Calculul rezistenţei la foc pentru

constructii de beton
Elementele de beton existente în construcţii şi supuse la actiunea
focului pot indeplinii rolul de rezistenţă , de compartimentare şi izolare
sau toate cele trei roluri .
Dacă elementele au rol de rezistenţă ele trebuie să fie proiectate şi
realizate astfel încît să-şi menţină capacitatea portantă pe tot timpul
specificat al expuneri la foc.
Cînd îndeplinesc rolul de compartimentare elementele şi imbinările
trebuie concepute şi realizate incit pe toată durata expuneri specificate
la foc s-ă asigure :
- izolarea termică fată de compartimentele vecine ;
- limitarea radiaţiei termice a feţei neexpuse la foc.
În situaţia elementelor care indeplinesc rol cumulat de rezitenţă şi
compartimentare trebuiesc indeplinite, pentru timpul de expunere
specificat, toate cele trei cerinţe.
Aceste criterii trebuiesc îndeplinite, funcţie de utilizare un timp de 15,
20, 30, 45, 60, 90, 120, 180, 240 respectiv 360 minute

REZISTENŢA LA FOC A ELEMENTELOR DE

CONSTRUCŢII

Capacitate portanta - rezistenta (R),

etanseitate (E), izolare (I)

1
 R 30.......
R E I 30.......
E I 30.......
Plecînd de la cele mentionate rezistenţa la foc se determină pentru trei
criterii şi anume:
- Criteriu de rezistenţă ( R) care impune ca elementele să fie
realizate astfel încât să asigure condiţiile de rezistenţă şi stabilitate
( capacitate portantă) un timp determinat de expunere la foc;
- Criteriul de izolare ( I) care impune ca un anumit timp de
expunere la foc temperatura pe faţa neexpusă să nu depăşească o
valoare admisibilă; în mod curent se impune ca temperatura pe faţa
neexpusă să nu depăşească o valoare medie de 140 K şi valoarea
maximă a temperaturii în or ce punct al suprafeţei neexpuse la foc să nu
depăsească 180 K
- Criteriu de integritate ( E ) care impune ca pentru un anumit
timp de expunere la foc să nu apară sau să nu se dezvolte fisuri sau
crăpături in element sau in imbinări care să permită propagarea
focului, prin gaze calde sau flăcări;

2
 Elementele trebuie să îndeplinească cele trei criterii funcţie de rolul
lor şi anume:
- stâlpii şi grinzile criteriul de rezistenţă R;
- planşeele şi pereţii portanţi portanţi criteriul de rezistenţă şi
izolare R,E ( I );
- închiderile antifoc criteriul de etanşeitate şi izolare E I.

Determinarea rezistentei la foc din punct de vedere a capacităţii

portante se poate face prin :
- analiză pe elemente considerînd mentinerea condiţiilor de
rezemere şi condiţiilor limită de la temperatură normală , efecte
ale deformaţiilor termice numai asupra sectiunilor drepte şi
determinînd valoarea de calcul al efectelor acţiuniilor (E d,fi )
dintr-o analiză structurală la temperatură normală luînd in
considerare factorul de reducere a nivelului de încărcare in
condiţii de incendiu (ήfi );
- analiză pe părţi de structură luînd in considerare modul de ruină
potrivit in caz de incendiu, proprietătiile materialelor şi
rigidităţiile dependente de temperatură, efectele dilatărilor şi
deformaţiile termice ( acţiuni indirecte ale focului ) ;
- analiză globală.
Verificarea rezistentei mecanice la foc se poate efectua :
- în domeniul timpului
tfi,d ≥ tfi,ref
- în domeniul capacitătii portante

Rfi,d ≥ Efi,d
- în domeniul temperaturii critice

Θd < Θcr,d
Pentru criteriul R rezistenţa la foc se poate aprecia pe baza:
- încercărilor experimentale;
- prevederi constructive in conformitate cu solutii de proiectare
consacrate prin utilizare ( tabele de valori );
- metoda de calcul simplificate pentru elemente de tip particular -
metoda sectiunii reduse (metoda izotermei la 500 C ; metoda pe
zone );

3
 - metode de calcul avansate generale de calcul.
Rezistenţa la foc referitoare la criteriul R depinde de forma
elementelor, raportul suprafaţă exterioară / volum, prezenţa
fisurilor sau crăpăturilor etc.

Încercările experimentale sunt utilizate în special pentru aprecierea

rezistenţei la planşee şi pereţi şi sunt realizate luând în considerare curba
standard a focului.
Pe baza încercărilor experimentale sunt date, în diferite norme,
dimensiunile minime pentru elementele de lemn pentru a se realiza
rezistenţa necesară la foc.
Tabelele de valori sunt stabilite pe o baza empirică şi evaluare
teoretică a încercărilor pentru elemente curente şi pentru expunere la
foc standard până la 240 min
Metodele de calcul simplificate se bazează pe principiul reducerii
sectiunii de beton prin considerarea unei zone afectate de foc şi
neglijarea aportului ei la capacitatea portantă
Metodele de calcul avansat se bazează pe analiza realistă a
structurii expuse la foc şi pot include analiza :
- dezvoltării şi distributiei temperaturii la interiorul elementelor
structurale ( modele de răspuns termic );

4
 FOCUL SI CURBE DE INCENDIU

1200
1034 °C FOC AL HIDROCARBURILOR 1100 °C
Temperatura aerului [°C]

1000
1049 °C
800 678 °C
FOCUL STANDARD ISO
600

400

200

0
10 30 60 90 120
timp [min]

5
Fig. 2.1 Curbele temperaturã-timp pentru diferite valori ale
densitãþii sarcinii termice (factor de ventilare constant,
v=0,091m1/2)

6
 Fig / Curbele temperaturã-timp pentru diferite valori ale
factorului de ventilare (sarcinã termicã q=23kg/m2)

1200
O = 0.04 m1/2
O = 0.06 m1/2
1000 O = 0.10 m1/2
O = 0.14 m1/2
O = 0.20 m1/2
800
Temperatura gazului [°C]

600

400

200

0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120
Timpul [min]

7
 1. COMPORTAREA BETONULUI ŞI ARMĂTURII LA
ACŢIUNEA FOCULUI

Determinarea rezistenţei la foc a materialelor

de construcţii se poate face pe trei căi: prin încercări
experimentale; prin analogie, folosind încercări
experimentale anterioare; pe cale teoretică (calcule
simplificate sau complexe, programe de calcul).
3.1 Betonul
În contact cu focul pe diferite intervale de timp,
relativ îndelungate în comparaţie cu alte materiale de
construcţii betonul este un material incombustibil,
elementele de construcţii din beton manifestând
stabilitate. Considerând numai comportarea betonului
ca material trebuie notat ca focul determina diferente
mari de temperatura si, ca rezultat, straturile de
suprafata se incalzesc puternic, tinzand sa se separe si
sa se desprinda de interiorul mai rece al corpului. Prin
încălzire este stimulata, de asemenea, fisurarea la
îmbinari, în portiunile mai slab compactate din
elementele de beton si în planul barelor de armătură.
Când vine în contact cu focul armatura conduce
caldura mai bine şi accelereaza efectele daunatoare ale
focului.
Efectul cresterii temperaturii asupra rezistenţei
betonului este redus şi sau nu se face simţit sub
temperaturi de 250C dar peste temperaturi de 300C
are loc o clara reducere a rezistenţei. Daca acţiunea
temperaturii ridicate este de scurta durata atunci poate
avea loc o refacere lenta a rezistentei.

8
 La temperaturi joase rezistenta betonului este mai
mare decat la temperatura camerei. De exemplu intre
-60 si -157C, precum si intre -80 si -196C rezistenta
betonului umed este de doua pâna la trei ori mai mare
decât la temperatura normala, dar betonul uscat este
numai cu 20% mai rezistent. Pierderea de rezistenta la
temperaturi ridicate este mai mare in cazul betoanelor
saturate decat la cele nesaturate. Probabil ca aceasta
diferenta se datoreaza continutului de umiditate la
momentul incercarii de compresiune.
Rezistenţa betonului masiv cu varsta de peste 14
zile pare sa nu fie afectata de temperatura în intervalul
de 21-96C. Aceasta comportare se datoreaza faptului
ca nu se modifica continutul de umiditate si nu se
manifestă în mod deosebit contracţia. Influenţa
conţinutului de umiditate asupra rezistentei este
evidenta, de asemenea , în testele de expunere la foc a
betonului, când sa constatat că o umiditate excesiva la
momentul expunerii la foc este cauza primordiala a
sfărâmarii; când betonul este în echilibru higrometric
cu aerul sfărâmarea nu se produce.
Prin studii experimentale s-a constatat că există
mai mulţi factori, legaţi in principal, de compozitia
betonului care influenţează comportarea lui la
temperaturi ridicate.

a) Influenţa cimentului

Comportarea la temperaturi înalte diferă la

cimentul portland faţă de cimentul aluminos. În timp ce
cimentul aluminos este folosit în condiţii bune la

9
executarea betoanelor rezistente la temperaturi de peste
500C, piatra de ciment portland se deshidratează , iar
gelul hidrosilicatic se transformă în faze cristaline
deshidratate, cu diminuarea semnificativă a
proprietăţilor fizico-mecanice ale sistemului. La
încălzire piatra de ciment prezintă dilatare termică
normală până la temperatura de 145C dar încălzirea
în continuare până la temperatura la care are loc
deshidratarea completă a pietrei de ciment, este
însoţită de contracţie, care creşte cu temperatura,
coeficientul unghiular al curbei de variaţie fiind de
aproximativ 40 x 10-6 K-1, adică de câteva ori mai mare
decât coeficientul de dilatare termică al pietrei de
ciment la temperaturi sub 100C.
În manifestarea contracţiei o contribuţie
importantă are deshidratarea hidroxidului de calciu.
Această contracţie foarte puternică cauzează
fisurarea intensă a matricei şi deteriorarea structurii
betonului.
Ulterior, când temperatura revine la cea normală,
rehidratarea oxidului de calciu este însoţită de o
creştere însemnată de volum, care agravează
deteriorarea. Acest fenomen explicată scăderea
importantă a rezistenţei betonului revenit la
temperatura normală, faţă de cea corespunzătoare la
temperatura ridicată.
După deshidratarea pietrei de ciment şi încheierea
contracţiei, dilatarea termică a stratului de la suprafaţa
betonului creşte, sporind astfel tensiunile interioare şi
tendinţa de exfoliere. Deteriorarea structurii betonului
este atribuită şi incompatibilităţii termice a celor două

10
faze - matricea şi agregatul- care la temperaturi ridicate
manifestă modoficări de volum diferite, ceea ce
determină compromiterea aderenţei la suprafaţa de
separaţie între piatra de ciment şi agregat.
b) Influenţa adaosurilor active în cimenturi şi
betoane

Adausurile (zgura granulată şi cenuşa de

termocentrală) îmbunătăţesc comportarea matricei şi a
betonului, până la o anumită temperatură. Astfel s-a
constatat că betoanele cu adaos de cenuşă de
termocentrală rezistă mai bine la temperaturi ridicate
chiar după o expunere mai îndelungată. O comportare
similară, şi chiar mai bună, o manifestă betoanele
executate cu cimenturi cu adaos de zgură granulată.
Cenuşa de termocentrală - folosită în adaos la
prepararea betonului- influenţează crescător
temperatura la care începe să scadă rezistenţa la
compresiune; în timp ce la temperatura de 149C
rezistenţa la compresiune a betonului de ciment
portland unitar scade cu creşterea duratei de expunere,
rezistenţa betonului de ciment şi cenuşă de
termocentrală înregistrează o evoluţie crescătoare.
Influenţa favorabilă a acestor adaosuri utilizate în
cimenturi şi betoane poate fi explicată, prin fixarea
varului rezultat la hidratarea componenţilor silicatici ai
clincherului portland.

c) Influenţa agregatelor

11
 Agregatele influenţează mult comportarea
betonului putând atenua sau dimpotrivă, agrava,
procesul de deteriorare. Proprietăţile agregatelor de
care este legată comportarea la temperaturi ridicate
sunt compoziţia mineralogică, dilatarea şi conducţia
termică.
Agegatele care prezintă coeficienţi de dilatare
şi conduţie termică reduşi şi care la creşterea
temperaturii nu manifestă transformări polimorfe sau
procese de disociere chimică şi de deshidratare,
influenţează favorabil comportarea betonuluii.
S-a efectuat clasificarea agregatelor grele în patru
grupe, în funcţie de comportarea la foc.
Grupa 1 - cuprinzînd agregatele provenite din
calcare şi dolomite la care apar cele mai reduse efecte
distructive;
Grupa 2 – conţine agregatele provenite din roci
eruptive necuarţoase, cu caracter bazic, (cum ar fi
gabroul, bazalt, diabazalt) şi cu caracter semiacid şi
intermediar (cum sunt sienitul, diezitul şi andezitul)
precum şi agregatele din roci piroclastice ( piatra
ponce) sau unele agregate artificiale.
Absenţa bioxidului de siliciu liber sau limitarea lui până
la 10%, conferă agregatelor provenite din aceste roci o
mai bună stabilitate, nemanifestând -se la foc exfolieri,
crăpături şi fenomene de dezagregare.
Grupa 3 şi Grupa 4 - cuprimzînd agregatele
naturale silicioase precum şi cele provenite din granit,
cuarţ, cuarţit, gnais,şisturi silicioase, calcedonie, opal.
Aceste agregate, provenite din roci cuarţoase sau din
roci alcătuite în cea mai mare parte din silice

12
necombinată la foc se deteriorează grav, manifestând
fenomene de fisurare, dislocare şi fărâmiţare.
Agregatele uşoare naturale şi artificiale manifestă,
în general, o comportare bună la temperaturi ridicate
datorită structurii lar poroasă şi vitroasă.
Spre exemplu pietrisul provenit din dolomit
confera betonului o rezistenta sporita la foc. Explicatia
consta în faptul ca reacţia de calcinare a agregatului
carbonatic este endotermica. De asemenea, materialul
calcinat are o densitate mai mica si asigura o izolare de
suprafata. Acest efect este important în elemente de
grosime mare.
Betoanele preparate cu agregate silicioase sau
calcaroase isi schimba culoarea cu temperatura.
Aceasta schimbare este permanenta, astfel ca pe baza ei
se poate estima temperatura la care a fost expus betonul
în timpul unui incendiu si poate fi estimata rezistenta
reziduala. In general betonul a carui culoare s-a
schimbat peste nuanta de roz este suspect, iar betonul
care trece de nuanta de gri este friabil si poros.

d) Influenţa compoziţiei, umidităţii şi vârstei

betonului.

Creşterea raportului agregat/ciment influenţează

favorabil comportarea betonului la temperaturi
ridicate; amestecurile mai slabe suferă o mai mica
scadere de rezistenta decât cele mai grase. Această
influenţă se manifestă mai ales, la executarea betoanelor
cu agregate ce prezintă o stabilitate bună la temperaturi
ridicate; în cazul folosirii agregatelor silicioase, ambele

13
componente - piatra de ciment şi agregatul -
manifestând instabilitate termică, durabilitatea
betonului este compromisă după un interval mai scurt
de expunere. Unele cercetări consideră că raportul apă /
ciment, dacă se încadrează în limitele normale, nu
exercită o influenţă semnificativă asupra comportării
betonului la foc dar altele asociază reducerea acestui
raport cu o comportare mai bună.
Umiditatea betonului are o influenţă însemnată
constatându-se că betonul încălzit în aer se comportă
mai bine decât betonul încălzit în condiţii care elimină
posibilitatea schimbului de umiditate între beton şi
mediu. De asemenea, betoanele nesaturate manifestă o
mai bună comportare decât cele saturate. Umiditatea
excesivă a betonului expus la temperaturi ridicate
influenţează puternic deteriorearea sa.
Vârsta betonului are o influenţă redusă la
temperaturi ridicate dar la temperaturi mai joase,
până la aproximativ 200C, betonul de vârsta mai mare
manifestă o comportare mai bună.
O conductivitate termica redusa confera betonului
o rezistenta mai buna la foc, astfel că, de exemplu,
betonul usor suporta focul mai bine decat un beton greu
obisnuit.
e) Influenţa armării betonului

Diferenţele dintre coeficienţii de dilatare ,

conductivitate şi difuzie termică ale armăturilor de oţel
şi ale betonului, care creşte la temperaturi ridicate,
exercită o acţiune nefavorabilă asupra durabilităţii

14
betonului. Pentru reducerea efectelor armăturii se
recomandă utilizara de bare cu diametre mai mici şi
protejarea armăturii cu un strat de acoperire de
minimum 3 cm grosime, care să asigure evitarea
contactului direct între foc şi armătură. Armarea
betonului cu fibre scurte din azbest, are dimpotrivă o
influenţă favorabilă.
f) Influenţa creşterii temperaturii şi duratei de
expunere

Betonul începe să se deterioreze de la o anumită

temperatură, în mod progresiv, cu creşterea duratei de
expunere. Temperatura de la care se manifestă procesul
distructiv diferă, în raport cu compoziţia şi umiditatea
betonului. Potrivit datelor din literatură deteriorarea
betonului încălzit în aer se produce la o temperatură
mai ridicată decât în condiţii izolate de încălzire,
caracterizate prin absenţa transferului de umiditate
între beton şi mediu. La temperatura de pînă la 250C,
efectul temperaturii este redus şi inegal. Cresterea
temperaturii influenţează diferit anumite caracteristici
ale betonului spre exemplu rezistenta la încovoiere este
afectata mai mult decat rezistenta la compresiune.
Scaderea rezistentei este mult mai mica când agregatul
nu contine silice (cazul agregatelor de calcar, roci
magmatice bazice si, indeosebi, caramida sparta si
zgura de furnal).

Pentru betonul masiv umezit modulul de

elasticitate nu difera în intervalul 21-96C.

15
Când însa apa poate fi eliminata din beton exista o
scadere progresiva a modulului de elasticitate în
intervalul de demperaturi de 50C la 400C; slabirea
aderentei ar putea fi o cauza a acestei scaderi. Marimea
scaderii modulului depinde, deasemenea, de agregatul
folosit.
In termeni generali variatiile rezistentei mecanice
si a modulului de elasticitate în functie de temperatura
sunt de aceeasi formă.
La considerarea acţiunii focului se va ţine seama de
variaţiile cu temperatura ale caracteristicilor
materialelor, faţă de caracteristicile pe care acestea le
au la o temperatură de exploatare normală (20C).
Valorile de reducere a rezistenţei la compresiune a
betonului şi a rezistenţei oţelurilor folosite la armarea
betonului armat şi precomprimat sunt redate în tabelele
următoare şi se utilizează la metodele simplificate de
calcul
Aceste valori pot fi, deasemenea, utilizate la
calcularea temperaturii critice a oţelului atunci când se
utilizează altă temperatură critică decât cea de 500 C.

2. BAZELE DE CALCUL BENTRU

STRUCTURILE DE BETON
Bazele de calcul iau in considerare cerintele impuse
structurilor care pot fi :
- cerinţe de rezistenţă mecanică care impun ca
elementele să menţina capacitatea portantă pe
timpul unei durate de expunere la foc (criteriol R)

16
 - cerinţe de separare pe timpul de expunere la foc
astfel să se realizeze izolarea termică
corespunzatoare (criteriu I ) iar radiatia termică a
fetei neespuse la foc să fie limitata (criteriul E)
Criterile se aplica diferentiat functie de expunrea la
foc considrat (foc standard, foc parametric)
Astfel criteriul R se considera satisfăcut , pentru or
care expunere, atunci când functia portantă este
mentinută pe timpul de expunere la foc cerut sau pe
toata durata incendiului inclusiv pe timpul perioadei de
descrestere a focului (in cazul expunerii la foc
parametric)
Cerinţa de separare cere realizarea criteriul functie
de modul de expunere considerat astfel:
- pentru foc standarad se impune limitarea cresterii
temperaturii medii pe totalitatea suprafetei
neexpuse la 140 K şi cresterea maximă de
terperatura in or ce punct la 180 K ;
- pentru foc parametric se impune limitarea cresterii
temperaturii medii pe totalitatea suprafetei
neexpuse la 140 K şi cresterea maximă de
terperatura in or ce punct la 180 K,pe timpul fazei
de crestere a temperaturii până ce temperatura
gazelor este maxima in incinta incendiata iar
suplimentar se impune ca pe timpul fazei de
descrestere a temperaturii cresterea naxima a
temperaturii medii să nu depaseasca ΔΘ1 = 200K şi
cresterea maxima de temperatura ΔΘ2 = 240K
Pentru expunerile la focul hidrocarburilor si la focul
exterior se aplica aceleasi criterii de la focul standard

17
VARIAŢIA PROPRIETĂŢIILOR MATERIALELOR
CU TEMPERATURA

a) BETON
Variaţia de temperatură produsă de incendiu are
efect atit asupra caracteristicilor termice şi fizice ale
betonului cât şi asupra caracteristicilor mecanice.
Cunoasterea acestor modificări este importantă pentru
calculul transferului de căldură in interiorul
elementelor , aprecierea efectelor variatiei temperaturii
şi determinarea capacitătii de rezistentă.
Variaţiile caracteristicilor au fost teterminate in
mod experimental pentru viteze de incălzire cuprinse
între 2 K/min şi 50 K/min

a) Caracteristicile termice şi fizice ale betonului

Alungirea termica
Pentru betonul cu agregate silicioase, alungirea termica
εc () a betonului se determină cu relatiile de mai jos:
- pentru agregate silicioase
εc () = -1,8.10-4 + 9.10-6  + 2,3.10-113 pentru
20C<   700C
εc () = 14 . 10-6 pentru 700C <   1200C
- pentru agregate calcaroase:
εc () = -1,2 .10-4 + 6 .10-6  + 1,4 .10-113 pentru
20C<   805C
εc () = 12 . 10-3 pentru 805C < c  1200C,

18
 -pentru agregate uşoare:
εc () = 8 . 10-6 (  -20 ) pentru 20C < c 
1200C,

Fig. Dilatarea termică a betonului

Densitatea

Variaţia densităţii betonului cu temperatura , ρ (),

este influenţată de pierderea de apă se calculează cu
relatiile:
ρ ()= ρ (20C) pentru
20C <   115C
ρ () = ρ (20C) + (1-0,02 ( - 115)/85) pentru
115C <   200C

19
 ρ () = ρ (20C)+(0,98-0,03 ( - 200)/200) pentru
200C<   400C
ρ () = ρ (20C)+ (0,95-0,07 ( - 400)/800) pentru
400C<   1200C

Capacitatea calorica

Capacitatea calorica specifica cp () a betonului

uscat (u = 0% ) cu agregate silicioase si calcaroase, in
J/kg. K, se calculează conform relatiilor:
-pentru beton cu agregate silicioase şi calcaroase
cp ()= 900 pentru 20C <   100C
cp() = 900 + ( - 100) pentru 100C <   200C
cp() = 1000 + ( - 200)/2 pentru 200C<  400C
cp() = 1100 pentru 400C <   1200C
- pentru beton agregate uşoare
cp = 840 în J/kg.K, pentru 20C < c  1200C
Continutul de umiditate afecteaza functiile date
pentru caldura specifica a betoanelor cu agregate
silicioase si calcaroase (fig ####), care are o valoare de
vârf situata intre 100C si 115C astfel:
cp,vârf = 900 J/kgK pentru o umiditate a betonului de
0% din masa betonului;
cp,vârf = 1470 J/kgK pentru o umiditate a betonului de
1,5%, din masa betonului;
cp, vîf = 2020 J/kgK pentru o umiditate a betonului de
3,0%. din masa betonului.
Variaţia, cu temperatura, a capacizătii calorice
specifie volumetrice (cV ), exprimată ca produsul dintre
densitate, ρ (), şi capacitatea calorică specifică cp(Ө)

20
este prezentată in fig. 1, pentru un beton obişnuit cu un
conţinut de umiditate de 3%

Fig. 1 Capacitatea calorică specifică pentru

diferite continuturi de umiditate

21
 Fig. 2 Capacitatea calorică specifică volumică pentru
un continut de umiditate de 3% si o densitate de
2300kg-mc a betonului

Conductibilitatea termica

Incercările experimentale au arătat o variatia, cu

temperatura, a conductivităţi termica a betonului
obişnuit (c ) , în W/mK , care se incadrează intr-un
domeniu (Fig. 3) cu două limite date de relatiile de mai
jos:
- pentru limita superioară:
c = 2 - 0,2451( /100) + 0,0107(/100)2
- pentru limita inferioară:
c = 1,36 - 0,136 (/100) + 0,0057(c/100)2

22
 Fig. 3 Variaţia conductivităţii termice cu temperatura
betonului

Pentru beton cu agregate usoare relatiile de variaţie a

conductivităţii termice sunt :
c = 1,0 - c /1600 pentru 20C < c  800C
c = 0,5 pentru 800C < c  1.200C
b) Caracteristicile de deformaţie şi mecanice ale
betonului
Variaţia rezistenţei betonului în funcţie de
temperatura  se poate determina cu o relatia:
fck() = kc() . fck (3.1)
unde:
fck() – rezistenta caracteristică la temperatura ;
fck - rezistenţa caracteristică a betonului (la 20C);

23
 kc() – coeficentul de reducere a rezistenţei.
Variaţia factorului de scădere a rezistenţei
betonului,kc(), functie de temperatură este prezentată
in fig. ####### iar valorile numerice sunt date in
Tabelul 3.2
Pentru solicitatrea de compresiune relatia efort ( fc,Ө )
– deformatie (εc1,Ө ) se poate aprecia folosind curba din
Figura

Domeniul Efort unitar σ()

ε ≤ εc1, 3 ε fc, / εc1, (2 * (ε/ εc1, ) 3 )
εc1, <ε ≤ εcu1, Pentru probleme de ordin
nimeric , se convine să se
adopte o parte descendentă
. Se admit modelele lineare
sau nelineare
Fig. Relatia efort ( fc,Ө ) – deformatie specifică (εc1,Ө ) a
betonului supus la compresiune

24
Relaţia efort- deformaţie indicată in figură este definită
de următorii parametrii:
fc, - rezistenţa la compresiune;
 c1, -deformatia specifică corespunzătoare la fc,;
 cu1, -deformatia specifică ultimă.

Valorile pentru reducerea de rezistentă (fc,Ө /fc,k ) şi

parametri din figura „””””” sunt date in tabelul 3.2 ca
o functie a temperaturilor betonului. Pentru valori
intermediare ale temperaturii se pot face interpolari
liniare.

Tabelul 3.2 - Valorile principalilor parametri de

variaţie a relaţiei eforturi unitare-deformaţii pentru
betonul normal, realizat cu agregate silicioase, la
temperaturi ridicate.
Temp. fcΘ / fck c1, Θ cu1, Θ
betonului Beton cu Beton cu Beton cu Beton cu
Ө(C) agregate agregate agregate agregate
silicioase calcaroase silicioase silicioase
sau sau
calcaroase calcaroase
20 1,00 1,00 0,0025 0,0200
100 1,00 1,00 0,0040 0,0225
200 0,95 0,97 0,0055 0,0250
300 0,85 0,91 0,0070 0,0275
400 0,75 0,85 0,0100 0,0300
500 0,60 0,74 0,0150 0,0325
600 0,45 0,60 0,0250 0,0350
700 0,30 0,43 0,0250 0,0375
800 0,15 0,27 0,0250 0,0400
900 0,08 0,15 0,0250 0,0425

25
 1.000 0,04 0,06 0,0250 0,0450
1.100 0,01 0,02 0,0250 0,0475
1.200 0 0 - -

Fig. Variaţia rezistenţei betonului cu

temperatura
Valorile din tabelul 3.2 sunt recomandate de CEN.
Datorita modurilor diferite de incercare, pentru valorile
cl() apare o imprastiere mai mare.
Relatia eforturi unitare - deformatii include o
metoda de evaluare a curgerii lente la temperaturi
inalte.
In cazul in care curba de solicitare termica este alta
decat cea standard, modelul indicat va trebui modificat
in special pentru curba descendenta.

26
 Pentru betonul de inaltă rezistenţă reducerea de
rezistenţă poate fi luată in considerare cu valorile din
Tabelul „””””””
Temp. fcΘ / fck
betonului Clasa betonului
Ө(C) C55/67 C70/85 C90/105
C60/75 C80/95
20 1,00 1,00 1,00
50 1,00 1,00 1,00
100 0,90 0,75 0,75
200 - - 0,70
250 0,90 - -
300 0,90 - 0,65
400 0,85 0,75 0,45
500 0,75 - 0,30
600 - - 0,25
700 - - -
800 0,15 0,15 0,15
900 0,08 - 0,08
1.000 0,04 - 0,04
1.100 0,01 - 0,01
1.200 0,00 0,00 0,00

In toate situatiile rezistenta limita la intindere a

betonului poate fi considerata egala cu zero, ceea ce este
acoperitor.
Daca este necesar sa se ia in considerare si
rezistenta limita de intindere se va utiliza factorul
kc,t(),pentru metoda simplificata sau generala, cu
variatia din fig. 3.2 şi tabelul 3.1

27
 Fig 3.2 Coeficientul kct()pentru stabilirea scaderii
rezistentei la intindere a betonului cu temperatura.

Tabelul 3.1 Valorile coeficientului kc,t ()

Interval de temperatură Valoarea coeficientului
kc,t ():
20 C ≤  ≤ 100 C 1,0
100 C <  ≤ 600 C 1,0 .....1,0(  - 100) / 500

3.2 Oţelul

Unul din dezavantajele folosirii otelului la

alcatuirea structurilor de constructii este comportarea
necorespunzatoare la temperaturi ridicate. Odata cu
cresterea temperaturii, rezistenta la rupere , limita de

28
curgere si modulul de elasticitate al otelului scad.
Totodata alungirea la rupere creste mult. Acest
fenomen este mai putin accentuat pâna la o temperatură
de aproximativ 350C devenind periculos la
temperaturi de 400C, astfel încât la temperaturi de
600-700C structura îşi pierde practic capacitatea de
autosusţinere.
Din aceasta cauza se impune luarea unor masuri
constructive de protectie a structurilor metalice
impotriva focului, acolo unde exista pericolul aparitiei
unor incendii. Aceste solutii de protectie au însa
dezavantajul ca pe lânga mărirea costului constructiei
de obicei maresc si greutatea acesteia.
Cercetările actuale au dus la stabilirea unor factori
de reducere a rezistenţelor oţelului, care diferă însă de
la o ţară la alta. În fig. 3.3 sunt
prezentate,exemplificativ, prin comparaţie propunerile
din standardul britanic, EUROCOD şi European
Convention for Constructional Steelwork (ECCS).

29
 factorul de
reducere

1,0
EUROCODE 3
0,9
0,8
2% int.

ECCS
0,7
0,6

BS 5950-8
0,5

0,5% int.
0,4

BS 5950-8
0,3

1,5% int.
0,2
0,1
0

o
0 200 400 600 800 ( C)

Fig.3.3 Factori de reducere ai rezistentei otelului după

standardele britanic, EUROCOD si ECCS

In cazul armăturilor pentru situaţiile practice sunt

importante, in cazul variaţiei temperaturi, variaţia
caracteristicilot macanice şi de deformaţie şi dilataţia
termică

a) Caracteristici mecanice şi de deformaţie

Pentru curba efort deformaţie sunt propuse relaţii

analitice sau curbe grafice considerând o relaţie liniară
până la limita de proporţionalitate (sp,Ө) o elipsă în
intervalul limită de proporţionalitate-limită de curgere
(sy,Ө = 0,02), o creştere a deformaţiilor sub efort
constant pînă la st,=0,15 şi apoi o creştere a

30
deformaţiilor pînă la su,=0,2paralel cu scăderea
efortului până la zero.

Domeniu Efort unitar, σ() Modul tangent

εsp,Ө εΕs, Εs,
εsp, ≤ ε ≤ εsy, fsp,-c +(b/a)[ a –( εsy,
2

–ε) 2] 0,5
εsy, ≤ ε ≤ εst, fsy, 0
εst, ≤ ε ≤ εsu, fsy, [1 –(ε- εst, -
)/( εsu, - εst, ) ]
ε =εsu, 0,00 -
Parametru εsp,= fsp,/Εs,; εsy, =0,02; εst, =0,15;
εsu, =0,20
Armătură clasa A: εst, =0,05; εsu,
=0,10
Funcţii a2 = (εsy, - εsp, )( εsy, - εsp, +c/ Εs,)
b2 = c(εsy, - εsp, )Εs, + c2

31
 c = (fsy, - fsp, )2 /[(εsy, - εsp, ) Εs, - 2(fsy,
- fsp, ) ]

Fig.3.4 Legea de variatie efort-deformatie pentru otel

folosit la armături nepretensionate şi pretensionate la
temperaturi ridicate

Relaţia efort- deformaţie indicată in figură este definită

de următorii parametrii
Es, - panta tangentei în domeniul elastic (panta zonei
elastice );
fsp, - limita de proporţionalitate;
fsy, - limita de curgere (efortul maxim);
 sp, -deformatia specifică la limita de proportionalitate;
 sy, -deformatia specifică la limita de curgere;
 st, -valoarea limită a deformatiei specifice la limita de
curgere;
 su, -deformatia specifică ultimă (la rupere).

Pentru rate de incalzire intre 2 si 50 K/min,

proprietatile de rezistenta si deformatie ale otelului la
temperaturi ridicate vor fi obtinute din relatia efort-
deformatie din figura 3.4. Aceasta relatie poate fi
folosita pentru determinarea rezistentei la intindere,
compresiune, incovoiere sau taiere.
In tabelul ######## sunt prezentate valorile
coeficientilor de reducere, , raportati la marimile
caracteristice la 20C, pentru relatia efort-deformatie la
temperaturi ridicate din figura 3.4 dupa cum urmeaza:

32
- limita de curgere efectiva, raportata la limita de
curgere la 20C: ky, = fsy,/fyk
- limita de proportionalitate, raportata la limita de
curgere la 20C: kp,  = fsp,/fyk
- modulul de elasticitate longitudinal, raportat la
modulul de elasticitate la 20C: kE, = Es,/Es
Alternativ, pentru temperaturi sub 400C, relatia
efort deformatie precizata mai sus poate fi extinsa prin
considerarea ecruisarii, daca proportiile sectiunii
transversale nu sunt astfel ca valoarea sa fie susceptibila
de a elimina atingerea tensiunilor ridicate si elementul
este legat adecvat pentru a preveni pierderea stabilitatii.
Reducerea rezistenţei armăturii în funcţie de
temperatura  este dată de coeficientul ks() şi se
determină cu relaţia :
fyk() = ks() . fyk(20 C).

Tabelul 3.3a Valorile parametrilor efort-deformatie la

temperaturi ridicate pentru oteluri din clasa N folosite
ca şi armături nepretensionate .
Temperatura fsy,/fyk fsp,/fyk Es,/Es
armături s
(C)
otel laminat otel tras la otel laminat otel tras la otel laminat otel tras la
la cald rece la cald rece la cald rece
1 2 3 4 5 6 7
20 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
100 1,00 1,00 1,00 0,96 1,00 1,00
200 1,00 1,00 0,81 0,92 0,90 0,87
300 1,00 1,00 0,61 0,81 0,80 0,72
400 1,00 0,94 0,42 0,63 0,70 0,56
500 0,78 0,67 0,36 0,44 0,60 0,40
600 0,47 0,40 0,18 0,26 0,31 0,24

33
 700 0,23 0,12 0,07 0,08 0,13 0,08
800 0,11 0,11 0,05 0,06 0,09 0,06
900 0,06 0,08 0,04 0,05 0,07 0,05
1.000 0,04 0,05 0,02 0,03 0,04 0,03
1.100 0,02 0,03 0,01 0,02 0,02 0,02
1.200 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00

Tabelul 3.3b Valorile parametrilor efort-deformatie la

temperaturi ridicate pentru oteluri din clasa X folosite ca şi armături nepretensionate .
Temper Factorii de reducere la temperatura  în funcţie de
atura valoarea lui fyk sau Ea la 20C
armătur
i s (C)
fsy,/fyk fsp,/fyk Es,/Es
laminat la cald sau tras la laminat la cald sau tras la rece laminat la cald sau tras la
rece rece
20 1,00 1,0 1,00
100 1,00 1,0 1,00
200 1,00 0,87 0,95
300 1,00 0,74 0,90
400 0,90 0,70 0,75
500 0,70 0,51 0,60
600 0,47 0,18 0,31
700 0,23 0,07 0,13
800 0,11 0,05 0,09
900 0,06 0,04 0,07
1.000 0,04 0,02 0,04
1.100 0,02 0,01 0,02
1.200 0,00 0,00 0,00
În general otelurile folosite in mod curent la
armarea elementelor din beton armat sunt cele din clasa
N
Factori de reducere a rezistenţei caracteristice (
ks() = fsy,/fyk ) pentru armăturile intinse ale grinzilor şi

34
plăciilor de beton armat la care εs, > 2% se pot lua din
tabelul 3.3a şi tabelul 3.3b.
Factorii de reducere a rezistenţei pentru armăturile,
din clasa N, comprimate ale stîlpilor, grinzilor şi
plăcilor şi pentru armăturile intinse cu εs, < 2% se pot
determina cu relaţiile :
ks() = 1,0 pentru 20C ≤ Ө ≤ 100C
ks() = 0,7 – 0,3(Ө -400 )/300 pentru 100C ≤ Ө ≤
400C
ks() = 0,57– 0,13(Ө -500 )/100 pentru 400C ≤ Ө ≤
500C
ks() = 0,1– 0,47(Ө -700 )/200 pentru 500C ≤ Ө ≤
700C
ks() = 0,1 (1200 -Ө)/500 pentru 700C ≤ Ө ≤ 1200C
Pentru armaturile din clasa X comprimate ale stîlpilor,
grinzilor şi plăcilor şi pentru armăturile intinse cu εs, <
2% reducerile rezistenţelor se pot determina cu
relaţiile :
ks() = 1,0 pentru 20C ≤ Ө ≤ 100C
ks() = 0,8 – 0,2(Ө -400)/300 pentru 100C ≤ Ө ≤
400C
ks() = 0,6 – 0,2(Ө -500 )/100 pentru 400C ≤ Ө ≤
500C

35
ks() = 0,33 – 0,27(Ө -600 )/100 pentru 500C ≤ Ө
≤ 600C
ks() = 0,15 – 0,18(Ө -700 )/100 pentru 600C ≤ Ө
≤ 700C
ks() = 0,08 – 0,07(Ө -800 )/100 pentru 700C ≤ Ө
≤ 800C
ks() = 0,05 – 0,03(Ө -900 )/100 pentru 800C ≤ Ө
≤ 900C
ks() = 0,04 – 0,01(Ө -1000 )/100 pentru 900C ≤
Ө ≤ 1000C
ks() = 0,04 (1200 -Ө)/200 pentru 1000C ≤ Ө ≤
1200C
Factorii de reducere pot fi determinaţi şi cu ajutorul
graficelor din Fig.

36
 Fig. Factorul de reducere a rezistentelor otelului de clasa N

Fig. Factorul de reducere a rezistentelor otelului de clasa X

Valorile parametrilor pentru armăturile pentru precomprimare

trase la rece (toroane şi fire - ff) şi incălzite şi răcite (fire - t&r) la
temperaturi ridicate sunt date in tabelul „””””””

Temperatura fpy,/(βfpk ) fpp,/(βfpk ) Ep,/Ep  

armăturii Ө pt, pu,
(C)
ff t&r ff t&r ff t&r ff, ff,
Clasa Clasa t&r t&r
A B
1 2a 2b 3 4 5 6 7 8 9
20 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 0,05 0,10
100 1,00 0,99 0,98 0,68 0,77 0,98 0,76 0,05 0,10
200 0,87 0,87 0,92 0,51 0,62 0,95 0,61 0,05 0,10
300 0,70 0,72 0,86 0,32 0,58 0,88 0,52 0,055 0,105
400 0,50 0,46 0,69 0,13 0,52 0,81 0,41 0,06 0,110
500 0,30 0,22 0,26 0,07 0,14 0,54 0,20 0,065 0,115
600 0,14 0,10 0,21 0,05 0,11 0,41 0,15 0,07 0,120

37
 700 0,06 0,08 0,15 0,03 0,09 0,10 0,10 0,075 0,125
800 0,04 0,05 0,09 0,02 0,06 0,07 0,06 0,08 0,130
900 0,02 0,03 0,04 0,01 0,03 0,03 0,03 0,085 0,135
1.000 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,09 0,140
1.100 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,095 0,145
1.200 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,10 0,150

Coeficentul β are valoarea 0,9 pentru armătură de clasa B iar

pentru armătură de clasa A se calculează, funcţie de caracteristicile
armăturii la temperatură normală, cu relaţia:

β = [ ((εud - fp0,1k /Εp ) / (εuk - fp0,1k /Εp ) ) x (fpk - fp0,1k /fpk ) +

fp0,1k /fpk ]
Factorii de reducere a rezistenţei armăturilor pentru
precomprimare pot fi determinaţi şi cu ajutorul graficelor din Fig.
#####

Fig. Factorul de reducere a rezistentelor otelului din

armăturii pentru precomprimare

b) Dilataţia termică a armăturilor

38
Dilataţia termică a armăturilor, εs(),pentru betonul
armat şi betonul precomprimat se determină:
- armături pentru beton armat
εs () = -2,416.10-4 + 1,2.10-5  + 0,4.10-8.2 pentru
20C <   750C
εc () = 11 . 10-3 pentru 750C <   860C
εs () = - 6,2 .10-3 + 2 .10-5  pentru 860C <  
1200C
- armătură pentru beton precomprimat
εp () = -2,016.10-4 + 10-5  + 0,4.10-8. 2 pentru 20C
<   1200C

Fig. Variaţia dilatării termice a otelului cu temperatura

3. METODE DE CALCUL

39
 Incendiu este considerat ca fiind o situaţie
accidentală şi din această consideraţie elementele
structurale se verifică doar la starea limită ultimă
( capacitate portantă , pierderea echilibrului, formare
de mecanisn, cedare prin deformaţii excesive, etc) în
condiţiile unei combinatii suplimentare cu incărcare
extraordinară . Valoarea explicită a acţiunii accidentale
din incendiu nu apare în grupare deoarece actiunea
focului se manifestă prin efecte indirecte şi nu poate fi
cuantificată în unităţi de forţă.
Focul este considerat ca actiune independente şi
nu este luat in calcul simultan cu alte acţiuni
accidentale. In realitate o serie de acţiuni accidentale pe
construcţii ( cutremur, explozie, coliziuni de vehicule cu
o constructie ) provoacă frecvent şi aproape simultan
incendii şi în acest caz acţiunile nu sunt cu adevărat
independente.Proiectarea structuriilor cu luarea in
considerare sucesivă a unor actiuni accidentale duce
insă la costuri insemnate şi din accest motiv la ora
actuală focul este luat in considerare singur ca şi
actiune accidentală
Proiectarea la starea limita ultima se bazează pe
comparaţia intre rezistenta structurii determinata cu
valorile de calcul ale caracteristicilor de material şi
efectul acţiunilor mecanice determinate deasemenea cu
valorile de calcul:

Ed,fi / Rd,fi ≤ 1 sau Ed,fi ≤ Rd,fi (2.1)

in care Rd,fi - capacitatea portantă de calcul în situaţie
de incendiu (rezistenţa in condiţii de

40
 incendiu);
Ed,fi - efectul de calcul al actiunilor în situaţia de
incendiu ( solicitarea in caz de incendiu)

a) PROPRIETĂŢIILE DE CALCUL ALE

MATERIALELOR

Capacitatea portantă (Rd,fi) se calculează pe baza

valorilor de calcul pentru caracteristicile mecanice ale
materialelor in situatie de foc (Xd,fi ) şi cu valorilor
caracteristice geometrice ale secţiunilor ( dimensiunile
secţiunii transversale, moment de inerţie, etc).
Rezistenţele de calcul, pentru verificarea capacităţii
portante în condiţii de foc, (Xd,fi ) se determină cu
relaţia:

Xd,fi = kӨ Xk / γM,fi
(X.1)

unde:
Xk - rezistenţa caracteristică pentru calculul la
temperatură normală;
kӨ – coeficient de reducere pentru o proprietate
care depinde de temperatura materialului;
γM,fi -coeficentul partial de siguranţă in condiţii de
foc ( 1,0 - valoarea recomandată de normele europene )

41
 Valorile de calcul pentru caracteristicile termice
ale materialelor in condiţii de foc (Xd,fi ) se determină cu
relaţile :
Xd,fi = XkӨ/ γM,fi când cresterea este favorabilă
pentru siguranta
Xd,fi = γM,fi XkӨ când cresterea este
defavorabilă pentru siguranta
unde:
XkӨ - valoarea proprietatii rezistenţa pentru
calculul la foc , dependenta de temperatura materialului
;
γM,fi -coeficentul partial de siguranţă care
afecteaza proprietatea considerata ,in condiţii de foc
( 1,0 - valoarea recomandată de normele europene
pentru proprietatiile termice ale betonului şi armăturii )

b) ACŢIUNI

Solicitarea in caz de incendiu se determină pe baza

următoarelor combinatii :

Gk+Pk + 1,1 Qk1 +  2,i Qki +Ad

i1

Gk + Pk + 
i1 2,i Qki + Ad
Unde :

G k , Qk, Pk - valorile caracteristice ale acţiunilor

permanente, variabile şi indirecte;
Ad = 0 - acţiunea accidentală din foc;

42
 1 - coeficient pentru determinarea valorii
frecvente a unei acţiuni variabile,
reprezentând valoarea care este depasita cu o
frecventa de 0.05,
2 - coeficient pentru determinarea valorii
cvasipermanente a acţiunii variabile,
reprezentând valoarea care este depasita cu o
frecventa de 0.50.
Intrucit in relaţiile anterioare se ia in considerare
separat actiunea variabilă preponderentă (Qk1 ) şi când
nu este evident care dintre acţiunile variabile este
aceasta, fiecare acţiune variabila trebuie considerata pe
rând ca fiind predominanta, ceea ce conduce la
realizarea mai multor combinaţii.
In Tabelul X.1 sunt date, conform EUROCOD,
valorile coeficienţilor  pentru situaţia de incendiu.
Tabel X 1 : Coeficienţi  pentru situaţia de incendiu

Acţiune 1 2

Incarcari de exploatare în clădiri

categoria A: clădiri rezidenţiale 0.5 0.3
categoria B: birouri 0.5 0.3
categoria C: spatii cu aglomerări 0.7 0.6
de persoane 0.7 0.6
categoria D: comerţ 0.9 0.8
categoria E: spatii depozitare
Spatii destinate traficului de
vehicule 0.7 0.6
categoria F: greutate vehicul  0.5 0.3
30kN
categoria G: 30kN < greutate 0.0 0.0
vehicul < 160kN
categoria H: acoperişuri

43
 Incarcari date de zăpada
altitudine H  1000 m 0.2 0.0
altitudine H > 1000 m 0.5 0.2
Incarcari date de vânt 0.2 0.0

Valorile coeficenţilor  şi utilizarea combinaţiei cu

valoarea frecventa (relaţia X 3a) sau valoarea
cvasipermanenta (relaţia X 3b) pentru acţiunea
variabila predominanta este funcţie de precizările din
anexele naţionale ale Eurocodurilor.
In România, prin Anexa Naţionala SR EN1990: 2004/
NA: 2006 (2006) s-au păstrat toate valorile recomandate
din tabelul X.1, cu excepţia zăpezii, pentru care, în
România sunt date valorile 1 = 0.5, respectiv 2 = 0.4,
pentru orice altitudine.
Pentru elementele simple solicitarile în caz de incendiu
( Ed,fi ) se pot determina plecând de la valoarea
solicitărilor determinate prin calcul la temperatură
normală , pentru gruparea fundamentală de actiuni
( Ed) cu relaţia:

Ed,fi = ηfi Ed
(X.4 )
unde:
ηfi – coeficient de reducere a nivelului de incărcare
de calcul in situaţia de incendiu;
Ed - valoarea de calcul a solicitărilor
corespunzătoare calcului la temperatură normală ,
pentru combinaţia fundamentală de actiuni

44
 In calculele curente se poate utiliza o valoare η fi
=0,7
Pentru un calcul mai precis factorul de reducere a
nivelului de incărcare se poate determina cu relaţiile :

=( Gk +fi Qk,1 )/(γGGk+γQ,1Q k,1 )

ηfi
(X.5a)
ηfi =( Gk + fi Qk,1 ) / (γGGk + γQ,1Ψ 0,1 Q k,1 ) (X.5b)

ηfi =( Gk + fi Qk,1 ) / (ζγGGk + γQ,1 Q k,1 ) (X.5c)

unde :
Gk - valorea caracteristică a uneia din acţiunilor permanente;
Qk1,- valorea acţiunii variabile dominante;
γG – coeficentul parţial a unei acţiuni permanente, considerad
in mod curent 1,35;

Q,1 - coeficientul parţial pentru acţiunea variabilă principală 1,
considerat 1,5.
fi – factorul de grupare pentru valori frecvente sau
cvasipermanente indicate respectiv de 1,1 sau 2,1;
0 – factorul de combinaţie;
ξ = Qk /G k - raportul dintre valoarea caracteristică a
acţiuni variabile principală şi acţiunia permanentă.
Factorul  depinde intr-o mare măsură de factorul
fi

1,1care variază în funcţie de tipul clădirii.

Variaţia factorului de incărcare (ηfi ) functie de
raportul incărcării ( Qk,1 /Gk ) şi coeficentul fi,1 este
dată, exemplificativ, în Fig. X.1, pentru ipoteza γ G
=1,35 şi γQ =1,5

45
  0,8
fi

0,7
fi,1= 0,9
0,6

fi,1= 0,7
0,5

fi,1= 0,5
0,4

0,3
fi,1= 0,2

0,2
0,0 0,5 1,0 1,5 2,0 2,5 3,0
Q k,1 / G k

Figura X.1– Variaţia factorului fi în funcţie de Qk,1 / Gk

Factori pentru valoarea de combinaţie , valoarea

frecventei, valoarea cvasi- permanentă şi coeficentii
partiali ai acţiunilor pentru gruparea fundamentală la
temperatură normală sunt dati in tabelele X.2 şi X.3
Tabelul X.2 - Valorile coeficienţilor, Ψ
Nr Acţiunea Ψ0 Ψ1 Ψ2
.
crt
.
1 Încărcări din exploatare în:
- locuinţe, hoteluri, birouri,
săli de clasă, spitale 0.7 0.5 0.3
- construcţii pentru comerţ şi
mari magazine, teatre,
restaurante, săli de 0,7 0.7 0.6
conferinţe, parcaje 1.0 0.9 0.8
- depozite, arhive
2 Încărcarea din zăpadă 0.7 0.2 0.0
3 Încărcarea din vânt 0.6 0.5 0.0

Tabelul X.3- Coeficienţii parţiali de siguranţă pentru acţiuni, γ

46
 Modul de cedare / Coef Valoarea coeficientului
Tipul acţiunii icien Normală
t Redusă
Cedare prin pierderea
echilibrului static
- acţiuni permanente γG,sup 1.10 1.10
defavorabile γG,inf. 0.90 0.90
- acţiuni permanente γQ 1.50 1.35
favorabile
- acţiuni variabile
defavorabile
Cedare prin atingerea
rezistenţei materialului
- acţiuni permanente γG,sup 1.35 1.20
defavorabile γG,inf 1.00 1.00
- acţiuni permanente γQ 1.50 1.35
favorabile
- acţiuni variabile
defavorabile

Valorile reduse ale coeficienţilor parţiali de

siguranţă se pot folosi pentru construcţii cu un singur
nivel ocupate doar ocazional (construcţii de depozitare,
hangare, construcţii agricole, etc.)

DISTRIBUTIA TEMPERATURILOR

Distributia temperaturii intr-o structură de beton armat

expusă la foc poate fi determinată prin incercări experimentale
sau prin calcul
Există la ora actuală grafice sau tabele care indică
distributia temperaturilor in interiorul elementelor ( plăci şi
pereti expusi pe o fată la foc, grinzi, stâlpi ).
In graficele exemplificative de mai jos distributia
temperaturii este prezentată pentru betonul cu agregate
silicioase supus la actiunea focului standard

47
Graficile sunt realizate pe baza unor ipoteze si anume :
- capacitatea calorica a betonului (cp = 1470 J/kg K)
corespunzatoare la o umiditate de 1,5% Ed,fi
- o limita inferioara a conductibilitatii termice a betonului
de densitate normala functie de temperatura
- emisivitatea relativa a suprafetei betonului 0,7
- coeficentul de convectie de 25

DISTRIBUTIA TEMPERATURILOR IN PLĂCI (h = 200mm )

48
GRINDĂ 80 x 150 mm …..R30

49
GRINDĂ 160 x 300

50
GRINDĂ 160 x 300

51
IZOTERMA DE 500 C LA GRINDĂ 160 x300

52
53
 c) R120
DISTRIBUŢIA TEMPERATURILOR PENTR-0 GRINDĂ 300 x 600 mm

54
55
DISTRIBUŢIA TEMPERATURILOR PENTR-0 GRINDĂ 500 x 800 mm

R30 R60

56
 R90 R120

DISTRIBUŢIA TEMPERATURILOR PENTRU UN STÂLP 300 x 300 mm

57
IZOTERMA 500 C PENTRU UN STÎLP 300 x 300 mm

R30 R60

58
DISTRIBUŢIA TEMPERATURILOR PENTRU UN STÂLP ROTUND 300mm

R90 R120
DISTRIBUŢIA TEMPERATURILOR PENTRU UN STÂLP ROTUND 300mm

59
IZOTERMA 500 C PENTRU UN STÎLP ROTUND 300 mm

60
 Tabele de calcul
Tabelele de calcul, apreciaza rezistenta la foc prin
respectarea unor dimensiuni minime, referitoare la elementele
geometrice ale sectiunilor si la distantele de la axa armaturi la
fata betonului.
Valorile din tabele au fost stabilite pe baza rezultatelor
experimentale şi prin evaluatea teoretică a rezultatelor
incercărilor.
Valorile date în tabele se aplică betoanelor cu agregate
silicioase cu densităti de la 2000kg/mc la 2600 kg/mc; pentru
betoane cu agregate calcaroase valorile minime necesare pot fi
reduse cu 10%
Cerintele minime relative la dimensiuni pentru
satisfacerea criteriului de rezistentă (R ) au fost stabilite din
condiţia :

Ed,fi/ Rd,fi ≤ 1,0

Unde :
Ed,fi – efectul de calcul al actiunilor în condiţii de foc;
Rd,fi - capacitatea portantă de calcul în situaţie de foc.
Nivelul de încărcare în condiţii de foc luat în considerare este
ήfi = 0,7
Pentru armăturile din zona intinsă de la plăci şi grinzi simplu
rezemate temperatura critică comsiderată este Өcr = 500 °C
valoare la care efectul acţiunilor in caz de foc este considerat
Ed,fi = 0,7 Ed , şi coeficentul de sigurantă γs = 1,15,
corespunzător unui nivel de efort unitar în armătură σs,fi / fyk
= 0,60.
Pentru armăturile pretensionate temperature critică
comsiderată este Өcr = 400 °C pentru bare şi Өcr = 350 °C
pentru fire şi toroane. La aceste valori efectul acţiunilor în

61
caz de foc este Ed,fi = 0,7 Ed , fp0,1k / fpk = 0,90 şi γs = 1,15
corespunzător unui nivel de efort unitar în armătură σs,fi /
fp0,1k = 0,55.
Reducerea rezistentei caracteristice a armăturilor în functie de
temperatură , luată in considerare se determină cu relatiile :
- pentru armătură la beton armat
ks() = 1,0 pentru 20C ≤ Ө ≤ 350C
ks() = 0,7 – 0,4(Ө -350 )/150 pentru 350C < Ө ≤ 500C
ks() = 0,61 – 0,5(Ө -500 )/200 pentru 500C < Ө ≤
700C
ks() = 0,1 – 0,1(Ө -700 )/500 pentru 700C <Ө ≤ 1200C
- pentru armătură pretensionată sub formă de bare

kp() = 1,0 pentru 20C ≤ Ө ≤ 200C

ks() = 1,0 – 0,45(Ө -200 )/200 pentru 200C <Ө ≤ 400C
ks() = 0,55 – 0,45(Ө -400 )/150 pentru 400C< Ө ≤
550C
ks() = 0,1 – 0,1(Ө -550 )/650 pentru 550C <Ө ≤ 1200C
- pentru armătură pretensionată sub formă de fire şi
toroane
kp() = 1,0 pentru 20C ≤ Ө ≤ 100C
ks() = 1,0 – 0,45(Ө -100 )/250 pentru 100C <Ө ≤ 350C
ks() = 0,55 – 0,45(Ө -350 )/200 pentru 350C< Ө ≤ 550C

ks() = 0,1 – 0,1(Ө -550 )/650 pentru 550C <Ө ≤ 1200C

62
Factorii de reducere mentionati pot fi determinaţi şi cu ajutorul
graficelor din Fig. X.2

Fig. X.2 – Legătura dintre temperatura critică şi factorul de reducere a

rezistentei otelului
Pentru elemente întinse şi încovoiate la care Өcr este
diferită de 500C şi variază intre 350C şi 700C distanta de
la axa armăturii la suprafata în contact cu focul (a)
determinată din tabele se modifică cu valoarea :
Δa = 0,1(500C - Өcr )
Pentru determinarea temperaturii critice efortul în armătură
(σs,fi ) datorat acţiuniilor în situaţie de incendiu (Ed,fi ) se
determină cu relatia :

σs,fi = ( Ed,fi /Ed ) fyk (20C)/ γs )) (As,req / As,prov)

unde :
γs = 1,15 – coeficent partial de sigurantă pentru
armăturii;
As,req – aria de armătură determinată pentru starea
limită ultimă

63
 As,prov – aria de armătură efectivă ;
Ed,fi /Ed = ηfi – evaluat conform precizărilor anterioare
Evaluarea temperaturii critice a armăturii se determină luînd
în considerare factorul de reducere a rezistentei ks (Өcr) =
σs,fi / fyk (20°C) respectiv kp (Өcr) = σp,fi / fpk (20°C)
Pentru elemente intinse sau grinzi pentru care Өcr<
400C dimensiunile sectiunii transversale minime date in
tabele (bmin ) se măresc la valoarea :
bmod ≥ bmin + 0,8 ( 400 - Өcr )
Principalele caracteristici avute in vedere sunt date in figura
X.3.

Fig. X. 3 – Caracteristicile sectiunii transversale

Când armaturile sunt pe mai multe randuri (fig.X.4) distanta

minima, impusa de la axele armaturii la fata betonului se
raporteaza la media distantelor, am.

Fig . X.4 – Distante de la armătură la fetele bătute de foc

64
 am 
 A .a
si i
(11.2)
A si

unde :
Asi – secţiunea transversală a barei “i”
ai – distanta de la axa barei de armătură “i” la fata de
beton expusă cea mai apropiată.
Dacă armătura este formată din bare cu rezistente
caracteristice diferite atunci in locul ariei Asi se foloseste
valoarea Asi fyki (sau Asi fpki ) iar când în sectiune sunt
armături netensionate şi tensionate ( elemente din beton
partial precomprimate ) se determină separat distanta pentru
cele două tipuri de armături.
Pentru fiecare bară luată individual este necesar ca distanta ai
să fie cel putin egală cu cea impusă pentru R 30, cînd barele
sunt dispuse pe un singur rînd, sau la jumătatea distantei
medii am cînd barele sunt dispuse pe mai multe rînduri.

a) Stâlpi
Pentru stâlpi se folosesc două metode (A, B)
Metoda A se aplică la sâilpi structurilor
contravânduite care respectă
condiţiile :
- lungimea efectivă a stâlpului în

condiţii de foc lo,fi ≤ 3m;

- excentricitatea de ordinul întâi în

condiţii de incendiu e = M0Ed,fi/

65
 N0Ed,fi ≤emax ; excentricitatea de
ordinul intîi poate fi luată egală cu
valoarea de la temperatura
normală;
- cantitatea de armătură satisface

condiţia As < 0,04Ac .

Lungimea efectivă în condiţiile
incendiului foc ( lo,fi )poate fi
considerată lungimea la temperatură
normală (lo) dar pentru expunere la
foc peste 30 min poate fi luată functie
de lungimea reală a stîlpului cu
valoarea de 0,5 l pentru nivele
intermediare şi 0,5 l … 0.7 l pentru
ultimul nivel.
Excentricitatea maximă recomandată
(emax ) se poate considera cu valoarea
0,15h (sau b) sau cu alte valori dar
care să satisfacă conditia 0,15 h(sau b)
≤emax≤ 0,4 h (sau b)

66
 Dimensiunile minime necesare
pentru asigurarea rezistentei la foc
sunt date in tabelul X.4 pentru
factorul de rezistentă la compresiune
άcc =1,0
fc,d = fc,k /(γ άcc )
Tabelul X.4 Dimensiuni şi distante minime pentru stîlpi cu secţiune
rectangulară sau circulară

Rezistenta la Dimensiunile minime(mm)

foc standard
Lăţimea stâlpului bmin/distanta axă –suprafaţă pentru barele
principale "a"
Stîlpi expuşi pe mai mult de o latură Stîlpi expuşi
pe o singură
latură
µfi = 0,2 µfi = 0,5 µfi = 0,7 µfi = 0,7
R 30 200/25 200/25 200/32 155/25
300/27
R 60 200/25 200/36 250/46 155/25
300/31 350/40
R 90 200/31 300/45 350/53 155/25
300/25 400/38 450/40
R 120 250/40 350/45* 350/57* 175/35
350/35 450/40* 450 /51*
R 180 350/45* 350/63* 450/70* 230/55
R 240 350/61* 450/75* - 295/70
* Minimum 8 bare

In tabel a fost introdus factorul nivelului de încărcare în

conditii de incendiu (µfi = NEd, fi / NRd) care reprezintă raportul

67
între sarcina axială de calcul în condiţii de foc (NEd, fi ) şi
rezistenta de calcul a stâlpului în conditii normale (NRd ).
Factorul µfi poate fi inlocuit, cu titlul de simplificare
acoperitoare de factorul ηfi
Pot fi calculate şi alte valori pentru rezistenţa la foc (R) folosind
relaţia:

R= 120 ((Rήfi+Ra+Rl+Rb+Rn )/120) 1,8

Unde:
Rήfi = 83[ 1,00 - µfi (1+ ω )/((0,85 / αcc) + ω)];
Ra =1,6 (a- 30);
R1 =9,6 (5- lo,fi);
Rb =0,09 b”;
Rn = 0 pentru armături numai în colţuri ( n = 4
armături) şi cu valoarea 12 pentru mai mult de 4 armături;
a = 25mm ….80mm- distanţa de la axele armăturilor
longitudinale la suprafata expusă la foc ;
lo,fi – lungimea efectivă a stâlpului în condiţiile
incendiului ( 2 m ≤ lo,fi ≤ 6m );
b” = 2Ac /( b + h), pentru secţiuniile rectangulare sau
diametrul pentru secţiuni circulare ; în mod practic 200mm ≤
b”≤ 450 mm şi h ≤ 1,5 b ;
ω = Asfyd / Ac fcd – gradul de armare la temperatură
normală;
As, Ac – aria de armătură respectiv de beton;
fyd , fcd – rezistenţa de calcul la compresiune pentru
armătură respectiv beton determinate folosind coeficenti
partiali de sigurantă (pentru armătură γs = 1,15 respectiv γc =
1,5 pentru beton);
αcc – factorul de rezistenţă la compresiune care ia în
considerare efectele de lungă durată şi efectele defavorabile
rezultate din modul de aplicare a încărcărilor.
Factorul αcc variază între 0,8 şi 1,0 cu valoarea recomandată de
1,0

68
Metoda B se aplică la stîlpi în
structurile contravântuite luîdu-se în
considerare:
- nivelul de incărcare la temperatură
normală
n = N0Ed,fi /(0,7(Ac fcd +As fyd ))
- excentricitatea de ordinul întîi in
condiţii de foc
e = M0Ed,fi /N0Ed,fi
- zvelteţea stâlpului în condiţii de

incendiu
λfi = l0,fi /i
- gradul de armare la temperatură
normală
ω = Asfyd / Ac fcd
In relaţiile anterioare se ia în considerare :
M0Ed,fi ,N0Ed,fi – momentul încovoietor şi forţa axială în
condiţii de incendiu; N0Ed,fi poate fi calculat ca fiind 0,7 N0Ed ;
e – excentricitatea de ordinul întîi considerată astfel
încît e/b ≤ 0,25 şi emax = 100mm;
λfi – zvelteţea in condiţii de foc considerată ≤ 30 şi care
poate fi considerată egală cu zvelteţea la temperatura normală
(λ);

69
 l0,fi – lungimea efectivă a stâlpului in condiţii de foc ; poate
fi considerată lungimea la temperatură normală (lo) dar pentru
expunere la foc peste 30 min poate fi luată functie de lungimea
reală a stîlpului cu valoarea de 0,5 l pentru nivele intermediare
şi 0,5 l … 0.7 l pentru ultimul nivel;
i – raza de giraţie minimă.

Tabelul X.5 Dimensiuni şi distante minime pentru stîlpi cu secţiune

rectangulară sau circulară

Rezistenta Procentul Dimensiunile minime(mm). Lăţimea stâlpului

la de
foc armare bmin/distanta axă –suprafaţă pentru barele principale "a”
standard
(ω)
n= n = 0,3 n = 0,5 n = 0,7
0,15
R 30 0,100 150/25 150/25 200/30; 300/30;
0,500 150/25 150/25 250/25 350/25
1,000 150/25 150/25 150/25 200/30;
150/25 250/25
200/30;
300/25
R 60 0,100 150/25; 200/40; 300/40; 500/25
0,500 200/25 300/25 500/25 350/40;550/25
1,000 150/25 150/35;200/25 250/35;350/25 300/50;
150/25 150/30; 200/40; 600/30
200/25 400/25
R 90 0,100 200/40 300/40 ; 500/50 ; 550/40 ;
0,500 ;250/25 400/25 550/25 600/25
1,000 150/35; 200/40; 300/45; 500/50;
200/25 300/25 550/25 600/40
200/25 200/40;300/25 250/40; 500/50;
550/25 600/45
R 120 0,100 250/50; 400/50; 550 550 /25 550 /60;
0,500 350 /25 /25 450/50; 600 600/45
1,000 200/45; 300/45; 550 /25 500/60; 600
300 /25 /25 450/45; 600 /50

70
 200/40; 250/50; 400 /30 600 /60
250 /25 /25

R 180 0,100 400/50; 500/60; 550 550/60; 600 (1)

0,500 500 /25 /25 /25 600 /75
1,000 300/45; 450/50; 600 500/60; 600 (1)
450 /25 /25 /50
300/35; 450/50; 550 500/60; 600
400 /25 /25 /45

R 240 0,100 500/60; 550/40; 600 600 /75 (1)

0,500 550 /25 /25 600 /70 (1)
1,000 450/45; 550/55; 600 600 /60 (1)
500 /25 /25
400/45; 500/40; 600
500 /25 /30

(1) – Se cere o lătime mai mare de 600mm . Este necesară o evaluare

specială privind flambajul
Pentru valorile a = 25mm este determinantă, în mod curent,
valoarea impusă pentru calculul la temperatură normală

Daca As ≥ 0,002 Ac se impune o distributia regulată a barelor în lungul

laturilor sectiunii, pentru o rezistenta la foc >R90.

b) Pereti
La peretii neportanti (despartitori) care indeplinesc criteriul I+E
grosimea minima este cea din tabelul X.6, iar raportul dintre înălţimea
liberă şi grosimea peretelui trebuie sa fie < 40, pentru a evita
deformaţia termică excesivă.
La peretii portanti (REI) din beton armat sau nearmat trebuie sa fie
indeplinite conditiile din tabelul X.7 , funcţie de factorul de reducere a
nivelului încărcării de calcul (µfi)

Tabelul X.6 Dimensiuni şi distante minime pentru pereţi neportanţi

Rezistenta la foc Grosimea minimă a

71
 peretelui(mm)
EI 30 60
EI 60 80
EI 90 100
EI 120 120
EI 180 150
EI 240 175
La betoane cu agregate calcaroase
grosimea minimă poate fi redusă cu 10 %

Tabelul X.7 Dimensiuni şi distante minime pentru pereţi portanţi

Rezistent Dimensiunile minime(mm)

a Grosimea peretelui(mm) /distanta dintre axă şi
la foc suprafată (a)
standard µfi = 0,35 µfi = 0,7

expus expus pe expus pe o expus pe doua

pe o doua fata fete
fata fete
1 2 3 4 5
REI 30 100/10 120/10 120/10 120/10
REI 60 110/10 120/10 130/10 140/10
REI 90 120/20 140/10 140/25 170/25
REI 120 150/25 160/25 160/35 220/35
REI 180 180/40 200/45 210/50 270/55
REI 240 230/55 250/55 270/60 360/60
Pentru valorile a ≤ 20mm este determinantă, în mod curent,
valoarea impusă pentru calculul la temperatură normală
Când un perete trebuie să respecte şi cerinţe de rezistenţă la
socuri se recomandă următoarele dimensiuni minime :
200 mm – pentru grosimea pereţilor din beton simplu;
140 mm – pentru grosimea pereţilor portanţi din beton armat;
120 mm – pentru grosimea pereţilor neportanţi din beton
armat;
25 mm – pentru distanţa de la axa armăturii la suprafaţa
pereţiilor neportanţi.

72
c) Elemente intinse
Rezistenta la foc se realizeaza prin respectarea dimensiunilor minime
date in tabelul X.8 pentru grinzi simplu rezemate , impunandu-se
totodata condiţiile:
- sectiunea elementului intins trebuie sa fie ≥ 2b2min ;
- limitarea efectului alungiri excesive a elementului intins asupra
capacitătii portante a structurii prin reducerea temperaturii
critice la 400C prin mărirea distanţei din tabel cu valoarea Δa =
0,1(500- Өcr )

d) Grinzi

Asigurarea rezistentei la foc a grinzilor cu forma din fig X 5, supuse la

foc pe trei laturi, se face respectând valorile minime date in tabelul X.8,
pentru grinzi simplu rezemate, tabelul X.9 pentru grinzi continue si
tabelul X.10 pentru grinzi continue in forma de T.

Fig. X.5 – Sectiuni transversale la grinzi

Tabelul X.8 Dimensiuni şi distante minime pentru grinzi simplu

rezemate

Rezistenta Dimensiunile minime(mm)

la foc Combinatii posibile de intre b si Grosimea inimi(bw)
standard a(mm); a- distanta medie din Clasa Clasa Clasa
axul armăturii la faţa WA WB WC
elementului ; b-lătimea grinzii
1 2 3 4 5 6 7 8
R 30 b = 80 120 160 200 80 80 80
a = 25 20 15 15

73
R 60 b =120 160 200 300 100 80 100
a = 40 35 30 25
R 90 b= 200 300 400 110 100 100
150 45 40 35
a = 55
R 120 b= 240 300 500 130 120 120
200 60 55 50
a = 65
R 180 b= 300 400 600 150 150 140
240 70 65 60
a = 80
R 240 b= 350 500 700 170 170 160
280 80 75 70
a = 90
Pentru barele din colţ, la armătură dispusă pe un singur rînd, distanta
de la axul armăturilor pînă la peretele lateral este asd = a+10 mm;
pentru lăţimi b mai mari decît cele din coloana 4 nu este necesară
mărirea valorii asd
Pentru valorile a ≤ 15mm este determinantă, în mod curent, valoarea
impusă pentru calculul la temperatură normală

Tabelul X.9 Dimensiuni şi distante minime pentru grinzi continui

Rezistenta Dimensiunile minime(mm)

la foc Combinatii posibile de intre b si Grosimea imii(bw)
standard a(mm); a- distanta medie din Clasa Clasa Clasa
axul armăturii la faţa WA WB WC
elementului ; b-lătimea grinzii
1 2 3 4 5 6 7 8
R 30 b = 80 160 80 80 80
a = 15 12
R 60 b =120 200 100 80 100
a = 25 12
R 90 b= 250 110 100 100
150 25
a = 35
R 120 b= 300 450 500 130 120 120
200 35 35 30
a = 45

74
R 180 b= 400 550 600 150 150 140
240 50 50 40
a = 60
R 240 b= 500 650 700 170 170 160
280 60 60 50
a = 75
Pentru barele din colţ, la armătură dispusă pe un singur rînd, distanta
de la axul armăturilor pînă la peretele lateral este asd = a+10 mm;
pentru lăţimi b mai mari decît cele din coloana 4 nu este necesară
mărirea valorii asd
Pentru valorile a ≤ 15mm este determinantă, în mod curent, valoarea
impusă pentru calculul la temperatură normală

La grinzile supuse la foc pe toate cele 4 laturi se respecta, fată de

valorile din tabele şi condiţiile:
- secţiunea grinzii să fie Ac ≥ 2b2min ;
- înălţimea grinzii trebuie să fie ≥ bmin .

Fata de valorile minime din tabele se aplica urmatoarele reguli:

- la grinzile cu inimă având lătime variabilă lătimea
minimă impusă se măsoară la nivelul armăturii din grindă;
- la grinzile în forma de I (fig. X.5c), înălţimea efectivă
a bulbului inferior va respecta condiţia def = d1 + 0,5d2 ≥ bmin ;
- prezenta eventualelor goluri în inima grinzii
nu influentează rezistenta la foc dacă secţiunea minima a elementului
din zona golului nu este mai mică decît Ac = 2b2min ;
- când lătimea bulbului b ≤ 1,4 bw şi bdef < 2b2min distanţa
de la axul armăturii la faţa elementului trebuie să fie :
aef = a( 1,85 – (def √ bw /b) /bmin ) ≥ a;
- daca armarea se face pe un singur rând distanta axelor
armaturilor din colturile sectiunii fata de fata grinzii
va fi majorata cu 10 mm ;

75
 Fig. X.6 – Sectiuni transversale la reazeme

- Latimea inimii bw a grinzilor continui în forma de I, va fi

mai mare sau egala cu bmin, din coloana 2 a tabelului X 9 ,pe
o distanta egala cu 2h de la reazemul intermediar;

-Daca armarea se face pe un singur rand distanta axelor

armaturilor din colturile sectiunii fata de fata grinzii va fi
majorata cu 10 mm atunci cand latimea de grinda este sub
valoarea maxima prevazuta in tab.X.8 si X.9 pentru o
anumita rezistenta.

- La grinzile continue la care redistributia momentului nu

depaseste 15% se folosesc valorile din tabelul X.8 pentru
grinzi simplu rezemate.
La grinzile continui la care se impune o rezistentă la foc
≥R90 armarea superioara pe reazemele intermediare de pe
o lungime de 0,3 din deschiderea între axele reazemului (l eff
) nu trebuie să coboare sub o valoare minimă. Valoarea
minimă necesară de armătură într-o sectiune x ≤ 0,3 l eff se
determină functie de armătura superioară la nivelul
reazemului, As,req (0), cu relatia :

As,req (x) = As,req (0) (1-2,5x/ l eff )

76
 Fig. X.7 Momentele la nivelul reazemului în situaţie de
incendiu
1 – momentele în caz de incendiu la t = 0; 2- diagrama de
momente capabile;
3 – momentele în caz de incendiu; 4- momente capabile
conform relatiei
Pentru a evita cedarea betonului unei grinzi continuie
prin compresiune sau forfecare în dreptul primului reazem
intermediar , pentru R120...R240, latimea grinzii va fi majorata
( conform valorilor din tabelul X10 ) daca condiţiile următoare sunt
satisfăcute simultan :
- reazemul de capăt are moment nul;
- la nivelul primului reazem intermediar forta tăietoare de calcul
la temperatura normală (V Ed ) este mai mare decît 2/3 din forta
tăietoare capabilă (V Rd, max )

Tabelul X.10 Lătimi majorate pentru grinzi I

Rezistenta la foc Lătimea minimă a grinzii b si grosimea inimii

bw (mm);
R120 220
R180 380
R240 480

77
 La grinzile expuse la foc pe toate părţile se pot aplica
valorile din tabele X.8, X.9, X 10 dar:
- înăltimea grinzii nu trebuie să fie mai mică decît lătimea minimă
impusă pentru rezistenta la foc considerată;
- sectiunea grinzii să fie mai mare decît Ac = 2b2min

e) Placi

Asigurarea rezistentei la foc a placilor se face respectând

dimensiunile minime impuse în tab. X.11, pentru placi simplu rezemate
si tabelul X.12 pentru placi dala.

Tabelul X.11 Dimensiuni şi distante minime pentru plăci simplu

rezemete pe două sau patru laturi

Dimensiunile minime(mm)
Distantele minime a din axul armăturii la
Rezistenta faţa inferioară a plăcii
la foc Grosimea Rezemare Rezemare pe patru laturi
standard placii hs pe două ly/lx≤1,5 1,5<ly/lx≤2,0
(mm) laturi
1 2 3 4 5
REI 30 60 10 10 10
REI 60 80 20 10 15
REI 90 100 30 15 20
REI 120 120 40 20 25
REI 180 150 55 30 40
REI 240 175 65 40 50
Se consideră ly >lx
Pentru valorile a ≤ 15mm este determinantă, în mod curent,
valoarea impusă pentru calculul la temperatură normală

Tabelul X.12 Dimensiuni şi distante minime pentru planşee dală

Rezistenta la foc Dimensiunile minime(mm)

standard Grosime placă hs Distanta a

REI 30 150 10

78
 REI 60 180 15
REI 90 200 25
REI 120 200 35
REI 180 200 45
REI 240 200 50
Pentru valorile a ≤ 15mm este determinantă, în mod curent,
valoarea impusă pentru calculul la temperatură normală

Când finisajul planseului este incombustibil, înaltimea minimă hs

din tabelul X.11 si X.12 include si grosimea finisajului.

Fig.X.8 Plăci de beton cu pardosea

La placile continue se aplica regulile 5 si 6 de la grinzile continue

privind redistributia momentelor si armarea superioara de pe reazeme.
Daca nu se indeplinesc aceste conditii placa se trateaza ca si una simplu
rezemata armata pe o singura directie. Armarea minima la momentele
de pe reazemele intermediare va fi As > 0,005Ac - pentru otel cu
ductilitate 5%>e>2,5%, cand placa are doua deschideri si reazemele de
capat nu impiedica rotirile sau cand nu exista posibilitatea
redistribuirii de eforturi pe directia transversala deschiderii.
La placi dala nu se reduce grosimea din tabelul X.12 pentru
finisaj iar cel putin 20% din armarea superioara pe reazemele
intermediare, pe fiecare directie treuie sa fie continua pe intreaga
deschidere. Armăturile continue se amplasează în fîşia de planseu
situată în dreptul stîlpilor

Tabelul X.13 Dimensiuni şi distante minime pentru plansee nervurate

simplu rezemete, pe patru laturi

Dimensiunile minime(mm)
Rezistenta Combinaţii posibile ale grosimii Grosimea aripii

79
 la foc nervurii (bmin ) şi distanta (a) din axele (hs )şi distanta (a)
standard armăturilor la faţa inferioară din axele
armăturilor la
faţa inferioară
1 2 3 4 5
REI 30 bmin = 80 hs = 80
a = 15 a = 10
REI 60 bmin = 100 bmin = 120 bmin ≥200 hs = 80
a = 35 a = 25 a = 15 a = 10
REI 90 bmin = 120 bmin = 160 bmin ≥250 hs = 100
a = 45 a = 40 a = 30 a = 15
REI 120 bmin = 160 bmin = 190 bmin ≥300 hs = 120
a = 60 a = 55 a = 40 a = 20
REI 180 bmin = 220 bmin = 260 bmin ≥410 hs = 150
a = 75 a = 70 a = 60 a = 30
REI 240 bmin = 280 bmin = 350 bmin ≥500 hs = 175
a = 90 a = 75 a = 70 a = 40
asd = a+10 mm

Pentru valorile a ≤ 15mm este determinantă, în mod curent,

valoarea impusă pentru calculul la temperatură normală

Tabelul X.14 Dimensiuni şi distante minime pentru plansee nervurate

rezemete pe patru laturi avînd continuitate pe cel putin o directie

Rezistenta Dimensiunile minime(mm)

la foc Combinaţii posibile ale grosimii grosimii aripi hs
standard nervurii bmin şi distanta (a) din axele şi distanta (a)
armăturilor la faţa inferioară din axele
armăturilor la
faţa inferioară
1 2 3 4 5
REI 30 bmin = 80 hs = 80
a = 10 a = 10
REI 60 bmin = 100 bmin =120 bmin ≥200 hs = 80
a = 25 a = 15 a = 10 a = 10
REI 90 bmin = 120 bmin =160 bmin ≥250 hs = 100

80
 a = 35 a = 25 15 a = 15
REI 120 bmin = 160 bmin =190 bmin ≥300 hs = 120
a = 45 a = 40 a = 30 a = 20
REI 180 bmin = 310 bmin =600 hs = 150
a = 60 a = 50 a = 30
REI 240 bmin = 450 bmin =700 hs = 175
a = 70 a = 60 a = 40
asd = a+10 mm

Pentru valorile a ≤ 15mm este determinantă, în mod curent,

valoarea impusă pentru calculul la temperatură normală

81
 Metode simplificate de calcul.

A. METODA IZOTERMEI 500 C

Metoda consideră temperatură critică

500˚C care determină o adincimea de
deteriorare a betonului (a500 ) egală cu
adîncimea medie a izotermei de 500˚C.
Betonul deteriorat se consideră complect scos

82
din lucru iar sectiunea reziduală se consideră
că î-şi păstrează valorile sale initiale pentru
rezistenţe.
Focul luat în considerare este cel standare
( curba ISO) sau focul parametric cu un
factor de ventilare O≥ 0,14 m1/2

Etapele de calcul sunt următoarele :

- se determină izoterma de 500C pentru
expunere la foc standardizat sau foc
parametric şi pentru timpul de expunere la
foc (t) la care se impune verificarea
capacităţii portante;
- se determină noile sectiuni transversale ale
elementului (bfi ;dfi ) , după eliminarea zonei
cu temperature peste 500C, rezultind
sectiunea redusă de beton ;

83
Fig. 1 Secţiunea transversală redusă pentru o grindă supusă la foc pe trei laturi şi pe
patru laturi

- se determină temperature la nivelul armăturilor din zona

intinsă şi comprimată luînd in considerare şi armăturile care
sunt situate inafara sectiuni reduse;
- se calculează rezistenta armături în condiţii de incendiu la
temperature medie de la nivelul ei folosind relatiile de calcul
########## sau graficile din fig. #######;
- se calculează capacitatea portantă;
- se compară capacitatea portantă cu solicitarea de calcul sau
rezistenta la foc estimată cu rezistenta cerută.

84
Metoda se aplică la lătimi minime ale secţiuni drepte date in
tabelul #####

a) Rezistenta la foc
Rezistenţa la R60 R90 R120 R180 R240
foc
Lătimea 90 120 160 200 280
minimă a
secţiunii mm

a) Densitatea sarcinii termice

Densitatea 200 300 400 600 800
sarcinii
termice in
situaţie de
incendiu
MJ/mp foc
Lătimea 100 140 160 200 240
minimă a
secţiunii mm

Dacă armăturile sunt asezate pe mai multe rânduri şi barele

sunt de acelaşi diametre rezistenta medie a armături de pe un
rînd în functie de temperature se determină cu factorul de
reducere :

kv(Θ) = ∑ kv(Θi)/ n v:
unde : Θi – temperature în armătura i;
kv(Θi ) – reducerea rezistentei din armătura i funcţie de
temperature Θi
kv(Θ) - reducerea medie a rezistentei armături de pe
rîndul v;
n v: - numărul de armături pe rîndul v
Distanta a de la centrul de greutate a rîndurilor de armături
pînă la fata inferioară a elementului este :
a = ∑av kv(Θi)/ ∑kv(Θi)

85
 av – distanta dintre axa armăturilor de pe rîndul v

pînă la fata elementului.

Dacă există doar două rînduri de armături se poate

determina a ca fiind √ a 1a 2
Dacă armăturile au sectiuni diferite şi sunt repartizate
arbitrar atunci reducerea medie a rezistentei ansamblului de
armături la temperatura Θi se poate calcula cu relatia:

kv(φ) fsd,fi = ∑[ ks(Θi) fsd,i Ai] ]/ ∑ Ai

unde : : ks(Θi) – reducerea de rezistentă a armături i;
fsd,i – rezistenta de calcul a armături i;
Ai – sectiunea armăturii i

Distanta ”a” de la centrul de greutate a ansamblului de

armături până la fata secţiunii efective de beton se calculează
cu relaţia :
a = ∑[ a iks(Θi) fsd,i Ai ]/ ∑[ ks(Θi) fsd,i Ai ]
unde :
a i – distanta de la axul armăturii i până la faţa
secţiuni effective
Momentul capabil total al sectiunii (Mu), pentru secţiuni din
beton dublu armate este suma momentelor capabile a
betonului comprimat cu o armătura intinsă echivalentă (M u1)
şi momentul capabil a armături comprimate cu armătura
intinsă echivalentă (M u2) şi se determină cu relatia :

Mu = M u1 + Mu2

86
 Fig. 3 Distribuţia eforturilor la starea limită ultimă
Momentul M u1 se determină cu relaţia :

M u1 = As1 fsd,fi (Θm) z

unde :
As1 – aria armături care echilibrează betonul comprimat;
fsd,fi (Θm) – rezistenta de calcul a armături intinse la
temperature medie a rîndului de armături;
z – braţul de pârgie intre centrul de greutate a armăturii şi
centrul de greutate a betonului comprimat;

87
 Momentul M u2 se determină cu relaţia :

M u2 = As2 fscd,fi (Θm) z”

unde :
As2 = A”s - aria armături intinse care echilibrează
armătura comprimată;
fscd,fi (Θm) – rezistenta de calcul a armături comprimate la
temperature medie a rindului de armături;
z” – braţul de pârgie între centrul de greutate a armăturii
întinse şi comprimate.
Procentul de armare de calcul pentru secţiunea expusă la
foc va fi :

ωk = As1 fsd,fi (Θm) / b fi d fi fcd,fi (20˚C)

Unde :
fcd,fi (20˚C) – rezistenta de calcul la compresiune a
betonului la temperatură normală.

B. METODA PE ZONE

Verificarea consta în determinarea

distributiei temperaturilor în sectiune,
reducerea rezistentei si modulului de
elasticitate ale betonului si armaturilor,
reducerea sectiunii si recalcularea
capacitatii portante cu valorile reduse.

88
 Metoda se aplică pentru curba
temperatură- timp standardizadă
Pentru verificarea capacităţii
portante, în condiţii de foc se parcurg
următoarele etape:
- impărtirea sectiunii transversale a
elementului (w) într-un număr de zone
paralele de grosime egală (n ≥3);
- determinarea, pentru fiecare zonă considerată , a temperaturii medii (Θi ), factorului
de reducere a rezistenţei (k c(Θ i)), rezistentei medii la compresiune reduse (fcd(Θ)) şi a
modulului de elasticitate;
- determinarea lătimea zonei deteriorate (az ) şi a sectiunii reduse ( sectiunea
elementului din care lipseste zona deteriorată) ;
- determinarea coeficentului mediu de reducere a rezistentei betonului (kcm), pentru
sectiunea de beton considerată, intr-un punct M pe linia mediană a peretelui echivalent şi
a rezistenţei betonului în conditii de foc ( fcd(ΘM)) ;
- determinarea rezistentei reduse a armăturii pentru temperature de la nivelul ei
( fsd(Θ));
- verificarea capacităţii portante a elementului luînd in considerare dimensiunile
reduse ale sectiunii de beton şi rezistentele reduse ale betonului şi armăturii.

89
 Fig 4 - Reducerea rezistentei şi a secţiunii pentru elementele expuse la foc

Distributia temperaturilor se poate determina prin încercari experimentale sau prin calcul.
Reducerea rezistentelor se face folosind factori de reducere , functie de temperatura .
Spre exemplu rezistenta redusa la compresiune a betonului intr-un punct M , va fi:

fcd(ΘM)=kc(ΘM) fck(20C) (11.5)

unde:
- kc(ΘM) - factorul de reducere a rezistentei pentru temperatura din punctul M;
- fck(20C) - rezistenta de calcul a betonului la 20C;
Modulul de elasticitate redus in punctul M va fi:

Ecd(ΘM)=[kc(ΘM)]2 Eck (20C); (11.6)

Sectiunea de beton redusa se obtine ignorand zona afectata de foc “az” (fig. 11.9).
Pe zona redusa rezistenta la compresiune si modulul de elasticitate a betonului sunt
considerate constante si egale cu cele calculate pentru punctul M care corespunde

90
punctului din mijlocul elementului supus la foc. Zona afectata de foc “az” se calculeaza
cu relatiile :

- pentru grinzi, plăci sau

elemente supuse la forfecare
 K c,m 
a z  W1 
 K c ( M ) 
- pentru stîlpi, pereţi şi alte elemente de construcţii
pentru care efectele de ordinul doi trebuie luate în
considerare
 K c , m 1, 3 
a z  W1  ( )
 K c ( M ) 
unde:
- w - latimea sectiunii, cu valorile:
- grosimea placi;
- grosimea unui perete sau stîlp expuse la foc pe o singură latură;
- 1/2 din lătimea grinzi ;
- 1/2 din grosimea peretelui sau a stalpului, la expunere la foc pe doua laturi;
- 1/2 din cea mai mica latura a stalplui, pentru stalpi expusi la foc pe patru fete;
- kc(ΘM)- coeficientul de reducere a rezistentei betonului pentru punctul M;
- kcm- coeficient de reducere care tine seama de variatia temperaturii în fiecare zona a
elementului:
(11.9)

Pentru determinarea coeficientului kc,m se procedeaza astfel, pentru un perete

expus la foc pe ambele fete: considerand grosimea peretelui 2w se imparte jumatatea sa
w in n>3 zone de grosime egala (fig. 11.10); se calculeaza temperatura in mijlocul
fiecarei zone (Θi) si apoi reducerea corespunzatoare a rezistentei, - kc(Θi);

Fig 5. Impărtirea unui perete expus la foc pe două laturi

Pentru determinarea valorilor de reducere a rezistentelor la compresiune ale

betonului, intr-o sectiune redusa se pot folosi si curbele din fig. 6. Pentru reducerea
geometrica a unei sectiuni de grinda sau placa se poate folosi fig. 7b iar pentru reducerea
unei sectiuni de stalp se poate folosi fig. 7c.
Armatura este luata în calcul utilizand rezistenta si modulul de elasticitate redus
corespunzator temperaturii fiecarei bare, chiar daca ea este plasata în afara sectiunii
reduse.

91
 După determinarea secţiunii reduse şi a rezistentelor de calcul în condiţii de foc
capacitatea portantă se determină similar cu modul prezentat în metoda izotermei de 500
C

Fig 6. Reducerea rezistentei la compresiune

Fig 7 Reducerea secţiunii

92
C . METODA ESTIMĂRII CURBURII
LA ELEMENTE
SUPUSE LA FORŢĂ AXIALĂ
ŞI/SAU MOMENT
La stâlpi supusi la incendiu se produc cresteri semnificative a efectelor de
ordinul doi datorită scăderi rigidităţii elementelor prin deteriorarea straturilor
exterioare şi a scăderii modulului de elasticitate a betonului.
În aceste conditii calculul unui stîlp izolat se poate efectua prin estimarea
curburii ca şi la calculul la temperatură normală.
Lungimea de flambaj în conditii de incendiu (l0,fi ) poate fi considerată egală
cu lungimea la temperatura normală (l0) sau se poate calcula, folosind o rigiditate
echivalentă a unei secţiuni reduse de beton.
Sectiunea redusă de beton se determină prin petoda cu zone ( rel. ##### ) iar
rigiditatea echivalentă a secţiunii reduse de beton se calculează cu relaţia :

(EI) z = )=[kc(ΘM)]2 Ec (20C) Iz

unde:
kc(ΘM) - factorul de reducere a rezistentei betonului pentru temperatura din
punctul M din centrul secţiunii reduse;
Ec (20C) – modulul de elasticitate a betonului la temperatură normală;
Iz – momentul de inertie al sectiunii reduse de beton

Pentru calcul se procedează în felul următor :

- se determină curbele izoterme pentru expunere la foc pe baza curbelor
focului (Fig. );
- se împarte secţiunea în zone de temperatură medie de aproximativ 20C ,
100C, 200C, 300C pînă la 1100C ;
- se determină lătimea wi,j a suprafeţei Ac,i,j şi coordonatele xi,j şi yi,j pentru centru
fiecărei zone;
- se determină temperatura la nivelul fiecărei armături;
- se determină diagrama moment – curbură pentru NEd,fi utilizîndu –se pentru
fiecare armătură şi fiecare zonă de beton diagrama efort –deformţie;
- se determină momentul capabil ultim (MRd,fi), impreună cu forţa axială (NEd,fi)
şi momentul de ordinal doi (M2,fi), pentru curbura corespunzătoare momentului
capabil ultim;

93
 - se determină momentul capabil ultim de ordinul unu (M0Rd,fi) ca diferenţă
între momentul capabil ultim (MRd,fi) şi momentul nominal de ordinal doi (M2,fi)
fig. #####;
- se compară momentul capabil ultim de ordinal unu (M0Rd,fi) cu momentul de
încovoiere de ordinal întîi calculate în condiţii de foc (M0Ed,fi)

Fig. Exemplu de împărţire a secţiuni uni stâlp în zone de temperatură

Fig. Momentul capabil ultim (MRd,fi), momentul de ordinal doi (M2,fi) şi momentul
capabil ultim de ordinul unu (M0Rd,fi)

Momentul de ordinul doi se determină cu relatia :

M2,fi = NEd,fi e 2 = NEd,fi (1/r ) l20/c
Unde:
e 2 =(1/r ) l20 /c – săgeata datorită curburii 1/r;
l0 – lungimea de flambaj;
c – factor depinzînd de distributia curburii ( c = π2 = 10); dacă diagrama de
momente este constantă se poate lua valoarea c = 8

94
 Metoda prezentată a stat la baza intocmirii unor tabele cu dimensiuniile minime
ale sectiunii transversale şi distantele minime de la axul armăturii la fata elementului
pentru stâlpi cu sectiune dreptungiulară şi circulară .
În tabele se iau in considerare:
- coeficentul de zvelteţe a stîlpului;
- nivelul de încărcare n = N0Ed,fi / (0,7(A c f cd + A s f yd )
coeficentul de armare ω = Asfyd / Ac fcd
- momentul de ordinul întîi

Caracteristici luate în considerare : coeficent de armare ω =0,1; moment de ordinul întîi

redus (e = 0,025b cu e ≥ 10mm);

Rezistenţa λ Dimensiuni minime (mm)

la foc Lătimea stîlpului (b min ) / Distanta din axa armăturii la fata
betonului (a)
Stîlp expus la foc pe mai mult de o faţă
n = 0,15 n = 0,3 n = 0,5 n = 0,7
1 2 3 4 5 6
R30 30 150/25 150/25 150/25 150/25
40 150/25 150/25 150/25 150/25
50 150/25 150/25 150/25 200/25
60 150/25 150/25 200/25 250/25
70 150/25 150/25 250/25 300/25
80 150/25 200/25 250/30;300/25 350/25
R60 30 150/25 150/25 200/25 200/30;250/25
40 150/25 150/25 200/25 250/25
50 150/25 200/25 250/25 300/25
60 150/25 200/40;250/25 250/40;300/25 350/30;400/25
70 200/25 250/30;300/25 300/40;350/25 450/35;550/25
80 200/30;250/25 250/40;300/25 400/30;450/25 550/60;600/35

C. METODA DE CALCUL SIMPLIFICAT PENTRU

GRINZI ŞI PLĂCII SIMPLU REZEMATE

Metoda este o extindere a metodei cu tabelele şi se aplică

atunci cînd se doreste verificarea la foc a unei secţiuni la care
distanta a de la armătură la fata expusă este mai mică decît cea
impusă prin tabele .

95
 Pentru grinzi şi plăci simplu rezemate se verifică relatia :

M Ed, fi ≤ M Rd, fi
Unde :
M Ed, fi - momentul maxim de calcul determinat pentru
gruparea de incărcări în caz de încendiu ;în cazul incărcării
uniform distribuite de incendiu (wEd,fi) momentul are valoarea
wEd,fi l2eff /8;
M Rd, fi - momentul capabil în situaţie de incendiu.

Momentul capabil în situatie de incendiu (MRd,fi) poate fi

calculate cu expresia :

MRd,fi = (γ s/γ s,fi ) ks(Θ )MEd (A

s, prov /A s,req )

Unde :
γ s , γ s,fi - coeficienţii partiali de sigurantă pentru
armătură la temperatură normală şi respective în condiţii de
foc;
k s(Θ) – coeficentul de reducere a rezistentei
armăturii corespunzător temperaturii pentru rezistenta la foc
cerută ;
M Ed - momentul de calcul la rece;
A s, prov , A s,req - aria de armătură efectivă respective
aria de armătură rezultată din calculul la temperatură
normală (A s, prov /A s,req se limitează la 1,3 )

D. METODA DE CALCUL SIMPLIFICAT PENTRU

GRINZI ŞI PLĂCI CONTINUE

96
 Pentru plăcii şi grinzi continuie se porneste de la ipoteza
redistribuirii momentelor din deschidere spre reazeme.
Această ipoteză este valabilă cînd armarea peste reazeme
este suficentă pentru a echilibra solicitarea de calcul în caz de
incendiu.
Momentul capabil maxim (M Rd, fi,capab ), determinat în secţiunea
din cîmp ca moment maxim în condiţii de foc . Momentul
maxim din cîmp în condiţii de foc (M Rd, fi ) trebuie să poată fi
preluat de către momentele de pe reazeme (MRd1,fi şi MRd2,fi,) ca
să se obţină echilibrul. Acest lucru se poate obtine alegîndu-se
la inceput pe unul din reazeme momentul egal sau mai mic
decît momentul capabil din dreptul acelui reazem şi apoi se
calculează momentul capabil necesar pe celălalt reazem.
Momentul capabil la nivelul reazemelor în situaţia de
incendiu , poate fi calculat cu relatia :
MRd, fi = (γ s/γ s,fi ) MEd ( A s,prov /A
s,req )(d - a)/d
Unde :
a – distanta medie necesară de la axul armăturii la fata inferioară a betonului dată
în tabele pentru grinzi respective plăci;
d - inăltimea utilă a secţiunii de beton.
La elementele din beton precomprimat relatia este valabilă pentru temperature
mai mici de 350 C la nivelul armăturilor de pe reazem; pentru temperature mai ridicate
momentul (MRd,fi) se reduce cu factorii ks (Θcr) respective k p (Θcr)
Lungimea de ancorare a barelor în condiţii de foc (lbd,fi) se calculează, funcţie de
lungimea de ancorare în condiţii normale (lbd), cu expresia:

lbd,fi = (γs/γs,fi ) (γc,fi/γc) lbd

Barele se prelungesc dincolo de reazem cu distanţa lbd,fi

97
98