L7. Rezolvarea de ecuaţii, liniare şi neliniare.

Modelarea unor fenomene fizice cu ajutorul

ecuaţiilor liniare şi neliniare

Aplicaţia 1. Modelarea dependenţei între căldura

specifică a aerului uscat şi temperatură

Enunțul şi scopul lucrării

În termodinamică, o relaţie determinată empiric pentru a

exprima legătura dintre căldura specifică (măsurată în
kJ/(kg·K)) a aerului uscat, la presiune normală şi
temperatură (exprimată în Kelvin) este:
𝑐𝑝 = 1.0329 − 3 ∙ 10−4 ∙ 𝑇 + 8 ∙ 10−7 ∙ 𝑇 2 − 5 ∙ 10−10 ∙ 𝑇 3
+ 10−13 ∙ 𝑇 4
Se cer următoarele:
1. Să se transforme o valoare a căldurii specifice de
1.0398 kJ/(kg·K) într-o valoare exprimată în
unitatea standard din Sistemul Internaţional şi
anume J/(kg·K), şi apoi în cal/(kg·K), unde cal =
calorie;
2. Să se determine ce temperatură corespunde unei
călduri specifice de 1.0398 kJ/(kg·K). Să se exprime
valoarea temperaturii determinate întâi în K, apoi
în grade Celsius.
91
Îndrumar de laborator
3. Să se reprezinte grafic dependenţa dintre căldura
specifică şi temperatură, folosindu-se pentru
căldura specifică nouă valori, începând de la 1.04
kJ/(kg·K) până la 1.2 kJ/(kg·K), cu pasul 0.02.
4. Folosind facilitatea Trace a graficelor de tip x-y, să
se determine cu aproximaţie ce căldură specifică a
aerului uscat corespunde unei temperaturi de
1231K.

Suport teoretic

Elementele teoretice legate de rezolvarea ecuaţiilor

polinomiale au fost prezentate în cadrul cursului. De
asemenea, aspecte referitoare la utilizarea unităţilor de
măsură au fost discutate anterior.

Produsul software folosit

Mathcad

Funcţiile şi resursele utilizate

• Unităţi de măsură predefinite în Mathcad: K

(Kelvin), C (grad Celsius), J (joule), kg (kilogram) şi
facilitatea de a transforma în alte unităţi de măsură
• Vectori şi variabile indexate în Mathcad
• Funcţiile polyroots, submatrix

92
 Rezolvarea de ecuaţii, liniare şi neliniare
• Grafice de tip x-y în Mathcad

Modul de lucru

Se vor parcurge următoarele etape:

1. Se folosesc unităţile de măsură predefinite în Mathcad
(Insert -> Unit...), la care se adaugă facilităţile de a
defini noi unităţi de măsură (1kJ = 103J) şi de a
transforma dintr-o unitate de măsură în alta;
2. Rezolvarea ecuaţiei polinomiale de grad patru, utilizând
pentru căldura specifică valoarea cunoscută 1.0398
presupune următorii paşi:
• Se defineşte vectorul coeficienţilor ecuaţiei (un
vector cu cinci elemente, conţinând coeficienţii
ecuaţiei în ordinea crescătoare a puterilor
necunoscutei);
• Se foloseşte funcţia polyroots, care determină
cele patru soluţii (reale şi complexe) ale ecuaţiei;
• Din cele patru soluţii se va alege acea soluţie
care este plauzibilă pentru aplicaţia considerată,
şi anume o valoare a temperaturii reală, pozitivă
şi cuprinsă în intervalul 100 .. 2000 K;
• Folosind funcţia (operatorul postfix) /°C
predefinit în Mathcad, se obţine valoarea
temperaturii exprimată în grade Celsius.
93
Îndrumar de laborator
3. Pentru a reprezenta grafic dependenţa dintre căldura
specifică şi temperatură se parcurg următorii paşi:
• Se defineşte o variabilă indexată pentru a
exprima nouă valori ale căldurii specifice,
începând de la 1.04 până la 1.2, cu pasul 0.02;
• Se defineşte tot ca variabilă indexată vectorul
coeficienţilor ecuaţiei. Întrucât primul element
din acest vector conţine o variabilă indexată,
vectorul coeficienţilor va fi un tablou imbricat –
un vector de nouă elemente, fiecare element
reprezentând un vector de cinci elemente.
Pentru vizualizarea elementelor acestui tablou
trebuie să se seteze „ON” opţiunea de afişare a
tablourilor incluse (Format-> Result... ->Display
Options-> Expand nested arrays);
• Se foloseşte funcţia polyroots pentru vectorul
coeficienţilor ecuaţiei. Rezultatul este un tablou
imbricat – un vector de nouă elemente, fiecare
element fiind reprezentat de un vector
conţinând cele patru soluţii ale ecuaţiei
polinomiale;
• Întrucât se observă că în toate cele nouă tablouri
cu cele patru soluţii, soluţia corectă este a doua,
se pot extrage cu funcţia submatrix valorile
94
 Rezolvarea de ecuaţii, liniare şi neliniare
corecte ale temperaturii (corespunzătoare
valorilor cunoscute ale căldurii specifice);
• Se reprezintă grafic dependenţa între căldura
specifică şi temperatură, folosind un grafic de tip
x-y şi stabilind valorile pe cele două axe.
4. Se execută click dreapta pe grafic, se alege opţiunea
Trace şi se determină cu aproximaţie ce căldură
specifică a aerului uscat corespunde unei temperaturi
de 1231K.

Rezultate

Sunt prezentate mai jos rezultatele solicitate în secțiunea

Enunțul şi scopul lucrării:
1. Definire unităţi de măsură, transformări unităţi de
măsură:

2. Rezolvarea ecuaţiei polinomiale şi exprimarea

rezultatului în grade Celsius:

95
Îndrumar de laborator

3. Definirea valorilor cunoscute pentru căldura specifică:

Definirea vectorului coeficienţilor ecuaţiei polinomiale:

Folosirea funcţiei polyroots pentru a rezolva simultan

nouă ecuaţii polinomiale:

96
Rezolvarea de ecuaţii, liniare şi neliniare

.
.

97
Îndrumar de laborator
Extragerea soluţiilor corecte:

Reprezentarea grafică a relaţiei între căldura specifică

şi temperatură:

98
 Rezolvarea de ecuaţii, liniare şi neliniare
4. În cazul aerului uscat, la presiune normală, unei
temperaturi de 1231K îi corespunde o căldură specifică
de 1.1723 kJ/(kg·K).

Concluzii/comentarii

Multe procese, relaţii, fenomene din lumea reală sunt

modelate cu ajutorul ecuaţiilor algebrice.
În Mathcad, pentru rezolvarea unei astfel de ecuaţii se
utilizează funcţia polyroots. Aceasta foloseşte pentru a
determina rădăcinile polinomului metoda LaGuerre sau
metoda companionului matriceal. Alegerea uneia sau
alteia dintre metode se face executând click dreapta pe
numele funcţiei şi selectarea algoritmului dorit.

99
Îndrumar de laborator
Aplicaţia 2. Modelarea traiectoriei unui proiectil

Enunțul şi scopul lucrării

Modelarea traiectoriei unui proiectil tras de un tun poate fi

exprimată cu ajutorul ecuaţiei:
𝑔
(tan 𝛼)𝑋 − 2 𝑋 2 + 𝑦0 = 0
2𝑣 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼⁡
unde  este unghiul sub care se trage, X este distanţa la
care trebuie să ajungă proiectilul, g este acceleraţia
gravitaţională (9.81 m/s2), v este viteza cu care se trage, iar
y0 este diferenţa de înălţime între sol şi punctul din care se
trage, aşa cum se vede în următoarea figură.

v

y0
0 x
X

Ţinând cont că tragerea se execută de la o înălţime y0 = 0.3

m faţă de sol, că viteza cu care se trage este v = 400 m/s şi
că distanţa la care trebuie să ajungă proiectilul este X = 200
m, calculaţi unghiul  sub care trebuie efectuată tragerea.

100
 Rezolvarea de ecuaţii, liniare şi neliniare
Să se folosească metoda grafică pentru a separa rădăcinile
ecuaţiei.
În final, să se exprime rezultatul în grade.

Suport teoretic

Elementele teoretice legate de rezolvarea ecuaţiilor

neliniare, inclusiv separarea rădăcinilor ecuaţiei, au fost
prezentate în cadrul cursului.

Produsul software folosit

Mathcad

Funcţiile şi resursele utilizate

• Grafic de tip X-Y (inclusiv facilitatea Zoom);

• Constante Mathcad predefinite: , g (acceleraţia
gravitaţională);
• Unităţi de măsură predefinite în Mathcad: m
(metru), s (secunda);
• Funcţia root.

Modul de lucru

Se vor parcurge următoarele etape:

101
Îndrumar de laborator
1. Definirea variabilelor reprezentând datele cunoscute ale
problemei, exprimate în unităţile de măsură
corespunzătoare:
 X – distanţa la care trebuie să ajungă proiectilul
(200 m);
 v – viteza iniţială a proiectilului (400 m/s);
 y0 – înălţimea de la care se trage (0.3 m).
2. Se defineşte funcţia asociată ecuaţiei, unde argumentul
funcţiei este necunoscuta :
𝑔
𝑓(𝛼) = (tan 𝛼)𝑋 − 2𝑣2 𝑐𝑜𝑠2 𝛼⁡ 𝑋 2 + 𝑦0 ;

3. Pentru separarea rădăcinilor ecuaţiei f()=0, se

realizează graficul funcţiei f, definită anterior. Se observă
că ecuaţia are o infinitate de rădăcini (există o infinitate de
puncte de intersecţie a graficului funcţiei cu axa Ox).
Soluţia dorită trebuie să se supună suplimentar restricţiei
de a se afla în intervalul [0 , 90] (sau [0 , /2] radiani) –
interpretare matematică a faptului că direcţia în care se
trage este pe diagonală în sus). Astfel, rădăcina care ne
interesează este prima rădăcină pozitivă;
4. Se poate folosi facilitatea Zoom pentru a evidenţia
prima rădăcină pozitivă a ecuaţiei f()=0 (pentru o
aproximare iniţială a rădăcinii sau pentru determinarea
intervalului în care se găseşte această rădăcina);

102
 Rezolvarea de ecuaţii, liniare şi neliniare
5. Precizia de rezolvare a ecuaţiei se poate stabili cu
ajutorul variabilei predefinite TOL;
6. Se foloseşte funcţia root pentru a obţine rădăcina
ecuaţiei f()=0, cu precizia dorită;
7. Rezultatul obţinut reprezintă valoarea unghiului 
exprimată în radiani. Pentru a transforma în grade se
utilizează relaţia:
180°
1⁡𝑟𝑎𝑑 =
𝜋

Rezultate

Sunt prezentate mai jos rezultatele solicitate în secțiunea

Enunțul şi scopul lucrării:
• Definirea variabilelor cunoscute şi a funcţiei f():

• Graficul funcţiei f() asociate ecuaţiei, cu

evidenţierea primei rădăcini pozitive:

103
Îndrumar de laborator

• Soluţia ecuaţiei, obţinută cu ajutorul funcţiei root:

• Transformarea din radiani în grade:

104
 Rezolvarea de ecuaţii, liniare şi neliniare
Concluzii/comentarii

Rezolvarea problemei a dus la concluzia că este posibilă

atingerea punctului de ochire la o distanţă de 200 metri,
de la o înălţime de 0.3 m faţă de destinaţie, dacă se
imprimă corpului o viteză iniţială de 400 m/s. Pentru a
respecta aceşti parametri de lucru, este necesară o
aruncare sub un unghi de aproximativ 90 faţă de
orizontală.
Aceeaşi ecuaţie poate fi folosită pentru a modela
traiectoria oricărui alt corp aruncat pe diagonală în sus, sub
acţiunea gravitaţiei: traiectoria mingiilor din diferite
sporturi, atât timp cât acestea se deplasează prin aer fără
contact cu vreo suprafaţă (baschet, volei, fotbal, tenis
etc.), traiectoria oricăror altor corpuri care se deplasează
printr-un mediu la care se poate neglija frecarea, sub
acţiunea gravitaţiei.

105
Îndrumar de laborator
Aplicaţia 3. Determinarea căderii de presiune la
curgerea unui fluid printr-o conductă

Enunțul şi scopul lucrării

Se consideră problema transportului de ţiţei brut printr-un

tronson de conductă circulară cu diametrul interior d şi
lungimea l, în regim izoterm, la temperatura la 15.6 grade
Celsius (60F) şi viteza de curgere v.
La curgerea unui fluid printr-o conductă, o parte din
energia mecanică a fluidului este disipată în mod ireversibil
în energie calorică, urmare a rezistenţei fluidului la
curgere. De cele mai multe ori, pierderea de sarcină a
fluidului se exprimă în termeni de presiune, vorbindu-se
astfel de pierdere de presiune în lungul conductei.
Pentru calculul căderii de presiune se foloseşte în practică
formula lui Fanning, cunoscută şi sub numele de formula
Darcy-Weisbach:
𝑙 𝜌 ∙ 𝑣2
∆𝑝 = 𝜆 ∙ ∙
𝑑 2
λ se numeşte coeficient de pierdere de sarcină hidraulică.
Pentru regim turbulent, acesta poate fi determinat cu
ajutorul ecuaţiei lui Colebrook şi White:
1 1 𝜀 2.51
= −2 ∙ ln⁡ ( ∙ + )
√𝜆 3.71 𝑑 𝑅𝑒 ∙ √𝜆

106
 Rezolvarea de ecuaţii, liniare şi neliniare
Mărimea Re din relaţia anterioară se numeşte număr
Reynolds - mărime adimensională folosită pentru
caracterizarea regimului de curgere (laminar, tranzitoriu
sau turbulent), care se calculează ca raportul dintre forțele
de inerție şi forţele de frecare vâscoasă:
𝜌𝑣𝑑
𝑅𝑒 =
𝜇
Să se determine căderea de presiune în lungul conductei,
cunoscând următoarele:
𝑘𝑔
• Densitate țiței brut: 𝜌 = 790⁡ 𝑚3 ;

• Vâscozitate cinematică: 𝜗 = 3.8 ∙ 10−2 𝑠𝑡𝑜𝑘𝑒𝑠;

• Viteza de curgere: 𝑣 = 2.78⁡𝑚/𝑠;
• Diametrul interior al conductei: 𝑑 = 10⁡𝑖𝑛;
• Rugozitate conductă: 𝜀 = 0.102⁡𝑖𝑛;
• Lungime tronson conductă: 𝑙 = 5⁡𝑘𝑚.
Să se exprime căderea de presiune calculată în bar.

Suport teoretic

Elementele teoretice legate de rezolvarea ecuaţiilor

transcendente, inclusiv separarea rădăcinilor ecuaţiei, au
fost prezentate în cadrul cursului. De asemenea, noţiuni
privind lucrul cu unităţi de măsură în Mathcad au fost
prezentate în lucrările anterioare.

107
Îndrumar de laborator
Produsul software folosit

Mathcad

Funcţiile şi resursele utilizate

• Grafic de tip X-Y (inclusiv facilitatea Zoom);

• Unităţi de măsură predefinite în Mathcad;
• Funcţia root.

Modul de lucru

Se vor parcurge următoarele etape:

1. Definirea variabilelor reprezentând datele
cunoscute ale problemei, exprimate în unităţile de
măsură corespunzătoare;
2. Se calculează vâscozitatea dinamică (necesară
determinării numărului Reynolds) cu relaţia:
𝜇 = 𝜗 ∙ 𝜌.
Observaţie: Unitatea de măsură în Sistemul
Internaţional pentru vâscozitatea dinamică este
poise.
3. Se calculează numărul Reynolds cu relaţia
𝜌𝑣𝑑
𝑅𝑒 = ;
𝜇

108
 Rezolvarea de ecuaţii, liniare şi neliniare
4. Se rezolvă ecuaţia Colebrook-White (necunoscuta
în această ecuaţie este coeficientul de rezistenţă
hidraulică ):
- Se defineşte funcţia 𝑓(𝜆), asociată ecuaţiei:
1 1 𝜀 2.51
𝑓(𝜆) = − − 2 ∙ ln⁡ ( ∙ + )
√𝜆 3.71 𝑑 𝑅𝑒 ∙ √𝜆
- Se reprezintă graficul funcţiei f, cu ajutorul
căruia se separă rădăcinile ecuaţiei 𝑓(𝜆) = 0;
se observă că ecuaţia are o singură rădăcină
reală, situată în apropiere de 0;
- Se foloseşte funcţia root;
5. Se calculează căderea de presiune cu formula lui
Fanning;
6. Se transformă rezultatul din Pascal (unitatea
standard pentru presiune) în bar.

Rezultate

Sunt prezentate mai jos rezultatele solicitate în secțiunea

Enunțul şi scopul lucrării:
• Definirea variabilelor cunoscute şi calculul
vâscozităţii dinamice:

109
Îndrumar de laborator

• Calculul numărului Reynolds:

• Rezolvarea ecuaţiei Colebrook-White pentru

determinarea coeficientului de rezistenţă hidraulică
:

110
 Rezolvarea de ecuaţii, liniare şi neliniare

• Determinarea căderii de presiune:

Concluzii/comentarii

Pe lângă avantajele oferite de funcţia root în rezolvarea

ecuaţiilor neliniare, în această aplicaţie s-a evidenţiat una
din facilităţile extrem de utile oferite de Mathcad în
calculele inginereşti şi anume lucrul cu unităţi de măsură.
S-a putut observa cum exprimând mărimi fizice în diverse
unităţi de măsură (sau chiar aceeaşi mărime fizică
exprimată în mai multe unităţi de măsură – cum este cazul
111
Îndrumar de laborator
lungimii), Mathcad realizează verificările asupra
omogenităţii expresiilor, transformările dintr-o unitate în
alta şi calculele necesare.