot
şi-a oprit brusc gestul. S-a aplecat, a luat o piatră şi a aruncat-o masa, animalul apocaliptic cu o mie de braţe, care aruncau cu
în fereastra la care zîmbea J o h a n n M o r i t z . Bolovanul a nimerit pietre în el ! Lui M o r i t z i-a năvălit sîngele pe nas şi pe gură ; în
între gratii şi a căzut în mijlocul vagonului, lovindu-1 pe unul clipa aceea, a crezut că o să moară.
dintre prizonieri. Cînd s-a împăcat cu gîndul că-i venise ceasul morţii, n-a mai
— Na ţigare ! Vrei să fumezi, porcule ? Trei ani m-ai ţinut simţit nici bocancii care-1 striveau, nici pumnii care-1 loveau.
închisă în Germania ! N-a mai simţit nici un fel de durere : a simţit doar că sfîrşitul
A doua piatră a răsunat în peretele vagonului, apoi a treia. O suferinţelor este a p r o a p e şi s-a g î n d i t la p r e o t u l A l e x a n d r u
ploaie de pietre a început să curgă asupra vagonului lor ; prizo Korugă, la biserica din Fîntîna şi la icoana Maicii Domnului. în
nierii s-au culcat pe podele, depărtîndu-şi capetele de ferestre. mintea şi în trupul lui s-a pogorît pacea. Auzea loviturile care
Pietrele cădeau ca grindina. De-afară se auzeau înjurături şi stri izbeau în pereţii vagonului, şi ştia acum că aceste pietre îl cău
găte, ca la asalt. Erau glasuri de femei, de bărbaţi, de copii tau pe el. N u m a i pe el. Toată lumea voia moartea lui J o h a n n
revoltaţi. Glasuri în franceză, italiană, rusă, daneză, flamandă, Moritz. Lumea nu va mai putea trăi şi nu va mai exista pe
norvegiană. în toate limbile se striga aceeaşi înjurătură, aceeaşi pămînt nici un progres, dacă el rămînea în viaţă : vinovatul de
ură dezlănţuită. Sunetele cuvintelor se abăteau odată cu sune toate relele din univers era J o h a n n M o r i t z . De aceea voiau toţi
tele pietrelor asupra lui J o h a n n M o r i t z : porc de nazist, crimi să-1 ucidă. De aceea îl s t r i v e a u p r i z o n i e r i i cu p i c i o a r e l e . De
nal nazist, nazist asasin, nazist, nazist, nazist... aceea îl băteau cu pietre, de afară, foştii prizonieri. De aceea îl
Toată lumea din trenul de « persoane deplasate » coborîse şi ţineau arestat soldaţii. Mulţimea nu se va potoli pînă cînd nu va
se asociase celor dintîi, aruncînd cu pietre în trenul prizonieri muri J o h a n n M o r i t z . Poliţia militară nu va putea potoli « per
lor. Santinelele şi poliţia militară au încercat să facă ordine : ata- soanele deplasate » pînă cînd nu va fi ucis J o h a n n M o r i t z . Pri-
254 255
ORA 25 ORA 25
zonierii din vagon nu vor putea nici ei fi potoliţi, pînâ cînd nu în vagon mirosea a putred, a acru, a materii fecale. Urina se
va fi ucis J o h a n n M o r i t z . Soldaţii cu arme automate şi tancuri întinsese pe p o d e l e , peste tot. J o h a n n M o r i t z zăcea şi el în
n u s e v o r p u t e a nici e i d u c e a c a s ă , p e s t e o c e a n , p î n ă c î n d urină : urinase pe jos, fără să-şi fi dat seama. D a r el nu simţea
J o h a n n M o r i t z nu va fi făcut bucăţi. El trebuie să moară : el nimic. N i c i nu deschisese ochii pînă acum ; doar buzele şi le
este Omul. Pentru el nu există iertare. deschisese.
« Cu c e - a m g r e ş i t e u , D o a m n e ? » s-a î n t r e b a t în g î n d — Mi-e sete ! a zis iar M o r i t z .
J o h a n n M o r i t z . Apoi şi-a zis : « Eu îi iubesc pe francezi şi am — îmi pare rău, nu există apă ! a zis Traian. Nu există nimic
vrut să le spun un cuvînt de prietenie. De asta mă ucid. Şi pe de băut!
Isus l-au ucis tot fiindcă a iubit oamenii ! » Vorbele lui Traian Se gîndea cu ce ar putea să-i umezească buzele lui M o r i t z .
i-au venit în minte : « N o i urcăm pe Golgota cu locomotiva ; Şi-a amintit că citise undeva că soldaţii lui Ghinghis H a n , călă
urcăm o Golgotâ mecanică ! » rind prin stepă fără nimic de mîncat şi de băut, deschideau cu
J o h a n n M o r i t z a avut impresia că e pe cruce şi a simţit cum c u ţ i t u l o v e n ă de la p i c i o r u l calului. P u n e a u b u z e l e , s u g e a u
se face noapte şi întuneric, întuneric, întuneric... cîteva înghiţituri de sînge, apoi legau vena şi plecau mai
departe. Zile de-a rîndul, călăreţii lui Ghinghis H a n nu mîncau
şi nu beau altceva decît aceste picături de sînge cald. Imaginea îl
obseda pe Traian. I-ar fi dat lui J o h a n n M o r i t z cîteva picături
din sîngele lui, ca că-i potolească setea : sîngele l-ar fi refăcut.
— Mi-e sete ! a zis J o h a n n Moritz, cu voce rugătoare.
131 — Nu e nimic de băut, dragă M o r i t z ! Singurul lichid care
s-ar putea bea, şi din care ti-aş da cu plăcere să-ţi umezeşti
buzele, este sîngele meu. D a r trebuie să nu bei sînge : cine bea
J o h a n n M o r i t z s-a trezit tîrziu, cu capul şi cu pieptul banda sînge de om devine strigoi. Seamănă în continuare a o m , dar nu
jate. Capul îi şedea rezemat de Traian ; ar fi vrut să-1 întrebe de mai este om ! E maşină, e diavol, e masă ! Are tot ce au oame
ce şi-a dezbrăcat cămaşa, dar n-a avut putere. nii, în afară de suflet...
— Mi-e sete ! a şoptit J o h a n n M o r i t z . — Mi-e sete, a m u r m u r a t Moritz.
Traian s-a prefăcut că nu aude. — Te cred, a zis Traian. D a r sînge trebuie să nu bei, şi alt
— Mi-e sete ! a repetat M o r i t z . ceva n-aş avea să-ţi dau. Tu eşti singurul din jurul meu care n-a
Zăcuse cîteva ceasuri fără cunoştinţă în braţele lui Traian, băut sînge de om. Auzi ce-ţi spun ? Toţi ceilalţi au băut sînge,
care-1 bandajase, rupîndu-şi cămaşa în fîşii, şi-i făcuse loc să şi acum sînt s t r i g o i ! Nu mai sînt oameni ! N i c i prizonierii, nici
stea întins. santinelele, nici foştii prizonieri, care te-au bătut cu pietre !
Pînâ atunci, J o h a n n M o r i t z nu scosese nici un cuvînt. Traian N u m a i tu ai rămas o m , fiindcă tu mai iubeşti oamenii...
îşi ţinuse palma pe pieptul lui, ca să-i simtă bătăile inimii. De — Mi-e sete !
cîteva ori, Traian se aplecase cu urechea pe bandaj, să asculte : — C r e d , cred că ţi-e sete şi că, dacă nu bei, ai să m o r i ! D a r e
inima lui M o r i t z bătuse atît de încet, încît palma n-o percepea. mai bine să mori ca o m , decît să trăieşti ca strigoi ! Să nu bei
sînge de o m , mă auzi ?
Abia se mai simţea cu urechea.
— Mi-e sete, a şoptit din nou J o h a n n Moritz.
Acum Moritz vorbea. Traian se bucura, ca şi cum el însuşi
s-ar fi sculat dintre morţi.
Dar J o h a n n M o r i t z voia apă. îi era sete ca lui Hristos pe
cruce. Şi în vagon nu aveau apă. De douăzeci de ore, prizonierii
erau încuiaţi, fară să fi primit nimic de mîncare sau de băut, fără
să Ii se permită să-şi facă nevoile.
256 257
ORA 25 ORA 25
258 259
ORA 25
ORA 25
Din cauza asta m-aţi arestat f
Ca soldat, am ajutat prizonierilor francezi să fugă din închi — Să nu-ţi fie frică ! a zis Traian. Lor trebuie să le fie, că ei
soare. Din cauza asta m-aţi arestat ? sînt vinovaţi !
Cînd războiul s-a terminat si am crezut ca va fi pace si pentru M o r i t z s-a dus la interogatoriu zîmbind. La prînz s-a întors.
mine, au venit americanii, care m-au hrănit ca pe-un boier, cu Traian îl aştepta la poartă.
ciocolată şi cu mîncăruri de-ale lor. Apoi, fără nici o vorbă, — C u m a fost ? a întrebat Traian. Ţi-au spus cînd te elibe
m-au băgat la închisoare. M-au trimis în paisprezece lagăre, ca rează ?
pe tîlharii cei mai grozavi de pe pămînt. Şi eu vreau să ştiu de ce ! M o r i t z privea în pămînt. întotdeauna făcea pe misteriosul,
7y« vă place numele meu de Ianoş, Ion, Johann, lacob ? Vreţi cînd i se punea o întrebare.
să. mi-l schimbaţi ? Schimbaţi-mi-l! Ştiu că oamenii nu mai au — Vă povestec mai tîrziu, a zis el. Nu pot acum !
dreptul să poarte numele cu care au fost botezaţi! — Ai înnebunit ? Eu te aştept de cînd ai plecat, aici lîngă
Acum sînteţi înştiinţaţi: eu nu mai pot răbda. Vreau să aflu poartă, ca să aflu ce se întîmplă, şi tu îmi răspunzi că ai să-mi
pentru ce sînt arestat şi chinuit. Aştept răspunsul dumneavoastră spui mai tîrziu ?
şi vă salut cu respect. J o h a n n M o r i t z adunase mucuri de ţigări pe culoarul cancela
MORITZ lon-Johann-Iacob-Ianoş, riei. Acum le-a scos din buzunar, le-a desfăcut încet, cu băgare
plugar şi tată de copii de seamă, şi a împărţit tutunul în două grămăjoare egale, una
pentru el, alta pentru Traian. Pe u r m ă a început să-şi răsucească
o ţigare, dintr-o bucată de ziar.
— De ce plîngi, M o r i t z ? a întrebat Traian Korugă, după ce a
terminat de citit petiţia. — Mai bine vă spun altădată, domnule Traian !
— Nu plîng ! — Ţi-au zis că nu-ţi dau drumul ?
— Te văd cu lacrămi în ochi... — Nu mi-au spus asta !
— Nici eu nu ştiu de ce ! — Te-au înjurat ?
Moritz şi-a lipit ţigarea.
— Ţi-e frică să trimiţi petiţia ? a întrebat Traian. Nu e adevă
— Nu m-au înjurat ! a zis el.
rat tot ce-ai scris în ea ?
— Te-au bătut ?
— Nu mi-e frică ! a răspuns Moritz. T o t ce scrie e a d e v ă r a t ! — Nu !
— Atunci de ce plîngi ? — Atunci de ce nu vorbeşti ? a întrebat Traian. înţeleg că nu
— De asta plîng ! a zis M o r i t z . Fiindcă e prea adevărat ! ţi s-a întîmplat nimic rău !
— N i m i c , a zis M o r i t z , aprinzîndu-şi ţigarea.
— Nu ţi-a v e n i t r î n d u l la i n t e r o g a t o r i u ? a î n t r e b a t iar
Traian. Asta nu e rău. Au să te cheme mîine !
133 — Mi-a venit rîndul !
— Te-au interogat ?
— Da!
D u p ă trei zile de la trimiterea petiţiei, J o h a n n Moritz a fost Limba lui M o r i t z parcă era încleiată. De-abia scotea cuvin
chemat la interogatoriu. Traian Korugă i-a împrumutat cămaşa tele. Traian şi-a pierdut răbdarea.
şi pantalonii lui, zicîndu-i : — Spune-mi tot ce te-a întrebat ! a zis el. începe chiar de
— Am biruit ! Petiţia noastră a avut efect! cînd ai intrat pe uşă !
Lui M o r i t z îi sclipeau ochii. Se vedea deja liber... — Eu am fost întîiul, a zis Moritz. Cînd am intrat în birou,
— Am biruit ! Dumneavoastră trebuie să vă mulţumesc ! a mi-a spus să stau jos. Era un scaun în faţa mesei.
zis el. Aţi scris în petiţie aşa de adevărat !... — Văd că începe p e r f e c t ! Dacă te-a invitat să stai pe scaun e
semn foarte bun. Se uitaseră în actele tale şi văzuseră că erai
260
261
ORA 25 ORA 25
262 263
ORA 25 ORA 25
Justiţia n-ar avea astfel decît de cîştigat. Justiţia unei societăţi Traian s-a ridicat şi a sărutat picioarele lui Isus.
civilizate trebuie să fie tehnicizată şi să nu mai procedeze ca în — Acum simt că m-am împărtăşit din trupul Tău, Isuse
timpurile cînd nu se cunoştea electricitatea ! De ce atîtea inven Doamne, meniul nostru etern de speranţe. D o a m n e , meniul
ţii tehnice, dacă justiţia nu utilizează nici măcar patefonul ? meu unic, niciodată n-am înţeles mai bine că trupul Tău ne este
MARTORUL hrana ! C u m de te-a închipuit maestrul prizonier tocmai din
cartonul cutiilor de Menu Unit f Tu întruchipezi acum idealu
rile mele de dumnezeire, de pîine şi de libertate !
Traian era în extaz ; nu mai vedea nimic împrejur. J o h a n n
Moritz cerceta îngerii făcuţi din poleiala de la cutiile de ţigări,
icoanele Maicii D o m n u l u i , cu salbe lucrate din capacele aurii ale
135 c u t i i l o r de pudding. M o r i t z s-a î n c h i n a t la i c o a n a s f î n t u l u i
Nicolae, care seamănă cu părintele Alexandru Korugă, pe u r m ă
a venit lîngă Traian şi s-a aşezat şi el în genunchi. A privit rănile
Al cincisprezecelea lagăr de internare, la Darmstadt. E la fel roşii ale lui Isus.
cu celelalte paisprezece, în plus, există o biserică ortodoxă. U n a — D o a m n e , a zis Traian, nu îţi cer să îndepărtezi acest pahar
improvizată. de la buzele mele ! Ştiu că nu se poate. Dar, te implor, ajută-mă
Traian Korugă şi J o h a n n M o r i t z s-au descoperit şi au intrat să-1 beau ! De un an stau cu el la buze ! De un an stau la fron
în cortul-biserică. în fund, a l t a r u l ; icoanele sînt desenate cu tiera dintre viaţă si moarte ! De un an stau la graniţa dintre vis
cărbune şi cu cretă colorată pe cartoane. Interiorul nu e podit : şi realitate ! Am ieşit din timp, şi totuşi mai sînt în viaţă. Viaţa
se calcă pe pămîntul gol. în noaptea trecută a plouat. Apa s-a mi s-a strecurat prin pori şi acum n j b mai am. Totuşi, mai res
scurs în cort şi acum pe jos e noroi. pir şi mă mai tîrăsc şi mai bag în trupul meu apă şi pîine, deşi
în mijlocul bisericii se află un crucifix de mărimea unui om. nu mai am poftă de ele. Toată suferinţa mea porneşte din faptul
Traian a îngenunchiat în faţa lui. Isus este de carton. Spinii c ă n u p r i c e p d a c ă s î n t p r i z o n i e r sau s î n t l i b e r . V ă d c ă s î n t
coroanei sînt din tablă de cutii de conserve, tăiată m ă r u n t . închis, dar nu p o t crede că sînt închis. Văd că nu sînt liber, dar
Traian Korugă şi-a înălţat ochii spre rănile cuielor de la picioa mintea îmi spune că nu i xistă nici un motiv să nu fiu liber. T o r
rele şi mîinile lui Isus, spre rana de suliţă din coastă. Pictorul nu tura acestei neînţelegeri este mai grea decît sclavia. Oamenii
avusese culoare roşie, ca să deseneze sîngele. U n d e erau rănile, care m-au închis nu mă urăsc, nu vor pedepsirea mea şi nici nu
lipise hîrtie roşie de la pachetele de ţigări Lucky Strike. Literele mi vor pieirea. Ei vor salvarea lumii. Totuşi, ei mă torturează şi
negre ale numelui mărcii de ţigări nu fuseseră şterse şi se puteau mă ucid lent. Ei torturează şi ucid lent întreaga omenire, nu
citi. numai pe mine. Mai marii lumii vorbesc de libertate ; ştiu " că
— Niciodată nu te-am văzut răstignit mai dureros, Isuse ! a nu mint cînd spun că vor libertate pentru oameni. D a r vorbind
zis Traian. Venisem să mă rog Ţie pentru rănile mele, dar nu de libertate şi luptînd pentru ea, ei construiesc închisori. E plin
mai pot ! Iartă-mă, Isuse, dacă mă rog întîi pentru rănile Tale pămîntul de închisori ! Cuvintele lor sînt de bine, dar ele fac
de Lucky Stryke, care îţi însîngerează coasta, picioarele şi pal rău cînd ating carnea omului, ca nişte săgeţi otrăvite. Mai marii
mele ! Ale Tale sînt mai dureroase decît rănile mele de sînge şi lumii s-au pornit să construiască spitale uriaşe, ca să vindece
carne. Lasă-mă să mă rog mai întîi pentru spinii de cutii de rănile omenirii. Dar de sub mistria lor se înalţă nu spitale, ei
conserve din coroana de pe capul Tău ! închisori pentru oameni. T o t u l este parcă vrăjit, şi mintea mea
nu înţelege. De aceea, aş vrea să m o r ! Ajută-mi, D o a m n e , să
P r i v i r e a lui T r a i a n a d e s c o p e r i t pe p i e p t u l M î n t u i t o r u l u i
pot muri ! O r a oceasta este prea grea pentru mine. O r a în care
litera M, scrisă cu cerneală neagră de tipar. Era M-ul de pe car
mă aflu nu aparţine vieţii, şi nu se poate trece cu carnea şi cu
tonul cutiilor de Menu Unit, din care fusese lucrat trupul răsti
sîngele prin ea : este ora 25, cînd e prea tîrziu pentru mîntuire
gnit.
264 265
ORA 25
ORA 25
i pentru viaţă şi pentru moarte ! Pentru toate e prea tîrziu !
case. Trupul lui Traian era moale, ca şi cum i s-ar fi topit oasele.
mpietreşte-mă, D o a m n e , dar nu mă lăsa singur aici ! Dacă mă
Obrajii îi erau gabeni ca ceara. în cortul bisericii nu mai era
părăseşti Tu, eu nu voi putea nici măcar să m o r ! Carnea şi spi
nimeni, în afară de preoţi, şi J o h a n n M o r i t z a ridicat privirile
ritul, uite, îmi sînt moarte, dar eu trăiesc mai departe ! Lumea a
spre ei, ca să le ceară ajutorul. în clipa aceea a înţeles de ce se
murit, şi trăieşte ! Şi nu sîntem nici strigoi, nici oameni...
prăbuşise Traian.
Traian Korugă şi-a sprijinit capul în palme. J o h a n n M o r i t z
— Părintele Korugă ! atît a apucat să spună J o h a n n Moritz,
i-a mîngîiat umărul cu sfială, dar el nu simţea.
înainte de a cădea în genunchi în faţa preotului, vrînd parcă să-i
în biserică a intrat un preot. E îmbrăcat cu haine soldăţeşti
sărute picioarele.
americane, pe care sînt desenate iniţialele PW ', ca la toţi prizo
nierii. M o r i t z 1-a întîmpinat şi i-a sărutat mîna ; Traian a rămas Dar preotul Korugă nu mai avea picioare. El venea către ei,
sprijinindu-se în cîrje. C a p u l îi era acum şi mai alb. Z î m b e a în'să
mai departe în genunchi.
cu o bunătate şi o fericire imense. Prin ochii şi prin zîmbetul lui
Preotul 1-a întrebat pe M o r i t z de unde sînt şi ce naţionalitate
se vedea cerul.
au. C î n d a auzit că şi soţia lui Traian este prizonieră, şi-a dus
— Traian, fiule drag ! a zis preotul Korugă, dar, cînd a vrut
mîinile la piept şi s-a rugat pentru ea. Pe Traian, care şedea în
să se aplece, una din cîrje i-a scăpat de la subţioară şi a căzut.
faţa crucifixului fără să vadă nimic în jur, 1-a binecuvîntat.
El nu s-a prăvălit: a stat ţeapăn, numai cu cealaltă cîrjă. Pe
— La ora şase, în fiecare zi, avem slujbă ! a zis preotul. Eu
urmă, a lăsat-o şi pe aceasta să cadă şi s-a ţinut drept, pe rămă
sînt mitropolitul Palade al Varşoviei. Soborul meu de preoţi
şiţele de picioare pe care le mai avea, lîngă Traian. D ă d u s e dru
este şi el aici; sîntem cu toţii prizonieri. Avem slujbe frumoase,
mul cîrjelor, ca să aibă mîinile libere şi să-1 poată îmbrăţişa cu
veniţi ! Cîteodatâ slujeşte cu noi şi un preot român. Acum el
ambele braţe pe fiul lui.
este în spital.
J o h a n n Moritz s-a uitat fix la mitropolit. J o h a n n M o r i t z a ridicat cîrjele de jos şi stătea cu ele în mînă,
lîngă amîndoi.
— Am să-i trimit vorbă la spital preotului român, a zis Prea
Sfinţitul Palade al Varşoviei. C î n d o auzi că sînt români aici, are
să vină să vă binecuvînteze !
137
266
267
ORA 25
ORA 25
— V a s ă z i c ă , S u z a n a n-a d i v o r ţ a t de m i n e ! a zis J o h a n n
a murit cu copilul la piept. Nu ştiu cum s-a întîmplat câ n-a fugit
din casă după ce a izbucnit focul. Se pare că dormea. Totuşi,imie Moritz.
nu-mi vine să cred că Hilda dormea la ora aia, şi mai ales în ziua Era prima oară cînd auzea că Suzana îi rămăsese credin
cînd au intrat ruşii. Toată lumea fugise din oraş, mai cu seamă cioasă.
femeile. Hilda nu dormea niciodată după-masa, tu ştii : cînd •~- Şi m-aşteaptă ea să mă întorc acasă ? a întrebat el.
venea la prînz de la spital, se apuca de treabă. — Suzana te-aşteaptâ şi te va aştepta pînă la sfîrşitul zilelor
Oasele arse ale Hildei şi ale copilului, le-am adunat şi le-am e i ! a răspuns preotul. Ea rămas nevasta ta. Hîrtia de divorţ a
îngropat în acelaşi sicriu, la cimitirul nostru. N-am putut face semnat-o numai ca să nu fie dată afară din casă şi să rămînă cu
două sicrie, că acum toate sînt scumpe, şi nimeni nu vrea să-ţi copiii pe drumuri ! A făcut-o din deznădejde. D a r nu s-a soco
lucreze. Sute de morţi au fost îngropaţi la noi fără sicriu. Nu se tit nici o clipă despărţită de tine !
găsesc scînduri; şi cuiele lipsesc ! Eu a trebuit să scot cuiele din — Vasăzică, divorţul era o minciună ! a zis Moritz, lovindu-
pereţi, de la tablouri, şi să i le dau tîmplarului, ca să facă sicriul se cu palmele peste tîmple. Şi eu, care credeam, în prostia mea,
pentru Hilda ! Şi nici aşa nu voia să-mi lucreze: zicea că sînt că ea s-a măritat cu altul... De-aia m-am însurat şi eu a doua
prea scurte şi prea subţiri pentru sicriu ! I-am dat o pălărie de-a oară, cu Hilda ! Credeam că Suzana m-a părăsit. C u m să nu
ta, ca să-l înduplec. Te rog să nu te superi că am făcut-o fără să te cred că m-a părăsit, cînd am citit cu ochii mei că ea divorţat ?
întreb ! Dacă nu i-aş fi dat-o, n-ar fi vrut nici în ruptul capului Dar păcatul meu este mare, ştiu ! D u m n e z e u n-are să mi-1 ierte
să facă sicfi^U ii nu puteam lăsa oasele neîngropate : erau deja de niciodată !
o săptămînă în casă ! Am făcut şi o cruce de lemn. Cînd ai să vii — Păcatul acesta are să-ţi fie iertat ! a zis preotul. E un păcat
tu, ai să faci una de piatră. în familia noastră, toţi morţii au greu, dragă M o r i t z , dar el nu este nici al tău, nici al Suzanei,
cruci frumoase, de piatră, la cimitir ! care a semnat. Este al statului şi al legilor ! Iar statul nu cred că
va fi i e r t a t : D u m n e z e u îl va p e d e p s i , aşa c u m a p e d e p s i t
A mai fost găsit şi trupul unui ofiţer, complet carbonizat, între
Sodoma şi G o m o r a ! Nu numai statul nostru va fi pedepsit, ci
dărîmăturile casei. Se vede că era un ofiţer care ceruse adăpost
toată societatea contemporană, care face aceleaşi păcate strigă
sau care voise să-şi schimbe uniforma cu haine civile: cînd au
toare la cer !
venit ruşii, toţi militarii au intrat prin case şi s-au îmbrăcat în
civil. Pe el l-au îngropat tot în cimitirul nostru, pe cheltuiala pri
măriei. In geanta lui de piele, care n-a ars de tot, i-am găsit
actele. H chema Iorgu Iordan şi era din România, ca tine. îţi
scriu asta fiindcă era poate vreun prieten de-al tău sau vreo rudă,
care venise să te caute.
139
269
268
ORA 25 ORA 25
— Vrei să-mi spui că legile noastre nu sînt conforme cu prin însuşi l u c r e a z ă t o t î n t r - u n sistem de matbematical way ', şi
cipiile eterne de drept. Aud zilnic acest reproş ! Sînteţi ridicoli, nimeni n-ar îndrăzni să-i schimbe orientarea !
toţi cei care invocaţi lipsa de valabilitate eternă, de universali — I n t e r o g a t o r i u l pe care mi l-aţi luat mie nu vă i n t e
tate, a legilor în baza cărora sînteţi închişi ! în primul rînd, fie resează deci şi putea să lipsească ? a întrebat Traian. Despre
care ţară are dreptul să-şi facă legile după care să se conducă : individ nu vă interesează nimic ?
legile făcute de noi, în ţară la noi, ne interesează numai pe noi ! — Nimic ! a răspuns ofiţerul. Despre individ nu vrem să ştim
în al doilea rînd, nu există principii eterne de drept. Justiţia este altceva decît datele personale, adică numele exact, data şi locu!
făcută de oameni, şi nimic din ce este omenesc nu poate fi naşterii, profesia, e t c , care să fie trecute în fişierele şi în statisti
e t e r n . în a n s a m b l u , fiecare lege este d e o p o t r i v ă de b u n ă cu cile noastre. De altfel, interogatoriile individuale nu se fac decît
alta : toate sînt la fel de efemere şi de eterne. Cine susţine altfel pentru a se verifica datele şi pentru a repartiza prizonierii pe
se înşală singur ! D u p ă legile aplicabile în momentul de faţă pe categorii. Dispoziţiile de menţinere în arest sau de eliberare se
teritoriul de ocupaţie, d u m n e a t a eşti arestat ca funcţionar al dau — cum am spus — numai pe categorii. Munca noastră, aici,
unui stat inamic. Aşa este legea. Soţia dumitale este arestată tot constă în a-1 plasa pe iiecare în categoria căreia îi aparţine. O
în virtutea acestei legi, care prevede că şi soţiile înalţilor funţio- muncă matematică, precisă !
nari inamici pot fi arestate automat. Tatăl dumitale şi el arestat
— Nu găsiţi că este inuman să anulaţi omul şi să-1 trataţi
automat, ca funcţionar al unui stat inamic. Poate că este dur,
drept fracţiune a unei categorii ? a mai întrebat Traian.
dar asta e legea. în tot cursul istoriei, legile au fost dure. Nu
— N u , nu găsesc că ar fi inuman, a răspuns ofiţerul. Sistemul
poţi pretinde că trebuia să vă cerem consimţămîntul, cînd am
este mult mai practic, mui rapid şi — în special — mai just. Prin
promulgat propriile n o a s t r e legi !
acest procedeu, justiţia nu are decît de cîştigat ; ea şi-a însuşit
Traian Korugă s-a ridicat. Voia să plece : ştia, încă de cînd metodele matematicii şi ale fizicii, adică metodele care conferă
începuse să scrie Ora 25, că va veni ceasul în care legile îi vor certitudinea exactităţii. N u m a i poeţii şi misticii le găsesc n e p o
interzice omului să-şi trăiască viaţa lui omenească. Simţise că trivite. Societatea modernă a ieşit însă din epoca misticismului
aceste legi se aplică deja, încă de cînd fusese arestat. în adîncul şi a poeziei. Sîntem în. epoca matematicii şi a ştiinţelor exacte, şi
lui însă, tot mai sperase că poate se înşela. A c u m i se spunea nu putem da ceasul înapoi din motive de ordin sentimental. De
oficial că legile sînt riguros aplicate şi respectate, că nu era nici alftel, sentimentele înseşi sînt o creaţie a poeţilor şi a mistici
o eroare. Oameni care ti-au greşit cu nimic puteau fi deci în mod lor !
legal arestaţi, schingiuiţi, inţormetaţi, jefuiţi ;i exterminaţi... Ofiţerul a făcut semn că interogatoriul s-a terminat.
— Eu ştiu că dumneata personal n-ai nici o vină, a zis ofiţe — Take it easy !2 a zis el.
rul. De cine: ori am cerut eliberarea dumitale, a soţiei şi a tatălui Traian Korugă a deschis uşa. în clipa aceea, a auzit glasul ofi
dumitale, cu toate că este strict interzis să se ceară eliberarea ţerului care-1 interogase spunînd rece :
individuală a prizonierilor arestaţi din oficiu ! Evident, n-am — Cheamă-1 pe următorul !
primit nici un răspuns. Ordinele ele eliberare se dau nu indivi
dual, ci numai pentru categorii de indivizi.
— Partea de vinovăţie sau de nevinovăţie a individului nu vă
interesează aşadar absolut deloc ? a întrebat Traian. Nici măcar
din curiozitate ?
- N u ! a răspuns ofiţerul. Şi, chiar dacă acest lucru jigneşte
susceptibilităţile educaţiei dumitale individualiste, teologice,
estetice sau umanitariste, eu nu p o t schimba nimic. De altfel,
nici nu e necesar să se schimbe ceva. Sistemul nostru poate 1
Cale m a t e n u t i ^ a . (engi.)
părea uscat, tehnic, matematizat, dar este cel just. Universul ?
Stai liniştii ! (engl.)
270 271
ORA 25 ORA 25
272 273
ORA 25 ORA 25
— Nu amesteca vinovăţia şi eliberarea ! a zis doctorul, acum — Dar, dacă sînt nevinovat, de ce să stau închis ? a întrebat
nervos. Ţi-a spus cineva că tu, M o r i t z Iacob, eşti vinovat de Moritz. Ce-are maşina cu mine, dacă eu n-am făcut nici un
ceva ? C r e d că nu ţi-a spus nimeni ! Eu te cunosc. Ştiu că eşti rău ? Maşina de care vorbiţi o fi făcută pentru hoţi, ucigaşi şi
om cumsecade. D a r vinovăţia şi cu eliberarea n-au nici o legă înşelători !
tură ! Absolut nici una ! Eliberarea este o chestiune de răbdare. — învaţă-te să nu mai judeci ca un ţăran prost, dragă Iankel !
— Am răbdat destul ! a zis J o h a n n Moritz. a zis doctorul. Tu faci din fiecare problemă o chestiune perso
— Asta este părerea ta ! Tu ai rămas tot ţăran : crezi că un nală. Ţările mari şi bogate nu se ocupă de cazuri individuale.
prizonier poate fi eliberat de orice ofiţer numai pentru simplul Faptul că tu eşti sau nu vinovat este o chestiune personală a ta,
motiv că e nevinovat ? Dacă ar fi aşa, atunci s-ar goli lagărele. care poate să-i intereseze pe nevastă-ta, pe vecini şi pe ceilalţi
Fiecare nazist şi-ar dovedi nevinovăţia. Eliberările se fac numai ţărani din satul tău. N u m a i ei se mai ocupă de chestiuni perso
cu aprobarea Cartierului General din Frankfurt. Hîrtiile sînt nale. Ţările civilizate lucrează în mare : nu cu indivizi !
trimise apoi la Washington şi, de acolo, decizia e transmisă la — Atunci de ce m-au arestat ?
Wiesbaden. Trece printr-o comisie specială la Esslingen, care o — N o i am p r o c e d a t p r i n arestări p r e v e n t i v e , pe categorii.
înaintează la Berlin : de la Berlin se dă ordinul de eliberare ! Dacă avem nevoie de un vinovat — de un criminal de război, de
O r d i n u l vine la Heidelberg, u n d e fişa ta e scoasă din fişierele a' exemplu —, ştim că îl avem în mînă şi nu trebuie atunci să por
sute de birouri, şi abia după asta poţi fi eliberat. E o maşinărie nim să-1 căutăm prin toate satele şi prin toate pădurile. S-ar
complicată, care lucrează automat. Fiecare internat are o fişă : pierde timp. Apeşi pe butonul electric la iniţiala respectivă din
americanii umblă cu fişiere mari cît cazarma din faţă ! în clipa fişier, şi, pînă să ridici ochii, îţi apare fişa individului : cu foto
cînd a ieşit ordinul de eliberare şi a fost trimis la Fleidelberg grafia, înălţimea, greutatea, culoarea părului, numărul de dinţi,
spre executare, fişa ta iese şi ea, automat, din fişierele de la locul naşterii şi tot ce-ai mai vrea să ştii despre el. Iei apoi
Washington, Stuttgart, Ludwigsburg, Miinchen, Kornwes- receptorul şi anunţi prin radio lagărul sau închisoarea unde se
theim, Paris, Frankfurt... în toată lumea. N u m e l e tău este înre află, iar după cîteva ore îl ai pe individ, în carne şi oase, în faţa
gistrat peste tot. La Biroul Federal de Investigaţii în Statele j u d e c ă t o r i l o r de la T r i b u n a l u l I n t e r n a ţ i o n a l de la N ü r n b e r g .
U n i t e , la C o m a n d a m e n t u l Suprem Interaliat de la Paris, la Asta e m i n u n a t ! Iată p r o d u s u l tehnicii dezvoltate ! T o t u l
Comisia de C o n t r o l de la Berlin, în toate lagărele, în toate merge electric, a u t o m a t ! C u m vrei să-ţi dea ţie drumul ? Ar
î n c h i s o r i l e , î n t o a t e b i r o u r i l e d e C . I . C . , C . I . D . , M . P . , S.P., însemna să te scoată înainte de a-ţi fi venit rîndul. Şi ţie nu ţi-a
S.O.S. ... Peste tot! La cea mai mică mişcare a ta, chiar cînd te venit rîndul ! Eşti ca un fir băgat în maşina de ţesut : după ce a
m u t ă dintr-un lagăr în altul, se schimbă fişa în toate fişierele. intrat, nu-1 mai poţi scoate, oricît de meşter ai fi ! Trebuie să
Ştiai asta ? aştepţi pînă cînd e ţesut cu celelalte. Pînă-i vine timpul ! Mai
J o h a n n M o r i t z îşi vedea numele scris în toate oraşele din înainte, nu se poate. Maşinile sînt precise ; cu ele trebuie însă să
lume, repetat de nişte maşini electrice, care îl luminează şi îl ai răbdare. Tu eşti acum în maşină. Poţi să te dai peste cap oricît
întunecă, ca reflectoarele de deasupra gardului de sîrmă ghim ai vrea, n-ai cum ieşi : maşina e surdă ! Nu aude, nu vede : lu
pată al lagărului. Simţea că fiecare mişcare îi este fotografiată şi crează ! Şi lucrează admirabil, cum nu p o t să lucreze oamenii !
luminată... Aştepţi, şi eşti sigur că-ţi va veni rînaul : maşina nu uită, ca
— Nu ştiam, a răspuns el. omul. Ea este exactă ! Ai înţeles ?
— Dacă ştiai, nu mi-ai fi cerut să te eliberez ! De asta, nici nu M o r i t z a ridicat din umeri.
mă supăr că mi-ai cerut-o ! Tu credeai că eu te p o t scoate din — Vasăzică nu puteţi face nimic pentru mine, ca să-mi dea
maşina asta uriaşă ? drumul ?
Samuel Abramovici a rîs cu poftă. — Nu ţi-am explicat, omule, că esti în maşină şi că nu se
— Nici preşedintele Statelor U n i t e nu te-ar putea scoate ! poate face nimic ?
Trebuie să aştepţi pînâ cînd îţi vine rîndul ! — Dar, dacă spuneţi un cuvînt bun despre mine, asta ajută
274 275
ORA 25 ORA 25
mult ! a zis J o h a n n Moritz. Comandanţii sînt şi ei oameni, ca şi motive umanitare ? De cînd au devenit nemţii umanitarişti ? Ei,
noi, şi au să-nţeleagă. Poate c-au să mă elibereze, dacă le spu care i-au închis şi i-au eazat pe toţi inamicii lor ! D u m n e a t a le-
neţi că am nevastă şi copii, şi că pătimesc prin lagăre, fără nici o ai fost c o l a b o r a t o r : de aceea te-au îngrijit. C r e d că-ţi p a r e
vină, de atîţia ani... foarte rău că n-a învins Hitler, nu-i aşa ?
— Cu tine n-o scot la c a p ă t ! a zis doctorul, nervos. Tu faci Preotul Korugă tăcea. Fruntea îi era palidă. Deasupra sprîn-
mereu chestiuni personale din fiecare problemă ! Tu nu poţi cenelor i se prelingeau broboane de sudoare. Şedea anevoie pe
face abstracţie de tine ! Asta e caracteristic pentru omul primi scaun. De cînd i se amputaseră picioarele, nu mai putea sta
tiv şi necivilizat. Spune mai bine de ce ai nevoie ; eu trebuie să decît întins. Acum avea şi febră. Ar fi vrut ca interogatoriul să
plec ! Vrei ţigări, mîncare, haine ? se termine cît mai repede şi să fie lăsat să se ridice de pe scaun.
— Voiam să mi se facă dreptate, dar văd că dreptatea omului — Te-ai fi bucurat mult dacă ar fi cîştigat Hitler războiul - ? a
a murit pe faţa pămîntului ! a zis J o h a n n Moritz. Altceva nu repetat ofiţerul. Hitler te făcea mitropolit al României, dacă
vreau ! învingea ! Spune, te-ai fi bucurat de victoria naziştilor ?
— O ţigare poţi să iei, totuşi, a zis doctorul Abramovici, şi — Nu m-aş fi bucurat ! a zis preotul.
i-a întins lui M o r i t z , zîmbind, pachetul de Lucky Strike. Am — D a r de victoria aliaţilor te bucuri ?
fost doar colegi de suferinţă, dragă Iankel ! — Nu mă bucur nici de victoria aliaţilor ! a zis preotul.
J o h a n n M o r i t z a întins mîna să ia o ţigare. Pachetul era gol. L o c o t e n e n t u l s-a î n c r u n t a t . P r e o t u l A l e x a n d r u K o r u g ă a
D o c t o r u l s-a căutat prin buzunare, dar nu mai avea alt pachet la zîmbit şi a continuat :
el. — Eu nu mă bucur de nici o victorie militară !
— Te servesc cu o ţigare data viitoare cînd mai vin pe-aici, Spunînd acestea, preotul Korugă privea fotografiile cu lagăre
dragă Iankel ! a zis el. de concentrare de pe pereţii biroului şi se gîndea la cadavrul
Apoi a plecat. procurorului George Damian, la cadavrele lui Vasile Apostol şi
ale celorlalţi ţărani din Fîntîna, împuşcaţi odată cu el de Marcu
Goldenberg şi aruncaţi în groapa de gunoi din spatele staulului
primăriei. Se gîndea la cadavrele copiilor din D r e s d a , din
Frankfurt şi din Berlin... La cadavrele de la D u n k e r q u e şi de la
142 Stalingrad... C u m să se fi bucurat de aceste cadavre, prin care
s-a dobîndit victoria ? Ca să se ajungă la ea, pămîntul a fost
acoperit cu cadavre de oameni nevinovaţi...
Preotul Alexandru Korugă şedea, cu cîrjele pe genunchi, în — Chiar în victorie, nu există frumuseţe,
faţa ofiţerului care îl interoga. Şi cel care o numeşte frumoasă
— Ce-ai căutat în Germania, dacă nu eşti nazist şi colabora E dintre cei care îşi găsesc bucuria în masacru,
ţionist ? a întrebat ofiţerul. Povestea că te-ai deşteptat într-un Iar cel ce găseşte bucurie în masacru
spital german, că nu ştii nici cînd, nici cum ai ajuns acolo, e Nu va reuşi în ambiţia lui de a stăpîni lumea.
bună s-o spui copiilor. Astfel de lucruri se întîmplă în basmele Bocete de jale ar trebui să însoţească mulţimile
dumneavoastră din Balcani, dar nu şi în viaţă ! Pentru un ofiţer
măcelărite
american, istoria asta prea e cusută cu aţă albă : e prea märchen
Şi victoria s-ar cuveni sărbătorită în rînduieli
haft '. De ce te-au ţinut nemţii în spitalul lor, dacă nu le erai
dehgropăciune.'
prieten şi colaborator ? De ce te-au îngrijit jumătate de an şi ţi-
— Foarte frumoasă poezie ! a zis ofiţerul. D u m n e a t a ai com
au amputat picioarele ? Fiindcă le erai duşman ? N u m a i din
pus-o ?
1 F a b u l o s , de basm. (germ.) 1
Lao-Tse.
276 277
ORA 25 ORA 25
— E opera unui chinez care a trăit acum două mii cinci sute
de ani !
— Să mi-o dai scrisă ! a spus ofiţerul. Vreau s-o trimit fami
liei mele, în Statele Unite ! 143
Ofiţerul zîmbea, gîndindu-se probabil la familia lui. Pe urmă,
i s-a întunecat fruntea şi 1-a privit bănuitor pe preot :
— Eşti sigur că versurile pe care mi le-ai spus adineauri sînt Traian Korugă a primit o scrisoare de la N o r a .
scrise de un chinez ? — Ştiam că N o r a este încă arestată, a zis Traian, strîngînd în
— Sigur ! a zis preotul. Dar, dacă v-au plăcut, nu mai inter mînă plicul care purta inscripţia Prisoner of war. Dar speram ca
esează cine le-a scris. Sînt frumoase, atît. Restul n-are impor între timp să fi fost eliberată ; acum nu mai am nici măcar ilu
tanţă ! zia. Ştiu precis că e închisă ca şi noi, într-un lagăr ca al nostru,
— Ba are importanţă ! a zis ofiţerul. E bine că autorul este un şi suferă ca noi ! E bruscată ca noi, dusă din lagăr în lagăr ca
chinez ! China e o naţiune aliată a Statelor Unite, şi familiei noi, păzită între sîme ghimpate de polonezi cu arme automate,
mele o să-i facă mare plăcere ! Dacă erau versurile unui poet ca noi ! Toată fiinţa mea se revoltă !
inamic, nu le-aş fi trimis. Să mi le scrii mîine-dimineaţă ; am să- N o r a nu ştiuse adresa lui Traian cînd i-a scris : pusese pe plic
ţi dau hîrtie şi creion ! D u m n e a t a ai învăţat şi altceva în afară de numele lui Traian şi numerele t u t u r o r lagărelor din zona ameri
teologie ? cană. Pînă să-i ajungă în mîini lui Traian, scrisoarea trecuse pe
— T o t ce mi-a îngăduit viaţa şi ce a plăcut spiritului meu ! la toate.
— Chinezeşte nu ştii ? a întrebat ofiţerul. — Nici ei nu i-au spus unde mă aflu eu, nici mie n-au vrut să-
— Nu ! mi spună unde e ea ! a izbucnit Traian.
— Păcat că nu ştii chinezeşte ! Ţi-aş fi cerut să-mi scrii poe Preotul, din pat, unde zăcea cu capul înfăşurat în comprese,
zia cu caractere chinezeşti ! Asta ar fi fost o surpriză pentru ai a încercat să-1 mîngîie. Traian era surd la toate cuvintele de
mei : nu s-ar aştepta să primească de la mine scrisori în chi consolare.
neză ! Dar, dacă nu ştii chinezeşte, să mi-o scrii în engleză ! — Orice suferinţă are o limită ! a zis Traian, ridicîndu-se. Eu
Chinezul care a făcut versurile are umor. Şi apoi este un aliat al cred că am atins-o ! Nici un om nu poate să treacă de ea şi să
Naţiunilor U n i t e ! rămînă în viaţă !
C î n d s-a î n t o r s în lagăr, p r e o t u l era sfîşiat de o b o s e a l ă . Traian Korugă a ieşit din cort.
J o h a n n Moritz 1-a ajutat să se întindă pe pat şi i-a pus comprese — D o m n u l Traian îşi face seama ! a zis cu teamă Johann
reci la cap. Moritz, care fusese tot timpul alături.
— Ţi-a spus ceva despre eliberare, tată ? a întrebat Traian. Preotul era cu ochii închişi şi cu faţa în sus. Nu auzise cuvin
— Nimic ! a răspuns bătrînul. tele lui M o r i t z : se ruga. Nu numai pentru Traian şi pentru
— Ce te-a întrebat ? N o r a . Se ruga şi pentru Moritz, şi pentru toţi oamenii pe care
— Mi-a cerut să-i scriu o poezie de Lao-Tse. Ar fi vrut s-o această societate tehnică occidentală îi împinsese pînă la limita
aibă în limba de origine şi a regretat că nu ştiu chinezeşte ! peste care nimeni nu putea trece cu viaţă.
— Asta a fost tot interogatoriul ? — D o m n u l Traian îşi face seama, dacă-1 las singur ! a zis iar
— Asta a fost tot ! a zis preotul. J o h a n n Moritz.
Preotul a deschis ochii. I-a atins uşor mîna lui M o r i t z şi 1-a
lăsat să se ducă.~7
278 279
ORA 25 ORA 25
280 281
ORA 25 ORA 25
tistica şi logica sînt la fel de nepotrivite pentru a înţelege şi a Mie însă mi-a făcut bine să le r e p e t ! Nu m-aş fi p u t u t odihni,
organiza viaţa umană ca pentru a asculta muzica lui Beethoven dacă nu le spuneam...
şi a lui Mozart. Civilizaţia occidentală contemporană se încăpă- — Ai mîna rece, tată !
ţînează însă să-i p u n ă pe Beethoven şi pe Rafael în formule — Ştiu, Traian ! E din cauza unei ciudate stări de nelinişte,
matematice ; se încăpăţînează să înţeleagă viaţa oamenilor şi s-o pe care nu mi-o p o t stăpîni. E mai tare decît mine...
facă mai bună prin statistici. Tentativă absurdă şi dramatică ! — Nu înţeleg, tată ! a zis Traian. Ce vrei să spui ? Ţi-e rău ?
O m u l poate atinge, în cel mai bun caz, un apogeu de perfec — Nu ! a zis preotul.
ţiune socială, dar asta nu -i va ajuta la nimic. Viaţa lui nu va mai Buzele preotului Korugă s-au crispat ca de o durere care i-ar
exista, redusă numai la social, la automatism, la legile maşinii. fi săgetat tot trupul. Traian s-a aplecat spre el. Faţa preotului
Căci viaţa dispare, dacă i se interzice sensul — unicul — care e s-a luminat deodată de un zîmbet cald, plin de dragoste, ca-şi
gratuit şi mai presus de logică. Sensul vieţii este absolut indivi cum undeva, îndărătul frunţii, i s-ar fi aprins un reflector puter
dual şi intim. Societatea c o n t e m p o r a n ă a părăsit de mult aceste nic. Buzele lui au mai m u r m u r a t ceva pierdut, ca un sunet fără
adevăruri şi se îndreaptă, cu o viteză şi cu o forţă disperate, glas. Era sfîrşitul...
spre alte căi. Acolo unde curgeau Rhinul, Dunărea şi Volga au T r a i a n a î n g e n u n c h i a t l î n g ă p a t şi a î n c e p u t să p l î n g ă în
început să curgă numai lacrămi de sclavi. Şi vor curge pe albiile hohote.
t u t u r o r fluviilor Europei şi ale pămîntului, pînă se vor umple J o h a n n M o r i t z s-a ridicat şi a întrebat :
mările şi oceanele de lacrămile amare ale oamenilor luaţi în scla
— Să aduc doctorul ?
vie de tehnică, de stat, de birocraţie, de capital. La sfîrşit, D u m
Traian n-a răspuns : strîngea mai departe mîna tatălui său
nezeu se va milostivi şi-1 va salva pe om, cum 1-a mai salvat de-
între palme şi plîngea, cu o disperare pe care nu o mai cunos
atîtea ori. î n t r e timp, aşa cum a plutit N o e peste ape cu corabia
cuse. J o h a n n M o r i t z a înţeles şi el. Şi-a scos boneta, apoi a înge
lui, vor pluti la suprafaţă, fără a fi traşi la fund de lanţurile scla
nunchiat lîngă Traian şi şi-a făcut cruce.
viei, oamenii care au rămas oameni. Ei vor fi salvaţi. Şi prin ei
D u p ă cîteva clipe, J o h a n n M o r i t z s-a ridicat. Prizonierii se
nu se va stinge, cum nu s-a stins nici în trecut, viaţa omenească.
adunaseră împrejur ; veniseră şi din alte corturi. Spaţiul dintre
Dar salvarea nu va veni, Traiane, decît numai pentru oamenii
paturi era plin de oameni. M o r i t z şi-a făcut loc prin mulţimea
luaţi ca indivizi : viţa omenească va fi salvată prin persoane, nu
prizonierilor, care priveau tăcuţi, cu capetele descoperite. El s-a
prin categorii ! Nici o biserică, nici o naţiune, nici un stat şi nici
întors căpătîiul mortului cu o lumînare făcută din ceară cojită
un continent nu-şi vor putea salva membrii în masă sau pe cate
de pe cutiile de ciocolată. A aprins-o la capul preotului, într-o
gorii. Se vor salva oameni individual, fără a se ţine seama de
cutie goală de conserve, ca în sfeşnic.
religie, de rasă ori de categorie socială şi politică. De aceea,
omul nu trebuie niciodată judecat după categoria din care face
parte. « Categoria » este cea mai barbară şi mai diabolică abera
ţie născută din creierul uman. Şi nu trebuie uitat că pînă şi duş
manul nostru este tot o m , nu o « categorie » !...
145
Traian a profitat de întrerupere şi a întrebat, cu vocea plină
de teamă :
în cortul în care murise preotul Korugă a apărut medicul —
— Tată, de ce să-mi explici toate astea acum ? Poate că ai
şi el prizonier —, urmat de doi sanitari cu o targa.
face mai bine să te odihneşti !
— Ce vreţi ? a întrebat Traian.
— Aşa o să şi fac, a zis preotul. Mă voi odihni ! Dar, înainte, — Să luăm cadavrul, a zis medicul. Nu putem lăsa cadavrele
voiam să-ţi spun aceste lucruri, pe care tu le ştii, le simţi, ca şi în corturi !
mine. Fiecare om le simte la fel; şi J o h a n n Moritz le simte ! — U n d e vreţi să-1 duceţi ?
282 283
ORA 25 ORA 25
— Trebuie scos din lagăr. U n d e va fi dus, nu ştim. N o i îl dat la o parte. Trupul preotului a fost aşezat pe targa. Traian se
anunţăm pe comandant, şi vin americanii cu o maşină să-1 ia ! zbătea în braţele celor care îl imobilizaseră. C î n d targa a trecut
— Eu vreau să ştiu întîi unde duceţi rămăşiţele pămînteşti ale >e lîngă el, n-a văzut decît fruntea tatălui său, înaltă şi curată ca
tatălui meu !
— Şi noi vrem să ştim multe, dar nu se poate ! a zis doctorul
funa.
J o h a n n M o r i t z mergea în spatele sanitarilor, cu capul desco
cu duritate. perit şi fruntea plecată ; în mîini avea cutia de conserve în care
Cei doi sanitari s-au apropiat de pat, ca să mute trupul preo ardea încă luminarea.
tului pe targa. D o c t o r u l i-a oprit : — O să plătiţi acest păcat ! Sînt fapte care nu se uită nicio
— T r e b u i e să c o n s t a t mai întîi d e c e s u l ! P o a t e că mai dată ! a strigat Traian. D o c t o r e , o să-ţi aduci aminte că mi-ai
trăieşte ! interzis să conduc trupul tatălui meu pînă la poarta lagărului !.
El a luat mîna preotului şi a ţinut-o o clipă între ale sale. — Nu eu ţi-am interzis ! a zis doctorul. Aşa e regulamentul !
Apoi şi-a pus urechea pe pieptul bătrînului. — Potoleşte-te ! i-a zis lui Traian şeful de cort, venind lîngă
— Puteţi să-1 luaţi, a o r d o n a t el sanitarilor. el. Dacă te aud strigînd, au să te-nchidă în buncăr !
— Nu ! a strigat Traian. — N i m i c n-o să mă potolească de azi înainte ! Nu există
— De ce te opui ? a zis doctorul. Sîntem şi noi simpli prizo buncăre care să-mi poată astupa s t r i g ă t u l ! începînd din clipa
nieri, ca dumneata, şi nu facem decît să executăm ordinele pri asta, voi posti pînă cînd voi muri, în mijlocul acestor douăzeci
mite ! de mii de oameni din lagăr. Vreau să m o r treptat, oră cu oră, în
— Vreau să ştiu întîi unde duceţi trupul tatălui meu ! Măcar semn de protest. Moartea mea va fi un ţipăt care se va întipări
atît, dacă nu am dreptul să asist la înmormîntarea l u i ! Vreau să în urechile şi în ochii şi în carnea celor închişi cu mine şi în ale
ştiu că va fi î n m q r m î n t a t creştineşte : chiar dacă sînt prizonier, celor care mă ţin închis ! Şi va fi dus în cele patru puncte cardi
am acest d r e p t ! în clipa cînd a murit, tata a încetat de a mai fi nale, şi de furia lui nu veţi scăpa nici unul, niciodată ! Nici în
prizonier şi are dreptul la respectul datorat morţilor ! mormînt !
— Cine ţi-a spus că morţii nu sînt respectaţi ? a întrebat doc
torul.
— N - a m spus asta ! a zis Traian. Tata este însă preot o r t o
dox, şi vreau ca el să fie î n m o r m î n t a t după ceremonialul biseri
cii căreia i-a slujit ! 146
— Fă o cerere scrisă mîine la comandament ! a zis doctorul.
— îmi garantezi d u m n e t a că mîine nu va fi prea tîrziu ?
— Eu nu garantez nimic, a zis doctorul. Eu sînt prizonier, ca — Vreţi să muriţi cu adevărat ? a întrebat J o h a n n M o r i t z . Să
şi dumneata ! muriţi de foame şi de sete ?
— Atunci trupul tatălui meu nu va fi luat de aici, pînă nu mi Era a patra zi de la declararea grevei. Era cald. Traian stătea
se promite că va fi îngropat după ceremonialul creştin o r t o în umbra cortului, cu faţa în sus. Mersul îl obosea. Vorba îl
dox ! obosea. Statul în picioare şi ascultarea cuvintelor altuia, vederea
— Te opui în zadar ! a zis doctorul. cerului, toate îl oboseau. Viaţa însăşi îl obosea. Chiar prezenţa
— Poate ! Dar mă o p u n ! propriei lui persoane era obositoare şi prea mult pentru el.
— N o i trebuie să luăm cadavrul : e ordin să nu lăsăm cada Se sunase masa de prînz. M o r i t z a mai făcut o încercare.
vrele în lagăr ! — Să v-aduc şi dumneavoastră de mîncare ? a întrebat.
— Luaţi-1 atunci cu forţa ! a zis Traian. Dar, dacă o faceţi, o Avea gamela lui Traian în mînă.
să regretaţi ! — Lor o să le pară bine, dacă muriţi ! a mai zis M o r i t z . D a r e
Sanitarii l-au înşfăcat pe Traian de mîini, pe la spate, şi l-au păcat să muriţi !
284 285
ORA 25 O/M 25
— Dacă vrei, poţi să-mi manînci cu porţia, a zis Traian. Mie care îl s ă v î r ş e a : fără a m a i v e d e a n i m i c în j u r u l lui, era în
nu-mi trebuie ! această clipă el însuşi — şi atingea cu esenţa fiinţei lui — natura,
M o r i t z a plecat. S-a întors cu gamela plină de supă şi a pus-o devenind una cu ea.
lîngă el. Apoi s-a aşezat pe pămînt, a scos lingura din buzunar, D u p ă ce a terminat de cules cu vîrful lingurii fiecare strop de
a ş t e r s - o cu p a l m a şi a luat g a m e l a î n t r e g e n u n c h i . Supa supă din gamelă, a rămas cîteva secunde cufundat în contem
fumega ; el îi palpa aburul cu nările. plarea spectacolului din faţa ochilor lui — spectacol pe care-1
Gamela lui Traian era goală, alături. vedea numai el —, apoi şi-a împreunat cele trei degete de la
— De ce n-ai luat şi porţia mea ? a întrebat Traian. Ţie şi-aşa mîna dreaptă şi şi-a făcut din nou cruce.
nu-ţi ajunge mîncarea. N i m ă n u i nu-i ajunge ! întorcîndu-se spre Traian ca şi cum ar fi coborît dintr-un vis,
— Nu pot să mănînc porţia dumneavoastră, a zis Moritz. a zis :
M - a r b a t e D u m n e z e u ! D u m n e a v o a s t r ă s u f e r i ţ i , şi eu să vă — E păcat să mănînci mîncarea altuia !
mănînc porţia ? E păcat ! Eu nu pot ! Pe urmă, J o h a n n M o r i t z s-a ridicat şi s-a dus să-şi spele
Cu gamela sprijinită între genunchi, M o r i t z şi-a ridicat frun gamela.
tea spre cerul plumburiu. Cîteva clipe a rămas aşa, cu faţa către Traian a rămas cu ochii aţintiţi în zare, fără s-o vadă, căci pe
cer şi cu buzele întredeschise. Apoi şi-a făcut cruce. ea se proiecta imaginea lui J o h a n n M o r i t z oficiind cultul hrăni
Traian îi urmărea fiecare mişcare. M o r i t z a înmuiat lingura în rii, actul solemn al hrănirii, la care el renunţase.
supă cu încetineala cu care î n c e p i oficierea u n u i cult. A
umplut-o pe jumătate. A dus-o la gură cu un gest larg, sacerdo
tal, al braţului. Ca la împărtăşanie. D u p ă ce a înghiţit, a făcut o
pauză scurtă. Lingura o ţinea neclintită în mînâ. Aşa, de parcă
ar fi fost plină. Ochii lui negri priveau cu luare aminte undeva
departe, spre un loc pe care îl vedea numai el, dincolo de grani 147
ţele pămînteşti.
Lingura s-a înmuiat apoi din nou în supă, cu aceeaşi înceti
neală şi cu acelaşi gest larg al braţului, de data asta atît de
îmbietor, încît Traian a înghiţit în sec. — Refuz orice asistenţă medicală ! a zis Traian Korugă.
M o r i t z a umplut iar lingura, tot pe jumătate ; nu lua nicio Era în seara celei de a patra zile de post negru. C o m a n d a n t u l
dată nici mai mult, nici mai puţin de o jumătate de lingură de lagărului, locotenentul Jacobson, ştia că la Stuttgart sosise un
supă. A dus-o la gură în acelaşi ritm şi cu aceeaşi profundă grup de ziarişti americani care vizitau lagărele de prizonieri din
seriozitate. Germania. El le-a o r d o n a t Bürgermeister ' -ului şi medicului-
J o h a n n M o r i t z mînca oficiind, cu voluptate măsurată. Mîn şef să-1 ducă pe Korugă în afara lagărului, un timp. Cazul lui nu
c a r e a era p e n t r u el un act s a c r u — actul hrănirii — a d u s la trebuia aflat de presă : era prea spectaculos. Traian Korugă nu
a m p l o a r e a lui originară. Ca orice act i m p o r t a n t , el excludea era nazist, iar tatăl lui murise recent, fusese preot şi avusese
graba şi se desfăşura cu o funcţionalitate rituală. Nici un strop ambele picioare amputate. în plus, soţia lui Traian era evreică.
nu rămînea pe buze, nu se irosea pe pămînt şi nu era uitat pe N u m a i elemente de scandal pentru un reporter. Jacobson nu
lingură. voia publicitate. Dacă s-ar declanşa o campanie de presă, el ar fi
Religiozitatea gravă cu care mînca J o h a n n M o r i t z paraliza imediat rechemat în Statele Unite. Şi era tocmai pe cale de a-şi
orice scepticism şi impunea tăcerea. în el nu era nimic teatral, completa o colecţie de porţelanuri germane, pe care le acliizi-
nimic de prisos. La această oră a mesei, J o h a n n M o r i t z se inte
gra în marele ritm al naturii. El mînca aşa cum arborii îşi sorb
seva din adîncul părnintului. Făptura lui se confunda cu actul pe 1
P r i m a r (germ.) ; aici, şef al prizonierilor, el însuşi d e ţ i n u t .
286 287
ORA 25 ORA 25
ţionase pentru cîteva pachete de ţ i g ă r i ; în America, valorau Medicul s-a prefăcut că nu aude.
m i l i o a n e . P u s e s e deja l a a d ă p o s t , î n t r - o p r i v i n ţ ă d i n z o n a — Să mergem ! a poruncit profesorul.
engleză, cîteva lăzi. N u - i mai rămînea decît să le transporte Sanitarii au ieşit cu targa din cort. Prizonierii le-au făcut loc
peste ocean. Ar trăi liniştit tot restul vieţii, dacă ar reuşi să să treacă, fără să scoată nici un cuvînt. Nu d o r m e a nici unul.
cumpere toată colecţia, împrăştiată prin diverse oraşe şi sate din Era o tăcere ca în preajma morţii. Toţi simţeau că se întîmpla
Germania. Trebuia deci să mai rămînă aici, pînă termina cu ceva grav, dar nimeni nu ştia ce.
adunatul porţelanurilor. Afară, strălucea luna. J o h a n n M o r i t z mergea în u r m a tărgii
Dacă n-ar fi fost ziariştii şi teama de scandal, cazul Traian ca în urma unui sicriu, cu hainele, bocancii, ochelarii şi pipa lui
Korugă s-ar fi consumat în tăcere : nici nu l-ar fi semnalat în Traian Korugă. Păşea cu capul în pămînt, ca după mort. Pe
raport. Atîţia prizonieri mor de foame prin lagăre ! Ce impor urmă, dintr-o dată, a realizat că omul de pe targa, prietenul lai,
tanţă are faptul că unii m o r fiindcă n-au ce mînca şi altul fiind mai era încă viu.
că nu vrea să mănînce ? A c u m însă scandalul i-ar strica planu La poarta infirmeriei, pe M o r i t z l-au oprit să intre.
rile cu porţelanurile şi trebuia evitat cu orice p r e ţ : sînt în joc — Nu e voie să mergi mai departe ! a zis Burgermeister-ul.
milioane ! Aşa sînt ordinele ! Cu Traian Korugă nimeni n-are voie să vor
Bürgermeister-ul Schmidt, care fusese colonel SS şi şef al bească ! Nici să-1 vadă ! Hainele şi bocancii i le duc eu.
poliţiei d i n W e i m a r , i-a p r o m i s l o c o t e n e n t u l u i că va aranja în noaptea aceea, J o h a n n M o r i t z s-a plimbat pe lîngă gardul
chestiunea repede şi fără zgomot. de sîrmă ghimpată al infimeriei. Nu putea să-1 lase singur pe
— Medicul este obligat să acorde ajutor, cu sau fără voia bol Traian...
navului, oricărui bolnav ! a spus Biirgermeister-\A. D u m n e a t a ai
febră. Te vom transporta la infirmeria lagărului !
Era ora zece seara. J o h a n n M o r i t z şedea pe marginea patului
lui Traian şi, ca întotdeauna cînd îl auzea pe Schmidt vorbind, a
tresărit. Parcă ar fi fost vocea lui Iorgu Iordan : aveau amîndoi 148
acelaşi glas.
— Refuz să mă mişc de aici ! a zis Traian. Vreţi să mă scoa
teţi din cort nu fiindcă sînt bolnav, ci fiindcă vă e frică de scan T r a i a n K o r u g ă a fost î n c h i s s i n g u r î n t r - o c a m e r ă cu şase
dal ! D a r scandalul nu-1 veţi putea înăbuşi. Vi se pare că eu m o r paturi : nici unul nu era ocupat. Camera fusese golită anume
prea repede ? Celelalte douăzeci de mii de cadavre pe care la pentru el. D o i sanitari tineri aveau ordin să-1 păzească.
aveţi închise aici în lagăr nu vă deranjează ! Ceilalţi m o r încet. T r a i a n s-a î n t i n s pe p a t , cu faţa la p e r e t e . B u z e l e îi e r a u
Şi, cînd mori încet, nu provoci scandal : moartea lor lentă, dar u s c a t e ca s c r u m u l . Vise, ca un film c o l o r a t , îi t r e c e a u p r i n
sigură, nu face z g o m o t ! De ce nu-i duceţi şi pe ei la spital ? minte. Avea ochii închişi, dar îl orbea o lumină tare cum e cea a
— Datoria mea de medic e să te internez în spital, a zis pro becurilor de neon, care venea din interior. Lumina era fierbinte,
fesorul Dorf, medicul prizonierilor. Starea dumitale, domnule îi ardea pleoapele. T o a t e gîndurile lui erau colorate şi lumi
Korugă, este extrem de gravă. Nu te putem lăsa încă o noapte noase. Şi trupul îi era parcă tot de lumină; o lumină fierbinte şi
în c o r t ! uşoară ca visele... Plutea. « Acum ştiu de ce postesc asceţii şi
D o i sanitari l-au înşfăcat pe Traian şi l-au întins pe targa, ca misticii » — şi a zis el. « C î n d eşti înfometat, te poţi detaşa de
pe un obiect. M o r i t z şi-a strîns pumnii şi a scrîşnit din dinţi. Ar pămînt. D u m e z e u îţi este aproape : parcă atingi cerul cu frun
îi vrut să-i ia apărarea lui Traian. D a r lupta era pierdută înainte tea... »
de a începe... Traian n-a rămas însă multă vreme în această stare de extaz,
— Cea mai mare crimă este de a face un lucru drept pentru o î n n ă r i i-a v e n i t u n m i r o s d e m î n c a r e . U n u l d i n t r e s a n i t a r i
cauză nedreaptă ! a zis Traian. pusese pe scaun, lîngă pat, o tavă. Traian şedea cu spatele, n-o
288 289
ORA 25 ORA 25
vedea. D a r ştia ce se afla pe ea. Nările lui au descoperit întîi Traian n-a răspuns. Voia să continue analizarea bucatelor de
mirosul de cartofi prăjiţi în unt. Apoi mirosul de cafea. Perce pe tavă fără să le privească, dar nu mai putea. Concentrarea îi
pea bucatele de pe tavă ca şi cum le-ar fi văzut şi gustat. Simţul fusese tulburată, şi el nu-şi mai regăsea calmul necesar. A c u m
olfactiv i se ascuţise. înainte n-ar fi p u t u t distinge atît de precis toate mirosurile se amestecau şi păreau unu! singur, cum se
un miros de altul. Pe tavă era şi o cană cu lapte fierbinte. Aburii adună cele şapte culori ale spectrului într-o lumină unică, albă.
de lapte miroseau la fel de intens ca cei de cafea, şi tot aşa car Cuvintele sanitarului amestecaseră mirosurile unul cu altul, ca o
nea friptă, a cărei stridenţă Traian o simţea ca pe o culoare prea piatră aruncată într-un bazin, care strică ondulaţia armonioasă
violentă într-o pictură. Mirosul untului şi al cărnii arse creştea a undelor.
efectul p r o v o c a t o r al b u c a t e l o r de pe tavă. Se i m p r e g n a în Traian Korugă s-a întristat că n-a mai p u t u t prinde şi savura
pătură, în pereţi, în cămaşa şi în părul lui. mirosurile. Apoi a adormit.
Traian simţea că mirosul de friptură puţin prea arsă, de unt, A doua zi dimineaţă, tava era tot acolo. Mirosul însă se sim
de lapte şi de cafea se lipeşte de el ca o alifie. îl simţea pătrun- ţea şters, de parcă bucatele n-ar mai fi fost vii. îngheţaseră sau
zîndu-i cu fiecare respiraţie în plămîni, şi chiar în stomac. Asta muriseră.
îi dădea senzaţia tă mănîncă, că nu posteşte aşa cum voia, cu Traian era obosit. Nici nu s-a întors, nici n-a deschis ochii.
toată austeritatea. A încercat să elimine mirosul de mîneare din Şi-a umezit de cîteva ori buzele cu limba şi s-a întristat că
aerul pe care-1 inspira. D a r nu era cu putinţă. Cu cît trecea tim buzele lui aveau gust amar şi se înăspriseră.
pul, cu atît parfumul bucatelor devenea mai insistent. Sanitarul a adus altă tavă cu mîneare şi a aşezat-o lîngă pat,
Traian Korugă a început să-1 analizeze conştient, cum anali luînd-o pe cea veche. Da data asta erau ouă prăjite în unt. M i r o
zezi lumina, d e s c o m p u n î n d - o în cele şapte culori ale spectrului. sul lor era ţipător şi violent, cum sint culorile afişelor. Alături
« E un m o d de a-mi verifica posibilităţile simţului olfactiv » — de ouă, marmeladă de portocale. Mai erau lapte, cafea şi unt.
şi-a zis el, lâsîndu-se antrenat de această operaţie, care-i dădea Acum, Traian Korugă simţea cum mirosul bucatelor îl răneşte.
impresia că se domină şi că a reuşit să trateze mîncarea doar ca Ele îl dureau ca nişte săgeţi care i s-ar fi împlîntat în carne.
obiect de studiu. Traian a strîns pleoapele de durere.
între primele descoperiri a iost că friptura nu era nici de — D o a m n e , ajută-mi să termin mai repede ! a şoptit el rugă
vacă, nici de porc. Deşi carnea fusese conservată şi preparată cu tor. E atît de greu să te înalţi deasupra ispitei cînd eşti închis
multe ingrediente, Traian a p u t u t stabili că era carne ele pasăre, într-un trup omenesc...
probabil de curcan. Ar fi vrut să verifice, dar s-a stăpînit, rămî- S-a consolat însă la gîndul că, in două-trei zile, închisoarea
nînd cu faţa la perete. de carne se va nărui. « Peste două sau trei ziie, voi fi m o r t ! » —
Laptele era vag afumat. Probabil, lapte praf şi foarte concen şi-a zis el şi a adormit din nou.
trat ; de aceea se şi afumase. Pe tavă se găsea şi o cutie de com
pot. Mirosul lui era mai palid decît celelalte. Nările lui Traian
abia îl percepeau, ca pe o culoare foarte ştearsă. Faptul că des
coperise existenţa compotului îi dădea o satisfacţie intelectuală
profundă, ca şi cum ar fi făcut o descoperire în laborator ori ar
fi bătut un record. 149
Singura întrebare la care nu putea răspunde era dacă pe tavă
se afla sau nu pîine. în cazul că da, trebuie să fie pîine albă şi
foarte veche, făcută din făină americană, care e aproape numai T r a i a n K o r u g ă s-a r i d i c a t sprijinit în p e r n ă şi a p r i v i t pe
amidon. fereastră. Era amiază. Prizonierii fuseseră adunaţi pe trei rîn-
— Ar trebui să manînci acum ! a zis sanitarul, apropiindu-se duri. Şi, toţi, în pielea goala. Cit vedeai cu ochii în curtea lagă
de pat. D u p ă ce se răceşte, nu mai e bună ! rului, erau numai bărbaţi goi.
290 291
ORA 25 ORA 25
Chiar sub fereastra infirmeriei, oprise un jeep. Lingă el, un ascuns. U n u l dintre soldaţi a spus ceva camarazilor lui. Bătrînul
grup de soldaţi cu bastoane de cauciuc, care mestecau chewing- mai stătea încă aplecat, cu picioarele depărtate şi cu spatele la ei.
gum. Prizonierii veneau, cîte unul, în faţa soldaţilor. Se apro — Pleacă ! a zis interpretul.
piau cu pas nesigur : oamenii în pielea goală păşesc cu teamă. Soldaţii au trecut la următorul. Mitropolitul s-a îndepărtat de
Traian cunoştea senzaţia. ei, cu acelaşi pas sfielnic. Bătea vîntul. Părul şi barba îi fluturau
« Iar fac percheziţie ? » — s-a întrebat el în gînd. « Ce vor să ca faldurile de mătase ale unui steag alb. Traian a avut impresia
mai găsească ? » Percheziţiile se repetau de cîteva ori pe lună. că m i t r o p o l i t u l nu este gol, c u m e r a u ceilalţi p r i z o n i e r i : el
înaintea soldaţilor venea acum un bătrîn. părea îmbrăcat.
— Mitropolitul Palade al Varşoviei ! a zis Traian. Traian Korugâ 1-a urmărit cu privirea pînă cînd bătrînul a
M i t r o p o l i t u l era înalt. Avea m e r s u l p u ţ i n î n c o v o i a t . E r a intrat în coloana de bărbaţi goi. Acum se afla între ceilalţi, dar
foarte slab : i-ai fi putut număra coastele de la distanţă. Un nu era amestecat cu ei : ochii îţi rămîneau aţintiţi asupra lui.
schelet acoperit cu piele. Barba mitropolitului ere albă — singu Avea ceva în jurul capului. Poate albul pletelor te făcea să te uiţi
rul lucru alb din toată curtea lagărului! Cînd o vedeai, ţi se la el. Sau poate albul bărbii. Poate felul în care ţinea capul...
luminau ochii de un alb dulce, heraldic... Ceva te făcea însă să te uiţi la el ca la icoane.
Privindu-1 c u m venea s p r e ei, soldaţii au î n c e p u t să rîdă. — Acum ştiu ce văd ! a zis Traian tresărind.
Mitropolitul parcă nici nu i-ar fi v ă z u t : se uita, pe deasupra Sanitarii s-au uitat la el. D a r Traian privea pe fereastră :
căştilor lor, la cer, care era în ziua aceea albastru, cum sînt — Mitropolitul are în jurul capului un cerc de lumină ! Un
cupolele bisericilor bizantine. nimb ! în dosul frunţii lui este o lumină tare, mai tare decît
Soldaţii au cercetat degetele mitropolitului. becurile de neon, care împrăştie raze împrejurul capului ! O
— Desfă-le ! a ordonat interpretul. lumină ca aurul...
Bătrînul şi-a răsfirat degetele de la mîini şi soldaţii le-au exa D u p ă ce intrase înapoi în coloană, bătrînul ridicase privirile
minat cu atenţie. Prizonierul nu avea inele. spre fereastra infirmeriei. Cercul de raze dimprejurul capului lui
— Mîinile sus ! a ordonat iar interpretul. strălucea şi mai cu putere.
Bătrînul a ridicat mîinile, întîi în faţă, deasupra pieptului, ca — N i m b u l nu este o invenţie a zugravilor de icoane, a zis
la gestul binecuvîntării, apoi deasupra capului. Nu se uita nici la Traian.
interpret, nici la soldaţi, dar ei s-au uitat atent dacă un are biju I-a examinat, curios, şi pe ceilalţi prizonieri. Mai aveau şi alţii
terii ascunse la subţioară. I-au controlat pe urmă părul la ceafă : nimburi. N u - i cunoştea pe toţi. Magnificenţa Sa rectorul Aca
pletele lungi şi albe ale mitropolitului ar fi putut ascunde inele. demiei din Viena avea şi el nimb. Şi, încă, un ziarist tînăr din
Soldaţii i le-au dat deoparte întîi cu bastonul, apoi cu degetele. Berlin, un ministru grec, ambasadorul României în Germania...
I-au pipăit părul în creştet şi pe gît, i-au luat barba în mînă, ca Erau şi alţii cu nimb : din frunte le izvorau raze, ca dintr-un foc
să vadă dacă nu are inele în ea. puternic sau dintr-un reflector electric. D a r razele acestea erau
— întoarce-te ! a zis interpretul. mai frumoase decît cele ale focului ori ale luminii electrice !
Mitropolitul s-a întors cu spatele la soldaţi. S-ar fi putut lumina întreg pămîntul cu luminile care izvorau
— Apleacă-te ! din frunţile lor. Şi n-ar mai fi fost noapte pe pămînt.
El s-a aplecat. Şi-a curbat şira spinării, ca atunci cînd făcea
mătănii. Dar nu era destul.
— Crăcănează-te ! a ordonat interpretul.
Mitropolitul şi-a depărtat picioarele subţiri şi albe. Interpre
tul şi soldaţii s-au aplecat şi au cercetat dacă nu are obiecte de
aur ascunse în şezut. Prizonierii îşi ascundeau uneori verighe
tele şi inelele între picioare. Dar mitropolitul nu avea nimic
292 293
ORA 25 ORA 25
294 295
ORA 25 ORA 25
inimile... Aur, aur, aur ! Acum nu sîntem decît la început : abia cauza condiţiilor atmosferice şi a schimbărilor bruşte de tempera
aţi ajuns la piele. D a r ea va fi jupuită ! Percheziţia continuă ! tură — nimburile au dispărut din jurul capetelor, care a trebuit să
L o c o t e n e n t u l J a c o b s o n n u m a i era î n c a m e r ă . T r a i a n s-a fie aruncate. începuseră, de altfel, să şi miroasă.
întors cu faţa la perete. Spre a evita o astfel de pierdere, ar bine ca dumneavoastră să
nu tăiaţi capetele prizonierilor, cum a făcut Ghinghis Han. Pri
zonierii dotaţi cu aceste valoroase coroane să fie puşi în etuve cu
aer condiţionat şi temperatură constantă, şi transportaţi în patria
dumneavoastră.
151 Marea fericire a societăţii noastre contemporane este că ea dis
pune de mijloacele tehnice necesare, şi nu sîntem obligaţi să sufe
rim pierderi, ca Ghinghis Han. Cronicarul spune că el a pierdut
Petiţia nr. 6. Subiect : Economic (Valori aflate asupra pri nimburile preţioase de la o jumătate de milion de capete de prizo
zonierilor). nieri tăiate !
în cursul percheziţiilor care li se fac prizonierilor, au fost Cu vechea admiraţie—fee? smiling ! '
confiscate inelele, verighetele, brâţările, ceasurile, stilourile, MARTORUL
banii ¡1 toate obiectele de preţ. Dar percheziţia, deşi se face pînâ
la piele, nu este desăvîrşită. Am observat astăzi că unii prizonieri
mai au în jurul capetelor o coroană, aşa cum au sfinţii din
icoane.
Eu ştiu că la sfinţi coroana este de aur. A prizonierilor nu e 152
nici din aur, nici din alt metal. Dacă ar fi fost aşa, coroanele —
sau nimburile, cum li se mai spune — ar fi fost, desigur, confis
cate pînă acum. Ele sînt, totuşi, foarte preţioase, deşi nu conţin
metal nobil. — Peste cinci minute, te transportăm la spital, a spus Biirger-
meister-i\, p l i m b î n d u - s e cu mîinile la s p a t e p r i n c a m e r a lui
Eu nu sînt om de ştiinţă, dar cred că aceste coroane, rezultate
Traian Korugă. Acolo vei fi hrănit cu forţa ! îmi pare rău, noi
din anumite radiaţiuni pe care le emană spiritul prizonierilor
am încercat tot ce ne-a stat în putere. Şi locotenentul Jacobson
posesori, au o valoare foarte mare. E interesant de observat că în
la fel! Dar dumneata n-ai înţeles. N o i îţi vrem binele, şi d u m
societatea tehnică occidentală nu constatăm astfel de fenomene la
neata ne întorci spatele !
indivizi. Se pare că ele sînt apanajul societăţilor necivilizate. Dar
asta nu are nici o importanţă şi — de vreme ce reprezintă o Traian tăcea, întins pe pat, cu faţa la perete.
valoare — coroanele nu trebuie lăsate în posesia prizonierilor. — Ce faci dumneata este lipsă de camaraderie ! a continuat
Ordinul este strict: prizonierii nu trebuie să posede obiecte de Bitrgermeister-nl mînios. Răpeşti timpul meu, al medicilor şi al
preţ. îmi amintesc că, în cursul istoriei, s-au mai confiscat astfel locotenentului cu chestiuni personale ale dumitale. N o i trebuie
de coroane sau nimburi. Pînă şi un cuceritor barbar ca Ghinghis să ne ocupăm de 20 000 de prizonieri, nu să ne pierdem timpul
Han şi-a dat seama de valoarea acestor podoabe descoperite la cu unul singur : acţionezi împotriva intereselor camarazilor
unii dintre prizonieri şi şi le-a însuşit. Pe atunci însă mijloacele dumitale, şi asta nu e permis ! D u m n e a t a eşti unul, şi ei sînt
de transport erau primitive. Ca să nu se strice formatul şi să nu se douăzeci de mii ! Chestiunile individuale trebuie lăsate deo
piardă luminozitatea nimburilor, Ghinghis Han a poruncit ca parte. Fiecare dintre noi are familie, soţie, copii şi necazuri. Ce
ele să fie luate cu cap cu tot. Capetele cu nimb, tăiate de la prizo s-ar întîmpla dacă toţi am acţiona ca dumneata ? N-ai deloc
nierii din China şi din Arabia, au fost înşirate pe sfori şi legate de
şeile cailor, apoi duse în Mongolia. Pe drum însă — probabil, din 1
Ţin'te tare ! (engl.) ; literal : « Continuaţi sâ z i m b i ţ i ! »)
296 297
ORA 25 OKA 25
298 299
ORA 25 ORA 25
155
300 301
ORA 25 ORA 25
302 303
ORA 25 ORA 25
Bătrînul plîngea. îşi proptise bărbia în piept şi privea în jos.
— Deschide gura, tătucule ! A venit dădaca cu biberonul ! a
zis infirmierul.
Bătrînul apăsa bărbia în piept cu toată puterea şi strîngea
maxilarele. 158
— Deschideţi-i botişorul, dar încet !
Dulăii s-au urcat cu genunchii pe pat. Şi-au băgat degetele în
gura bătrînului şi i-au descleştat fălcile. Infirmierul 1-a apucat de
nas şi i-a astupat nările, apoi, cu cealaltă mînă, i-a turnat în gură « Trebuie să le dovedesc medicilor că sînt sănătos ! » — şi-a
supa. zis Traian.
Bolnavul a pufnit, împroşcînd supa pe pieptul Dulăilor. Ei au îl durea capul. Mîncarea o simţea ca pe-un bolovan în sto
rîs. Infirmierul a turnat a doua lingură în gura bătrînului, care, mac. Dar s-a forţat să stea drept; a încercat să zîmbească. Apoi
de data asta, n-a mai p u t u t - o împroşca. Mîncarea i se oprise în s-a apropiat de infirmier :
gît şi el trebuia s-o înghită, altfel se sufoca. Pe nas nu putea res — Aş vrea să vorbesc cu medicul secţiei! a zis el
pira : mîna infirmierului îi astupa nările. — Aşteaptă vizita ! a zis infirmierul. La vizită ai să poţi vorbi
— Mă sufoc ! a bolborosit bolnavul. cu medicul!
Operaţia a continuat. D i n cînd în cînd, bătrînul îngăima că se — Mai înainte nu se poate ?
sufocă şi se zbătea în strînsoarea Dulăilor, dar ei îl ţineau cu — Pacienţii din secţia noastră n-au voie să cheme medicul!
putere. — înţeleg, a zis Traian. C u m să vină medicul de cîte ori îl
— Vezi că merge, tătucule ? a zis gardianul. cheamă un nebun ! îţi spun însă că eu nu sînt nebun.
O b r a z u l bătrînului era galben ca ceara ; fruntea i se acoperise — Atunci de ce te-au trimis aici, dacă nu eşti nebun ?
de b r o b o a n e de sudoare. Traian a închis ochii, ca să nu mai — Ca să încetez greva foamei! a zis Traian. Ţi-am povestit
vadă spectacolul. cum a fost. Acum am mîncat: nu mai e nici un motiv să fiu
— Ţi-e frică ? a întrebat infirmierul. Acum îţi vine şi ţie rîn- socotit nebun ! Dacă nu mîncam, puteaţi considera gestul meu
dul! ca un act de nebunie, şi nu ca un act de protest. Acum însă vă e
— îl hrănim şi pe el ? au întrebat amîndoi Dulăii în acelaşi clar !
timp. Traian şi-a dat seama că infirmierul citise ziarul în timp ce el
— Dacă nu-i băiat cuminte, îl hrănim ! vorbea. Nu-1 ascultase nici o clipă.
Dulăii nu s-au mai uitat la bătrîn : priveau maxilarele şi gîtul — Mă socoteşti nebun şi acum, după ce am mîncat ?
lui Traian. Traian Korugă s-a aplecat, a luat talerul cu supă şi a Vocea lui Traian tremura.
început să mănînce. A mîncat repede, pe nemestecate. C î n d a — Du-te în patul dumitale şi lasă-mă să-mi citesc ziarul 3 a
terminat, a spus : poruncit infirmierul.
— D u m n e a t a , d o m n u l e infirmier, ai dreptate ! Cine refuză să — îţi spun, omule, că nu sînt nebun !
mănînce după ce a fost internat în ospiciu e nebun ! N e b u n i i nu — Te cred, a zis infirmierul. Acum du-te în pat şi stai liniş
)ot declara greva foamei, fiindcă sînt iresponsabili de faptele tit ! Aici trebuie să fii băiat c u m i n t e : cine nu-i c u m i n t e ia
Îor. Eu nu sînt nebun, şi am mîncat ! D a r n-am încetat lupta. bătaie cu cravaşa !
304 305
ORA 25 ORA 25
306 307
ORA 25 ORA 25
— Să mă c r e z i !
— Asta nu-ţi foloseşte la nimic ! a zis medicul.
— îţi cer nu să-mi spui că mă crezi, ci să mă crezi cu adevă
160 rat ! a zis Traian. Apoi să mă supui unui examen medical rigu
ros !
— A doua dorinţă ti-o împlineam şi fără să mi-o ceri ! Prima,
nu ! Eu sînt om de ştiinţă ; nu p o t crede decît ceea ce constat.
Fără dovezi nu cred nimic !
— în foaia dumitale de internare nu scrie nimic despre greva — Crede-mă ca om !
foamei şi a s e t e i ! — Eu sînt om de ş t i i n ţ ă ! a r e p e t a t m e d i c u l , a p ă s a t .
Medicul 1-a privit bănuitor pe Traian. Conştiinţa profesională îmi interzice să cred cuvinte nedovedite
— Dacă era vorba de vreo grevă, ar fi scris a i c i ! a zis el. în prin fapte !
fişa dumitale găsesc : grave tulburări mentale, obsesia sinucide
rii, accese de violenţă, ideea persecuţiei. A t î t ! N i m i c despre
g r e v ă , nici un c u v î n t ! G r e v a e un act c o n ş t i e n t , ar fi fost
consemnată aici. Diagnosticul este iscălit de doi profesori uni
versitari ; d o u ă somităţi medicale ale G e r m a n i e i ! Pe cine vrei 161
să cred eu ? Pe dumneata sau pe cei doi profesori ?
Medicul era convins că t o t ce spunea Traian era pură inven
ţie. Traian Korugă a fost supus examenului medical. I s-a scos cu
— Eşti sigur că soţia dumitale este arestată ? a întrebat el. Eu siringa sînge din venele de la mîini. I-a fost luat sînge din vîrful
cred că nici nu eşti c ă s ă t o r i t ! U n d e ţi-e verigheta ? degetelor, şi din nou din vene — de data asta mai mult. El se
— Mi-au confiscat-o soldaţii, la p e r c h e z i ţ i i ! a zis Traian. lăsa, cu resemnare. O m u l trebuie să dea sînge. Pretutindeni.
— Se poate să fie adevărat, a spus medicul. Dar eu n-am nici D a r sîngele n-a fost deajuns. în prima seară, l-au înţepat cu
o dovadă ! Eu trebuie să iau de bun numai ce scrie în fişa medi siringa în cap, după ceafă : i-au scos cîteva picături din lichidul
cală a dumitale. Nu te supăra, dar trebuie să pornesc de la pre care scaldă creierul. El a suportat durerea, î-a făcut foarte rău.
misa că soţia dumitale nu e arestată, că poate nici nu eşti căsăto Operaţia s-a repetat. Traian nu se împotrivea nicicum. Ştia că
rit, că tatăl dumitale nu a murit în lagăr, că dumneata însuţi n-ai omul trebuie să plătească şi cu creierul, nu numai cu sîngele :
fost arestat fără nici un motiv, cum p r e t i n z i ! Eu sînt obligat să altfel, nu are dreptul să trăiască.
fac abstracţie de t o t ce povesteşti dumneata ! I-au fost zgîndărite glandele, şi stoarse de secreţiile intime,
Traian Korugă se gindea : « Este oare posibil să dovedeşti pe care i le-au analizat pe sticlă, la lumina tare a lămpilor elec
cuiva că ai mintea limpede ? Fiecare cuvînt şi fiecare gest al tău, trice. U r i n a , saliva, sucul d i v e r s e l o r m ă r u n t a i e d i n s t o m a c ,
pe care pînă atunci le-ai socotit normale, cînd le analizezi, par toate au fost cercetate la microscop, în eprubete şi în retorte, în
acte tipice de n e b u n ! Aceleaşi cuvinte, aceleaşi fraze, aceleaşi laboratorul închisori-spital.
opinii care pe stradă au aerul firesc, aici, în ospiciu, sînt luate Medicii i-au radiografiat plămînii. A p o i capul. I-au privit
drept simptome de nebunie avansată. C u m să trasezi graniţa scheletul, os cu os şi încheietură cu încneietură, prin lumina
dintre nebunie şi starea normală ? I m p o s i b i l ! Dar trebuie să razelor X.
dovedesc că nu sînt n e b u n ! » C ă u t a u rana care a provocat strigătul lui disperat după justi
— D o c t o r e , te i m p l o r s ă - m i d a i o m î n ă de a j u t o r ! a zis ţie. Ea era în altă parte, dar medicii se încăpăţînau s-o caute în
Traian. trupul lui Traian, în plămînii, în oasele, în creierii, în sîngele şi
— Ce vrei să fac ? în mădularele lui. El se lăsa scormonit.
308 309
ORA 25 ORA 25
D u p ă aceea, i-au fost examinaţi muşchii şi nervii pe rînd, ca — Vreau să fiu trimis cît mai curînd înapoi în lagăr ! a repetat
să se v a d ă c u m r e a c ţ i o n e a z ă în fiecare p a r t e a t r u p u l u i : la Traian.
genunchi, la mîini, la stomac. D u p ă ş a p t e zile, T r a i a n K o r u g ă s e afla d i n n o u î n lagăr.
I s-a ascultat inima. Urechea medicului a controlat mişcările Venise cu certificatul medical care arăta că nu fusese niciodată
tainice ale sîngelui. C o r p u l lui Traian a fost cîntărit. Pe urmă nebun. Ochii îi ardeau de satisfacţia victoriei. Dar trupul i se
i-au măsurat înălţimea, grosimea, pieptul, oasele mîinilor, ale clătina ca o umbră, de oboseală şi de suferinţă.
picioarelor. I-au deschis gura ; dinţii au fost priviţi, număraţi,
ciocăniţi. I s-a cercetat limba, cum cercetezi în farfurie o mîn-
care care nu pare prea proaspătă.
T o t trupul i-a fost investigat pe faţă şi pe dos, ca un articol
îndoielnic.
La sfîrşit, a venit interogatoriul psihiatric. Medicul a stat de
vorbă cu Traian dimineaţa, la prînz şi seara. U n e o r i , şi noaptea.
162
Răspunsurile lui la întrebări aparent banale au fost înregistrate
în scris, şi în ele s-au căutat semnele nebuniei, cum caută detec
tivii indicii ale crimei în casa victimei. Psihiatrul 1-a provocat pe — Arestarea automată este o metodă, nu un cap de acuzare !
Traian să vorbească despre copilărie, despre mama lui, despre a zis Traian Korugă. Ca să arunci un om în puşcărie, ca să-1 tra
surori, despre tatăl lui, despre femeile pe care le-a cunoscut. tezi ca pe-un criminal şi ca să-1 ucizi, mai mult sau mai puţin
Traian cunoştea bine cărările ascunse ale subconştientului, pe lent, trebuie să ai un motiv. Trebuie ca acel om să fie vinovat de
care voia să le găsească medicul, şi 1-a ajutat să le pătrundă tai ceva. Ce am făcut eu ? Ce vină are soţia mea ? Ce a făcut tata ?
nele. Cu ce este vinovat J o h a n n M o r i t z ? în clipa cînd v-am întrebat
Sufletul lui Traian a fost desfăcut ca un dulap cu haine vechi asta — cu disperarea firească, după cincisprezece luni de deten
şi lenjerie murdară. Medicii nu s-au îngreţoşat să privească şi să ţie —, aţi tratat strigătul ca pe-un acces de nebunie. Cînd strigă
miroasă fiecare cută a vieţii ascunse. tul omului după justiţie şi libertate este etichetat drept nebunie,
Cu asta, examenul s-a terminat. omul a încetat să mai existe ! Poate să aibă cea mai desăvîrşită
— Eşti perfect sănătos ! a zis medicul. N u m a i complexele civilizaţie din istorie, ea nu-i mai e de nici un folos !
inevitabile, s u b a l i m e n t a ţ i e , a v i t a m i n o z ă şi g r e u t a t e s u b n o r - Locotenentul Jacobson şi-a aprins o tigare. II chemase la el
mală ! în rest, totul este în ordine. Lipsesc ceva globule roşii ; pe Traian Korugă imediat după întorcerea sa din spital. A c u m
încheieturi inflamate, din lipsă de hrană ; dantură periclitată, regreta.
din acelaşi motiv ; puls într-o oarecare dezordine, din cauza — Dumneavoastră, europenii, luaţi toate problemele în tra
slăbirii generale a o r g a n i s m u l u i ; cîteva pete inofensive pe plă- gic ! a zis locotenentul. Asta e specialitatea dumneavoastră.
m î n i ; în fine, puţin reumatism. T o a t e astea sînt lucruri curente, — Ai dreptate, a zis Traian. Este un defect. D a r a contempla
fără importanţă ! cu zîmbetul pe buze tragedia şi zvîrcolirile omului este infinit
— V-aţi convins, deci, că nu sînt n e b u n ? a întrebat Traian. mai grav. Asta e cu totul altceva decît un simplu defect sau o
Era obosit. T o t atît de obosit ca Isus în grădina Ghetsimani, greşeală oarecare.
la poalele muntelui Măslinilor. — Eu am încercat să fac ceva pentru dumneata,a zis Jacob
— Vă rog să mă eliberaţi imediat din spital ! a zis Traian. son, dar n-am p u t u t obţine nimic. Am cerut eliberarea dumi-
— Te internăm în secţia medicală. Eşti extrem de slăbit fizi tale...
ceşte ! — Sînt sigur că ai făcut tot ce puteai, fără ca asta să fi folosit
— Eu vreau să mă întorc în lagăr ! la ceva ! a zis Traian. N-aveai cum reuşi. Nici un om nu va mai
— Nu este înţelept ce ceri, a zis medicul. reuşi să-1 elibereze pe altul, şi nici măcar pe sine. O m u l este în
310 311
ORA 25
ORA 25
minoritate, nu mai poate face nimic nici pentru el, nici pentru — Dumneavoastră sînteţi ? Credeam că n-am să vă mai văd
niciodată!
semenii lui. O m u l poartă lanţuri mecanice ! Şi dumneata le
— Ţi-ar fi părut râu ?
porţi : toate cătuşele birocraţiei tehnice îţi imobilizează mîinile
şi picioarele ! Atît ne mai poate oferi — nouă, oamenilor — rafi — Pînă la moarte mi-ar fi părut rău ! a zis Johann Moritz,
strîngîndu-i mîinile lui Traian. Nici n-am putut să-mi iau rămas
nata civilizaţie apuseană contemporană : cătuşele !
bun de la dumneavoastră, cînd aţi plecat. Nu m-au lăsat să intru
— Du-te în lagăr ! a spus Jacobson. Odihneşte-te ! Take it
în infirmerie ; eu am încercat mereu ! U n d e aţi fost ?
easy /Şi nu mai face prostii !
— La casa de nebuni! a zis Traian.
— Nu voi face decît ce îi mai stă în putinţă unui om, ia
J o h a n n M o r i t z şi-a d u s mîna la gură, privindu-1 fix pe
această oră tîrzie a istoriei ! Traian.
— Iar cazi în melancolie, a z i s l o c o t e n e n t u l . N u - m i place — Nu cred ! a zis. La casa de nebuni ?
cînd te văd aşa. Iei o ţigare ? — La casa de nebuni, a repetat Traian. Şi am adus ceva de
— Cu plăcere ! fumat!
Traian şi-a aprins ţigarea, apoi a întrebat: Traian a desfăcut batista, în colţul căreia avea puţin praf de
— Dumneata n-ai senzaţia, domnule locotenent, că sîntem tutun.
nişte spectatori care se încăpăţînează să rămînă în sală, şi după — Acolo v-au închis ? Săracul domnul Traian !...
ce spectacolul s-a terminat ? Obstinaţia asta nu f o l o s e ş t e la S-au aşezat amîndoi pe pămîntul încins, lîngă poarta lagăru
nimic : tot vom fi daţi afară. Pînă la ultimul! Sala trebuie aeri lui, şi au început să-şi răsucească ţigări. Moritz nu era încă
sită, scaunele ridicate. C o n t i n e n t e l e trebuie aerisite : curînd dumerit, ar nu îndrăznea să întrebe nimic.
începe alt spectacol ! Istoria îşi continuă reprezentaţiile. Ieri au — Ţie ţi-a plăcut î n t o t d e a u n a pipa mea, nu-i aşa ? a zis
fost pe afiş Petiţiile, adică implorările omului către birourile Traian.
societăţii tehnice, spre a fi lăsat în viaţă. Petiţia care solicita gra — Cu pipa ai totdeauna ceva de fumat, a zis Johann Moritz.
ţierea omului de la pedeapsa cu moartea a fost respinsă. Nici Poţi să pui în ea toate gunoaiele şi toate resturile de tutun din
n-a fost citită : spectacolul nu a plăcut. N - a v e a bappy end! care n-ai mai putea face o ţigare ! De-aia îmi părea rău că n-am
Mîine vom avea premieră : Baletul mecanic. Un spectacol fără pipă. în lagăr, fără pipă, e greu !
oameni : apar pe scenă numai roboţi, maşini şi cetăţeni mascaţi. — îţi dăruiesc pipa mea, a zis Traian şi i-a întins lui Moritz
Eu nu voi asista. Pentru mine, acest spectacol începe la o oră luleaua pe care o ţinuse, vreme de un an şi jumătate, aproape în
prea tîrzie. Dumneata ai loja rezervată ; dar să ştii că numai la permanenţă între dinţi, mai mereu goală,
primele reprezentaţii. Du-te, şi petrecere frumoasă ! Şi nu uita, — Nu se poate ! a zis Moritz. O pipă este o adevărată avere
totuşi, că nu ai loja decît pentru începutul stagiunii ! în lagăr. Şi apoi dumneavoastră cu ce-o să fumaţi ?
Traian Korugă a lăsat ţigarea aprisă şi neterminată în scru — Eu nu mai fumez, a zis Traian. Asta e ultima ţigare !
miera de pe biroul locotenentului. Şi a plecat. — V-a spus doctorul să nu mai fumaţi ?
— Nu mi-a spus ! Dar nu vreau să mai fumez !
Johann Moritz a luat pipa şi a început s-o umple cu tutun.
— Vă mulţumesc, a zis el. Dar, dacă nu vă puteţi lăsa de
fumat, eu v-o dau înapoi, să ştiţi! O primesc numai dacă dum
163 neavoastră vă lăsaţi de tutun.
— Mă las sigur !
Moritz a zîmbit :
Traian 1-a întîlnit pe Johann Moritz la intrarea în lagăr, chiar
— Şi eu am zis de multe ori că nu mai fumez, dar n-am
lîngă poartă. Moritz era trist. Cînd 1-a văzut pe Traian, î-au dat
putut. Tutunul se lasă greu !
lacrămile.
31 >
312
ORA 25 ORA 25
— Ştiu, a zis Traian. Insă, de data asta, eu am să mă las de o găseşti. Poate vă întîlniţi mai tîrziu, în România. Ai grijă să
fumat. nu-i spargi !
Traian Korugă şi-a aprins ţigarea. J o h a n n M o r i t z şi-a aprins M o r i t z luase ochelarii şi se uita la ei. Simţea că Traian îi
pipa- ascunde ceva. Faptul că întîi i-a dăruit pipa şi acum îi dădea
Au fumat amîndoi în tăcere. Traian şi -a scos apoi ochelarii şi ochelarii avea un înţeles...
s-a uitat la ei cu luare aminte şi cu dragoste. Aveau rame mari, — Nu te speria, M o r i t z ! a zis Traian. Vreau doar să-i ţii tu !
negre. El îi privea de parcă şi-ar fi luat rămas bun de la ei. Din Eu n-am să-i mai pun la ochi. Nu vreau să mai port niciodată
tre toate obiectele personale pe care le purta cu el de obicei, ochelari, dar nu vreau nici ca ei să ajungă în mîini străine !
nu-i rămăseseră decît ochelarii. Tabachera, ceasul, inelul, veri Atîtea lucruri am văzut cu ei în viaţă ! Mă înţelegi de ce-mi sînt
gheta, stiloul şi creionul îi fuseseră confiscate pe rînd. Nu mai aşa de dragi ? Cu ochelarii ăştia am văzut-o întîia oară pe soţia
avea decît ochelarii... mea. Cu ei am văzut o mie şi una de fete frumoase. Am văzut
Cruciuliţa, pe care o purtase la gît pînă în ultima vreme, o t a b l o u r i , s t a t u i , m u z e e , o r a ş e , ţări. A m privit cerul, m a r e a ,
pusese pe pieptul tatălui său, după ce murise, ca să fie îngropat munţii. Cu ochelarii ăştia am citit nenumărate cărţi, noapte de
cu ea. Preoţii ortodocşi sînt înmormîntaţi în odăjdiile cu care noapte. Cu ei l-am văzut pe tata murind. Cu ei te-am privit pe
au slujit şi cu icoana pe piept. Tatăl lui nu fusese înmormîntat tine şi mi-am privit toţi prietenii.
în odăjdii. Era îmbrăcat într-o bluză americană cu inscripţia Cu ei am privit cum se prăbuşeşte Europa. Cu ei am văzut
PW, pe spate şi pe mîneci. Nu avea nici cămaşă : cămaşa tocmai cum m o r oamenii de foame, cum sînt închişi, schingiuiţi, cum
se afla la uscat. J o h a n n M o r i t z o spălase dimineaţa şi, după ce a se topesc în lagăre. Am văzut sfinţi, oameni şi nebuni. Cu oche
murit, preotul a fost luat atît de repede din cort, încît ei n-au larii ăştia am văzut cum moare un continent, cu oameni cu tot,
mai avut timp să aducă cămaşa şi să-1 îmbrace. Traian i-a stre cu legile, cu credinţele şi cu speranţele lui, fără să ştie că moare,
curat însă, între bluză şi piele, cruciuliţa lui de la gît. Tatăl lui a î n c h i s în lagărele şi în c a n o a n e l e t e h n i c e ale unei s o c i e t ă ţ i
fost îngropat cu ea. Sau poate a fost ars cu ea la crematoriu... întoarse la înţepenirea barbară.
A c u m , T r a i a n mai avea o c h e l a r i i . Singurul lucru p e r s o n a l Ochelarii ăştia, dragă Moritz, sînt ca şi ochii mei ; uneori
care mai era al lui, în afară de t r u p . C o r p u l său şi ochelarii erau chiar îi confund cu ei, sînt inseparabili. Cu ei am văzut tot ce
singurele elemente materiale pe care le mai salvase din viaţa lui era de văzut pînă acum. De azi înainte, nu mai vreau să văd
anterioară. Acum se uita la ochelari, analizîndu-i cu tristeţe şi nimic. Sînt obosit : spectacolul a durat prea mult !
melancolie. Pe urmă i-a întins lui J o h a n n Moritz. Astăzi, dacă îmi păstrez ochelarii, n-aş mai avea de văzut
— Vrei să mi-i păstrezi tu ? decît ruine de oraşe, ruine de oameni, ruine de ţări, ruine de
— A c u m v e d e ţ i fără ei ? a î n t r e b a t M o r i t z , care s o c o t i s e biserici şi de credinţe. Cu ei mi-aş vedea propria mea ruină :
întotdeauna că e o mare povară şi o pedeapsă pentru cineva să r u i n a r u i n e l o r ! E e x a s p e r a n t să v e z i , u n d e t e n t o r c i şi cît
cuprinzi cu ochii, numai ruine. Şi eu nu sînt un sadic : nu le pot
poarte în permanenţă ochelari.
privi !
Se bucura sincer că Traian nu mai avea nevoie de ei.
Peste aceste ruine vin — au şi început să vină — noi pionieri,
— Nu văd fără ei ! a zis Traian. Dar e mai odihnitor fără
cetăţeni ai unei lumi care se caţără în istorie. Ei construiesc, cu
ochelari. N - a m să-i mai port niciodată !
furie. Eu nu pot construi împreună cu ei. Construcţia civiliza
— Şi eu mă miram cum puteaţi să-i purtaţi toată ziua ! a zis ţiei l o r î n c e p e cu î n c h i s o r i l e . îi p r i v e ş t e ! Eu nu vreau să
Moritz. N u - i scoteaţi decît noaptea. Nu v-am văzut niciodată construiesc împreună cu ei ! De aceea, ar trebui să rămîn toată
fără ei ! v i a ţ a un s p e c t a t o r ; şi a t r ă i ca s p e c t a t o r , ca m a r t o r , nu
— Dac-ai să fii eliberat înaintea mea, am să te rog să-i duci î n s e a m n ă a trăi ! Societatea c o n t e m p o r a n ă nu are p e n t r u
soţiei mele ochelarii, a zis Traian. Poate că n-ai s-o întîlneşti oameni decît locuri de spectatori.
i m e d i a t : să-i păstrezi însă la tine toată vremea ! Nu se ştie unde Amară ironie ! Singurul lucru pe care nu mi l-au confiscat la
314 315
ORA 25 ORA 25
percheziţii pînă acum au fost ochelarii! Mi-au indicat porunci Dar plîngi degeaba : nu sînt nebun, dragă Moritz ! Sînt mai
tor singura atitudine pe care mai am dreptul s-o păstrez de-a lucid decît oricînd.
lungul vieţii. Am găsit generos gestul soldaţilor, de a-mi lăsa — Da, domnule Traian ?
ochelarii. Pe urmă, am înţeles : era nu din generozitate, ci din — Sigur că da !
sadism ! îmi fixau astfel nu numai poziţia de spectator, ci şi — Eu n-am crezut că sînteţi nebun ; credeam că vă doare
spectacolul: lagărul ! Altceva nu mai am dreptul să văd : doar capul! a zis Moritz. Atîtea zile n-aţi mîncat şi n-aţi băut nimic,
lagăre, închisori, casa de nebuni, soldaţi, sîrmă ghimpată. şi, acolo unde-aţi fost, poate v-au chinuit... Nici o clipă nu mi-a
De aceea, eu renunţ la ochelari. Renunţ la singurul lucru care trecut prin minte că ari ti...
îmi mai era îngăduit în viaţă. Ochelarii sînt, ca şi ochii, un lucru Johann Moritz a evitat să pronunţe cuvîntul « nebun ».
minunat, inegalabil; dar numai cîtă vreme eşti în viaţă. Cînd nu Traian şi-a răsucit o nouă ţigare şi s-a gîndit că oamenii care
mai ai viaţă, sau cînd mai ai numai cîteva picături din ea, sau suferă vizînd prăbuşirea culturii europene se prăbuşesc şi dis
numai acces temporar şi limitat la ce înseamnă viaţa, ochelarii par odată cu ea. Cei care asistă la această prăbuşire, dar rămîn
sînt o glumă sinistră. Ai văzut tu mort cu ochelari ? in viaţă, sînt străini de dramă. Ei fie aparţin unei civilizaţii
— Dar dumneavoastră nu sînteţi m o r t ! mecanizate, ca Jacobson, care îl crede nebun, fie sînt fiinţe pri
— Asta e singura noastră speranţă : că nu sîntem m o r ţ i ! Dar mitive, ca Johann Moritz, care trăieşte încă în faza instinctelor
speranţa nu poate înlocui viaţa. Speranţa este o iarbă care creşte şi a superstiţiilor, şi care, la fel, îl ia drept nebun. Amîndoi n-au
şi pe morminte ! nimic de-a face cu Europa şi amîndoi numesc nebunie momen
tul cînd omul ajunge la limita suferinţei spirituale.
— Dar noi sîntem în viaţă, domnule Traian ! a zis Moritz.
Singura care are fi putut înţelege că este nu nebunie, ci sufe
— N o i sperăm că sîntem în viaţă !
rinţă dusă la ultima ei graniţă ar fi fost Nora. Ea avea antrena
Johann Moritz s-a uitat la Traian : îşi adusese aminte că el
mentul ereditar a mii de ani de sclavie şi umilire. Rasa ei a învă
venea de la casa de nebuni. Singur spusese că a fost la casa de
ţat robia şi suferinţa în Egipt, trudind la înălţarea piramidelor, a
nebuni!
trăit persecuţiile religioase din Spania inchiziţiei, pogromurile
— Nu te speria, dragă Moritz, a zis Traian. Nu sînt nebun ! din Rusia, lagărele de concentrare din Germania. Rasa Eleono-
Dacă şi tu ai crede asta, aş fi foarte îndurerat. Tu spui că eu mai rei West va rezista şi noii civilizaţii tehnice.
sînt în viaţă, fiindcă, dacă nu, m-ai vedea mort, M-ai vedea cum
Traian Korugă s-a bucurat pentru N o r a şi a zîmbit. Apoi a
mi se închid ochii, cum mi se opreşte inima şi cum mă răcesc.
zis:
Dar, dragă Moritz, există morţi care nu lasă cadavre ! Conti
— Moritz, aprinde-ţi pipa, şi pe urmă du-te să pui bine oche
nentele mor ; şi nu le rămîn cadavrele, Civilizaţiile mor : şi nu
larii în cort, ca să nu cumva să se spargă ! Ştii că trebuie să-i dai
le vezi cadavrele. Nici religiile nu-şi lasă cadavrele în urma lor.
întregi soţiei mele !
Ţările mor şi ele, tot fără cadavru. Oamenii mor şi ei uneori,
— îi duc, domnule Traian !
înainte de a li se dovedi moartea prin existenţa cadavrului. Fap
Johann Moritz a plecat cu pasul lui domol, cu umerii puţin
tul că tu nu-mi vezi cadavrul nu e o garanţie că eu sînt încă in
aplecaţi, pufăind din pipă. Lui Traian Korugă i s-a părut dintr-o
viaţă. Mă înţelegi ?
dată că-1 vede pe Moritz străbătînd nu curtea lagărului, ci seco
Johann Moritz a început să plîngă. lele istoriei, cu acelaşi pas egal, absent la ce se petrece în jurul
— Ce-ai păţit, dragă Moritz ? lui, cu rădăcinile înfipte adînc în pămînt şi cu ochii la miracolul
— Dumneavoastră sînteţi bolnav, domnule Traian ! albastru al cerului, fără să se se întrebe vreodată de ce este
— Vrei să spui că aiurez şi că sînt nebun, nu-i aşa ? albastru...
— Nu spun asta, domnule Traian ! C u m aş putea eu să spun « Johann Moritz şi N o r a West vor supravieţui Europei » ! —
una ca asta ? şi-a zis Traian. « Ei vor trăi şi în societatea tehnică occidentală.
Dar nu multă vreme. Nici un om nu va putea rezista prea m u l t !
— Tu crezi că sînt nebun, a zis Traian. Din cauza asta plîngi!
317
316
ORA 25 ORA 25
Poate că nu vor asista decît la primele reprezentaţii. Apoi vor Traian n-a privit nici înapoi, către prizonierii adunaţi la gard,
dispărea şi ultimii oameni, cei mai tari, şi vor veni roboţii din nici î n s u s , c ă t r e s a n t i n e l e l e din t u r n u r i . E l m e r g e a d r e p t
răsărit şi din apus, de la sud şi de la nord ! » înainte. Mergea nu doar cu pasul hotărît şi cadenţat al omului
furios şi decis să treacă peste orice obstacol : pasul lui avea şi
elasticitate, ca atunci cînd îţi place să mergi pe jos.
Dar Traian Korugă nu găsea nici o plăcere sportivă în mersul
lui : ştia numai că el are un sens, adică îi satisfăcea spiritul. De
aceea, pasul nu-i era nici apăsat, nici m o n o t o n , ca mişcările
164 automatizate ale maşinilot ori ale oamenilor mînaţi orbeşte de
pasiuni şi ţeluri. Pasul lui Traian nu era de fanatic.
Mergea cu ochii larg deschişi : fără ochelari vedea prost. Dar
J o h a n n M o r i t z a dispărut între corturi. Traian Korugă s-a ochii inimii şi cei ai minţii distingeau limpede totul : drumul,
ridicat, a aruncat ţigarea şi s-a îndreptat înspre poarta princi sensul drumului, bucuria şi drama drumului. Cineva cu privirea
pală a lagărului. ascuţită ar fi p u t u t citi în mersul lui Traian, în paşii lui pe nisip,
Prizonierilor le era interzis să pătrundă în curtea care ducea înspre gardul de sîrmă ghimpată, o tristeţe adîncă, discretă şi
către intrarea principală. Traian Korugă o ştia, ca şi ceilalţi, dar pudică. Tristeţea oamenilor cînd pleacă de acasă, departe de ea.
a continuat să meargă, cu paşii siguri, nici prea încet, nici prea Tristeţea marinarilor, cînd părăsesc portul. Cineva care ar fi
grăbit : cadenţa în care te-ai întoarce acasă seara, după o zi de ş t i u t să v a d ă ar fi p u t u t citi t o a t e a s t e a în paşii lui T r a i a n .
muncă, conştient că-ţi poţi permite luxul de a nu te grăbi, dar Picioarele lui le înscriau pe nisip. Dar ochii care să citească lip
— t o t o d a t ă — hotărît să nu întîrzii prea mult. seau...
Prizonierii care se aflau în curte — şi întotdeauna se aflau O c h i i s a n t i n e l e l o r p o l o n e z e ş i ochii p r i z o n i e r i l o r v e d e a u
cîteva mii în curte — au observat că un deţinut intrase pe aleea numai că Traian se apropiase de sîrma ghimpată. N i m e n i nu
interzisă şi s-au apropiat de sîrmă, să-1 vadă mai bine. Credeau avea voie să se apropie de gard la mai puţin de un metru şi
că e v r e u n furier de la c o m a n d a m e n t u l l a g ă r u l u i sau v r e u n jumătate. Traian Korugă o făcuse, însă.
medic : numai aceştia aveau voie să treacă pe alee. Prizonierii Prizonierii au dus mîinile streaşină la ochi, spre a nu scăpa
însă îl priveau, fiindcă în lagăr nici un fapt nu se petrece fără să vreo mişca; e. Alţii şi-au dus palma la gură, aşteptînd urmarea,
fie observat, cu aviditate, de mii de ochi. ca şi cum ar fi asistat la un meci palpitant, ar fi văzut un film
Ochii obligaţi să vadă zilnic mereu aceleaşi lucruri caută cu senzaţional ori ar fi citit un r o m a n poliţist cu enigmă.
sete noutatea, cît de neînsemnată ; ceva care să iasă din comun. Polonezul din turn a rămas şi el uimit. Poate că şi-ar fi dus
Setea spiritului omenesc de a evada din automatism şi de a găsi mîna la ochi, ca să vadă mai bine. Dar mîna lui era pe armă :
elementul inedit şi personal, faptul de viaţă caracteristic şi sin cînd a vrut s-o ridice spre frunte, a ridicat arma. Atunci şi-a
gular... amintit că, dacă un prizonier se apropie de gardul de sîrmă
Un prizonier care traversa teritoriul oprit... Era un eveni ghimpată, el are consemn să tragă. Şi a apăsat pe trăgaci.
ment demn de atenţie, chiar dacă — fiind medic ori furier — în clipa cînd arma a luat foc. polonezul şi-a dat seama că
avea permisiunea de a trece prin curte. II priveau cu interesul cu făcuse o greşeală : nu ochise înainte de a trage. Şi, cînd tragi cu
care sînt priviţi actorii pe scenă, fiindcă ei săvîrşesc un act care a r m a , î n t î i t r e b u i e să o c h e ş t i . Ă s t a e r e g u l a m e n t u l , ştia, îi
mulţimii de spectatori îi este inaccesibil. i n t r a s e î n s u b c o n ş t i e n t . D e a c e e a , a u t o m a t , şi-a r e p a r a t
Traian Korugă şt:a că e urmărit de ochii miilor de prizo greşeala : a doua oară, pînă să apese pe trăgaci, a ochit ţinta,
nieri ; ştia şi că santinelele poloneze din turnurile de lemn de adică omul.
deasupra gardului de sîrmă ghimpată se uită la el cu nedume Traian Korugă a auzit prima detunătură. Pe urmă, a auzit-o
rire, neînţelegînd ce vrea şi î n c o t r o se îndreaptă. pe-a doua. A simţit un fulger trecîndu-i prin faţa ochilor, o
318 319
ORA 25 ORA 25
320 321
ORA 25 ORA 25
făcut pîine pentru tine, că nu mai aveam faină, dar, de aşteptat, A doua seară, ruşii au venit din nou. Erau tot aceiaşi. Ei au
te-am aşteptat la fel în fiecare zi. adus-o tar pe fata gazdei şi ne-au batjocorit pe amîndouă.
Intr-o zi, aproape de Sfîntul Nicolae, jandarmul a venit şi Eu m-am ascuns cu copiii în pivniţă, ca să nu mă mai găsească
mi-a spus că tu eşti evreu şi trebuie să-ţi ia casa. Ca să mă lase să ruşii- Dar, în a treia noapte, ei m-au găsit şi în pivniţă. Şi iarăşi
mai stau cu copiii în ea, m-a pus să semnez o bîrtie de divorţ. Am s-a întîmplat ca în nopţile de mai înainte, dar eu nu mai ştiu
semnat. Era iarna, şi n-aveam unde mă duce. Dar, de despărţit, nimic, fiindcă am leşinat pînă să mă batjocorească ei.
nu m-am despărţit de tine şi te-am aşteptat ca şi mai înainte, cu şi Aşa a fost două săptămîni de-a rîndul. M-am ascuns în
mai multă nerăbdare. grădină, la vecini, în pod. Dar ruşii mă găseau peste tot. N-am
Cînd au venit ruşii în sat, i-au împuşcat pe părintele Korugă şi scăpat în nici o noapte. Eu m-am hotărît să mă omor. Dar, cînd
pe cei mai de frunte săteni. Eu şi cu mama Aristiţa l-am luat vedeam copiii Ungă mine, nu mi se-ndura inima să-i las fărji
noaptea pe părintele, care încă nu murise, din groapa primăriei şi mamă, căci destul erau fără tată. Ce-aveau să facă bieţii copii
am vrut să-l ascundem în pădure. Pe drum, am întîlnito coloană fără nimeni, aici, în ţară străină f Pentru ei, dragă Iani, am mai
de nemţi şi li l-am dat lor pe părintele, ca să-l ducă la spital. Nu rămas în viaţă. Pentru mine, însă, de atunci sînt moartă.
ştiu dacă am făcut bine. Dar nici să-l lăsăm să moară nu puteam. Ca să scap de ruşi, am fugit spre apus. Am ajuns la englezi şi
Pentru fapta asta, marna Aristiţa a fost a doua zi dimineaţa pe urmă la americani, unde mă aflu acum. Pe drum, ruşii m-au
împuşcată de Marcu Goldenberg. Voia să mă-mpuşte şi pe mine. prins de mai multe ori. Şi, unde mă prindeau, îşi băteau joc de
Dar eu am luat copiii şi am fugit din sat. Am muncit şi am păti mine, aşa cum îşi băteau joc de toate femeile, în faţa copiilor,
mit, prin multe locuri. îmi era teamă că ruşii mă-mpuşcă şi pe înainte de a intra la englezi, ruşii m-au ţinut la graniţă trei zile
mine, ca pe mama Aristiţa, dacă mă prind. Şi am fugit de ei cît şi şi-au bătut joc de mine zi şi noapte. Cînd m-au batjocorit ruşii
am putut. Dar ruşii tot m-au prins, în Germania, după ce s-a ter la graniţă ultima oară, am rămas însărcinată. Acum port în pîn-
minat războiul. Ei nu m-au împuşcat. Au fost foarte buni cu tece un copil într-a cincea lună. Te întreb ce să fac. Scrie-mi
mine. Copiilor tăi, ruşii le-au dat pîine, bomboane şi haine, dacă, după toate cele care mi s-au întîmplat, tu mă mai socoteşti
fiindcă ei nu sînt copii de neamţ. Eu am căpătat, la fel, de la ruşi, nevasta ta şi dacă ai să te mai întorci vreodată la mine.
mîncare şi îmbrăcăminte. Acum îmi părea rău c-am fugit din
Aştept răspunsul tău cu nerăbdare şi cu lacrămi, ca să ştiu ce să
Fîntîna de frica lor.
fac.
Asta a durat patru zile. Eu aşteptam să mă însănătoşesc, Suzana
fiindcă fusesem bolnavă, şi apoi să plec în ţară. într-o noapte, a
bătut cineva la fereastră. Erau soldaţi ruşi. Au spart uşa şi au
intrat în casă. Au căutat peste tot, să vadă dacă mai sînt şi alte
femei, şi au adus-o pe fata proprietăresei, care avea paisprezece
ani. Ne-au dat apoi de băut la amîndouă. Au scos pistoalele şi au 166
spus că, dacă nu bem, ne împuşcă. Pe urmă ne-au spus să ne dez
brăcăm în pielea goală. în cameră erau şi copiii noştri amîndoi.
Eu am zis că mai bine să mă omoare, dar de dezbrăcat în pielea
J o h a n n M o r i t z a t e r m i n a t d e citit scrisoarea, d a r t o t mai
goală nu mă dezbrac. Soldaţii mi-au rupt în bucăţi rochia şi
ţinea foile încleştate în mîini. A auzit, ca prin vis, cum s-a sunat
cămaşa. Pe urmă şi-au bătut joc de mine şi de nemţoaică. Pînă la
adunarea pentru masă, dar nu s-a clintit. Stătea întins pe pat, cu
ziuă, m-au batjocorit pe rînd. Mi-au turnat rachiu pe gît, fiindcă
faţa în sus.
nu voiam să beau. Pe urmă mi-au turnat rachiu în urechi şi
Privirea, trăsăturile chipului, felul în care şedea lungit, toate
m-au batjocorit din nou. Să mă ierţi, dragă Iani, dar nu vreau
îi erau acum altele. Nu mai era J o h a n n M o r i t z de mai înainte,
să-ţi ascund nimic. Cînd m-am deşteptat, ruşii nu mai erau în
Johann M o r i t z cel dintotdeauna. Trupul şi sufletul îi rămăseseră
cameră, şi copiii plîngeau la capul meu, ca la capul unei moarte.
ca un cablu prin care ar fi trecut un curent electric mult prea
322 323
ORA 25 ORA 25
puternic. Din toate, numai cenuşa celui care fusese. El, Moritz, — Din păcate nu, dragă M o r i t z !
nu mai exista. Dacă l-ar fi înţepat cineva cu un ac, n-ar fi simţit — Alt lagăr ?
nici o durere. N u - i era nici foame, nici sete. Nu era nici trist, — Nürnberg !
nici indiferent şi nici vesel. Nu era în nici un fel. Ar fi putut rîde
J o h a n n M o r i t z a dat din cap cu nepăsare. Ştia de mult că
şi plînge în acelaşi timp, fiindcă nu mai participa la nimic.
fusese declarat din oficiu criminal de război, ca toţi SS-iştii. Era
J o h a n n M o r i t z s-a ridicat de pe pat şi a ieşit din cort, fără să deci firesc să-1 ducă şi la N ü r n b e r g , unde se află ceilalţi crimi
simtă pe unde călca.
nali de război, mareşalul Goering, Rudolf Hess, Rosenberg,
La gardul de sîrmă ghimpată s-a oprit fără să-şi dea seama,
von Papen... Puteau să-1 condamne şi pe el la moarte, puteau
din obişnuinţă. Dacă în clipa aceea ar fi trecut dincolo de linia
să-1 şi spînzure. Lui îi era egal. De aceea a continuat să scruteze
interzisă şi ar fi fost împuşcat, cum fusese Traian Korugă, lui
depărtările, printre firele de sîrmă ghimpată.
i-ar fi fost indiferent. D a r el nu voia să treacă dincolo. Nici să
Şeful de cort i-a pus iar mîna pe umăr, zicîndu-i :
nu treacă nu voia. Nu voia nimic.
— într-o jumătate de oră plecaţi !
D u p ă un timp, de cealaltă parte a gardului, au apărut doi sol
M o r i t z nu s-a clintit.
d a ţ i a m e r i c a n i , care au v e n i t a p r o a p e , ca să-1 f o t o g r a f i e z e .
M o r i t z nu s-a mişcat, nici nu s-a uitat la ei. N u m a i cînd s-a — D u - t e şi-ţi fă bagajele ! a insistat şeful de cort. Pe urmă
apropiat un al treilea soldat, M o r i t z a tresărit şi 1-a chemat, cu n-o să mai ai timp : la unu este adunarea !
jumătate de glas : — N - a m bagaje ! a zis Moritz.
— Ştrul, ce-i cu tine aici ? — N-ai nimic de luat cu tine ?
Soldatul american s-a oprit cu aparatul îndreptat spre Moritz — Nimic !
şi 1-a privit fix. Era Ştrul, furierul lagărului de evrei din Româ — Nici pătura ?
nia, care fugise împreună cu el şi cu doctorul Abramovici în — Nici !
Ungaria. S-au uitat unul la altul şi s-au recunoscut. Dar, cînd Şeful de cort s-a gîndit o clipă că, dacă M o r i t z nu-şi lua cu el
Moritz 1-a strigat pe nume, Ştrul şi-a dus aparatul în dreptul pătura, atunci i-a r fi rămas lui douăşi-ar fi făcut culcuşul mai
feţei şi şi-a ascuns privirea, prefăcîndu-se ca fotografiază. Pe moale. D a r a alungat gîndul din minte şi a zis :
urmă a plecat repede, fără să răspundă. — P ă t u r a t r e b u i e să ţ i - o iei ! în î n c h i s o a r e a T r i b u n a l u l u i
J o h a n n M o r i t z a rămas îndărătul gardului de sîrmă ghimpată, Internaţional de la N ü r n b e r g e frig şi umezeală. Ai nevoie de
nemişcat, şi a văzut cum Ştrul şi ceilalţi doi soldaţi s-au urcat pătură !
într-un jeep şi s-au dus. C î n d automobilul pornea, Ştrul a mai — N u - m i trebuie nimic !
întors o dată capul înapoi, către Moritz, apoi s-a uitat în altă — Vezi să nu întîrzii ! a zis şeful de cort, înainte de a pleca.
parte, ruşinat de încrucişarea privirilor. Ora unu !
M o r i t z nu s-a supărat. Altădată, poate, s-ar fi înfuriat că M o r i t z a rămas pe loc. Stătea cu vîrful bocancilor pe linia
Ştrul, camaradul lui de suferinţă de odinioară, s-a prefăcut că albă care marca graniţa de nedepăşit pentru prizonieri. Vîrful
nu-1 cunoaşte. D a r astăzi toate îi erau indiferente şi nimic nu-1 bocancului drept al lui M o r i t z s-a mişcat, încălcînd jumătate
mai atingea. din grosimea liniei albe. El a înălţat capul şi s-a uitat la polone
J o h a n n M o r i t z a rămas lingă gard pînă tîrziu. zul din turn. Santinela era cu ochii aţintiţi asupra lui M o r i t z şi
Cineva 1-a apucat de umăr, din spate. El nu s-a întors. cu arma pregătită de tragere. D a r J o h a n n M o r i t z n-a trecut linia
— Moritz, pregăteşte-te de plecare ! albă. A stat acolo, la limită, atingînd-o numai cu vîrful bocan
Acum, J o h a n n M o r i t z s-a întors : credea că sosise ordinul de cului.
eliberare. In ochi i se aprinsese o scînteie nouă. D u p ă o jumătate de ceas a plecat spre N ü r n b e r g , împreună
— Eliberarea ? 1-a întrebat el pe şeful de cort, cel care-1 prin cu ceilalţi criminali de război din lagăr.
sese de umăr. Scrisoarea Suzanei a rămas şi ea în cort, împreună cu toate
324 325
ORA 25 ORA 25
l u c r u r i l e lui J o h a n n M o r i t z . C a m a r a z i i lui a u î n c e r c a t s-o jumătate din plinea lui. în afară de asta, nici cu Grecia nu a mai
citească, dar era scrisă în româneşte şi n-au înţeles nimic. avut alte relaţii. Dar aici sînt amestecate chestiuni personale şi
H î r t i a p e c a r e scrisese S u z a n a era s u b ţ i r e . P r i z o n i e r i i a u strict individuale. El este criminal şi faţă de aceste două naţiuni
rupt-o în bucăţi mici şi au făcut din ea foiţe de ţigare, pe care şi aliate. Decizia e clară şi categorică.
le-au împărţit între ei. Pentru a se convinge şi el că este criminal faţă de toate
Pe urmă au fumat-o. naţiunile aliate, propun ca Johann Moritz să ispăşească cîte un an
de închisoare în fiecare din cele cincizeci şi două de ţări. Astfel se
va convinge că este criminal şi îi va dispărea indiferenţa.
Fiind puţin probabil ca Johann Moritz să mai trăiască încă 52
de ani, deoarece e slab fiziceşte — cum sînt toţi criminalii — şi, în
167 consecinţă, dacă el ar muri înainte de termen, unele dintre naţiu
nile victime au putea fi păgubite, neapucînd să-l ţină închis, pro
pun ca el să facă numai cite şase luni de temniţă grea în fiecare
Petiţia nr. 7. Subiect : Justiţie (Pedepsirea criminalului de ţară. în total, 26 de ani.
război Johann Moritz). Dacă nu moare după aceşti 26 de ani (şi ar fi păcat să moară
(Petiţie primită la birou după moartea fără să fi ispăşit cel puţin şase luni de închisoare la fiecare
MARTORULUI) naţiune), să fie trimis, cu lanţuri la mîini şi la picioare, într-un
Tribunalul Internaţional din Nürnberg a decis, în numele a turneu de o lună prin închisorile celor cincizeci şi două de
cincizeci şi două de naţiuni, că prietenul meu Johann Moritz este naţiuni. Cînd îl termină, îl ia de la-n ceput.
un criminal de război. Astfel, toate naţiunile vor avea părţi egale. Nici una nu va fi
E foarte bine. lncepînd de la publicarea deciziei de condam lezată. Noi trebuie să facem dreptate. Justiţia este baza societăţii
nare, eu nu mă mai plimb cu el prin curtea lagărului. Este neplă tehnice occidentale.
cut şi riscant, totodată, să te afli în compania criminalilor. Totuşi, dat fiind că unele ţări — cum ar fi Rusia, Polonia şi
johann Moritz e însă indiferent faţă de decizia Tribunalului şi Iugoslavia — nu întreţin prizonierii în perfectă stare de funcţio
de gravitatea faptului. Acesta este subiectul petiţiei mele. nare, şi uneori chiar îi uită prin închisori, propun ca, înainte de a
El susţine că n-a ucis în viaţa lui nici măcar o muscă, şi deci nu începe turneul, Johann Moritz să fie cintărit şi să se facă un
poate fi criminal. Ceea ce e, bineînţeles, fals, de vreme ce cinci inventar amănunţit al tuturor părţilor corpului pe care le posedă.
zeci şi două de naţiuni au stabilit, într-un Tribunal Internaţio Fiecare naţiune să-l ia în primire pe Johann Moritz de la Tribu
nal, că este. nalul Internaţional şi apoi să-l restituie Tribunalului Internaţio
Mortiz pretinde apoi că el nici nu cunoaşte cele cincizeci şi nal după cîntar, cu aceeaşi greutate în număr de pfunzi, şi cu
două de naţiuni, deci nu putea săvîrşi crime faţă de ele. Raţiona membrele specificate în inventar în aceeaşi stare în care l-a pre
mentul lui este naiv. Eu i-am citit, totuşi, lista naţiunilor acuza luat.
toare. Numele celor mai multe dintre ele, le auzea întîia oară, de în acest mod, Johann Moritz va fi menţinut în stare de func
la mine : nici nu ştia de existenţa lor pe faţa pămîntului. Dar asta ţiune şi va putea fi utilizat de toate închisorile celor cincizeci şi
nu constituie o scuză. două de naţiuni. Societatea tehnică occidentală are ca principiu
Johann Moritz s-a supărat apoi că printre ţările care l-au evitarea deteriorării obiectelor.
condamnat figurează Franţa şi Grecia. S-a făcut chiar vînăt de Este de datoria noastră să cerem şi naţiunilor mai puţin civili
furie şi nu voia să creadă. El pretinde că a cunoscut odată şa>e zate decît noi să nu se poarte cu lucrurile ca nişte barbari. Avem
francezi pe care i-a salvat din închisoare. în afară de asta, nu a misiunea de a civiliza întregul glob pămîntesc. Acesta este rolul
mai avut nici un fel de relaţii cu Franţa. Greci nu a cunoscut nostru, şi ne mîndrim cu el.
deck unul, care era închis cu el într-un lagăr şi căruia i-a dat o MARTORUL
326 327
INTERMEZZO
J
168
331
ORA 25 ORA 25
în cameră sînt două paturi. Suzana va d o r m i cu copilul cel cel mai m u l t : amintirile lor cele mai dragi erau legate de rochia
mic într-unui ; el va dormi singur în celălalt. Băieţii se vor culca albastră...
pe jos, pe o pătură. — De cînd am plecat din Fîntîna, n-am îmbrăcat-o ! o zis
— Asta deocamdată, a zis Petru. Pe urmă o să mai găsim o Suzana. C î n d te-au arestat, mi-am jurat să n-o mai pun decît
cameră, sau măcar înc-un pat ! cînd te-oi vedea intrînd pe poartă ! Treisprezece ani am avut-o
Băieţii şi-au întins pătura pe duşumea şi au început să se dez m e r e u cu m i n e : m e r e u te a ş t e p t a m să vii ! D a r n - a m m a i
brace. îmbrăcat-o niciodată pînă azi !
Johann Moritz stă tot la masă, cu capul sprijinit în palme. Se Suzana şi-a aplecat ochii în pămînt, ca şi cum ar fi spus ceva
uită cum Petru şi cu Nicolae se dezbracă şi se culcă. I-au spus de ruşine. C î n d şi-a ridicat privirea, a întîlnit-o pe a lui Moritz.
« noapte bună » pe nemţeşte... Lui i-ar fi plăcut să i-o fi spus pe El ar fi vrut s-o cheme pe genunchii lui, să-i spună că i-a fost
româneşte : dar ei nu vorbesc bine româneşte. d o r de ea.
Suzana şi-a culcat copilul cel mic. « C o p i l u l ruşilor... » — şi-a Dar nu i-a spus nimic. Şi-a mai aprins o ţigare şi s-a uitat la
zis M o r i t z . E frumos şi are părul blond şi creţ. Lui M o r i t z nu-i copii : dormeau. S-a uitat din nou la Suzana. Ea era ca înainte.
place să-1 privească. în scrisoarea pe care i-o trimisese din lagăr, D o a r obrazul făcuse cute şi pielea nu-i mai era la fel de întinsă.
el îi scrisese Suzanei că acest al treilea copil va fi ca şi al lui. Părul i se decolorase, era ca fuiorul. Sînii se mai lăsaseră. D a r
Nici Suzanei nu-i place cînd M o r i t z se uită la el. Acum ea îl era tot Suzana. Lui J o h a n n M o r i t z nu-i venea să creadă că ea
dezbracă şi îl aşază în aşternut, ca şi cum l-ar ascunde. poate să fie tot Suzana lui, cea pe care o lăsase în Fîntîna. în
S u z a n a a r ă m a s o clipă in p i c i o a r e , în m i j l o c u l c a m e r e i , treisprezece ani se întîmplaseră atîtea...
neştiind ce să mai facă. Pe urmă a venit şi ea la masă, în faţa — Aş vrea să mă plimb puţin ! a zis Moritz.
bărbatului ei. Ştie că M o r i t z e obosit, dar nu îndrăzneşte să-1 Dar nu s-a ridicat. Aştepta să se scoale întîi ea.
invite să se culce. Se simte vinovată de toate cîte s-au întîmplat. — Să merg şi eu ? a întrebat Suzana.
Şi de arestare, şi de şederea lui în lagăre. E un sentiment pros El n-a răspuns : o aştepta să se îmbrace.
tesc, dar nu şi-1 poate alunga. Şi de faptul că au violat-o ruşii...
Au ieşit amîndoi în stradă. S-au strecurat încet pe uşă, ca să
Privirile ei nu se pot întîlni cu ale lui M o r i t z . De aceea nu nu-i simtă copiii că pleacă. Le era amîndorura un pic ruşine.
îndrăzneşte sâ-i spună să se culce.
C o b o r î n d scara, de două ori li s-au atins umerii. O vreme,
Ea ştia că el avea să vină. I-a pregătit patul, de mîncare... El
n-au scos un cuvînt. M o r i t z a vrut să meargă pe strada princi
era flămînd ca un lup. A mîncat sproape tot ce era pe masă ; şi
pală ; ea 1-a condus.
din ţigările date de Petru a fumat aproape jumătate...
înaintea unei vitrine luminate, ea 1-a prins de mînă, ca să-i
Acum, după ce copiii au adormit, Suzana a ridicat ochii spre
arate o pereche de pantofi pe care ar fi vrut să-i cumpere pentru
bărbatul ei. Privirile li s-au întîlnit şi au rămas o clipă una într-
el. Au mers mai departe, dar au rămas mînă-n mînă. S-au mai
alta. Parcă s-ar fi încleştat. Şi nu se mai puteau desprinde.
uitat şi la alte vitrine.
— Asta-i tot rochia cu care erai în noaptea aceea ?
Nu vorbiseră nimic despre lagăr, nici despre casa lor din
M o r i t z privea rochia albastră, decoltată, pe care Suzana o
România. Nimic despre trecut. Voiau să aibă o seară a lor, fără
purtase în noaptea cînd Iorgu Iordan descoperise fuga e i ; cu
amintiri dure: oase.
rochia asta o dusese el în braţe acasă, la părinţii lui, cînd Aris-
tiţa nu-i primise... Cu ea dormise Suzana la părintele Korugă, în — Mă odihaesc două zile şi pe urmă caut de lucru ! a zis
cămăruţa de lîngă bucătărie. La început, n-avea decît rochia Johann Moritz. Poate găsesc acolo unde spunea Petru !
asta. Nici cămaşă n-avea. Cîteva săptămîni d u p ă ce-a fugit de- — Ai să te odihneşti întîi cîteva săptămîni, a zis Suzana, şi
acasâ, a purtat numai rochia albastră. N o a p t e a o scotea şi dor abia după aia o să cauţi de lucru ! Acum eşti prea slab. Petru şi
mea numai cu pielea. Pe urmă, şi-a făcut şi alte rochii. D a r asta cu mine cîştigăm destul ca să putem trăi cu toţii ! Eu spăl rufe.
rămăsese, pentru ea, cea mai frumoasă. Şi bărbatului ei îi plăcea Am clienţi buni !
332 333
ORA 25 ORA 25
Şi 1-a strîns mai tare de mînă. Lui i-a plăcut că ea i-a spus că — N u - i adevărat ! a zis ea. Eu am îmbătrînit. Dar tu eşti la
trebuie să se mai odihnească. fel!
Ajunseseră la marginea oraşului. în dreapta şi în stînga dru Moritz a cuprins-o de mijloc ; ea s-a ferit.
mului se întindeau livezi. Şi era întuneric. — Şi te fereşti ca atunci ! a zis el. Parcă n-ar fi trecut treispre
— Aici parc-am fi la Fîntîna ! a zis J o h a n n Moritz. zece ani !
— Chiar ca la Fîntîna, a răspuns ea. Ea gîndea tot aşa despre el : la fel o cuprinsese de mijloc...
Au continuat să meargă. Se gîndeau la nopţile lor din Fîntîna. A tras-o spre el şi i-a astupat gura cu gura lui, de nu mai
La strigătul cucuvăii. Amîndoi aveau în minte aceleaşi lucruri. putea să răsufle. Ea i-a simţit pieptul ca o platoşă. T o t u l era ca
— Mă d o r picioarele ! a zis el. N-ai vrea să ne aşezăm puţin ? atunci...
Au intrat într-o grădină şi s-au lăsat jos, pe iarbă. — Trupul tău miroase a iarbă din Fîntîna ! a zis ea. Tot>-
— E chiar ca la Fîntîna ! a repetat el, întinzîndu-se cu faţa-n deauna ţi-a mirosit trupul a iarbă şi a fîn cosit. Şi eu numai la
sus şi cu mîinile sub cap. Apoi s-a întors şi a mirosit iarba. tine tn-am gîndit, să ştii ! Ţi-o jur ! Z> şi noapte m-am gîndit la
— Miroase şi tu, Suzana ! Parc-ar fi iarba din grădina din tine, cu toate gîndurile mele ! N u m a i tu ai fost soarele meu,
spate, de la voi de-acasă ! Ştii, unde ne-ntîlneam noi... bărbatul meu, cerul meu ! N u m a i al meu !...
Ea şi-a aplecat fruntea şi a mirosit iarba. Inima îi bătea tare. Johann M o r i t z simţea că ea nu minte. Fusese numai a lui. O
N - a răspuns : i-ar fi tremurat vocea, dacă ar fi zis ceva. simţea din dogoarea trupului ei, din bătăile inimii, din vorbele
J o h a n n M o r i t z a pus mîna pe umărul ei. Ea a rămas aşa, aple ei, care îi ardeau urechea. Johann Moritz ştie că el este soarele
cată, cu mîna lui pe umăr, multă vreme. Erau departe unul de ei, cerul ei, şi că ea numai la el s-a gîndit. Că numai pe el l-a
altul. Nu îndrăzneau să se apropie mai mult. aşteptat. Cei treisprezece ani scurşi în gol şi toate încercările
— Ştii că mi-a fost tare d o r de tine în lagăr ? a zis Moritz. s-au spulberat ! El şi ea sînt din nou împreună, ca atunci. Ei,
Pe cer răsăriseră cîteva stele. Suzana s-a uitat la luminile de amîndoi, şi-n faţa lor — viaţa !
sus şi s-a aplecat mai spre Moritz, dar fără ca el să-şi dea seama Lui Johann M o r i t z nu-i mai este frică de viaţă.
că ea s-a tras mai aproape. îi era ruşine. Spre ziuă, s-au sculat de pe iarbă. Se ruşinau unul de altul.
— Să mă ierţi, Suzano, a mai zis el. în lagăr te visam tot — Acum nu mai sîntem tineri, a zis ea. Ar fi trebuit să ne
deauna goală. Aşa e cînd eşti arestat. îţi spun drept... Te visam ducem mai repede acasă !
cum erai goală, pe iarbă, în grădina din spatele casei voastre... A El a rîs. Hotărîseră să vină aici şi în seara următoare.
fost cea mai frumoasă vară din viaţa noastră ! — Şi în toate serile ! a zis el. Aici o să fie locul nostru !
Suzana s-a apropiat şi mai mult de el, sprijinindu-şi capul de N u m a i aici. E la fel ca la Fîntîna. Mi se pare că sînt acolo. Şi că
umărul lui. El i-a mîngîiat umerii şi spatele. Pe urmă i-a băgat sînt atunci. Şi că n-a fost nimic din ce-a fost !
mîna-n sîn. în drum spre casă, rîdeau. Erau fericiţi. Nu se mai simţeau
— Ai să-ţi boţeşti frumuseţea de rochie pe care-ai păstrat-o străini unul de altul, şi nici nu le mai era ruşine. El a cuprins-o
atîţia ani ! de cîteva ori de mijloc. Ea s-a lăsat.
Ea a vrut să spună că nu şi-o boţea, dar a tăcut. — Ştii, a zis el, eu nu mă simt deloc o b o s i t ! Mîine-dimineaţă
— Scoate-o, mai bine, şi întinde-o pe iarbă, cum făceai la mă duc cu Petru şi caut de lucru. De ce să mai aştept cîteva
Fîntîna ! zile ? Luăm o casă cu două camere. O să cîştig bani şi o să fim
Ea şi-a tras rochia peste cap, repede, parcă ascunzîndu-se de fericiţi !
el. Rămăsese goală. Trupul ei era alb ca marmura pe verdele ier Ea i-a spus că trebuie să se odihească întîi; dar Moritz era
bii. Stătea tot departe. El a cuprins-o cu braţul şi iar s-a mirat : hotărît.
— Tu eşti la fel ca la Fîntîna. Nu te-ai schimbat deloc ! Ca — Mîine-dimineaţă plec cu Petru. Eu sînt învăţat cu munca,
atunci cînd ne întîlneam în grădină... C u m de nu te-ai schim în toţi anii ăştia am muncit din zori pînâ seara, şi nu m-am
bat ? o«dihvvît. Şi tot munci grele !
334 335
ORA 25 ORA 25
Ajunseseră în faţa unui magazin cu vitrina luminată. luat sacul cu care venise de la Dachau, cu optsprezece ceasuri
— Din primii bani pe care-i cîştig, îţi cumpăr un şirag de mai înainte, şi i-a sculat pe băieţi, să-şi ia rămas bun de la ei.
mărgele, a zis el. Astea roşii îţi plac ? Cînd 1-a deşteptat din somn, Petru a început să rîdă de el,
Ea s-a uitat la preţ, pe urmă la el. Şi n-a ştiut ce să spună, dar văzîndu-1 gata de plecare. Petru vorbea curent engleza şi era un
era fericită. Visurile ei, că Iani se va întoarce şi îi va dărui măr înfocat prieten al americanilor.
gele, se împlineau. — U n d e vrei să fugi, tată ? Nu fi naiv ! Eu îi cunosc pe ame
— Să nu ne mai despărţim niciodată ! a zis ea. ricani. Sînt în fiecare seară cu ci. Cînd spun americanii că nu e
— Dacă încep să lucrez chiar de mîine, a zis el, sîmbătă îţi arestare, să ştii că nu e ! Dacă ne internează politic înseamnă că
cumpăr mărgelele ! ne dau mîncare americană, cafea veritabilă, ciocolată, ţigări... Şi
nici nu sîntem obligaţi să muncim ! Ar fi o prostie să Fugi. Tu
Cînd s-au văzut pe strada casei lor, se făcuse aproape ziuă.
nu-i cunoşti pe americani !
M o r i t z a strîns-o pe Suzana la piept şi a sărutat-o.
J o h a n n Moritz s-a gîndit la tot ce ştia el. La cîte pătimise. La
— în casă nu putem, că ne văd copiii şi rîd de noi, a zis el. Ei
ce văzuse.
ne cred oameni bătrîni ! Dar noi nu sîntem bătrîni. N u - i aşa că
Apoi s-a uitat la Petru şi a tăcut : n-a vrut să-i spulbere ilu
nu sîntem bătrîni ?
ziile.
în faţa porţii era oprit un camion cu farurile aprinse.
Şi-a scos sacul de pe umăr şi 1-a pus pe masă. Se gîndea că tot
Inima lui J o h a n n M o r i t z a început să bată repede. Şi-a pipăit
n-avea unde fugi. Dacă fugea de americani, dădea peste ruşi. Şi
buzunarul cu actele : le avea pe toate. Totuşi, a simţit o neli
la ruşi e şi mai rău. Dar nici că la americani e bine nu crede. O
nişte. Camionul era ca cele din laşăr, şi farurile luminau tot aşa
ştia prea bine. însă acum era obosit. Nici nu mai putea să fugă.
de tare. M o r i t z ştia bine că are hirtiile de eliberare în regulă şi
Deci rămîne. Rămîne, ca să fie arestat — încă o dată !
că toate camioanele au farurile la fel.
— Ai dreptate ! i-a zis J o h a n n Moritz lui Petru. Ar fi fost o
— Ce ai ? a întrebat Suzana. prostie să fug !
El n-a răspuns, insă s-a grăbit să intre în casă. Petru 1-a bătut amical pe umăr :
Urcînd scările, s-au încrucişat cu doi poliţişti, care coborau, — Mergem voluntari, cu americanii ! a zis el. îi batem pe
venind chiar de la uşa lor. Ei îi sculaseră pe băieţi şi le spuseseră ruşi, pe urmă ne întoarcem în România ! E războiul civilizaţiei
că la ora şapte, în dimineaţa aceea, trebuie să fie toţi gata de contra barbariei. Trebuie să te înscrii şi tu voluntar, tată !
plecare, jos, înaintea porţii, cu cîte cel mult 50 de kilograme de Johann M o r i t z nu-1 mai asculta. Se gîndea la gardurile de
bagaj, de persoană. sîrmă ghimpată de la Dachau, de la Heilbronn, de la Kornwes-
Acum, fiindcă îl întîlniseră pe J o h a n n M o r i t z pe scări, poli theim, de la Darmstadt, Ohrdruf, Ziegelheim, sîrma ghimpată
ţiştii i-au spus şi lui. din toate cele 38 de lagăre americane prin care trecuse în ultimii
— La şapte fix să fiţi în stradă ! ani şi în care care se prăpădiseră preotul Alexandru Korugă şi
— U n d e ne duceţi ? a întrebat Suzana. Traian Korugă, în care fusese el chinuit, înfometat... M o r m a n e
— Toţi străinii din răsăritul Europei sînt internaţi ! a spus de sîrmă ghimpată îi înţepau în clipa asta inima.
poliţistul. E o internare politică : ţările dumneavoastră sînt în « N u m a i o p t s p r e z e c e o r e am f o s t l i b e r » — şi-a z i s el.
război cu aliaţii din occident ! Dar în lagăr e foarte bine : mîn- « Acum intru din nou în lagăr. De data asta, nu fiindcă sînt
care americană ! Nu vă speriaţi ! E numai o măsură de sigu evreu, r o m â n , ungur, german sau SS-ist. Mă arestează fiindcă
ranţă, nu o arestare ! m-am născut în emisfera de răsărit ! »
J o h a n n M o r i t z a vrut să fugă în noaptea aceea. Ochii lui M o r i t z s-au umplut de lacrămi.
El mai fusese o dată invitat să-i povestească comandantului — Nu împachetezi, tată ? a întrebat Petru, entuziasmat de
oraşului cum îi salvase pe francezi. Atunci crezuse. De aceea a plecare.
stat atîţia ani închis. Acum, J o h a n n Moritz nu mai crede. Şi-a — Eu sînt gata ! a zis J o h a n n Moritz. De treisprezece ani, nu
336 337
ORA 25
fac d e d e c î t u n s i n g u r l u c r u : s ă m ă m u t d i n t r - u n l a g ă r i n a l t u l !
Să fiu g a t a de p l e c a r e ! Ai să î n v e ţ i şi tu a s t a . î m i p a r e r ă u , d a r
t o ţ i o a m e n i i a u s-o î n v e ţ e ! N u m a i asta : lagăr, s î r m ă g h i m p a t ă ,
t r a n s p o r t a r e . Eu am s t a t în 105 l a g ă r e . Asta o să fie al 106-lea !
P ă c a t c ă n - a m f o s t l i b e r d e c î t o p t s p r e z e c e o r e ! C i n e ştie d a c - o
să mai tiu liber v r e o o r ă p î n ă cînd m o r !
J o h a n n M o r i t z s-a î n t o r s s p r e S u z a n a :
— D a r a fost a t î t d e f r u m o s . . . A c u m a ş p u t e a s ă m o r ! N i c i
nu mi-am î n c h i p u i t că voi mai t r ă i v r e o d a t ă atît de f r u m o s ! A
f o s t ca la F i n t i n a . N u - i aşa, S u z a n a ?
EPILOG
j
169
341
ORA 25 ORA 25
— N - a m alte planuri de viitor, a zis ea. însă răspunsul meu — Nu schimbăm subiectul, înainte de a-mi spune ce vîrstă
este « Nu » ! ai !
N o r a West a deschis dosarul din faţa ei. Dar nu mai putea — E nedelicat să întrebi o femei cu atîta insistenţă ce vîrstă
lucra. Stătea cu ochii aplecaţi asupra hîrtiilor şi se gîndea la tre are ! D a r am să-ţi spun. Am 969 de ani. Şi nu uita că femeile se
cut. Rămăsese în lagăr doi ani, după care a fost eliberată din ofi întineresc întotdeauna, cînd îşi dau vîrstă. De fapt, sînt mult
ciu, tot aşa cum fusese şi arestată. C î n d a ieşit, nu mai avea mai bătrînă !
nimic : nici bani, nici bijuterii, nici măcar o rochie. Ii confisca- — O.K., Mrs. Matusalem ! a zis locotenentul, amuzat.
seră pînă şi verigheta. Banii depuşi în străinătate fuseseră şi ei N o r a West nu zîmbea.
c o n f i s c a ţ i . E r a s ă r a c ă lipită p ă m î n t u l u i . I s-a c o m u n i c a t că Lewis crezuse că N o r a avea să accepte cererea lui în căsăto
Traían a murit. Sinucis. Atît. Mai mult n-a putut afla. La ruşi nu rie. Dar ea îşi întărea refuzul.
se putea întoarce, mai departe nu putea pleca. A rămas în Ger — Nu te simţi ofensat, a zis N o r a , dar n-aş putea locui nici
mania şi a lucrat la un jurnal, ca traducătoare. Pe urmă a sosit măcar 24 de ore în aceeaşi casă cu dumneata, Mr. Lewis !
ordinul de internare a cetăţenilor străini, veniţi din răsărit. Por — D e ce ?
nise războiul. Şi din nou a fost internată. T o t din oficiu. Nu mai — Ţi-am spus : diferenţa de vîrstă ! Dumneata eşti un tînăr
era însă ca prima dată. Acum lucra ca funcţionară la biroul de simpatic, drăguţ şi egoist. Aşa cum sînt toţi tinerii. Iar eu sînt o
recrutare de voluntari pentru front şi uzine. Avea locuinţă în femeie de pe altă planetă !
lagăr, masă şi leafă. în afara orelor de birou, scria. C o n t i n u a — Nu înţeleg !
romanul Ora 25, pe care Traian îl lăsase neterminat. Reuşise să — Din cauza asta am şi refuzat să-ţi explic, a zis N o r a . E
salveze, într-un cufăr părăsit cîndva la Aue şi regăsit, primele firesc să nu înţelegi. Eu am peste o mie de ani în urma mea. O
trei capitole, pe care ea le considera esenţiale. La viitor, nu se mie de ani de experienţe, de renunţări, de frămîntări, care m-au
gîndea. Singurul ei proiect era să termine cartea, dar acesta nu făcut ceea ce sînt astăzi. D u m n e a t a ai prezentul şi viitorul !
însemna propriu-zis un plan de viitor : ar fi fost mai degrabă un Poate viitorul. Spun « poate » nu fiindcă aş avea vreo îndoială,
m o d de a se eschiva de la « planuri de viitor ». Se lăsa absorbită ci fiindcă despre viitor nu se poate niciodată vorbi cu singu-
de o m u n c ă c a r e - i făcea p l ă c e r e . Se silea să i m i t e s t i l u l Iui ranţă.
Traian, să scrie aşa cum ar fi scris el însuşi. Cu fiecare pagină, ea
— Too sofisticated .'1 a zis el, acum nervos.
era lîngă el, şi el continua să trăiască alături de ea şi prin ea.
— Ascultă-mă, Mr. Lewis, după ce am ascultat declaraţiile de
Parcă ar fi scris împreună. El îi povestise amănunţit urmarea
iubire ale lui Petrarca, G o e t h e , Byron, Puşkin, după ce l-am
romanului, şi ea voia să-1 ducă la capăt aşa cum îl plănuise el.
auzit pe Traian Korugă vorbindu-mi de dragoste, după ce am
— O.K. ! a zis Mr. Lewis, după o scurtă pauză. Poţi să-mi ascultat cîntecele trubadurilor şi i-am văzut îngenunchiaţi la
spui şi mie de ce refuzi ? picioarele mele, după ce am discutat despre iubire cu Valery,
— D a c ă ţ i n e ţ i n e a p ă r a t , va s p u n : d i n c a u z a d i f e r e n ţ e i de Rilke, d ' A n n u n z i o , Eliot, cum aş putea lua în serios p r o p u n e
rea dumitale de căsătorie, pe care mi-ai aruncat-o în faţă odată
vîrstă !
cu fumul de ţigare ?
— Nonsens !
— Trebuie să fiu, deci, G o e t h e , Byron sau Petrarca, ca să cer
Locotenentul rîdea cu poftă :
o femeie în căsătorie ?
— Dumneata, Mrs. West, eşti cu un an mai tînără decît mine — N u , Mr. Lewis ! a zis N o r a West. Nu trebuie să fii nici
— ţi-am văzut actele ! U n d e vezi dumneata diferenţa ? Tocmai măcar Rilke ori Puşkin, ca să ceri o femeie în căsătorie. Dar tre
că e potrivire de vîrstă ! buie s-o iubeşti !
— Te înşeli ! a zis N o r a .
— Glumeşti, a zis Mr. Lewis. Cîţi ani ai ?
— Nu vrei să schimbăm subiectul ? 1
P r e a complicat ! (engl.).
342 343
ORA 25 O/M 25
— De acord, a zis Mr. Lewis. Dar cine ţi-a spus că eu nu te voluntar. Şi copiii, şi bătrînii, şi femeile, toţi au depus cereri să
iubesc ? fie primiţi ! Toţi vor să lupte alături de dumneavoastră !
Eleonora West a zîmbit. N o r a a zîmbit amar, gîndindu-se la zecile de mii de cetăţeni
aflaţi în occident, care fugiseră de teroarea rusească. Căpătaseră
— Dragostea este o pasiune, Mr. Lewis, a zis ea. Lucrul ăsta
refugiu la americani, la englezi, la francezi. Ei nu se uitau unde
l-ai auzit şi dumneata, sau l-ai citit în cărţi !
ajungeau. D o a r fugeau de ruşi. De barbarie. De teroare. De
— Din nou sîntem de acord ! Dragostea este o pasiune ! moarte. De tortură. Au alergat cu ochii închişi spre locul unde
— însă dumneata nu eşti capabil de pasiune, a zis N o r a . De nu erau ruşi. Ştiau n u m a i că î n a p o i nu t r e b u i e să se mai
nici un fel de pasiune. Şi nu numai dumneata : nici un om din î n t o a r c ă . î n a p o i a lor erau n o a p t e a şi sîngele, erau g r o a z a şi
civilizaţia d u m i t a l e nu e capabil de pasiune. Iubirea, această crima. Şi au sărutat în genunchi pămîntul unde nu se aflau ruşi,
pasiune măreaţă, nu poate exista decît într-o societate ale cărei şi l-au numit pămîntul făgăduinţei şi al mîntuirii. L-au sărutat
valori decurg din sentimentul unicităţii fiinţei umane. Societatea fără măcar să-1 privească, fără să se întrebe cum este. N u m a i
căreia îi aparţii dumneata socoteşte însă omul ca ceva înlocuibil. fiindcă pe el nu erau ruşi. Oricare ar fi fost naţiunea întîlnită. Ei
Voi nu vedeţi în o m , deci nici în femeia pe care pretindeţi că o voiau să nu mai vadă ruşi.
iubiţi, un exemplar unic, irepetabil, creat de D u m n e z e u sau de
Americanii i-au arestat pe fugari, dar ei nu s-au supărat. Erau
natură într-o singură ediţie. La voi, fiecare om este un produs
salvaţi. Ei nu ceruseră de la viaţă decît să scape de ruşi. Şi scăpa
de serie, şi o femeie este — în ochii voştri — egală cu alta. Fie !
seră. De aceea, nu s-au supărat că americanii i-au arestat. N - a r
însă cu această concepţie nu mai există iubire. îndrăgostiţii din
fi protestat nici dacă i-ar fi ucis. Acum a venit războiul. Al trei
societatea mea ştiu că, dacă nu dobîndesc inima femeii iubite,
lea. Refugiaţii erau obosiţi, flămînzi, închişi. Voiau mîncare,
n-o vor putea înlocui cu nici o altă femeie de pe lume. Din
odihnă, locuri de muncă şi libertate. Nu se revoltaseră că nu le
cauza asta s-au sinucis pentru femeile pe care le-au iubit : dra
aveau. Scăpaseră de ruşi, şi asta era cel mai important. '
gostea refuzată nu putea fi schimbată cu a l t a ^ U n bărbat care
mă iubeşte cu adevărat îmi va da mie, femeie, senzaţia că eu sint Americanii le-au promis celor care se înscriau voluntari în
u n i c a fiinţă c a r e îl p o a t e face f e r i c i t . N u m a i eu ! El î m i va brigăzile occidentului să-i elibereze din lagăr. Oamenii s-au îns
d e m o n s t r a că sînt o făptură unică, cum nu mai există alta sub cris. Nu ca să lupte, ci ca să nu mai stea închişi. Ca să nu mai
soare, şi eu voi fi convinsă că aşa este ! Bărbatul care nu-mi rabde de foame.
oferă sentimentul unicităţii mele în Univers, sentimentul că sînt — E un entuziasm colosal ! a zis Mr. Lewis. C a u z a pentru
inegalabilă, nu mă iubeşte. Şi o femeie care nu primeşte această care l u p t ă o c c i d e n t u l î m p o t r i v a b a r b a r i e i d i n o r i e n t a fost
confirmare de la iubitul ei nu e iubită. Iar eu, dacă nu sînt iubită îmbrăţişată de toată lumea. Toţi oamenii sînt conştienţi că a
de un bărbat, nu mă p o t căsători cu el. îmi oferi dumneata, bătut ceasul cînd trebuie să moară sau să învingă. Războiul
Mr. Lewis, acest sentiment ? Fii sincer ! Crezi dumneata că eu acesta e epocal ! C u m n-a mai fost nici unul în istorie. Occiden
sînt femeia pe care n-o egalează nici o altă femeie pe lume ? tul civilizat contra orientului barbar ! Un război într-adevăr
Crezi dumneata că, oricît ai căuta, nu m-ai putea înlocui ? Ştii mondial. Primul război mondial din istorie !
bine că eşti convins că, dacă eu te refuz, găseşti alta care să-ţi Mr. Lewis şi-a frecat mîinile. a
fie soţie ! Şi dacă şi ea te refuză, vei găsi o a treia. Aşa e ? — E o onoare şi o fericire să participi la el ! Victoria e noas
tră, întregul pămînt va fi civilizat. Nu vor mai exista războaie,
— Aşa e ! a răspuns locotenentul. însă mi-ar părea rău să mă începe o eră de progres, de prosperitate şi de confort !
refuzi. Pe cuvîntul meu ! Eleonora West a zîmbit.
— Să c o n t i n u ă m mai b i n e m u n c a sacră a b i r o u l u i n o s t r u , — D u m n e a t a nu pari entuziasmată, a zis Mr. Lewis. Observ
Mr. Lewis ! a zis N o r a West. că nu te pasionează cauza occidentului. Eşti cumva filobolşe-
Ea deschis dosarul şi a spus : vică ? N u m a i dumneata ai rezerve : eşti singura persoană pe
— în lagăr n-a mai rămas nimeni care să nu se fi oferit ca care n-o atinge elanul general.
344 345
ORA 25
ORA 25
— Nu înţeleg !
— Nici un om nu e entuziasmat, a zis N o r a West. N u m a i — Foarte simplu ! a zis N o r a West. Interesele societăţii occi
dumneata îi vezi aşa ! dentale nu sînt şi interesele oamenilor. Dimpotrivă ! în societa
— Nu sînt toţi voluntarii noştri antibolşevici t r u p şi suflet ? tea tehnică apuseană, oamenii trăiesc cum trăiau primii creş
— Sînt, a zis N o r a . D a r atît : antibolşevici ! Asta înseamnă că tini : în catacombe, în închisori, în biserici, în ghetouri — la
vor să trăiască liberi. Să nu mai fie ucişi» înfometaţi, deportaţi, marginea vieţii. Stau a s c u n ş i ! Oamenii nu au dreptul să apară
chinuiţi. Atitudinea lor nu e poziţie politică : e reacţia omului în public ; nu au dreptul să deţină funcţii, nicăieri, dar mai ales
în birouri, căci civilizaţia dumneavoastră a înlocuit altarele cu
contra crimei, a terorii, a sclaviei.
birourile. Oamenii trebuie să se ascundă, fiindcă sînt oameni,
— Ce vrei mai mult ? a întrebat M r . Lewis. Asta înseamnă că
sau să se conformeze legilor tehnice, ca maşinile. O m u l a fost
sînt total de partea occidentului. N o i pentru asta luptăm : să
redus la o singură dimensiune, cea socială. S-a transformat în
oferim oamenilor libertate, siguranţă, protecţie, democraţie.
cetăţean, care nu e sinonim cu noţiunea de om. Societatea teh
— Nu te amăgi cu vorbele, Mr. Lewis ! a zis Eleonora West. nică nu recunoaşte omul decît ca abstracţiune, ca cetăţean. Şi,
Acest război — aşa-numitul al treilea război mondial — nu este dacă nici nu-1 cunoaşte, nici nu-1 recunoaşte, cum să facă o
un război al occidentului contra orientului- Nici măcar nu este revoluţie pentru el ? Revoluţia actuală, fiind specific occiden
un război propriu-zis, deşi frontul se întinde de la un pol la tală, e străină de toate inte
celălalt, pe întreaga suprafaţă a planetei. « R ă z b o i u l » ăsta nu e resele omului ca individ : omul e de multă vreme o minoritate
decît o revoluţie internă în cadrul societăţii occidentale. O sim proletară a societăţii dumneavoastră. Şi, oricare tabără ar cîştiga
plă revoluţie internă, exclusiv occidentală ! lupta de acum, omul tot proletar va rămîne în această societate.
— Dar luptăm contra orientului ! C o n t r a întregii E u r o p e de Ciocnirea actuală este între două categorii de roboţi, care-atrag
răsărit î a zis Mr. Lewis. după ei sclavi vii, în carne şi oase. Oamenii participă la acest
— Fals ! a zis Eleonora West. Dumneavoastră, occidentul, conflict cum participau sclavii de pe galerele romane la răz
luptaţi contra unei ramuri a societăţii dumneavoastră ! boaiele i m p e r i u l u i : în lanţuri. Şi, cînd porţi lanţuri, nu poţi lua
parte la luptat
— N o i luptăm contra Rusiei !
— Rusia, după revoluţia comunistă, a devenit cea mai avan — Internaţii din lagăr se înscriu voluntar sau nu ? a întrebat
sată ramură a civilizaţiei tehnice apusene. A luat totul din occi Mr. Lewis. Afirmaţia dumitale e riscantă. Nu te ameninţ, dar te
dent şi 1-a pus în practică. A redus o m u l la zero, aşa cum a contrazic cu toată energia. Toţi voluntarii vin de bunăvoie ?
învăţat de la occident. A transformat societatea într-o maşină, Susţii că l-am forţat pe vreunul ? Eşti martoră la scenele de dis
aşa cum a învăţat de la occident. Rusia a copiat occidentul în perare pe care ni le oferă cei pe care sîntem obligaţi să-i refu
felul în care numai un barbar şi un sălbatic putea s-o facă. De la zăm : ne ameninţă cu sinuciderea, dacă nu-i primim. Asta nu e
ea, n-a pus în societatea comunistă decît fanatismul şi cruzimea. o acţiune voluntară ? Nu e entuziasm ? Sînt ei mai porniţi decît
Atît ! Dincolo de setea de sînge şi de habotnicia ideologică, n o i ! Şi se consideră pedepsiţi, dacă li se respinge cererea ! E
totul este occidental în Rusia. C o n t r a acestei părţi a civilizaţiei adevărat ce spun ?
occidentale luptaţi d u m n e a v o a s t r ă acum ! C o n t r a ramurii — Oamenii n-au altă poartă de salvare ! a zis N o r a West. Ei
comuniste a societăţii tehnice apusene !_ Ramurile atlantică şi se află acum ca într-o celulă de închisoare cuprinsă de flăcări,
europeană ale societăţii occidentale luptă contra grupei comu din care n-ar putea ieşi decît printr-o singură uşă. Asta sînt
niste occidentale. E o luptă internă, între d o u ă categorii, între cererile de înscriere ca voluntari în brigăzile occidentului, pe
două clase ale aceleiaşi societăţi; este, dacă vrei, o revoluţie de care le primim noi la birou. Fiecare e un strigăt de disperare, la
clasă, aşa cum a fost revoluţia burgheză de la 1848. Orientul nu singura uşă existentă. Toţi trimit cereri : nu numai cei fugiţi din
participă la această r e v o l u ţ i e i n t e r n ă o c c i d e n t a l ă . N i m e n i , în est, ci toată E u r o p a !
afară de societatea occidentală, nu participă la această revoluţie. — Eroare, a zis Mr. Lewis. Cererea asta nu e singura uşă de
Şi, fiindcă este tipic occidentală, Mr- Lewis, ea nu se face în
interesul oamenilor. Societatea occidentală nu are oameni ! 347
346
ORA 25 ORA 25
salvare. Oamenii ar putea trece şi de partea ruşilor. De ce nu o grandeur de l'esprit » ' — şi-a zis ea. O m u l din faţa ei r w e a un
fac şi de ce vin la noi ? muncitor. Dar ochii îi străluceau de o lumină a spiritului. Şi spi
— Nu ! a spus N o r a . A le arăta oamenilor calea care i-ar duce ritul are măreţie. Tristeţea care se simţea în el era nu a cărnii, ci
spre ruşi înseamnă a le arăta peretele distrus deja de flăcări, prin a sufletului.
care să sară afară din celulă. Prin el s-ar arunca direct în flăcări
Femeia de lîngă el purta o rochie albastră, prea largă. Avea
şi în moarte. Şi nici un om nu vrea să sară în flăcări, cel puţin
fire albite în părul blond, însă era deosebit de frumoasă. Nu
atîta timp cît există o uşă. Uşa asta sîntem noi. Ei nu ştiu înco
numai trupul îi era frumos : emana din ea, prin toţi porii, o
tro duce uşa, şi nici nu-i interesează : trebuie să iasă, fiindcă se
feminitate desăvîrşită.
sufocă ! O uşă e mai bună decît flăcările ! Chiar dacă ar şti că,
N o r a W e s t a r f i v r u t să-i z î m b e a s c ă , c a u n e i s u r o r i . D a r
dincolo de ea sînt tot flăcări, tot ar vrea s-o treacă. Fiindcă nu
femeia privea în pămînt. Nu cu tristeţe. Cu spaimă.
văd focul dindărătul ei, mai au o iluzie. Este extrem de impor
U n u l dintre băieţi avea ochii negri ai tatălui. Ai lui nu erau
tant să mai ai o speranţă, cît ar fi de absurdă !
t r i ş t i . A r d e a u de î n d r ă z n e a l ă . T î n ă r u l o c e r c e t a pe N o r a cu
— Vezi totul in tragic ! a zis Mr. Lewis. Voluntarii nu gîn- curiozitate. Celălalt copil, şi el, se uita în jos. Era blond şi părea
desc ca dumneata. Ei sînt entuziasmaţi cînd le acceptăm cererile absent. Visa, cu gîndul în altă parte. Cel mai mic trebuia să aibă
şi se simt fericiţi că-i primim. Ei luptă pe viaţă şi pe moarte pen cam patru ani. Păr blond, cîrlionţat, şi ochi albaştri. N o r a nu-şi
tru cauza noastră : sînt cei mai buni soldaţi pe care îi avem ! dădea seama dacă e fată sau b ă i a t : era frumos ca îngerii lui
Deschide uşa şi priveşte-i cum aşteaptă în faţa biroului nostru ! Rafael.
Sînt sute ! Mii ! Toţi vor să fie voluntari şi să lupte pentru civi
— Iată o întreagă familie care vrea să se înscrie ca voluntari !
lizaţie. Toţi vor să-şi dea viaţa pentru marea noastră victorie de
a zis locotenentul Lewis. întrebă-i şi-ai să vezi dacă gîndesc ca
mîine, care le va aduce oamenilor fericirea, civilizaţia, pacea,
dumneata ! Ai să te convingi că nu din disperare au venit în rai
pîinea, libertatea, democraţia. Nu crezi ?
durile noastre ! Au venit fiindcă sînt însetaţi de libertate şi de
— Nu ! a zis N o r a West. Oamenii nu cred în această luptă. dreptate. Sînt conştienţi că cer să lupte pentru pace şi pentru
Poate că ei nu gîndesc ca mine, fiindcă sînt prea îndureraţi ca să civilizaţie. întrebă-i tot ce vrei şi convinge-te !
mai gîndească ceva. D a r simt ca mine şi suferă ca mine, sînt dis
— Nu e nevoie ! a zis N o r a . Nu vreau să mă conving de ce
peraţi ca mine. Exact ca mine ! Peste tot, în E u r o p a , oamenii
au aceşti oameni în suflet. Ştiu ! Iar durerea mea îmi ajunge : nu
simt ca mine !
mă forţa să răscolesc şi disperarea altora ! Fă dumneata inter
— Să lăsăm faptele să vorbească, Mrs. W e s t ! îţi voi demons ogatoriul obişnuit ! Eu nu ţin să aflu nimic.
tra cu ce entuziasm vin oamenii să se înscrie. N u m a i un singur
— Te rog să-i întrebi orice vrei ! Sînt sigur că ai să-ţi schimbi
exemplu, luat la întîmplare !
părerile !
Locotenentul Lewis s-a ridicat de pe scaun şi a deschis larg
— Bine, a zis N o r a West.
uşa.
Ultimele cuvinte ale lui Lewis erau un ordin. Ea a ridicat
— Priveşte ! a zis el. Astăzi sînt iar peste cinci sute de candi ochii spre bărbatul care stătea lîngă uşă, cu pălăria în mînă, şi
daţi ! i-a întîlnit privirea.
Şi i-a arătat N o r e i şirul de bărbaţi şi de femei care aşteptau la
— C u m te numeşti ?
uşa biroului.
— Johann Moritz, a răspuns el. Vreau să mă înscriu voluntar
— Să-1 luăm pe primul ! cu toată familia. Vă rog să ne primiţi! Mie îmi trebuie o dis
Mr. Lewis 1-a invitat înăuntru pe bărbatul din capul rîndului. pensă de vîrstă : sînt prea bătrin, am depăşit limita înscrisă pe
EL nu era singur : îl însoţeau nevasta şi trei copii. Un om cu afişe. Dar mă simt tînar. Băieţii sînt prea tineri, n-au încă vîrsta
părul negru, timple puţin cărunte, obraji supţi. Dar ochii îi erau cerută, ca să fie voluntari. Dar sînt oăieţi muncitori şi cinstiţi.
mari, frumoşi şi trişti.
N o r a s-a uitat la ochii lui. « Ily a une melancolie qui tient a la 1
Exişti o melancolie care ţine de măreţia spiritului, (franc.)
348
349
I
ORA 25 ORA 25
Sîntem toţi antibolşevici, aşa cum scrie pe afişe. C r e d e m în vic de dimineaţă în buzunar, ca să le facă un toc de piele : în cufăr
toria civilizaţiei, cum scrie pe afişele lipite în lagăr. N u m a i că nu se puteau sparge.
avem vîrstele cerute. Nici unul ! De aceea, vă rugăm să ne daţi M o r i t z a scos ochelarii şi i-a ţinut o clipă în mînă, gîndindu-
o dispensă. Dacă nu ne primiţi, sîntem pierduţi ! Nu mai putem se că nu mai era nevoie să le facă tocul. Nu vor mai sta în cufă
suporta... rul lui... Şi i-a p u s pe birou, în faţa N o r e i West.
Băiatul cel cu ochii negri 1-a înghiontit pe taică-său cu cotul, — Erau ai domnului Traian !
făcîndu-i semn că vorbise prea mult. J o h a n n M o r i t z s-a oprit, A tuşit, dregîndu-şi glasul. Răguşise.
roşu la faţă. îşi dăduse seama că nu trebuia să fi spus ultimele — A lăsat cu limbă de moarte să vi-i dau dumneavoastră.
cuvinte. Făcuse o greşeală. Poate că acum îi vor respinge cere Chiar înainte de a se întîmpla... Cu limbă de moarte...
rea... S-a uitat rugător la N o r a West : Vocea lui J o h a n n M o r i t z tremura. N - a mai putut vorbi. Şj-a
— Vă rog să ne p r i m i ţ i ! a repetat el. Sîntem oameni munci căutat iar batista şi a găsit bucata de piele din care voise să facă
tori şi curaţi la suflet... tocul pentru ochelari. A scos-o din buzunar, neştiind ce să facă.
Petru îl învăţase pe J o h a n n M o r i t z să spună şi altele, dar el Şi, ca să facă ceva, a pus şi bucata de piele pe birou, lîngă oche
nu voia. Nu putea să vorbească despre credinţa lui în civilizaţie, lari.
în occident şi în tot restul... N u - i venea la îndemînă, şi gura lui — Am vrut să le fac o cutie de piele, a zis el. Ca să nu se
nu putea scoate cuvintele lui Petru. Băiatul are să se supere, are spargă...
să-1 şi certe cînd vor ieşi. Dar el nu poate ; se uită doar rugător A luat înapoi pielea de pe masă şi a rămas cu ea în mină.
la femeia cu pârul roşu care şade la birou. Şi ea se uită la el. Şi — Am să vă fac şi un toc de piele ! Am timp destul în lagăr.
amîndoi tac, ochi în ochi. Ai doamnei de la birou sînt calzi, O să-i ţineţi în toc. E mai bine. Nu se sparg !
sclipitori... — E, te-ai convins că sînt adevăraţi voluntari şi că vin cu
Nevasta lui J o h a n n M o r i t z a ridicat şi ea privirile spre femeia entuziasm să se angajeze ? a întrebat Mr. Lewis, întorcîndu-se
de la birou. Şi copii îi pîndeau gesturile, se uitau în ochii ei. Ea în birou.
rămăsese cu ochii în ochii lui. Şi tăcea. N o r a West şi-a înghiţit nodul din gît, a tuşit şi a spus hotă
rî 1 :
Locotenentul Lewis a ieşit din birou. Eleonora West conti
nua să tacă şi să-1 privească pe omul din faţa ei. — Acum sînt convinsă ! D u m n e a t a aveai dreptate ! Oamenii
— îl cunoşti pe Traian Korugă ? a întrebat ea, într-un tîrziu. mă imploră să le acord dispensa de vîrstă : vor să se înroleze
J o h a n n M o r i t z a tresărit. toţi. O familie întreagă !
— Am fost împreună ! a zis el. Lewis a rîs, satisfăcut.
— Acordă-le dispensa şi fă-le actele necesare ! a zis el. Am
Nu voia să pomenească lagărul. Aşa îl învăţase Petru acasă.
să-i fotografiez pentru jurnale, toată familia !
— Am fost pînă în ultima clipă împreună. Şi cu părintele
Locotenentul s-a uitat la copilul cel mic şi 1-a mîngîiat pe cap.
A l e x a n d r u ! Cu d o m n u l T r a i a n am fost p î n ă s - a - n - t î m p l a t
Apoi a întrebat-o pe Suzana :
nenorocirea...
— Şi el este contra ruşilor, nu-i aşa ?
M o r i t z s-a oprit. Apoi a continuat : Suzana şi-a plecat privirea în pămînt, dar s-a gîndit că trebuie
— Era cel mai bun om pe care l-am întîlnit vreodată : un să răspundă ceva :
sfînt, nu un om... L-aţi cunoscut şi dumneavoastră pe d o m n u l — Da, şi el este contra ruşilor !_a zis ea, cu glas coborît.
Traian ? Spera să n-o fi auzit Moritz. însă el auzise. Ea şi-a muşcat
— Eu sînt soţia lui ! limba.
J o h a n n Moritz s-a sprijinit de uşă. A devenit palid. A vrut Eleonora West începuse să scrie formularul.
să-şi scoată batista din buzunar, dar n-a dat de ea. Degetele lui — Veniţi.diseară la mine ! le-a zis ea. Şi eu locuiesc tot in
au atins ceva de sticlă. Erau ochelarii lui Traian Korugă. îi luase
350 351
ORA 25 ORA 25
lagăr. Vom bea un ceai împreună şi vom sta de vorbă. Ai să-mi nu mai p u t e a . A c u m s i m ţ e a ca i z b u c n e ş t e în h o h o t e , ca o
povesteşti cum a fost cu Traian ! femeie. Mai mult nu putea. Nici un om n-ar fi putut mai mult.
Eleonora West a tuşit. Se îneca. — Keep smiling ! a o r d o n a t ofiţerul, fixîndu-1 pe M o r i t z .
— Acum, spune-mi, ca să completez formularul, unde-ai fost Smiling ! Smiling ! Keep smiling !
din 1938 pînă azi ! Ia-le pe rînd ! Cererea se aprobă, să n-ai nici
o grijă ! SFÎRŞIT
Băiatul cel mare a zîmbit. Biruise şi era fericit.
Şi cel mic era fericit : mînca bomboanele oferite de locote
nentul Lewis şi rîdea cu toată gura.
Suzana rămăsese cu ochii în pămînt.
Mr. Lewis şi-a pregătit aparatul. Voia să fotografieze familia
chiar în clipa cînd J o h a n n M o r i t z semna formularul. Totul tre
buia să fie cît mai autentic.
M o r i t z îi dicta Eleonorei West :
— în 1938, am fost în lagărul de evrei din România. în 1940,
în lagărul de români din Ungaria. în 1941, în Germania, într-un
lagăr de unguri... în 1945, în lagărul american. Alaltăieri, am
fost eliberat de la Dachau. Treisprezece ani de lagăr... Am fost
optsprezece ore liber. Pe urmă, m-au adus aici.
— Keep smiling ! a zis Mr. Lewis.
O b i e c t i v u l a p a r a t u l u i d e f o t o g r a f i a t era î n d r e p t a t s p r e
J o h a n n M o r i t z şi familia lui.
M o r i t z se g î n d e a la s u t e l e şi miile de k i l o m e t r i de s î r m ă
ghimpată pe care îi văzuse. Şi pe toată o simţea înfăşurată în
jurul trupului. N - a ridicat capul cînd a vorbit locotenentul. Nu
înţelegea engleza.
— Asta a fost din 1938 şi pînă azi ! a terminat Moritz. Lagăr,
lagăr, lagăr ! Treiprezece ani numai lagăr !
— Keep smiling ! a repetat locotenentul Lewis.
J o h a n n M o r i t z a înţeles acum că lui i adresează şi a între
bat-o pe N o r a :
— Ce spune americanul ?
— A o r d o n a t să rîzi !
M o r i t z s-a uitat la ochelarii lui Traian Korugă, de pe masă. îl
vedea pe Traian în ultimele lui clipe, căzut lîngă gard. Şi iarăşi
k i l o m e t r i i nesfîrşiţi de sîrmă g h i m p a t ă care î n c o n j u r a u lagă
rele... Picioarele tăiate ale preotului Korugă şi toate cîte fuseseră
în cei treisprezece ani îi fulgerau prin minte.
S-a întors spre Suzana. S-a uitat la copilul cel mic, şi s-a
încruntat. I-au dat lacrâmile. Acum, cînd i se poruncise să ridă,
352 353
Cunoscut mai mult în lume
decît în ţară, Virgil Gheorghiu,
nume ilustru al exilului
românesc din Franţa, a devenit
celebru prin publicarea, după
război, a romanului ORA 25,
care a costituit unul dintre cele
mal mari succese de librărie
ale anilor '50, tradus aproape
în toate limbile şl transpus mai
tîrziu pe ecran cu luminoasa şi vibranta
personalitate a iul Anthony Qulnn.
Eroul cărţii trăieşte drama absurdă a urei rasiale,
dezlănţuită prin falsa Interpretare a unor indicii
ambigui, el fiind nevinovat chiar la nivel biologic.
Totuşi este tîrît din lagăr în lagăr, durerea Iul fiind
menită a hrăni bestialitatea altora. Situaţiile limită pe
care le trăieşte personajul central se întemeiază
însă pe experienţa autentică a autorului.
Filosof spiritualizat prin teologie şi practica altarului,
Virgil Gheorghiu este astăzi un simbol al regăsirii
fiinţei româneşti întru veşnicia luminii. De aceea,
publicarea inedită a OREI 25 umple mai mult decît
un gol în cultura noastră, fiind în acelaşi timp primul
act din lunga întreprindere de a da tiparului întreaga
operă a lui Virgil Gheorghiu, însumînd peste
patruzeci de volume care vor fi publicate, în colecta
«Restituiri», de Editura OMEGAPRES în colaborare
cu Edltions du ROCHER din Franţa.