De ce un astfel de training?

Cum gestionăm situațiile de criză din clasă sau din interacțiunea cu adulții? Ce îi face pe
profesori să simtă atât de copleșiți după orele petrecute cu elevii? De ce simțim că ne este din
ce în ce mai greu să relaționăm cu copiii și simțim că avem parte tot mai puțin de disciplină în
clasă? De ce simt copiii atât de mult sentimentul nedreptății atunci când sunt la școală? Ce le
distrage atenția și concentrarea elevilor școlii de astăzi sau ce îi face să aibă comportamente
deranjante pentru colegi? De unde vine furia și cum o putem gestiona fie că suntem adulți, fie
că suntem copii? Cum putem ajunge la asimilarea de conținut academic dezvoltând inteligența
emoționalăși punând bazele relaționării bazate pe atașament?

Sunt doar câteva întrebări la care vom găsi răspunsuri practice în acest training. Piatra
de temelie de la care plecăm e dată de autodescoperirea sinelui pentru a fi mai apoi conștienți
de reacțiiile, emoțiile și trăirile celor din sala de clasă. O zi întreagă pentru începători, sau 2 zile
pentru cei care vor să-și dezvolte abilitățile de mediator, în care vom asculta, vom lucra în
echipe, vom experimenta emoții și sentimente, vom face exerciții de introspecție și vom
practica metode și jocuri care pot aduce mai multă siguranță în sala de clasă și rezultate care să
aducă împlinire atât pentru elevi, profesori cât și pentru părinți.
 Dacă vă întrebați ce ne-a făcut să ajungem la acest training sunt tocmai
cercetările din neuroștiințe, psihologie și pedagogie. Mintea este modelată de
schimbările care se petrec în relațiile și creierul nostru pe tot parcursul vieții. Ea
funcționează în așa fel încât ne ajută să asimilăm numeroasele stări ale creierului,
stările noastre mentale pe care le-am dezvoltat în moduri diferite și în etape
diferite ale creșterii și înaintării noastre prin viață.

Experiențele de atașament cu proprii părinți, cu adulții alături de care

petrecem timp în copilărie, inclusiv învățătorul, creează un context inițial în care
învățăm primele lecții despre cum să ne raportăm la emoții, cum să reflectăm la
propria viață interioară. Împrietenindu-ne cu propria lume emoțională suntem
deschiși la emoțiile celorlalți.

În urma sutelor de ore petrecute în lucrul cu copiii am ajuns la concluzia

că dacă îi ajutăm să își îmbunătățească conștiința de sine și încrederea în sine, să
își controleze emoțiile și impulsurile supărătoare și să-și dezvolte empatia,
răsplata lor nu va consta doar într-un comportament îmbunătățit, ci și în
performanțe academice măsurabile.
Obiective:

1. Asigurarea unui spațiu securizant pentru participanți;

2. Conștientizarea propriilor emoții și gânduri în situații specifice;
3. Gestionarea propriilor comportamente și a celorlalți în situații de stres;
4. Dezvoltarea reflecției și autocontrolului în situații care vă scot din zona de confort;
5. Evaluarea situațiilor critice prin integrarea a cel puțin 3 strategii potrivite;

Principii de lucru:

1. Tratament egal ca urmare a faptului că suntem parteneri de drum;

2. Ne respectăm și valorizăm reciproc, cu umanitate, consultare și atenție la celălalt;
3. Spunem deschis ceea ce gândim, sperăm asertiv, chiar dacă uneori e considerat direct,
ne place transparența și respectul arătat celuilalt când îi încredințăm o opinie sinceră;
4. Ne concentrăm pe relații bazate pe rațiune decât pe cele foarte emoționale;
5. Ne recunoaștem limitele și resursele de care dispunem;

Teme abordate:
1. Nevoi psihologie fundamentale;
2. Mecanismele de apărare ale creierului;
3. Atașamentul și relațiile în reglarea emoțiilor;
4. Rolul creierului, a felul în care percepem realitatea și acționăm;
5. De la agresorul interior la agresorul exterior;
6. Efectele comunicării asertive;
7. Triunghiul dramei și efectele sale asupra învățarii;
8. De la bullying laprevenirea actelor de violență și medierea conflictelor;