CAPITOLUL 5

Analiza financiară cu metoda ratelor

5.1 Conceptul de rată - construcţie şi semnificaţie în domeniul economic

O altă posibilitate de analiză a performanţelor financiare ale unei întreprinderi
rezultă din aplicarea metodei ratelor în domeniul financiar. O rată înseamnă un
raport între doi indicatori. Din punct de vedere matematic pot fi raportaţi oricare doi
indicatori însă, apare condiţionarea potrivit căreia, rezultatul obţinut trebuie să aibă
un anumit conţinut economic. În analiza financiară, prin mărime relativă se înţelege
rezultatul raportării a doi indicatori absoluţi. Valoarea aflată la numărătorul
raportului se numeşte indicator raportat, iar cel plasat la numitor, bază de raportare
(comparaţie).
Mărimile relative nu prezintă dificultăţi de calcul. Acestea pot apărea din
incompatibilitatea datelor sau în legătură cu baza de comparaţie. În principal,
pentru calculul unei mărimi relative, trebuie respectate trei cerinţe:
- între termenii comparaţi să existe o legătură firească de condiţionare sau dacă
este posibil chiar de cauzalitate, care să poată fi exprimată printr-o relaţie
matematică simplă sau complexă;
- termenii comparaţi să fie compatibili din punct de vedere al sferei de cuprindere și
metodologiei de calcul;
- baza de comparaţie să aibă o anumită semnificaţie în evoluţia fenomenului
studiat.
În funcţie de scop şi informaţiile existente, se operează cu următoarele tipuri
de mărimi relative:
- mărimi relative de structură;
- mărimi relative de coordonare (corespondenţă);
- mărimi relative ale dinamicii;
- mărimi relative ale planificării;
- mărimi relative ale intensităţii.
Există un număr mare de rate ce pot fi calculate cu ajutorul indicatorilor
economici. De obicei se urmăresc indicatorii care prezintă valori semnificative în
cadrul patrimoniului sau a căror modificare oferă informaţii despre performanţele
întreprinderii. Este recomandat să se păstreze pe cât posibil ratele precum şi modul
de calcul al acestora, de la un exerciţiu financiar la altul.
Se remarcă faptul că terminologia folosită în lucrările de specialitate nu
conduce către aceleaşi denumiri. Apar astfel, rapoarte identice ca formă
matematică, dar cu denumiri diferite, în timp ce altele au fost traduse din lucrările
de specialitate din străinătate. Studiul sistemelor de rate folosite în activitatea
teoretică și practică a arătat că:
- nu există un sistem de rate unanim acceptat în activitatea practică, întrucât fiecare
instituție financiară insistă asupra unor categorii de rate care reflectă mai bine
portofoliile și activitățile desfășurate;
- aceeași rată este întâlnită cu denumiri diferite;
- intervalele de evoluție pentru diversele rate sunt diferite de la un obiect de
activitate la altul.
 49

5.2 Sistemul de rate - construcţie şi interpretare

Ideal ar fi ca performanţele economico-financiare ale unei întreprinderi să
poată fi exprimate cu ajutorul unei singure rate. Întrucât acest lucru este imposibil
datorită complexităţii activităţilor desfăşurate și limitelor acestei metode, apare
necesitatea întocmirii unui sistem de rate. Însă şi în acest caz trebuie îndeplinite
câteva condiţii:
- ratele trebuie să fie astfel elaborate încât să sintetizeze toate aspectele
fundamentale ale activităţii întreprinderii;
- să nu existe suprapuneri între conţinutul informaţional al ratelor considerate;
- să fie delimitate din punct de vedere al valorilor minime sau maxime, întrucât o
rată are valoare numai în raport cu o bază de comparație.
Analiza financiară realizată printr-un sistem de rate are ca obiectiv măsurarea
performanțelor economico-financiare ale întreprinderii. Ratele folosite în acest scop
sunt determinate ca raport între efectele economice sau financiare obţinute şi
eforturile depuse. În categoria efectelor se înscriu, de regulă, soldurile intermediare
de gestiune sau alți indicatori valorici. Eforturile sunt alcătuite, în principal, de
capitalurile avansate sau elementele de activ aflate în patrimoniu.
Ținând cont de aspectele detaliate anterior autorul propune următorul sistem
de rate:
a) Rate de rentabilitate;
b) Rate de echilibru financiar;
c) Rate de lichiditate şi solvabilitate;
d) Rate privind managementul datoriei;
e) Rate de structură ale activului şi pasivului;
f) Rate de rotaţie a capitalurilor;
g) Rate ale valorii de piață.
În continuare s-a procedat la detalierea categoriilor de rate care compun
sistemul, din punct de vedere al principalelor relații de calcul și a conținutului
informațional specific.

a) Rate de rentabilitate
a.1 Rate de rentabilitate comercială. Apreciază contribuția diferitelor stadii ale
activităţii întreprinderii la formarea rezultatului brut al exercițiului. Se determină, în
general, ca raport între diferite marje de acumulare şi cifra de afaceri sau valoarea
adăugată. Exprimă eficienţa activităţii comerciale a întreprinderilor industriale sau a
unei afaceri din domeniul comercial.
Rata marjei comerciale este utilizată îndeosebi de întreprinderile cu
activitate comercială și se determină potrivit relaţiei:
Marjă comercială
Rata marjei comerciale =
Cifră de afaceri
Raportul pune în evidenţă ponderea deținută de marja comercială în cifra de
afaceri. O pondere redusă are semnificația unor câștiguri mici respectiv, a unor
cheltuieli generale mari. În acest caz politicile comerciale trebuie să urmărească, pe
de o parte, reducerea cheltuielilor de transport, depozitare etc., iar pe de altă parte,
vânzarea unor cantități mai mari de bunuri. O valoare ridicată a raportului permite
acordarea unor facilități clienților și pe aceasta cale, obținerea unor avantaje
concurențiale.
50

Rata marjei nete de exploatare sau rata privind rentabilitatea exploatării

pune în evidenţă eficienţa activităţii de exploatare sub aspect comercial.
Rezultat din exploatare
Rata marjei nete de exploatare =
Cifră de afaceri
Rata rentabilității comerciale pune în evidență ponderea deținută de profit
în cifra de afaceri. O valoare ridicată arată rentabilitatea crescută a activității
comerciale, în timp ce o valoare redusă, arată câștiguri mici aduse de această
activitate.
Profit net
Rata rentabilității comerciale =
Cifră de afaceri
a.2 Rate de rentabilitate economică. Exprimă capacitatea întreprinderii de a
degaja o acumulare brută în raport cu capitalurile angajate. Indicatorii grupați în
această categorie reflectă eficienţa activelor totale sau a celor imobilizate.
În funcţie de modul de calcul şi de exprimare a activului economic există
două forme ale rentabilităţii economice utilizate în activitatea practică:
Excedent brut din exploatare
Rata de rentabilitate economică brută =
Activ total
Această rentabilitate economică exprimată în raport cu EBE se poate numi
brută. Obţinerea unei rate de rentabilitate economică netă presupune luarea în
considerare a rezultatului net din exploatare.
Rezultat din exploatare
Rata de rentabilitate economică netă =
Activ total
Raportul este dependent de duratele normate de funcţionare a mijloacelor
fixe, modalitatea de utilizare a acestora și de elemente legislative. Astfel, în
condițiile unor durate mici de utilizare a mijloacelor fixe se constată valori mari
pentru aceasta rată. Întrucât în România duratele de utilizare rămân mari, chiar
dacă au fost reduse în ultimii ani, raportul în cauză înregistrează valori mai mici
comparativ cu statele dezvoltate.
a.3 Rate de rentabilitate financiară. Exprimă capacitatea întreprinderii de a
degaja profit net prin capitalurile proprii avansate în activitatea sa. Rentabilitatea
financiară măsoară randamentul capitalurilor proprii, al plasamentului financiar pe
care acţionarii l-au făcut prin cumpărarea acţiunilor întreprinderii. Exprimă în primul
rând interesul acţionarilor, care investesc pe termen lung şi sunt interesaţi de
rezultatul net degajat de activitatea întreprinderii și de valoarea dividendelor
distribuite.
Rata de rentabilitate financiară a capitalurilor proprii. Exprimă măsura în
care proprietarii întreprinderii sunt remuneraţi prin acordarea unor dividende şi
creşterea valorii întreprinderii.
Profit net
Rata de rentabilitate financiară = ∙100
Capitaluri proprii
Rata rentabilităţii financiare trebuie să fie mai mare ca rata medie a dobânzii
pentru ca investiţia în întreprinderea respectivă să fie mai atractivă decât alte forme
de plasament existente în piața financiară. Depăşirea dobânzii bancare se face în
funcţie de prima de risc.
Rata de rentabilitate financiară a capitalurilor permanente. Dacă sunt
luate în calcul pe lângă capitaluri proprii și datoriile financiare se poate stabili o altă
formă de rentabilitate financiară.
 51

Profit net
Rata de rentabilitate financiară = ∙100
Capitaluri permanente
Randamentul capitalurilor permanente se determină ca raport între
dividende și capitaluri permanente și exprimă măsura în care, prin folosirea
capitalurilor înscrise la numitor, au fost obţinute dividende.
Dividende
Randamentul capitalurilor permanente =
Capitaluri permanente

b) Rate de echilibru financiar

Ratele de echilibru financiar se alcătuiesc cu ajutorul indicatorilor de echilibru
financiar sau a maselor bilanţiere din etajele bilanţului financiar, ce caracterizează
structura financiară a întreprinderii.
Rata de finanţare a imobilizărilor evidenţiază existenţa fondului de rulment
net.
Capitaluri permanente
Rata de finanțare a imobilizărilor =
Nevoi permanente
Raportul trebuie să fie mai mare ca 1 pentru a pune în evidenţă existenţa
echilibrului financiar. Situaţia implică acoperirea activelor imobilizate nete din surse
permanente de finanţare (capital propriu şi datorii financiare). O valoare
supraunitară a raportului semnifică o îmbunătăţire a echilibrului financiar pe termen
lung și măsura în care întreprinderea poate să-şi finanţeze activitatea curentă din
capitaluri permanente. O valoare subunitară a indicatorului înseamnă un deficit de
capitaluri permanente și lipsa echilibrului financiar pe termen lung.
Rata finanţării activului economic exprimă gradul în care necesarul de
fond de rulment din exploatare contribuie la finanțarea activului economic (activele
productive) din cadrul întreprinderii.
Nevoi permanente
Rata finanţării activului economic =
Necesar de fond de rulment din exploatare
Rata de finanţare a NFR se determină ca raport între fondul de rulment net
și necesarul de fond de rulment.
Fond de rulment net
Rata de finanțare a NFR =
Necesar de fond de rulment
O valoare supraunitară indică faptul că echilibrul financiar este asigurat și
trezoreria netă are valori pozitive. Dacă rata înregistrează o valoare subunitară
atunci echilibrul financiar în etajele bilanțului financiar nu este îndeplinit, iar
trezoreria netă are o valoare negativă.

c) Rate de lichiditate şi solvabilitate

Ambele categorii de rate contribuie la completarea informației desprinsă din
analiza echilibrului financiar. Ratele de lichiditate se alcătuiesc prin compararea
posturilor din etajul inferior al bilanţului, stabilind astfel o corespondență între
acestea.
Rata de lichiditate generală exprimă capacitatea întreprinderii de a acoperi
datoriile pe termen scurt prin valorificarea ipotetică a activelor circulante aflate în
patrimoniu. Indicatorul trebuie să fie supraunitar, exprimând astfel faptul că datoriile
faţă de terţi se regăsesc în activele circulante ale întreprinderii, constituind astfel
52

garanţia transformării lor în monedă, pe măsura derulării ciclului de producţie.

Sintetizând informațiile anterioare, se poate afirma că un raport supraunitar
dovedeşte faptul că întreprinderea are suficiente active circulante, ce pot fi ipotetic
transformate în monedă, cu scopul achitării datoriilor pe termen scurt.
Active circulante
Rata de lichiditate generală =
Datorii pe termen scurt
Rata de lichiditate redusă păstrează aceeași modalitate de alcătuire însă,
din totalul activelor circulante se scad stocurile, datorită faptului că sunt
caracterizate de lichiditatea cea mai mică. Reflectă capacitatea firmei de a degaja
lichiditate numai pe baza creanţelor, titlurilor pe termen scurt sau a disponibilităţilor
de numerar aflate la dispoziția întreprinderii. Lucrările de specialitate recomandă o
lichiditate redusă între 0,8 şi 1.
Active circulante - Stocuri
Rata de lichiditate redusă =
Datorii pe termen scurt
Rata de lichiditate imediată compară activele circulante cele mai lichide cu
datoriile pe termen scurt având scadență imediată. Lucrările de specialitate
recomandă pentru această formă de lichiditate valori cuprinse în intervalul 1,2 și 2.

Disponibilități și plasamente pe termen scurt

Rata de lichiditate imediată =
Datorii exigibile imediat
Rata solvabilităţii globale. Se determină ca raport între activul total și
datoriile totale contractate de întreprindere, indiferent de scadența acestora.
Urmărește măsura în care datoriile totale pot fi acoperite de către activul total al
întreprinderii.
Active totale
Rata solvabilității globale =
Datorii totale
Solvabilitatea este rezultatul unei activităţi eficiente, iar lipsa capacităţii de
plată şi a lichidităţii pot avea caracter temporar dacă întreprinderea se bazează pe
o solvabilitate globală. O valoare mai mare decât 1,5 a acestei rate semnifică faptul
că întreprinderea are capacitatea de a-şi achita obligaţiile băneşti, imediate sau
îndepărtate faţă de terţi. Sub acest nivel evidenţiază riscul de insolvabilitate pe care
şi l-au asumat furnizorii de capitaluri puse la dispoziţia întreprinderii.
Rata solvabilităţii parțiale este utilizată, în principal, în sistemele de rate
utilizate de bănci în fundamentarea deciziei de acordare a creditelor.
Capitaluri proprii
Rata solvabilității parțiale =
Capitaluri proprii + Credite bancare
În cazul în care această rată înregistrează valori mai mari decât 0,5 situaţia
este considerată normală, iar valoarea minimă se apreciază a fi 0,3.
Rata autonomiei financiare stabilește ponderea deținută de capitalurile
proprii în totalul capitalurilor permanente.
Capitaluri proprii
Rata autonomiei financiare =
Capitaluri permanente
Indică ponderea surselor proprii în finanţarea mijloacelor economice ale
întreprinderii. Înregistrează valori diferite în funcţie de rentabilitatea întreprinderii și
politica financiară adoptată. Se recomandă ca valoarea acesteia să fie mai mare
decât 0,5.
 53

d) Rate privind managementul datoriei

Ratele privind managementul datoriei se determină ca raport între o datorie și
o categorie mai cuprinzătoare de datorii sau capitaluri proprii. Au rolul de a măsura
efectul îndatorării asupra gestiunii financiare.
Levierul se determină ca raport între datoriile totale şi capitalurile proprii.
Datorii totale
Levierul =
Capitaluri proprii
Normele bancare impun existenţa unui levier subunitar pentru a acorda
credite în condiţii de garanţie sigură. Cu cât levierul este mai mare ca 1, cu atât mai
mult întreprinderea va depinde de creditori.
Rata dobânzii efective stabilește dobânda plătită de întreprindere pentru
toate împrumuturile pe termen lung contractate.
Cheltuieli cu dobânzile
Rata dobânzii efective =
Datorii financiare
Rata datoriei financiare caracterizează gradul de îndatorare al întreprinderii
pe termen mediu și lung.
Datorii financiare
Rata datoriei financiare =
Capitaluri permanente
Normele bancare impun un raport mai mic decât 0,5 pentru a acorda credite
pe termen mediu și lung în condiţiile rambursării sigure.
Rata capacităţii de rambursare exprimă în număr de ani, capacitatea
întreprinderii de a rambursa datoria financiară (pe termen mediu şi lung) prin
intermediul sumelor rezultate din autofinanţare.
Datorii financiare
Rata capacităţii de rambursare =
Capacitate de autofinanţare
Normele bancare impun un număr de 3 ani pentru rambursarea teoretică a
datoriei financiare. Dacă se consideră datoriile totale contractate de întreprindere
perioada se mărește la 4 ani.
Datorii totale
Rata capacităţii de rambursare =
Capacitate de autofinanţare

e) Rate de structură ale activului şi pasivului

Calculul ratelor de structură poate oferi date pentru analiza evoluţiei acestora
în timp. În acest sens vor fi calculate ratele de structură pe mai multe perioade
succesive. În caz contrar, conținutul informațional al ratelor din această categorie
este redus.

e.1 Rate de structură ale activului. Sunt influenţate de caracteristicile tehnice,

economice şi juridice ale activităţii întreprinderii.
Rata activelor imobilizate arată ponderea deținută de activele imobilizate în
totalul activelor întreprinderii.
Active imobilizate
Rata activelor imobilizate = ·100
Total activ
Diferitele elemente de activ imobilizat justifică utilizarea unor rate
complementare.
- Rata imobilizărilor necorporale reflectă ponderea deţinută de activele
54

intangibile (licenţe, brevete, mărci, fond comercial etc.) în activele totale ale
întreprinderii. În multe dintre întreprinderile româneşti, valoarea acestui indicator
este redusă sau nulă.
Imobilizări necorporale
Rata imobilizărilor necorporale= ·100
Total activ
- Rata imobilizărilor corporale arată ponderea imobilizărilor corporale în
patrimoniul întreprinderii. Valoarea raportului depinde de specificul activităţii
desfăşurate şi de caracteristicile tehnice ale întreprinderii, înregistrând valori diferite
de la un domeniu de activitate la altul. Valori mari ale ratei se întâlnesc în cazul
întreprinderilor care au ca obiect de activitate distribuţia de combustibili, energie și
producţia de materii prime.
Imobilizări corporale
Rata imobilizărilor corporale = ·100
Total activ
- Rata imobilizărilor financiare pune în evidență ponderea imobilizărilor
financiare în total activ. Imobilizările financiare se prezintă sub forma participaţiilor,
investiţiilor de portofoliu sau a creditelor acordate altor întreprinderi. Raportul
înregistrează, în general, valori mici pentru întreprinderile industriale.
Imobilizări financiare
Rata imobilizărilor financiare = ·100
Total activ
Rata activelor circulante reflectă ponderea activelor circulante în totalul
activelor aflate în patrimoniul întreprinderii.
Active circulante
Rata activelor circulante = ·100
Total activ
Pot fi alcătuite, pornind de la acest raport, următoarele rate complementare:
- Rata stocurilor caracterizează ponderea acestora în total activ.
Înregistrează valori diferite de la o întreprindere la alta în funcţie de natura
activităţii. Indicatorul înregistrează valori mari în cazul întreprinderilor cu activitate
de producţie caracterizată de cicluri lungi de fabricaţie, precum şi a celor care au ca
obiect de activitate distribuţia bunurilor materiale.
Stocuri
Rata stocurilor = ·100
Total activ
- Rata creanţelor indică ponderea deţinută de totalul creanţelor întreprinderii.
Este dependentă de politicile comerciale adoptate de întreprindere. Mărimea
acestei rate este determinată de modul de încasare a creanţelor, termenele de
plată, clienţi şi reducerile acordate acestora.
Creanţe
Rata creanțelor = ·100
Total activ
- Rata titlurilor de plasament pe termen scurt arată ponderea deţinută de
aceste valori în patrimoniul întreprinderii. Titlurile de plasament pe termen scurt
sunt forme de valorificare a unor excedente temporare de trezorerie pe piața
monetară.
Titluri pe termen scurt
Rata titlurilor pe termen scurt = ·100
Total activ
- Rata disponibilităţilor se determină ca raport între disponibilități și total activ.
Dintre activele circulante, o importanţă deosebită o prezintă disponibilităţile
monetare, sub forma sumelor aflate în conturi la bănci precum şi a numerarului din
casieria întreprinderii. Sunt elementele cele mai lichide ceea ce le face
 55

indispensabile în orice activitate economică.

Disponibilităţi
Rata disponibilităților = ·100
Total activ

e.2 Rate de structură ale pasivului. Sunt mărimi relative de structură care
delimitează ponderea deţinută de o sursă de finanţare în totalul acestora. Întrucât
astfel de rapoarte, alcătuite cu ajutorul diferitelor surse de finanţare, au şi conţinut
informaţional de solvabilitate sau îndatorare se caută identificarea și separarea lor.
Astfel, au fost reținute câteva mărimi relative de structură în această categorie, iar
celelalte au fost incluse în alte grupe (solvabilitate sau îndatorare).
Rata stabilităţii finanţării este un indicator global al finanţării care reflectă
ponderea surselor aflate la dispoziția întreprinderii pe o perioadă mai mare de un
an, în totalul capitalurilor utilizate pentru acoperirea mijloacelor economice.
Capital permanent
Rata stabilității finanțării = ·100
Total pasiv
Rata datoriilor pe termen scurt indică ponderea datoriilor pe termen mai
mic de un an în totalul capitalurilor întreprinderii.
Datorii pe termen scurt
Rata datoriilor pe termen scurt = ·100
Total pasiv
Rata datoriilor totale reflectă ponderea datoriilor pe termen scurt, mediu şi
lung în volumul total al surselor de finanţare aflate la dispoziția întreprinderii.
Datorii totale
Rata datoriilor totale = ·100
Total pasiv

f) Rate de rotaţie a capitalurilor

Ratele de rotaţie exprimă ritmul cu care elementele bilanţului sunt reînnoite în
cadrul activităţii curente a întreprinderii. Analiza ratelor de rotaţie permite
aprecierea ritmului de reînnoire a elementelor patrimoniale, respectiv lichiditatea
stocurilor, creanţelor comerciale pe de o parte şi exigibilitatea datoriilor de
exploatare, pe de altă parte. Pentru analiza ratelor mai mici de un an, pot fi utilizate
rate de rotaţie exprimate în număr de rotaţii sau ca număr de zile (durata unui
circuit de rotaţie a capitalurilor prin cifra de afaceri). Relaţia de legătură între cele
două forme ale vitezei de rotaţie este:
360
kr = ,
dr
în care kr coeficient de rotaţie;
dr durata unui circuit de rotaţie.
Durata de rotaţie globală a capitalurilor exprimă numărul de zile în care cifra
de afaceri reînnoieşte activele, fiind dată de relaţia:
Active totale
dr = ∙360
Cifră de afaceri
Ratele exprimate printr-un coeficient de rotaţie compară fluxurile înregistrate
în contul de rezultate cu soldurile din bilanţ. Rotaţia de ansamblu a capitalurilor în
raport cu cifra de afaceri este dată de raportul:
Cifră de afaceri
kr =
Active totale
56

Rotaţia activelor circulante se referă la viteza cu care acestea se transformă

în venituri prin vânzarea producţiei sau a mărfurilor. Ţinând cont că fiecare rotaţie
este aducătoare de venit ce conţine o parte din profit, rezultă că situaţia este cu
atât mai favorabilă cu cât viteza de rotaţie este mai mare. Dacă sunt considerate
sursele corespunzătoare rata de finanțare devine:
Cifră de afaceri
Rotaţia capitalului circulant =
Active circulante - Datorii curente
În continuare vor fi prezentaţi indicatori ce pun în evidență rotația diferitelor
categorii de active circulante.
Rata de rotație a stocurilor. Reînnoirea stocurilor se datorează efectului
cumulat al operaţiunilor de aprovizionare, producţie şi vânzare. Ritmul de reînnoire
a stocurilor poate fi determinat prin relaţia dintre valoarea stocului mediu existent în
întreprindere şi a aprovizionărilor care au alimentat stocul în cursul perioadei de
gestiune.
Cifră de afaceri
Rata de rotaţie a stocurilor =
Stocuri
Dimensionarea corectă a stocurilor determină o viteză cât mai mare de
rotaţie a acestora. Rotaţia stocurilor pune în evidență măsura în care acestea
parcurg ciclul de exploatare. O rotație mai rapidă are semnificația faptului că
stocurile parcurg mai rapid fazele ciclului de exploatare, iar bunurile obținute prin
transformarea lor se vând mai repede.
Rata de rotație a creanțelor. Creanţele constituie o parte semnificativă a
activelor circulante. Dinamica acestora este urmărită prin intermediul vitezei de
rotație exprimată în funcție de cifra de afaceri. Un astfel de raport indică viteza cu
care întreprinderea recuperează creanţele.
Cifră de afaceri
Rata de rotație a creanţelor =
Creanţe
g) Rate ale valorii de piaţă
Indicatorii de rentabilitate financiară calculați cu datele furnizate de situaţiile
contabile nu ţin cont de valoarea de piaţă a întreprinderii. Pentru eliminarea acestui
neajuns se stabilesc indicatori ai valorii de piață. Cu ajutorul lor sunt apreciate
rezultatele obţinute de întreprindere în mediul investițional.
Profit pe acţiune se determină ca raport între profitul net și numărul
acțiunilor emise.
Profit net
Profitul pe acţiune =
Numărul acţiunilor emise
Dividend pe acțiune reprezintă alt indicator din această categorie care
indică dividendul de revine unei acțiuni.
Dividende
Dividend pe acţiune =
Numărul acţiunilor emise
Randamentul unei acţiuni este produs de dividende şi de creşterea valorii
de piaţă a acţiunii. Pune în evidență câștigul obținut din deținerea unei acțiuni
comparativ cu momentul cumpărării acesteia.
D+C1 -C0
Randamentul unei acţiuni = ,
C0
în care D dividend repartizat;
 57

C1, C0 cursurile de piață la cumpărarea respectiv revânzarea acţiunii.

5.3 Evaluarea sintetică a riscului de faliment
Ratele de rentabilitate şi de structură prezintă diferite aspecte ale rentabilităţii
şi echilibrului financiar. Cercetătorii din domeniul financiar au agregat aceste rate
pentru a obţine o mărime complexă care să estimeze performanţele economico-
financiare ale întreprinderii. Această mărime complexă reprezintă o combinaţie
liniară între un număr restrâns de rate. Funcţia Scor reprezintă în acelaşi timp şi o
bună aproximare a riscului de faliment. Ratele selectate în cadrul funcţiei Scor
trebuie să fie independente între ele, în caz contrar un anumit grad de corelaţie
între rate ar conduce la înregistrarea în cadrul funcţiei Scor a unor influenţe
reflectate de acelaşi fenomen economico-financiar. Forma generală a funcţiei Scor
este:
Z= a1R1+...anRn
în care a1,a2,..,an coeficienţi de corelaţie a acestor rate cu funcţia scor;
R1,...,Rn reprezintă rate de rentabilitate şi structură considerate semnificative
pentru aprecierea performanţelor întreprinderii.
Construirea unui model presupune folosirea unor tehnici statistice care
presupun selectarea unui eşantion de întreprinderi grupate în normale şi deficitare.
Indiferent de model, fiecare funcţie conţine un număr de rate referitoare la fondul de
rulment, îndatorare, solvabilitate, cheltuieli financiare, cheltuieli de personal, etc.
Câteva modele reprezentative bazate pe metoda Scor sunt:
Una dintre primele funcţii scor a fost elaborată în SUA de profesorul E. I.
Altman în anul 1968. Altman a folosit informaţiile obţinute în urma studierii unui larg
eşantion de companii, atât din rândul celor care au dat falimente, cât şi al celor care
care au supravieţuit. El a descoperit că analiza bazată pe mai multe variabile,
făcută cu ajutorul a 5 indicatori, a permis prevederea a 75% din falimente cu 2 ani
înainte de producerea lor. Modelul Altman este aplicabil mai ales în condiţiile
existenţei bursei de valori. Se prezintă astfel:
Z=1,2R1+1,4R2+3,3R3+0,6R4+1,0R5
în care, variabilele R1...R5 sunt indicatori economico-financiari, iar constantele cu
care sunt amplificaţi indicatorii sunt de natură statistică şi exprimă într-o măsură
semnificativă ponderea sau importanţa variabilei în logica economică a evaluării
riscului de faliment.
Indicatorii luaţi în considerare sunt:
Fond de rulment
R1 =
Total activ
Arată ponderea fondului de rulment în totalul activelor. Cu cât rezultatul acestui
raport este mai mare cu atât mai bine este folosit fondul de rulment.
Profit net-Dividende
R2 =
Total activ
Este o măsură a capacităţii de finanţare internă a întreprinderii şi în
consecinţă se recomandă ca valoarea raportului să fie cât mai mare.
Profit înainte de deducerea impozitului şi plata dobânzilor
R3 =
Total activ
Are semnifiacţia unei rate de rentabilitate economică sau de eficienţă a utilizării
activelor. De asemenea se urmăreşte ca raportul să fie cât mai mare.
58

Capitalizare bursieră
R4 =
Datorii financiare
Exprimă gradul de îndatorare al întreprinderii prin împrumuturile pe termen mai
mare de un an. Rezultatul acestui raport se recomandă să fie cât mai mare.
Cifra de afaceri
R5 =
Total activ
Este un indicator de eficienţă al utilizării activelor care exprimă modul de
valorificare al activului total prin cifra de afaceri. Cu cât activitatea este mai eficienţă
cu atât vânzările vor fi mai mari iar activele se vor reînnoi mai repede.
Rezultă că nivelul funcţiei scor trebuie să fie cât mai mare. Ca urmare se
interpretează astfel:
- dacă Z ≤ 1,8 stare de faliment iminentă;
- dacă Z ≥ 3 situaţia financiară este bună şi bancherul poate avea încredere în
întreprinderea respectivă întrucât este solvabilă;
- dacă 1,8 ≤ Z ≤ 3 situaţia întreprinderii este dificilă cu performanţe vizibil diminuate
şi apropiate de pragul stării de faliment. Întreprinderea poate fi redresată printr-o
strategie financiară corespunzătoare.
Modelul J. Conan şi M. Holder se aplică întreprinderilor industriale cu un
număr de 10 până la 500 da salariaţi şi se bazează pe analiza lichiditate-
exigibilitate. Modelul a fost stabilit în anul1978, prin observarea unui număr de 31
rate pe un eşantion de 190 întreprinderi mici şi mijlocii, din care jumătate au dat
faliment în perioada 1970-1975. Modelul are de asemenea 5 variabile cu
următoarea formă:
Z=0,24R1+0,22R2+0,16R3-0,87R4-0,10R5
în care:
Excedent brut de exploatare
R1 =
Datorii totale
Capitaluri permanente
R2 =
Total activ
Activ circulant-Stocuri
R3 =
Total activ
Cheltuieli financiare
R4 =
Cifra de afaceri
Cheltuieli cu personalul
R5 =
Valoare adăugată
Riscul de faliment depinde de valoarea scorului prezentată în tabelul 5.1.

Tabelul 5.1
Valoare scor Situaţie întreprindere Risc de faliment
Z>0,16 Foarte bună Mai mic de 10%
0,1<Z<0,16 Bună De la 10% la 30%
0,04<Z<0,1 Alertă De la 30% la 65%
-0,05<Z<0,04 Pericol De la 65% la 90%
Z<-0,05 Eşec Mai mare de 90%

Cu cât valoarea lui Z este mai mică, cu atât mai mult întreprinderea este mai
 59

vulnerabilă.

Test grilă

1. Raportul dintre activele circulante și total activ reprezintă o mărime relativă:

a) De dinamică;
b) De intensitate;
c) De structură;
d) De coordonare (corespondenţă);
e) De planificare.

2. Rentabilitatea financiară a capitalurilor proprii se determină ca raport între:

a) Capitaluri proprii şi profit net;
b) Profit net şi capitaluri proprii;
c) Profit net şi capitaluri permanente;
d) Capacitate de autofinanţare şi capitaluri proprii;
e) Capitaluri proprii și datorii totale.

3. Raportul dintre rezultatul din exploatare şi cifra de afaceri reprezintă o rată de

rentabilitate:
a) Comercială;
b) Financiară;
c) Economică;
d) Solvabilitate;
e) Lichiditate.

4. Raportul dintre active circulante şi datoriile pe termen scurt reprezintă:

a) Rata de lichiditate restrânsă;
b) Rata de îndatorare pe termen lung;
c) Rata de lichiditate imediată;
d) Rata de autonomie financiară;
e) Nici una din variante.

5. Dacă 0,1<Z<0,16 în modelul Conan și Holder riscul de faliment este:

a) Mai mare de 90%;
b) De la 65% la 90%;
c) De la 30% la 65%;
d) De la 10% la 30%;
e) Mai mic de 10%.

6. Dacă în relaţia Rf =Re +(Re -Rd )L, Re>Rd atunci:

a) Cu fiecare unitate împrumutată scade rentabilitatea financiară;
b) Este o situaţie favorabilă pentru împrumuturi;
c) Rentabilitatea financiară este mai mare decât cea economică;
d) Se manifestă efectul de levier al îndatorării;
e) Se neglijează impozitul pe profit.
Identificați răspunsul incorect.
60

7. Despre ratele valorii de piaţă se fac următoarele afirmaţii:

a) Exprimă rezultatele obţinute de întreprindere în mediul investițional;
b) Dimensionează riscul de faliment;
c) Oferă informaţii privind solvabilitatea întreprinderii;
d) Ajută la controlul indatorării întreprinderii;
e) Exprimă lichiditatea activelor întreprinderii.

8. Valoarea recomandată a levierul este:

a) >1;
b) >1,5;
c) <1;
d) < 3 ani;
e) (1-3) ani.

9. Se afirmă despre o funcţie scor următoarele:

a) Reprezintă o combinaţie liniară între un număr restrâns de rate;
b) Estimează riscul de faliment al întreprinderii;
c) Reprezintă o combinaţie liniară de rate diferite;
d) Este alcatuita anual de conducerea întreprinderii;
e) Reprezintă o bună aproximare a performanțelor întreprinderii.
Identificați afirmația falsă.

10. Scăderea ratei de rentabilitate financiară faţă de anul precedent are

semnificaţia:
a) Îmbunătăţirii performanţelor comerciale ale întreprinderii;
b) Creșterii profitului;
c) Utilizării într-o măsura mai mică a capacitaților de producție;
d) Creşterii costurilor de producţie;
e) Menținerii cifrei de afaceri.

11. Ratele privind rotaţia capitalurilor:

a) Permit aprecierea ritmului de reînnoire a elementelor patrimoniale;
b) Caracterizează lichiditatea stocurilor şi creanţelor comerciale pe de o parte cu
exigibilitatea datoriilor de exploatare;
c) Se pot exprima sub formă de coeficient sau durată;
d) Compară numai lichiditățile şi nevoile temporare;
e) Au forme de exprimare invers proporţionale.

Aplicație numerică

1. Se cunosc următoarele informaţii (lei): activ total la începutul anului în sumă de

48500, finanţat din capitaluri proprii în proporţie de 62% şi din datorii 38%. Cu
ajutorul acestuia întreprinderea a obținut în exerciţiul financiar analizat un rezultat
din exploatare de 11245, a plătit dobânzi de 2195 şi impozitul pe profit (16%). În
aceste condiţii rentabilitatea financiară este:
a) 9%; b) 25%; c) 38%; d) 37%; e) 20%.