CAPITOLUL 8

Repartizarea profitului

8.1 Aspecte teoretice ale repartizării profitului

Prezentul capitol tratează problematica distribuirii profitului, subiect central al
unei politici de dividend. Repartizarea profitului net urmărește acoperirea nevoilor
de dezvoltare şi plata dividendelor.
O politică de dividend reprezintă un ansamblu de instrumente şi tehnici
folosite pentru determinarea nivelului dividendelor ce pot fi distribuite acţionarilor.
Teoriile economice mai recente sau cele clasice au explicat mecanismul distribuirii
de dividende și impactul lor asupra întreprinderii, acționarilor și investitorilor. Dintre
acestea, cele mai importante vor fi prezentate în continuare.

8.2 Conținutul și implicațiile politicilor de dividend

Profiturile obţinute la nivelul unei întreprinderi reprezintă una din cele mai
importante surse de finanţare ale creşterii acesteia, iar dividendele reprezintă
fluxuri de numerar datorate acţionarilor.
O creştere a dividendelor va conduce la scăderea sumelor destinate
autofinanţării investiţiilor şi în consecinţă, renunţarea la o parte din proiectele
investiționale în perioada următoare. Fluxurile de numerar către acţionari vor fi în
acest caz mai mari, ca urmare a stabilirii unui procent mai ridicat din profitul
destinat dividendelor şi vor conduce la o rată scăzută a profiturilor şi a dividendelor
viitoare. De aceea politica de dividende are două efecte contradictorii. Distribuirea
dividendelor privează întreprinderea de lichidităţi, dar pe de altă parte asigură un
venit acţionarilor determinând creşterea randamentului la plasamentul financiar
iniţial. Distribuirea are ca efect opoziţia dintre societate ca entitate economică şi
acţionari al căror înţeles se măsoară numai în termeni de plasament financiar.
Această opoziţie se estompează în timp, pe măsură ce acumularea devine sursă
de obţinere a profitului pe termen lung.
Pentru a înţelege modul în care este influenţat comportamentul investitorilor
de către politica de dividend este necesar să se cunoască formele dividendelor şi
modalitățile de plată ale acestora.
Cei mai importanţi factori care influenţează politica de dividend a unei
întreprinderi sunt:
- situaţia financiară a întreprinderii;
- constrângerile fiscale;
- restricţiile juridice;
- preferinţele investitorilor;
- protecţia împotriva diluării capitalului.
În scopul prevenirii riscului diluării capitalului şi al controlului, unele
întreprinderi aleg varianta reinvestirii profiturilor şi plata unor dividende mai mici.
Altele aleg unele alternative de creştere a dividendelor plătite în dauna unor
profituri reinvestite mai mici.

8.3 Politici privind distribuirea dividendelor

În practica financiară se folosesc mai multe metode de determinare a
dividendelor, ce alcătuiesc conținutul politicilor de distribuire, având implicații
86

diferite asupra acționarilor și creditorilor.

8.3.1 Politica dividendelor reziduale

Se bazează pe faptul că investitorii preferă ca întreprinderea să reţină şi să
reinvestească profitul în loc să le plătească dividende, dacă rata rentabilităţii
obţinută pentru profitul reinvestit este mai mare decât rata rentabilităţii pe care
investitorii ar putea să o obţină, plasând dividendele în investiţii cu grad de risc
similar.
Politica dividendelor reziduale se bazează pe următoarele patru etape, pe
care trebuie să le parcurgă întreprinderea, când decide să acorde dividende:
- determinarea bugetului optim pentru investiţii;
- determinarea sumei de capital propriu necesară finanţării proiectului;
- utilizarea profitului net şi a profitului reportat al întreprinderii pentru asigurarea
necesarului de capital;
- plata dividendelor numai dacă profitul disponibil este mai mare decât nevoile de
acoperire a bugetului optim pentru investiţii (dacă rămâne profit disponibil).

8.3.2 Politica dividendelor constante sau progresiv crescătoare

Politica dividendelor constante (dividende stabile) presupune ca
întreprinderea să menţină nivelul de dividende acordat de la un an la altul. Cu toate
acestea, conducerea întreprinderii poate să acorde dividende crescute de la un an
la altul dacă se previzionează o creştere a profitului în perioada următoare.
Această politică porneşte de la regula de a nu reduce niciodată dividendul
anual şi este promovată de managerii care cred în valoarea informaţională a
dividendelor pentru investitori. Astfel, investitorilor le este sugerată o imagine de
siguranţă şi soliditate a întreprinderii.
Pe de altă parte apare şi efectul de formare a „clientelei” în sensul tendinţei
întreprinderii de a atrage investitorii care preferă un anumit nivel al dividendelor, în
funcţie de cota de impozitare suportată.

8.3.3 Politica ratei constante de plată a dividendelor

Este caracterizează prin plata unui procent constant din profitul net, distribuit
sub formă de dividende („constant payout ratio”). Având în vedere că profiturile pot
să fluctueze mult de la o perioadă la alta, va însemna că dividendele vor varia ca
valoare. De exemplu, dacă profitul întreprinderii va scădea, dividendele se vor
reduce chiar dacă scăderea profiturilor nu este de durată.

8.3.4 Politica dividendului constant de valoare scăzută pe acţiune plus

extradividend
Această politică de dividende este una intermediară, situată între politica
dividendelor stabile şi politica dividendelor ca proporţie constantă din profit.
Presupune ca întreprinderea să menţină de la un an la altul nivelul de dividende
acordat. Cu toate acestea conducerea întreprinderii poate să acorde dividende
crescute de la un an la altul, dacă se previzionează o creştere a profitului în
perioada următoare.
 87

8.3.5 Politici alternative privind dividendele

Politica de reinvestire a dividendelor, este specifică companiilor
multinaţionale cu sediul în ţările cu economie de piaţă avansată, unde se practică
aşa-numitele „planuri de reinvestire ale dividendelor” prin care acţionarii pot să
reinvestească dividendele primite în acţiuni ale aceleiaşi companii sau în unele
diferite. Planurile de reinvestire oferă posibilitatea unei întreprinderi să îşi mărească
investiţiile.
Dacă un acţionar decide să reinvestească dividendele, el va suporta
impozitul aferent lor, după care va achiziţiona acţiuni noi ale aceleiaşi întreprinderi
sau ale unei întreprinderi diferite. Acţiunile întreprinderii nou emise pot fi uneori
achiziţionate cu discount şi reprezintă o modalitate de finanţare a întreprinderii.
Aceste politici au ca scop îmbunătăţirea relaţiei dintre managementul întreprinderii
şi acţionarii existenţi.
Politicile de dividende non-cash reprezintă modalităţi prin care dividendele
întreprinderii sunt acordate sub alte forme decât în numerar. Printre acestea se
regăsesc plata dividendelor în acţiuni şi divizarea acţiunilor. Dividendele plătite sub
această formă reprezintă acţiuni suplimentare, fără a fi plătite în numerar. Această
metodă de remunerare a acţionarilor are avantajul păstrării numerarului destinat
autofinanţării în cadrul întreprinderii. În consecinţă, prin creşterea numărului de
acţiuni profitul, dividendul şi preţul pe acţiune vor scădea.
Răscumpărarea acţiunilor reprezintă achiziția de către întreprindere a
propriilor acțiuni aflate pe piaţă. În acest fel se consolidează controlul asupra
întreprinderii sau se inițiază creşterea valorii de piaţă a acţiunilor atunci când sunt
subevaluate. În general, o astfel de operaţiune determină creşterea cursului de
piaţă al acţiunilor și avantajează acţionarii care urmăresc câştigul rezultat din
aprecierea cursului bursier, comparativ cu cei care preferă dividendele în numerar.
Repartizarea profitului net trebuie să răspundă unor cerinţe multiple,
variabile în timp şi spaţiu. De aceea la nivelul oricărei întreprinderi trebuie aleasă şi
implementată acea politică de dividend care poate realiza un compromis între
interesele acţionarilor, asociaţilor şi ale întreprinderii ca întreg. Dacă acest
compromis este îndeplinit acţionarii, asociaţii, întreprinderea şi angajaţii acesteia
vor fi avantajaţi deoarece se va putea îndeplini obiectivul financiar fundamental, de
maximizare a valorii întreprinderii.

8.4 Forme de distribuire

Formele prin care sunt distribuite dividendele sunt:
a) În natură, dacă întreprinderea realizează produse care să intereseze pe
acţionari;
b) În numerar, aceasta fiind cea mai răspândită formă şi care prevede o procedură
ce va fi evidenţiată în cele ce urmează. Dividendele trebuie să fie vărsate într-un
interval de timp determinat de la data închiderii exerciţiului la care se referă şi după
ce adunarea generală a stabilit suma ce va fi distribuită.
c) Plata dividendelor în acţiuni. Societăţile pe acţiuni au posibilitatea să ofere
acţionarilor, fie dividende ce urmează să fie încasate în numerar, fie acţiuni noi în
contul dividendelor ce li se cuvin.
Distribuirea acţiunilor gratuite reprezintă o tehnică prin care se multiplică
numărul acţiunilor, divizând preţul. Distribuirea acţiunilor gratuite reflectă o creştere
88

de capital prin încorporarea rezervelor. Aceasta este, în general, bine primită de

public, dacă este însoţită de menţinerea dividendelor pe acţiune la acelaşi nivel,
ceea ce conduce la o creştere a fondurilor încasate de acţionar. Dacă din punct de
vedere contabil se materializează printr-un simplu transfer de rezerve asupra
capitalului social situaţia netă rămânând neschimbată, financiar se traduce printr-o
politică de autofinanţare. Distribuirea acţiunilor gratuite este un semnal important,
adresat de consiliul de administraţie acţionarilor, ce semnifică o situaţie financiară
satisfăcătoare a întreprinderii.

Test grilă

1. Profitul net are ca direcţii de repartizare:

a) Continuitatea activităţii de producţie;
b) Majorarea salariilor;
c) Plata dobânzilor pentru împrumuturile bancare;
d) Finanțarea investițiilor şi plata dividendelor;
e) Plata ratelor la contractele de leasing.

2. Formele sub care se distribuie dividendele sunt:

a) Sumă platită anual;
b) Sub forma obligaţiunilor ajunse la scadenţă;
c) Sub formă de acţiuni noi emise de societate;
d) Dividend fix;
e) Plata în avans a unei părţi din cuantumul acestora.

3. Cei mai importanţi factori care influenţează politica de dividend a unei

întreprinderi sunt:
a) Situaţia financiară a întreprinderii;
b) Constrângerile fiscale;
c) Dobânda medie la depozitele din sistemul bancar;
d) Restricţiile juridice;
e) Protecţia împotriva diluării capitalului.
Identificați afirmația falsă.

4. Una dintre afirmaţiile următoare referitoare la stabilitatea dividendelor nu este corectă.

Care?
a) Regularitatea se manifestă prin creşterea sau menţinerea dividendelor distribuite;
b) Dacă creşterea profitului este regulată politica de dividend pierde din importanţă;
c) Dacă profitul are caracter ciclic, este important să se conserve regularitatea
distribuirii dividendelor;
d) Un dividend variabil atrage investitorii;
e) Politica de dividend are influenţă asupra cursului bursier.

5. Parametrii luați în calcul la distribuirea dividendelor sunt:

1) Raportul dintre dividende şi profit pe acţiune;
2) Raportul dintre dividende şi profitul net;
3) Raportul dintre curs bursier şi profit pe acţiune;
 89

4) Raportul dintre dividende şi numărul de acţiuni;

5) Raportul dintre profit net şi capitaluri proprii.
Este valabilă combinaţia: a) 2+5; b) 2+4; c) 1+2; d) 3+4; e) 4+5.

6. Unul dintre factorii următori nu influenţează politica de dividend a unei

întreprinderi. Care?
a) Situaţia financiară a întreprinderii;
b) Constrângerile fiscale;
c) Restricţiile juridice;
d) Investorii potențiali;
e) Creditorii bancari.

Aplicații numerice

1. O întreprindere are o structură a capitalurilor alcătuită din 60% capitaluri proprii și

restul din datorii. Rata de rentabilitate financiară a capitalurilor proprii este de 18%.
Profitul obținut cu ajutorul unui activul total de 140000 lei are valoarea:

a) 5477 lei; b) 6980 lei; c) 15120 lei; d) 10996 lei; e) 3226 lei.

2. O întreprindere dispune de un capital social de 145200 lei, format din 14520

acțiuni cu valoarea nominală de 10 lei. Activitatea de producție a întreprinderii este
caracterizată de următoarele:
- venituri din vânzarea producției 565420 lei;
- volumul producției 3100 buc.;
- cheltuieli variabile unitare 85 lei;
- cheltuieli fixe 127970 lei.
Întreprinderea distribuie anual acționarilor 30% din profitul net obținut și
plătește un impozit pe profit de 16%. Suma dividendelor plătite către acționari și
dividendul pe acțiune sunt:
a) 43835,4 lei; 3 lei/acțiune;
b) 115874,1 lei; 0,75 lei/acțiune;
c) 5448, 6 lei; 1 leu/acțiune;
d) 6695,5 lei; 11 lei/acțiune;
e) Nici una dintre variante.