Construcția discursului narativ în Moara cu noroc de Ioan Slavici

Munteanu Marian-Gabriel, Anul II, FLSC, ER2

Nuvela intitulată “Moara cu noroc” de Ioan Slavici reprezintă pentru literatura română și
a reprezentat în special pentru nuvelistica secolului al XIX-lea, un reper în cronologia evoluției
prozei române. Operă apărută în anul 1881, ce denotă un caracter psihologic realist, “Moara cu
noroc” cuprinde o sferă a obiectivității realiste în care sunt expuse personaje de o complexitate
majoră, acestea aflându-se într-un mediu social aparte. Autorul are puterea, prin intermediul
acțiunilor prezentate la nivelul textului să transmită o morală din care să învețe oricare cititor și
aceea fiind efectele lăcomiei în ceea ce privește contextul material. Această operă ce este
constituită pe baza unei note din cadrul realismului, reușește să surprindă natura omului in
formele ei pure, astfel oferind povestirii un aer factual, aceste contexte regasindu-se de asemenea
și în ziua de astăzi. Acest fapt ridică importanța subiectelor prezentate într-o manieră grandioasă.
Tema acestui text se reliefează pe măsură ce întâmplările sunt exhibate în spațiul
nevrotic, mai exact spațiul satului ardelean, lângă Ineu, neavând elemente labirintice care să
perturbe procesul creației contextului de către cititor. Tema principală o constituie degradarea
morală care este evidențiată cel mai mult în cadrul evoluției protagonistului pe nume Ghiță,
identificându-se ca fiind un cizmar sărac, care hotărăște să ia în arendă o cârciumă care se
regăsește la răscrucea de drumuri de lângă Ineu, cu scopul de a se îmbogăți. Sacrificiul pentru
acapararea banului se identifică tocmai de la incipitul textului, acest sacrificiu crescând treptat,
astfel subliniindu-se faptul că spiritualitatea va fi înlocuită cu dorința pentru deținerea de
material. Această chestiune este abordată și în ziua de astăzi, astfel nuvela fiind luată în
considerare precum o scriere ce acționează asupra momentului în care este amintită în mod
universal și totodată evocă elemente ale curentului realist fără ezitare. Temele secundare
prezente la nivelul textului sunt superstiția și îndepărtarea de familie și de valorile morale.
Acestea se observă la începutul și sfârșitul nuvelei, astfel conferind un caracter simetric scrierii.
Protagonistul este de părere că familia este obstacolul care îl împiedică să se afirme din punct de
vedere financiar, acest aspect fiind accentuat odată cu avansarea momentelor subiectului.
Un caracter important și totodată antagonistul operei care contribuie la dezumanizarea lui
Ghiță este Lică Sămădăul din cauza căruia acesta se afundă tot mai mult în păcatul lăcomiei,
devenind ulterior să fie în stare să își sacrifice viața pentru câștig. Punctul culminant al
decadenței cârciumarului îl constituie momentul în care acesta dorește din răsputeri să se răzbune
pe Lică, sufletul fiindu-i îmbrăcat într-un abis al mâniei. Astfel acesta renunță la familie, acest
fapt implicând-o în mod direct pe Ana, soția sa, care, observând starea degradabilă din punct de
vedere moral în care ajunse Ghiță, cade pradă avansurilor lui Lică Sămădăul. Ghiță își ucide
nevasta din pricina acestei îndepărtări, la baza acestei crime regăsindu-se un puternic sentiment
de gelozie, întâmplare care îi aduce sfârșitul și lui Ghiță, acesta fiind împușcat de către Răuț,
omul porcarului Lică.
Naratorul prezintă cu desăvârșire un caracter atotputernic dar obiectiv, acesta având
posibilitatea de a ști în permanență ce au în suflet ființele de hârtie create de acesta fără a
interveni asupra acțiunilor ce se desfășoară pe parcursul textului. Astfel, omnisciența naratorului
garantează neimplicarea autorului la acțiune, povestirea fiind expusă prin intermediul persoanei a
III-a și neutralității de care dă dovadă acesta. În ceea ce privește personajele, acestea sunt
construite în cadrul unei complexități care se axează pe anumite tipologii, idee ce redă ca morala
ce se regăsește în text să fie una puternică și demnă de amintit. Astfel, din punct de vedere al
sistematicii personajelor, se poate constata faptul ca Ghiță constituie tipologia omului truditor,
dar care este foarte ușor influențabil atunci când vine vorba de bani, aceasta rezultând din cauză
că dorește să evolueze în general ca persoană, dar mai ales pe plan financiar. În schimb, la polul
opus se află Lică Sămădăul care poate fi descris ca fiind o persoană care se pricepe în arta de a
manipula, acesta fiind viclean, mereu având intenții rele în așa fel încât să aibă o poziție de
superioritate în comparație cu celelalte personaje din text. Totodată, mai există caracterul Anei,
personaj familist care nu pune atât preț pe bani, cât pune pe familie și pe faptul că aceasta trebuie
să rămână unită indiferent de situație. Personajul reprezentat de către soacra lui Ghiță redă o
parte din morala textului, astfel aceasta reprezentând personajul moralist care expune problema
ce va genera decăderea protagonistului chiar de la începutul operei : “Omul să fie mulțumit cu
sărăcia lui, căci dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit”. De asemenea,
superstiția își face apariția în spațiul textului prin intermediul acestui personaj, soacra lui Ghiță
fiind de părere ca oamenii nu își pot modifica soarta orice-ar face și că destinul este cel ce
săvârșește modul în care trăiește și ulterior moare fiecare persoană. Această idee este
reprezentată de scena în care cârciuma arde, femeia crezând că a fost lovită de un fulger la voia
întâmplării.
Momentele subiectului sunt prezente în text, acestea fiind respectate cu grijă de către
narator, care prin intermediul acestora, conferă operei elementul evoluției treptate, de la bine la
rău, situațiile prezentate devenind din ce în ce mai grave din punct de vedere moral cu cât se
avansează în cadrul povestirii. Conflictul, care are un rol foarte important în ceea ce privește
caracterizarea personajelor, se formează într-un mod facil, mai exact de îndată ce Lică își face
apariția la cârciumă. Conflictul funcționează pe baza unor interese de natură exterioară, acesta
luând contur inițial prin intermediul unor frustrări interioare, de exemplu dorința avidă a lui
Ghiță de a se îmbogăți de pe urma morii cu noroc. Devenind complicele celui care va avea să-i
fie aprig dușman, acesta este cuprins de dorința de a se răzbuna, un alt element degradant în
cadrul personalității lui Ghiță. Cârciumarul se regăsește prins în mrejele unei probleme care îi va
schimba la un moment dat modul în care gândește și în care percepe lumea, astfel acesta nu poate
să aleagă între a rămâne un om integru și ispita lăcomiei, care implica faptul că se va îmbogăți
alături de Lică Sămădăul. Având în vedere structura operei, aceasta prezintă un fir narativ liniar,
acțiunile petrecându-se de-a lungul celor șaptesprezece capitole, ordinea faptelor fiind una
cronologică, concepția naratorului asupra vieții fiecărui personaj fiind una permisivă, acesta
oferind fiecăruia libertatea de a se manifesta în cadrul povestirii, fără a le impune bariere prin
care acesta să fie abil să îi controleze. Fiecare personaj având propriul destin, autorul conturează
cursul întâmplărilor fără să se simtă obligat să dea explicații în legătură cu anumite evenimente
regăsite la nivelul textului. Un mare avantaj, care a ajutat la formarea operei se regăsește a fi
faptul că autorul reușește să surprindă și partea interioară a personajelor, și nu doar pe cea care
este observabilă din exterior, de aici rezultând caracterul realist al operei.
 Prozator care pune în valoare obiectivitatea, Ioan Slavici, dă dovadă de un interes colosal
în cadrul felului în care personajele sunt afișate din toate punctele de vedere : moral, fizic și
psihic. “Moara cu noroc” de Ioan Slavici reprezintă o nuvelă realistă care are în vedere caracterul
psihologic, unde modul alcătuirii personajelor este conturat de către moralitate sau, mai degrab
lipsa acesteia, după cum se poate observa pe parcursul textului. Această operă va reprezenta una
dintre cele mai importante scrieri ale lui Slavici, fiind capabilă să expună viața satului ardelean în
care lăcomia și lupta pentru avere se impun pentru a afecta în mod negativ destinele personajelor.