Teoria genetica si enviromentala

Genetica comportamentului este o stiinta interdisciplinara formata din studiul originii genetice si
influentei mediului asupra diferentelor comportamentale. Paradigma genetica a plecat de la Charles
Darwin, care a descris diferentele individuale de comportament in cadrul unei specii si a fost concretizata
de Sir Francis Galton care a fost interesat de comportamentul uman, marcand pentru prima data
conceptul de diferente individuale in psihologie. Contributia geneticii asupra personalitatii este o
extindere a surselor de intelegere a comportamentului uman, putandu-se astfel observa modul cum
genele pot influenta anumite comportamente ale individului in interactiunea lui cu mediul inconjurator.
Cercetarile asupra familiilor, fratilor si gemenilor au dovedit ca personalitatea sau alte abilitati sunt
influentate genetic. Genetica comportamentala de astazi este concentrata, in special, pe cercetarea
gemenilor monozigoti si dizigoti, dorind sa descopere cauzele comportamentului si genele care
determina aceste comportamente. Unul dintre obiectivele cercetarilor este de a intelege originea
variatiilor comportamentale. Descoperirile de pana acum arata ca influenta genelor asupra personalitatii
este importanta.
Metodologiile privind studiul personalitatii din perspectiva genetica sunt:
- Studii selective de reproducere – deduc o ereditate selectiva si sigura, insa incalca etica deoarece se
produc lucrari de reproducere a genelor
- Studierea familiilor – ofera estimari asupra ereditatii, insa nu sunt medii egale de dezvoltare
- Studierea gemenilor – ofera estimari despre ambii frati atat asupra ereditatii, cat si a influentei
mediului, insa pot fi interpretari gresite si confuzii asupra acestor aspecte
- Studierea adoptiilor – ofera informatii valide despre influentele mediului asupra personalitatii copilului,
insa limitarile se ragasesc in faptul ca acei copii adoptati nu sunt un lor reprezentativ la nivel national si
poate exista o problema de selectie in studii.
Dezvoltand studii asupra personalitatii in care implica gemenii, fratii, dar si diferentele
intercurturale, Eysenck a demontrat faptul ca trasaturile de personalitate au o puternica incarcatura
ereditara. Eysenck si sotia sa au dezvoltat o serie de chestionare pentru a putea fi folosite in cercetarea
asupra personalitatii. Acestia au dezvoltat in 12 ani 20 de factori de personalitate, constituind astfel unul
din cele mai mari chestionare de personalitate din literatura de specialitate. Folosind analiza factoriala
exploratorie, acestia au descoperit 3 factori de personalitate, pe care Eysenck i-a denumit „superfactori”:
extraversia, nevrotismul si psihoticismul.
1/ Ereditatea Ereditatea descrie gradul in care diferentele genetice influenteaza anumite comportamente
si caracteristici fizice, cum ar fi inaltimea sau dorinta de a fi deschis spre lucruri noi.
Ereditatea este o proportie de varianță fenotipica, diferentele individuale observate, asociata varianței
genotipale, diferentele individuale ca totalitate de gene modtenite de o persoana.

2/ Selectia naturala Din perspectiva lui Skinner personalitatea este un produs al istoriei evolutive. Ca
indivizi ne comportam si reactionam in functie de compozitia genetica si de mostenirea pe care am
acumulat-o de-a lungul evolutiei. Ca specie, comportamentele noastre ne ajuta sa supravietuim mediului,
selectia naturala jucand un rol determinant in ceea ce priveste personalitatea. Selectia naturala i-a
favorizat pe acei indivizi care aveau capacitatea de a se adapta la anumite conditii ale mediului, ca de
exemplu lumina puternica si intunericul, crescand astfel sansele de a supravietui si de a se reproduce.
Astazi omul si-a pierdut majoritatea reflexelor, din cauza societatii in continua dezvoltare, care ne ofera
conditiile de supravieture fara pericoloele de altadata. Omul nu mai este nevoit sa vaneze sau sa alerge
dupa mancare ori sa fuga de animalele pradatoare. Cu toate acestea, inca mai putem obeserva anumite
reflexe adand inradacinate in genele noastre, cum ar fi reflexul de supt la copii, reflexul pupilar si altele,
ce ne ajuta sa supravietuim.

1
3/ Similaritatile intre gemeni Genetica comportamentala de astazi este concentrata, in special, pe
cercetarea gemenilor monozigoti si dizigoti, dorind sa descopere cauzele comportamentului si genele
care determina aceste comportamente. Unul dintre obiectivele cercetarilor este de a intelege originea
variatiilor comportamentale. Descoperirile de pana acum arata ca influenta genelor asupra personalitatii
este importanta. Un studiu realizat de Plomin si Spinath pe 10.000 de gemeni monozigoti si dizigoti in
care a fost testata inteligenta generala, a aratat ca influenta genetica in cadrul gemenilor dizigoti este mult
mai slaba decat in cazul gemenilor monozigoti. Una din cele mai puternice metodologii de testare a
influentelor genetice asupra personalitatii este combinarea gemenilor monozigoti care au trait impreuna
si a celor care au trait separat inca de la nastere. Daca in primul caz se poate observa atat influenta
genetica, precum si cea a mediului, in cazul gemenilor care au trait separat se poate observa doar
influenta genelor asupra comportamentului lor.

4/ Genetica familiei Cercetarile care studiaza genetica familiei si gradul de similaritate al personalitatii
au avantajul ca se cunoaste gradul de suprapunere genetica al rudelor. In general parintii nu sunt legati
genetic intre ei, acestia transmitand cate 50% din genele lor, copiilor. Astfel fratii impartasesc 50 % din
genele lor, bunicii si nepotii 25%, la fel ca unchii, matusile si nepotii. Verii primari impartasesc doar
12,5% din genele lor. Studiile privind familiile adoptive au un rol esential in cercetarea genetica a
personalitatii. In metodologia cercetarii privind genetica personalitatii, familiile adoptive sunt privite ca
un grup de control in care nu exista o influenta genetica asupra copiilor, aceasta influenta fiind doar
enviromentala. Cea mai ampla si valida metodologie pentru cercetarile personalitatii din perspectiva
genetica, este cea in care sunt implicati gemenii care provin din familii adoptive.

5/ Influenta mediului asupra dezvoltarii copiilor Atat persoanele care sunt inrudite biologic, cat si cele
care nu sunt, pot sa prezinte anumite similaritati in ceea ce priveste personalitatea, deoarece traiesc in
aceasi casa sau mediu. Fratii pot intruni anumite caracteristici comune in functie de veniturile, statutul
social, pregatirea scolara a parintilor, daca parintii sunt persoane dure sau blande, ori daca au o influenta
religioasa sau nu asupra copiilor. Inflentele pe care parintii si rudele apropiate le impartasesc, pot fi
numite influente familiale, deoarece fiecare familie in parte are un caracter unic. Un alt tip de influenta
asupra dezvoltarii personalitatii copiilor il ofera grupul de prieteni care poate influenta comportamentul
acestora.

ADN
ADN-ul este prescurtarea de la acid dezoxiribonucleic si reprezinta un lant de acizi numiti nucleoide,
alcatuiti din deoxiriboza accid fosforic si baze organice azotate.
ADN-ul ramane neschimabat pe toata perioada vietii si este transmis din generatie in generatie, in stare
intacta.
Genotipul este o completare genetica, codificata in ADN, acele mosteniri individuale luate de la parinti.
Doar gemenii au genotipuri identice.
Genomul reprezinta setul complet de informatii genetice, incluzand setul de cromozomi si gene pe care
individul le mosteneste de la parinti.
Teoria trasaturilor din perspectiva lui Eysenck
Eysenck si sotia sa au dezvoltat o serie de chestionare pentru a putea fi folosite in cercetarea asupra
personalitatii. Acestia au dezvoltat in 12 ani 20 de factori de personalitate, constituind astfel unul din cele
mai mari chestionare de personalitate din literatura de specialitate.
Folosind analiza factoriala exploratorie, acestia au descoperit 3 factori de personalitate, pe care Eysenck
i-a denumit „superfactori”:
E – extraversie vs introversie
N – nevrotism vs stabilitate emotionala
P – psihoticism vs controlul impulsului
2
Cercetarile au arata faptul ca trasaturile descoperite de Eysenck sunt stabile toata viata, daca un copil este
introvert, indiferent de influenta mediului natural, social, cultural, acesta va fi si ca adult introvert.
Persoanele cu scor mare la E, N, P din cadrul Invertarului de Personalitate Eysenck:
Orientati spre lumea din exterior
Extraversie Prefera compania altora
Au tendinta sa fie sociabili, impulsivi, aventurosi, asertivi, dominanti
Tind sa aiba mai multe emotii pozitive

Anxiosi Capriciosi
Nevrotism Depresivi Irationali
Predispusi la a avea o stima de sine scazuta si
Tensionati sentimente de vinovatie
Oamenii sunt predispusi genetic spre nevrotism sau stabilitate
emotionala, foarte mica parte se datoreaza mediului.

Agresive Crude
Antisociale Ostile
Egocentrice Nu raspund la nevoile si sentimentele celorlalti
Psihoticism Lipsite de sentiment Insensibile
Probleme cu abuzurile de substante si paradoxal au un nivel inalt de
creativitate, conform descoperirilor lui Eysenck

Desi dovezile arata ca o componenta puternica genetica se sustine doar pe trasaturile E si N, Eysenck
considera ca toate trasaturile si dimensiunile personalitatii au o puternica latura ereditara, influentele
mediului fiind limitate.
Dezvoltand studii asupra personalitatii in care implica gemenii, fratii, dar si diferentele intercurturale,
Eysenck a demontrat faptul ca trasaturile de personalitate au o puternica incarcatura ereditara.