UNIVERSITATEA HYPERION

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE

DREPT PROCESUAL CIVIL 1

Student: Lazăr Oana-Alina

Anul III, Semestrul I
Formă de învățământ: ID
Tema: Participarea procurorului în procesul civil

1
 UNIVERSITATEA HYPERION
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE

Participarea procurorului în procesul civil

1.Precizări prealabile

Art.131 alin.1 din Constituția României prevede că “în activitatea judiciară Ministerul
Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi
drepturile şi libertăţile cetăţenilor”.

Reprezentarea intereselor generale ale societăţii şi apărarea ordinii de drept se

realizează îndeosebi prin rolul pe care procurorul îl exercită în procesul penal. Se admite că în
materie civilă (unde în mod firesc se confruntă, în principal, interese private divergente),
“jurisdicţia” Ministerului Public este una de excepţie.

Formele concrete de participare a procurorului la procesul civil sunt prevăzute de

art.45 Cod proc. civ. şi anume:

- pornirea procesului civil, în cazurile prevăzute de lege ; - participarea, în condiţiile legii, la

şedinţele de judecată; - exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în
condiţiile prevăzute de lege;

- cererea de a pune în executare anumite hotărâri.

2.Poziţia procesuală a procurorului în procesul civil

Dispoziţiile cuprinse în art. 45 Cod proc. civ. nu conţin precizări privitoare la calitatea
procesuală a procurorului în procesul civil. Datorită acestui fapt în literatura de specialitate
din ţara noastră, dar şi în dreptul comparat s-au formulat opinii diferite cu privire la calitatea
procesuală a procurorului în procesul civil.

Într-o opinie se arată că procurorul participă ca parte în proces atunci când iniţiază
acţiunea civilă şi ca participant atunci când intervine în procesul pornit de titularul dreptului
sau de o altă persoană căreia legea îi recunoaşte legitimare procesuală.

Dominantă este concepţia potrivit căreia procurorul este parte în proces. În cadrul
acestei concepţii, se întâlnesc două teze:

• În doctrina şi legislaţia anterioară anului 1948, se făcea distincţie între cazurile în care
procurorul participa la procesul civil ca parte principală (când în situaţiile expres prevăzute de
lege, putea exercita dreptul la acţiune pentru punerea în valoare a unor interese generale sau
chiar particulare) şi între cazurile în care procurorul participa ca parte alăturată (în cazurile în
care procesul nu era pornit din iniţiativa sa,ci a altor persoane iar procurorul punea concluziile
sale)

2
 UNIVERSITATEA HYPERION
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE

Această distincţie nu mai este de actualitate, neprezentând utilitate practică.

• O a doua teză, întâlnită în doctrina ulterioară anului 1948, susţine că procurorul

dobândeşte poziţia de parte în proces, dar în acelaşi timp, îşi păstrează calitatea de organ care
veghează la respectarea legii în activitatea de judecată. Principalul argument în sprijinul
acestei opinii îl constituie faptul că art.45 Cod proc. civ.este aşezat de legiuitor în titlul
referitor la părţi; de asemenea alte dispoziţii legale se referă la procuror, ca parte în proces-
vezi art. 309 alin.2 Cod proc. civ..

În acest sens, în doctrină se face distincţia între calitatea de parte în sens procesual şi
în sens material spre a se sublinia că procurorul este parte în procesul civil doar în prima
accepţiune (tocmai pentru a se sublinia că procurorul nu este subiect al raportului de drept
substanţial dedus judecăţii).

Considerarea procurorului ca parte în procesul civil nu poate conduce la concluzia

identificării poziţiei sale procesuale cu aceea a părţilor principale. Procurorul intervine în
activitatea judiciară pentru a apăra interesele generale ale societăţii, împrejurare ce determină
şi statutul său special-configurat şi de întinderea prerogativelor sale procesuale.

Trebuie menţionat că instanţa constituţională (Curtea Constituţională) a pronunţat o

decizie (Decizia nr.102/2005) prin care statuează că procurorul “este un subiect oficial al
procesului civil”, adăugând că “procurorul nu este parte, el este un organ al legii”.

3.Formele participării procurorului la procesul civil

3.1. Promovarea acţiunii civile

Dispoziţiile art.45 Cod proc. civ. acordă legitimare activă procurorului. Alin.1 al art.
citat limitează exerciţiul acţiunii civile de către procuror la trei situaţii anume determinate,
respectiv când promovarea este necesară pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime:

➢ ale minorilor;

➢ ale persoanelor puse sub interdicţie;

➢ ale dispăruţilor

În toate cazurile în care procurorul promovează acţiunea civilă este obligatorie

introducerea în cauză a titularului dreptului dedus judecăţii, acesta având posibilitatea să
uzeze de dreptul său de dispoziţie, sub forma renunţării la judecată sau la dreptul subiectiv, ori
a tranzacţiei, iar dacă procurorul ar retrage cererea, titularul dreptului ar putea să solicite
continuarea judecăţii (vezi art.45 alin. 2 Cod proc.civ.)Această cerinţă este prevăzută de lege
ca o garanţie esenţială a respectării principiului disponibilităţii şi a relativităţii lucrului
judecat.

Mai reţinem că, potrivit art.45/1 Cod proc.civ., actele procesuale de dispoziţie făcute
în orice proces de reprezentanţii persoanelor prevăzute la art.45 Cod proc.civ., nu împiedică
judecata dacă instanţa apreciază că nu sunt în interesul acelor persoane.

3
 UNIVERSITATEA HYPERION
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE

3.2. Participarea la judecata procesului civil

Această formă de participare a procurorului la procesul civil, care se finalizează prin

punerea de concluzii, este prevăzută de art.45 alin.3 Cod proc.civ., în conformitate cu care
“procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, dacă apreciază că este necesar pentru
apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor”.

Pentru câteva materii, anume prevăzute de lege, participarea procurorului şi

punerea concluziilor de către acesta sunt obligatorii, potrivit art.45 alin.4 Cod proc.civ.

Menţionăm în acest sens: soluţionarea cererilor de punere sub interdicţie şi de

ridicare a interdicţiei, judecarea cererilor de declarare a dispariţiei şi a morţii pe cale
judecătorească precum şi anularea hotărârii de declarare a morţii, judecarea cererilor de
expropriere.

În toate cazurile în care legea prevede că participarea procurorului la judecată este

obligatorie, lipsa concluziilor acestuia atrage nulitatea hotărârii.

3.3. Exercitarea căilor de atac

Art.45 alin.5 Cod proc. civ. prevede că „procurorul poate, în condiţiile legii, să
exercite căile de atac împotriva oricăror hotărâri”.

Procurorul poate să exercite calea de atac indiferent dacă a participat sau nu la

judecarea pricinii în care s-a pronunţat hotărârea atacată. Această concluzie se desprinde din
împrejurarea că art.284 alin.4 Cod pr. dispune că pentru procuror, termenul de apel curge de
la pronunţarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei,
când termenul curge de la comunicarea hotărârii. Această prevedere îşi găseşte aplicarea şi în
materia recursului.

Menţionăm că recursul în interesul legii poate fi introdus de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

3.4. Cererea de punere în executare a hotărârilor

Din modul în care este redactat art.45 alin.5 Cod proc.civ., rezultă că procurorul poate
să declanşeze executarea silită numai în acele cazuri în care ar putea să pornească procesul
civil (cazurile prevăzute la art.45 alin.1 Cod proc.civ.) şi numai dacă hotărârea este
favorabilă persoanelor respective.

4
 UNIVERSITATEA HYPERION
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE

BIBLIOGRAFIE:

 Codul de procedură civilă

 Drept procesual civil. Drept execuțional civil. Drept notarial
 Noul cod de procedură civilă - vol1 și vol.2
 Drept procesual civil (Mihaela Tăbârcă), editura Universul juridic 2013