Bătălia de la Quebec 

(în franceză Bataille de Québec) s-a dat la 31 decembrie 1775 între

forțele Armatei Continentale americane și apărătorii britanici ai orașului Quebec, la
începutul Războiului American de Independență. Bătălia a reprezentat prima mare înfrângere
pentru americani în acest conflict și s-a soldat cu mari pierderi. Generalul Richard Montgomery a
murit, Benedict Arnold a fost rănit, iar Daniel Morgan și alți 400 de oameni au căzut prizonieri.
Garnizoana orașului, un amestec pestriț de trupe regulate și localnici voluntari în frunte cu
guvernatorul Quebecului, generalul Guy Carleton, au suferit pierderi minore.
Armata lui Montgomery capturase Montrealul la 13 noiembrie, iar la începutul lui decembrie
făcuse joncțiunea cu o forță condusă de Arnold, ai cărui oameni mărșăluiseră prin sălbăticia New
Englandului de Nord. Guvernatorul Carleton se refugiase din Montreal la Quebec, care era
următorul obiectiv al americanilor, iar orașul a fost întărit cu trupe în ultimul moment înainte de
sosirea atacatorilor. Îngrijorat că în curând vor expira contractele soldaților săi, Montgomery a
lansat pe finalul anului un atac pe o furtună de zăpadă care putea ascunde mișcările armatei
sale. Planul era ca unele contingente separate conduse de Montgomery și Arnold să conveargă
în zona joasă a orașului, după care să escaladeze zidurile ce protejau centrul. Forța lui
Montgomery s-a întors după ce acesta a fost ucis de o salvă de tun la începutul luptei, dar forța
lui Arnold a pătruns mai mult în periferiile orașului. Arnold a fost și el rănit la începutul atacului și
a lăsat conducerea asaltului în seama lui Morgan înainte de a fi încercuit la marginea orașului și
obligat să se predea. Arnold și americanii au continuat să asedieze ineficient orașul până în
primăvară, când au sosit întăriri ale britanicilor.
În bătălie și în asediul ce a urmat, canadienii francofoni au fost activi de ambele părți ale
conflictului. Forțele americane au primit provizii și ajutor logistic din partea unor localnici, și, pe de
altă parte, printre apărătorii orașului se aflau și numeroși voluntari. Când americanii s-au retras, ei
au fost însoțiți de mai mulți susținători ai lor; cei rămași în urmă au fost supuși diferitelor pedepse
după ce britanicii au recâștigat controlul asupra provinciei.