LICEUL TEHNOLOGIC AXIOPOLIS CERNAVODĂ

PROIECT
PENTRU ATESTAREA COMPETENŢELOR

CALIFICAREA:

Elev Profesor îndrumător,

Burnaz Andreea Vişănoiu Anca Cristina

2021
 CUPRINS
CUPRINS 2
ARGUMENT 3
MASURAREA ENERGIEI ELECTRICE IN CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV
MONOFAZAT 5
2.1. Notiuni generale 5
2.2. Contorul de inductie 7
2.2.1 Constructia si principiul de functionare al contorului de inductie 9
2.2.2 Conectare contorului in circuit 15
MASURAREA ENERGIEI ELECTRICE IN CIRCUITE TRIFAZATE 18
3.1. Masurarea energiei active 18
3.2. Masurarea energiei reactive 20
Norme specifice de protectia muncii 24
BIBLIOGRAFIE 25

2
 CAPITOLUL I

ARGUMENT
Ben Franklin a început să exploreze energia electrică folosind o cheie metalică atașată la un
zmeu în timpul unei furtuni - o activitate ce nu este sigură conform standardelor actuale de sănătate
și siguranță.
Teoria sa a fost că norii de furtună dețin electricitate statică și că fulgerele sunt descărcări de
electricitate statică. Fulgerul ar lovi cheia și l-ar electriza, demonstrând că fulgerul și electricitatea
sunt rezultatul aceluiași fenomen. El a avut ideea corectă, că fulgerul este rezultatul electronilor care
călătoresc de la nori la sol, dar îi lipseau conceptele științifice pentru a exprima pe deplin acea idee.
Pionieri ai energiei electrice precum Alexander Graham Bell, Nicolas Tesla, Werner von
Siemens și mulți alții au ajutat la transformarea electricității dintr-o curiozitate științifică într-o parte
esențială a vieții. Unii dintre acești pionieri au creat imperii industriale în acest proces. Astfel
cunoașterea științifică avansează prin descoperirea legilor care guvernează fenomenele naturale.
Aceste legi trebuie să exprime cantitativ caracteristicile fenomenului, dezvoltarea lui în timp sau
modul în care interacționează cu alte fenomene.
Viața modernă este inseparabilă de electricitate. Prin urmare, fără electricitate,
majoritatea descoperirilor din secolul trecut nu s-ar fi întâmplat. Este peste tot. Presupunând că
brusc, vom pierde energia, atunci se vor întâmpla următoarele: putere insuficientă, defecțiune a
sistemului informatic, probleme uriașe în transport (tramvaie, trenuri, avioane, mașini cu sistem
de aprindere etc.); restul mijloacelor de transport vor fi folosite la maximum de capacitate pe
timpul zilei (faruri insuficiente), sa nu mai vorbim despre golul imens din domeniul comunicării
(orice tip de telefon, radio, TV, Internet).
Când vine vorba de procesul de înțelegere a unui fenomen, putem spune că atât
experimentul, cât și măsurarea joacă un rol important. Crearea de mijloace tehnice practice
din ce în ce mai complexe, pe de o parte, folosește pe deplin realizările științifice, pe de altă
parte, promovează și dezvoltarea științei.
Dezvoltarea tehnologiei de măsurare și a echipamentelor aferente este restricționată și
determinată de interdependența dintre știință și tehnologie. Măsurarea electrică este
indispensabilă în toate industriile, este o verigă importantă în procesul de producție, controlul
calității materiilor prime, produselor intermediare și produselor finale, precum și în cercetare
și dezvoltare în diverse domenii. În aceiași ordine de idei, putem spune că şi consumurile de
energie electrică sunt real înregistrate dacă aparatele utilizate în acest scop nu introduc erori
de măsurare, lucru care este posibil dacă, periodic, acestea sunt verificate și reglate.
În lucrarea de față, care are ca temă Măsurarea energiei electrice în curent alternativ
monofazat, am vorbit despre generalități din domeniul măsurării energiei electrice, apoi am
arătat pentru început construcția și principiul de funcţionare ale aparatelor de inducție.
În continuare am făcut o clasificare a contoarelor şi am prezentat pe larg construcţia şi
principiul de funcţionare a acestora, precum şi modalitatea de legare a unui contor monofazat
în circuit.
Apoi am vorbit despre măsurarea energiei electrice in circuite trifazate, explicând cum
se face măsurarea energiei active dar si a celei reactive.

3
 În finalul lucrării am prezentat normele de protecția muncii aferente acestui tip de
activități.

CAPITOLUL II

4
 MĂSURAREA ENERGIEI ELECTRICE ÎN CIRCUITE DE
CURENT ALTERNATIV MONOFAZAT
2.1. Noțiuni generale
Energia asigură confort personal și mobilitate oamenilor și este esențială pentru
realizarea de bogății industriale, comerciale și sociale. Pe de altă parte, producția și consumul
de energie exercită presiuni considerabile asupra mediului (inclusiv producția de energie
electrică și termică, rafinarea uleiului și utilizarea finală a acestuia în gospodării, servicii,
industrie și transport). Aceste presiuni cuprind și emisiile de gaze cu efect de seră și poluanții
atmosferici, utilizarea terenului, producerea deșeurilor și deversările de petrol. Acestea
contribuie la schimbările climatice, produc daune asupra ecosistemelor naturale și a mediului
artificial, și cauzează efecte adverse asupra sănătății umane.
Producerea energiei electrice se realizează prin transformarea altor forme de energie:
- transformarea energiei chimice a combustibililor in turbine cu aer, gaz, motoare cu
ardere interna - producerea energiei electrice prin transformarea energiei chimice
a combustibililor se realizează in centrale electrice de termoficare sau centrale
termoelectrice;
- transformarea energiei potențiale sau cinetice a apelor - producerea energiei
electrice prin transformarea energiei potențiale sau cinetice a apelor se realizează
in centrale hidroelectrice care produc energie electrica pe cale hidraulica. Aceasta
sursa de energie este economica si inepuizabila;
- transformarea energiei atomice – care se realizează in centrala nucleara-electrica
ce este o instalație complexa de producere a energiei electrice din energie termica,
obținuta prin întreținerea unei reacții nucleare de fisiune controlata, proces
realizat de reactorul nuclear;
- transformarea altor forme de energie: solară, eoliană - energia solară şi eoliană
sunt două dintre cele mai populare moduri de a genera electricitate regenerabilă.
Prima alimentare publică cu energie electrică a apărut la sfârșitul anilor 1800. Energia
electrică avea diferite tensiuni, fiind distribuită sub formă de curent continuu (cc) sau curent
alternativ (ca). În cazul curentului alternativ nu există un standard pentru frecvența la care
aceasta își schimbă sensul. Pe măsura ce utilizarea energiei electrice creștea, a devenit evident
ca ar exista avantaje de pe urma standardizării tensiunilor electrice. Pe lângă faptul ca
transferul de energie dintr-o zona a țării în alta, ar fi fost mai ușor și construcția instalațiilor
electrice putea si simplificata.
O dată ce majoritatea organizațiilor generatoare au ales şi au adoptat un standard al
electricității, sau instalat rețele de cabluri electrice pentru ca electricitatea generata într-o
zona a țării să poată fi folosita în orice alt loc. Această rețea naționala de cabluri a făcut mai
fiabilă distribuirea energiei electrice. Dacă un generator se defecta, curentul putea să fie luat
dintr-o alta regiune, iar dacă cererea creștea, la rețea puteau fi conectate generatoare.
Energia electrică este distribuită sub formă de curent alternativ deoarece tensiunea
acestuia poate fi schimbată ușor cu un transformator - un dispozitiv simplu, fiabil și eficient.
Apoi este transportată la distanță printr-un sistem de rețele electrice, la diverse tensiuni: 110
kV, 220 kV, 400 kV şi chiar peste 800 kV. Transportul energiei electrice se face fie prin linii
aeriene, fie prin cabluri subterane.

5
 Puterea consumată în unitatea de timp este energia electrică. Dacă acesta putere
rămâne neschimbată într-un anumit interval de timp t 2–t1, atunci energia consumată în acest
interval de timp poate fi considerată ca fiind:

(1)

Cu toate acestea, în general, în practică, puterea nu va rămâne constantă. În acest caz,

intervalul de timp t2 – t1 poate fi împărțit în mici intervale de timp Δt, unde puterea este
considerată constantă. Astfel, se poate considera că energia activă consumată în intervalul de
timp t2 – t1 este egală cu suma energiei active de bază consumate în intervalul de timp Δt. Prin
urmare:

(2)
unde

(3)

În mod analog se poate defini energia reactivă ca fiind:

(4)

Energia activă are ca unitate de măsura wattsecunda, iar energia reactivă, varsecunda. În
practică se folosesc multiplii wattoră şi kilowattoră şi respectiv varoră și kilovar oră.
Măsurarea energiei electrice se face în diferite puncte: la producere - în centrale; la transport
– în stații şi la utilizator – la consumator.
Pentru măsurarea energiei electrice sunt folosite aparate speciale numite contoare.
Contoarele sunt folosite pentru a înregistra energia consumată, atât în rețelele monofazate cât şi în
cele trifazate.
Aparatele construite pentru măsurarea energiei electrice trebuie să aibă unul sau mai multe
sisteme active care să producă un cuplu activ proporțional cu puterea activă sau reactivă şi un
dispozitiv integrator care să efectueze integrarea acestor mărimi.
În funcție de mărimea măsurată, se deosebesc contoare de energie activă, de energie reactivă
şi de cantitate de electricitate. După principiul de funcționare, se deosebesc contoare
electrodinamice, de inducție, magnetoelectrice şi electrolitice.
În circuitele de curent continuu se utilizează contoarele de tip electrodinamic. În cazul în
care tensiunea este constantă sau interesează numai cantitatea de electricitate consumată în circuit
se folosesc contoare de cantitate de electricitate de tip magnetoelectric sau electrolitic.
Cele mai utilizate tipuri sunt cele de inducție şi mai nou cele electronice.

6
 2.2. Contorul de inducție
Primele aparate electromagnetice de măsurare au apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea,
când inginerii italieni au descoperit relația dintre diferitele faze ale câmpurilor de curent alternativ și
magnet. În fabricarea celor mai simple structuri, a fost utilizat un rotor continuu, ca un cilindru, și
același disc. El a fost pus în mișcare schimbând caracteristicile electrice. Următorul pas a fost
dezvoltarea unui mecanism cu șurub complet, dar până în prezent fără elemente de control al
tensiunii. De fapt, în această etapă au fost stabilite principiile de funcționare și dispozitivul tehnic al
unui contor modern de inducție cu bobine de autoinducție și un corp metalic rotativ. Ulterior,
designul a fost completat cu electromagneți de frână, ceea ce a făcut posibilă extinderea gamei de
măsurători cu un registru ciclometric. Întregul secol al XX-lea a fost procesul de optimizare a
cazului, care a dus nu numai la optimizarea dimensiunii dispozitivului, dar și la creșterea fiabilității
elementelor mecanismului de numărare. Proiectele au devenit mai rezistente la temperatură,
umiditate și stres fizic. Precizia citirilor a crescut, de asemenea, în special în dispozitivele ultimelor
generații cu noi funcționalități și abordări de control.
Contoarele de energie electrică sunt cele mai populare instrumente de măsurare din spectrul
intern. Ele sunt folosite în fiecare casă ca mijloc de control al energiei electrice consumabile, dar
execuția tehnică poate fi diferită.
La fel ca toate contoarele de energie electrică, modelele de inducție asigură trecerea
curentului prin conductorii lor prin conectarea elementelor de măsurare sensibile. Ele diferă în
funcție de capacitate, dimensiune, sarcină maximă etc. Mai întâi, contorul de energie electrică de
inducție este un dispozitiv mecanic prevăzut cu un mecanism de numărare. Din punct de vedere
tehnic, acesta poate avea un design diferit, dar principiile de bază sunt ghidate de principiul
electromagnetic de operare, care face posibilă fixarea comportamentului curenților turbionari
deasupra unui câmp magnetic.
La baza principiului de funcționare al aparatelor de inducție stă interacțiunea dintre curenții
turbionari induși într-o armătură metalică neferomagnetică și două sau mai multe fluxuri magnetice
alternative care au creat acești curenți. Deoarece principiul fundamental al acestui dispozitiv este
inducția electromagnetică, instrumentele de inducție pot funcționa numai în curent alternativ sau, în
general, numai în regim variabil.
Dispozitivele de inducție se clasifică în dispozitive cu un flux sau cu mai multe fluxuri, după
cum echipajul mobil este intersectat de unul sau mai multe fluxuri.
Dispozitivul de inducție cu un flux
Din punct de vedere constructiv, dispozitivul de inducție este alcătuit dintr-un
electromagnet, o armătură neferomagnetică, un ax mobil, resorturi spirale, un ac indicator, un
magnet permanent și o scară gradată. Curentul I parcurgând bobina electromagnetului dă naștere la
fluxul Ø.
Valoarea efectivă a acestui flux este proporțională cu curentul I și defazat în urmă cu
unghiul α (de avans histerezis). Acest flux străbate armătura mobilă conductoare, inducând în ea o
tensiune electromotoare ce creează curenți electrici circulari care se închid în jurul liniilor de flux
care îi determină.
În urma interacțiunii fluxului electromagnetic Ø cu curentul indus I apare o forță care va
crea un cuplu ce va pune discul în mișcare.
Deviația permanentă va fi cu atât mai mare, cu cât inductivitatea discului este mai mare.
Deoarece sensibilitatea acestui tip de dispozitiv este redusă, el nu se mai folosește, locul lui fiind
luat de dispozitivele cu mai multe fluxuri.
Dispozitivul de inducție cu doua fluxuri

7
 Curenții I1 și I2 parcurg înfășurarea electromagneților și, determină apariția fluxurilor Ø1 și
Ø2 care străbat discul, inducând în acesta tensiuni electromotoare.
Interacțiunea dintre curenți și fluxuri determină apariția unui cuplu activ care pune în
mișcare discul de aluminiu. Deviația acestuia depinde de fluxuri și de valoarea sinusului unghiului
dintre cele două fluxuri. Pe baza acestui dispozitiv se realizează wattmetre și varmetre de inducție,
dar mai ales contoare de energie electrică.
Dispozitivul de inducție cu trei fluxuri
Sensibilitatea, respectiv cuplul activ al dispozitivului cu două fluxuri poate fi dublată, dacă
unul dintre fluxurile magnetice ØU sau ØI intersectează de două ori discul neferomagnetic.
Din punct de vedere constructiv acest lucru este posibil dacă unul dintre electromagneți este
așezat pe o direcție perpendiculară pe raza discului și în partea inferioară a acestuia, iar celălalt
electromagnet se așază în lungul razei discului, în partea superioară a acestuia. Se observă că în
această situație fluxul ØI intersectează de două ori discul, în timp ce fluxul ØU, numai o singură
dată. Se mai observă, de asemenea, că fluxul ØI străbate discul de două ori, dar în sensuri contrare.
Cuplul activ a acestui dispozitiv este dublu față de cel cu două fluxuri, motiv pentru care
acesta este singurul utilizat la construcția instrumentelor de inducție.

Fig.1. Dispozitiv de inducție cu trei fluxuri.

2.2.1 Construcția şi principiul de funcționare al contorului de inducție

8
 La baza construcției contorului stă dispozitivul de inducție cu trei fluxuri. El este utilizat
pentru măsurarea energiei în curentul alternativ.
Acest tip de contor are o construcție simplă, suportă sarcini relativ mari și are siguranță în
exploatare, iar clasa lui de precizie este satisfăcătoare.
Contorul se compune dintr-un dispozitiv de inducție și un mecanism integrator. Principalele
componente ale unui contor de inducție sunt electromagneții de tensiune și curent electric. Când
interacționează, împreună cu circuitele magnetice care intră în ele, apare un câmp electromagnetic.
Prin dispozitivul de transfer, câmpul acționează asupra discului de rotație din aluminiu.
Electromagnetul actual se confruntă cu sarcini
grele în timpul funcționării, de aceea înfășurarea
acestuia este realizată din sârmă cu secțiune
transversală mare. Numărul de ture nu depășește
treizeci. Sârma este înfășurată uniform pe doi
magneți, care sunt conectați în serie la rețea prin
intermediul unor cleme.
Bobina de tensiune este conectată în paralel cu
rețeaua electrică și creează un câmp electromagnetic
care este direct proporțional cu tensiunea efectivă.
Înfășurarea bobinei este realizată dintr-un fir subțire
cu o secțiune de 0,1 ... 0,15 mm². Numărul de rotații
poate fi de până la 12000, ceea ce face posibilă
crearea unei reactanțe inductive mai mare decât cea
activă.
Un astfel de dispozitiv vă permite să reduceți
consumul de energie electrică în timpul funcționării contorului.
Toate componentele unui contor electric monofazat sunt adăpostite într-o carcasă din plastic.
Datele privind consumul de energie electrică pentru perioada curentă sunt afișate pe un tambur
digital. Intensitatea consumului de energie poate fi determinată de magnitudinea vitezei de rotație a
discului.
1- Înfășurarea seriei, denumită și bobină curentă.
Constă în mai multe Constă în mai multe rotații de
sârmă groasă.
2- Înfășurare paralelă (bobina de
tensiune). Este dispus, dimpotrivă, dintr- un număr
mare de rotații de sârmă de grosime mică.
3- Mecanism de numărare. Montat pe axa discului
de aluminiu.
4- Magnet permanent, al cărui scop este să
încetinească și să asigure o conducere lină.
5- Disc din aluminiu. Se montează pe rulmenți
și lagăre de tracțiune.
Fig.2.1. Componentele unui contor de inducție

Elementele electromagnetice sunt:

- Circuitele magnetice, care sunt realizate din tole de tablă silicioasă, nituite și lăcuite.
9
 - Înfășurarea de tensiune care se realizează din sârmă din cupru cu email, cu diametrul de
0,06 …. 0,15 mm, folosind o carcasă de bachelită.
Valoarea exactă a diametrului sârmei și numărului de spire se aleg în funcție de tipul
contorului și de valoarea tensiunii nominale.

Fig.2.2. Elementele componente ale contorului.

Din figurile 2.1 si 2.2 se disting următoarele elemente electromagnetice:

- Diametrul sârmei care trebuie respectat, deoarece modificarea acestuia poate aduce
schimbări în caracteristicile funcționale ale contorului, cum ar fi: posibilitățile de
reglare, variațiile erorii la modificarea temperaturii mediului ambiant;
- Înfășurarea de curent care se realizează dintr-un conductor de cupru cu izolație de email
sau de bumbac. Secțiunea conductorului se alege în funcție de valoarea încălzirii
maxime admisibile.
Echipajul mobil conține conform figurii 3 următoarele părți componente:
- discul din aluminiu;
- axul în jurul căruia se mișcă discul;
- cârligul pentru evitarea mersului în gol;
- lagărul superior și inferior.

10
 Discul se realizează din aluminiu pur, de calitate superioară. Contorul trifazat se deosebește
de cel monofazat prin aceea că are un număr mai mare de sisteme electromagnetice. Echipajul
mobil nu are construcții deosebite, cu excepția unui număr diferit de discuri pe ax.

Fig.3. Echipajul mobil:

1 – căpăcel; 2 – melc; 3 – cârlig; 4 – ax; 5 – disc; 6 – corpul crapodinei; 7 – bucşa; 8 – arc; 9 – căpăcel; 10 – suportul
acului

Mecanismul integrator. Energia înregistrată poate fi urmărită cu ajutorul mecanismul

integrator numit și mecanismul totalizator sau înregistrator (figura 4). Acesta poate fi:
- cu ac indicator;
- cu role.
Mecanismele integratoare cu role sunt practice în exploatare însă funcționează corect numai
cu condiția ca piesele lor să fie confecționate cu atenție.

11
 Fig.4. Dispozitivul de citire

Magnetul de frânare. În general, acești magneți se confecționează din oțeluri speciale ce se

magnetizează puternic. Alegerea formei magnetului se face ținându-se seama de necesitatea de a
obține o acțiune de frânare cât mai mare a magnetului, la o dimensiune și greutate cât mai mici.
Cutia contorului. Întregul mecanism al contorului este fixat pe soclul contorului. Acesta
poate fi executat din tablă de oțel, fontă sau mase plastice.
Pe soclu se fixează sașiul contorului care servește ca suport pentru montarea
electromagneților, discului, lagărelor, magnetului permanent și mecanismului integrator.
Un alt element al contorului este capacul care acoperă întregul mecanism al contorului.
Acesta se realizează din metal, mase plastice sau sticlă. Pentru a evita pătrunderea prafului în
contoare, marginea contorului are un șănțuleț în care se fixează o garnitură. De asemenea, prinderea
ferestrei (geamului la capac) trebuie să se facă etanș.
Legăturile electrice de la rețea se realizează cu ajutorul blocului bornelor. Partea principală a
acestei cutii o constituie blocul, confecționat, în general, din bachelită în care se fixează plăci de
alamă cu găuri pentru șuruburi care
servesc la fixarea conductoarelor.
Principiul de
funcționare al dispozitivului de inducție
constă în interacțiunea câmpurilor
magnetice create de circuite
inductoare fixe, asupra curenților pe care
aceste circuite îi induc în piese
conductoare mobile. Din
interacțiunea dintre câmpurile
magnetice și curenții induși, apare un cuplu
activ care pune în mișcare piesa mobilă.
Baza dispozitivului este formată
din două elemente si anume bobine pentru întreținerea tensiunii și curentului. Primul este conectat
în paralel, iar al doilea în serie. Împreună, ele creează condițiile pentru fluxurile electromagnetice,
în mediul în care, în principiu, este posibilă fixarea cu măsurarea parametrilor de rețea necesari.
Operațiile de măsurare directă se fac în detrimentul discului din aluminiu. Prin intermediul
angrenajului cu melc acest element este cuplat cu un dispozitiv de numărare, punându-l în acțiune.
În acest proces, intensitatea rotației discului va fi determinată de consumul de energie.
Dispozitivul de inducție folosit în contoarele de curent alternativ este realizat dintr-un disc
de aluminiu ce se poate roti în jurul unui ax vertical și doi electromagneți.
Electromagnetul de curent se montează în serie cu consumatorul, deci este parcurs de
curentul I din circuit. El produce un flux ØI care străbate de două ori discul în sensuri contrare.
Electromagnetul de tensiune este montat în paralel cu consumatorul, deci este alimentat cu
tensiunea de la bornele consumatorului. El creează un flux ØU, care străbate discul o singură dată.
Fluxurile ØI și ØU induc curenți în disc.
Datorită interacțiunii dintre curenții induși și fluxuri, ia naștere un cuplu activ care pune în
mișcare discul. Se poate demonstra că acest cuplu activ este proporțional cu cele două fluxuri și cu
unghiul de defazaj între ele:

(5)
12
 Pentru a se obține un cuplu activ proporțional cu puterea activă, P=UI cosφ, unde φ este
defazajul dintre tensiune și curent, dispozitivul de inducție se realizează astfel încât fluxul Ø I să fie
proporțional cu I și aproximativ în fază cu I, iar fluxul ØU să fie proporțional cu U și defazat cu
aproximativ π/2 față de U. În acest scop bobina electromagnetului de tensiune se realizează cu
inductanță mare.
Ținând seama că între I și U există defazajul φ și că între ØU și U s-a creat un defazaj de π/2,
unghiul dintre cele două fluxuri devine:

(6)

Având în vedere cele de mai sus, se poate scrie:

(7)

Rezultă deci că se obține un cuplu activ proporțional cu puterea activă din circuit.
Cuplului activ I se opune un cuplu de frânare, realizat cu un magnet permanent. Când discul
se rotește cu o viteză de rotaţie n, intersectează liniile de câmp ale magnetului permanent şi iau
naştere în disc curenţi induşi proporţionali cu viteza de rotaţie n. Din interacţiunea acestor curenţi
cu fluxul creat de magnetul permanent, se obţine un cuplu de frânare proporţional şi el cu viteza de
rotaţie a discului:

(8)

Când cuplul de frânare devine egal cu cuplul activ, discul se roteşte cu viteză constantă. În
acest caz:

(9)

adică:

(10)
de unde:

(11)

Această relaţie ne arată că viteza de rotaţie a discului este proporţională cu puterea activă.
13
 Numărul total de rotaţii N=n(t2-t1) pe care le face discul într-un interval de timp, este
proporţional cu suma energiilor elementare consumate în intervalul de timp respectiv, adică:

(12)

(13)

Constanta C se numeşte constantă reală a contorului. În practică se foloseşte frecvent

inversul acestei constante:

(14)

Cn se numeşte constanta nominală a contorului şi reprezintă numărul de rotaţii pe care le

face discul pentru un consum de energie egal cu 1kWh. De obicei, această constată este înscrisă pe
carcasa contorului. De exemplu: Cn = 480 rot/kWh.

2.2.2 Conectare contorului in circuit

In schema de conectare avem un contor electric monofazat conectat la rețea cu cel puțin 4
fire. Două dintre acestea sunt intrarea și ieșirea fazei, iar celelalte două sunt intrarea și ieșirea
conductorului de lucru neutru. Conexiunea se face folosind terminale speciale cu șuruburi
amplasate pe blocul de borne, închise cu un capac, care este sigilat de către Serviciile de
supraveghere a puterii.
Terminalele sunt numerotate de la 1 la 4:
- Terminalul nr. 1 este conceput pentru a conecta o rețea de conductor de fază;
- Terminalul nr. 2 este conceput pentru a conecta un conductor de fază care conduce la
consumatorii de energie electrică, adică într-un apartament sau o casă;
- Terminalul nr. 3 este proiectat pentru a conecta rețeaua de fire neutre;
- Terminalul nr. 4 se referă la firul de împământare care duce la consumatorii de energie.

14
 Fig.5. Schema de conexiuni a unui contor monofazat

Lucrări preliminare de instalare

Mai întâi, determinați locul în care va fi instalat contorul. În clădirile cu apartamente de la
intrare se află dulapuri speciale, unde există locuri regulate pentru contoare, iar proprietarii de
case sau zone suburbane ar trebui să aibă grijă să cumpere o cutie specială concepută pentru
instalarea contoarelor de energie electrică. Aceste cutii au uși sau ferestre transparente,
permițând citirea cu ușurință, precum și locații pentru instalarea echipamentelor electrice
modulare.
Echipamentul electric modular are o clasă largă de dispozitive care îndeplinesc o funcție de
protecție, funcție de comutare, distribuție de energie electrică, precum și dispozitive de control și
măsurare. Dispozitivele modulare sunt montate pe o șină standard DIN standard de 35 mm lățime.
Lățimea unui modul este de 17,5 mm, distanța dintre lamele pe verticală este de cel puțin 125
mm.
Dacă în panoul electric ales nu există o șină DIN, atunci contorul poate fi montat sau poate
fi atașat altor găuri de montare. În cutii cu ferestre transparente, contorul este montat astfel încât
să puteți citi în mod convenabil citirile din acesta.
Pentru efectuarea acestui montaj avem nevoie de:
- Șurubelnițe pentru efectuarea conexiunilor;
- Boloboc pentru verificarea verticalității
- Clește sau patent pentru dezizolarea firelor,
Montarea contorului
Înainte de montarea contorului este necesar să-l verificăm vizual. Astfel, contorul trebuie
sa aibă plomba nedeteriorată, carcasa contorului trebuie să fie fără deteriorări. Sigiliul din spatele
contorului trebuie să fie intact, sub acesta se află un șurub de fixare a carcasei.
Pregătirea contorului pentru montare: cu ajutorul unei șurubelnițe se scoate capacul de la
bornele contorului. În continuare se fixează contorul în locul pregătit în prealabil. Contorul se
15
montează prin intermediul a trei șuruburi cu care este fixat pe panou. Șurubul din partea de sus se
întărește din timp. Se agață contorul în gaura care se află deasupra contorului.
Contorul se montează în poziție verticală. Cu ajutorul unui boloboc, se verifică
orizontalitatea și verticalitatea contorului, și apoi se marchează locurile de fixare a celorlalte două
șuruburi. Apoi, cu ajutorul unei șurubelnițe, se înșurubează șuruburile în locul marcat, dar nu până
la sfârșit, deoarece este nevoie de a verifica încă o dată poziția corectă a contorului și doar după
aceasta se ajustează șuruburile până la capăt.
Conectarea contorului trebuie să fie executată conform schemei de conectare care se
găsește pe verso-ul capacului de la bornele contorului. La contoarele monofazate se folosește
următoarea schemă de conectare: de la stânga spre dreapta, și anume: faza conductorului de la
rețea, faza conductorului de la receptor, nulul conductorului de la rețea, nulul conductorului de la
receptor. Conectarea se începe cu conductorul fază de la receptor.
Conductorul care se conectează la borna contorului este necesar să fie dezizolat pe o
lungime de 27 mm. Porțiunea conductorului dezizolat trebuie să fie dreaptă, fără deformări. Nu se
permite pătrunderea conductorului cu izolație în clema de contact, precum și a conductorului
dezizolat în afara clemei. După ce conductorul se introduce în clema de contact până la sfârșit, mai
întâi se strânge șurubul de sus, după care, printr-o tragere ușoară a conductorului, se verifică dacă
este fixat bine în contact. Apoi se înșurubează șurubul de jos și analogic se conectează nulul
conductorului receptor, faza și nulul conductorului din rețea.
După scurt timp de repaus se ajustează șuruburile încă o dată pentru a asigura un contact
ferm. Diametrul conductorului conectat la contor se alege în dependență de mărimea maximală a
curentului absorbit de receptor în conformitate cu cerințele NAIE de la 1-8 mm². La final, se
conectează contorul la rețeaua electrică.
.

CAPITOLUL III
MĂSURAREA ENERGIEI ELECTRICE ÎN CIRCUITE
TRIFAZATE

3.1. Măsurarea energiei active

Măsurarea energiei active în circuitele trifazate se poate efectua fie cu contoare
monofazate, fie cu contoare trifazate. În primul caz, utilizat mai rar, se folosesc două sau trei
contoare monofazate montate după schema celor două respectiv trei wattmetre la măsurarea

16
puterii active, energia totală obţinându-se prin însumarea energiilor înregistrate de fiecare contor
separat.
Contoarele trifazate reunesc într-un acelaşi apărat două sau trei sisteme active
(comportând fiecare câte un electromagnet de curent şi unul de tensiune) ale căror cupluri active
acţionează asupra aceluiaşi ax, astfel încât cuplul activ total este proporţional cu puterea activă
trifazată, iar contorul măsoară energia totală, trifazată.
În circuitele trifazate cu conductor neutru se utilizează contoare cu trei sisteme active
montate după schema celor trei wattmetre (fig 6b) şi care acţionează asupra a trei sau două
discuri fixate pe acelaşi ax.

a b

Fig. 6. Contor cu două sisteme pentru măsurarea energiei active într-un circuit trifazat fără conductor neutru (a) şi
contor cu trei sisteme pentru măsurarea energiei active într-un circuit trifazat cu conductor neutru (b)

În cazul când curentul sau tensiunea de utilizare depăşesc valorile nominale pentru care se
construiesc contoarele, acestea se montează în circuitele secundare ale transformatoarelor de
măsură
La executarea montajelor contoarelor atât direct, cât şi mai ales prin intermediul
transformatoarelor de măsură, trebuie urmărită realizarea corectă a schemei, excluzându-se
posibilităţile de conexiuni greşite, care introduc erori greu de detectat după punerea în funcţiune a
instalaţiei.
La montarea indirecta a contoarelor trifazate de energie activa se pot comite
următoarele erori de montaj:

17
 a b.
Fig. 7 Erori de montaj indirect al unui contor trifazat
a - polarităţile bobinei de curent de pe prima fază ; b-întreruperea fazei a două de tensiune

În cazul descoperirii erorii de montaj se poate calcula un coeficient de corecţie cu relaţia:

CC=Wr/We=Pr/Pe,

în care Wr reprezintă energia realmente consumată de abonat, pe care ar fi înregistrat-o contorul

dacă ar fi fost corect racordat, iar We, energia eronat măsurată. Deci, energia consumată se obţine
multiplicând indicaţia contorului cu coeficientul de corecţie CC.
Se calculează coeficientul de corecţie pentru cele două cazuri întâlnite în practică:
a) energia indicată pentru o sarcină trifazată echilibrată, la inversarea legăturilor
bobinei de curent a primului sistem de măsură este:

We=UIsin *t,

iar energia real consumata:

Wr= UIcos *t,
în care U este tensiunea de linie ; I – curentul de linie ; - defazajul ; t – timpul.
Factorul de corecţie va fi:

CC=

Rezultă valorile factorului de corecţie CC în funcţie de defazajul :

30º 60º 90º

18
 Cc=∞ 3 1 0

Deoarece factorul de corecţie CC variază în funcţie de defazaj, rezultă imposibilitatea

aplicării metodei de postcalculare a energiei realmente consumată de abonat, întrucât nu se poate
face nici o ipoteză asupra valorii probabile a defazajului în timpul functionaarii anormale a
contorului;
b) energia indicată (la întreruperea fazei a două) fiind:

We=( )*t,
iar energia real consumată:

Wr= UIcos *t,

rezultă:
CC=Wr/We=2.

Contorul, greşit montat, înregistrează jumătate din energia realmente consumată,

indiferent de defazajul al receptorului.
Dificultatea de a se efectuă un calcul ulterior al energiei consumate pe bază factorului de
corecţie CC este evidentă şi de aceea este necesară executarea corectă a montării contorului în
schemă indirectă.

3.2. Măsurarea energiei reactive

Pentru măsurarea energiei electrice reactive se folosesc contoare de inducţie de energie
reactivă care pot fi: cu tensiuni auxiliare (pentru circuitele trifazate alimentate cu tensiuni
simetrice) sau cu șunt (pentru circuitele trifazate cu tensiuni oarecare).
Întrucât puterea reactivă integrată de aceste contoare poate fi pozitivă sau
negativă (inductivă sau capacitivă), contoarele de energie reactivă se execută în mod special
pentru fiecare din aceste două feluri de sarcină, existând astfel contoare de energie inductivă
(absorbită) şi contoare de energie capacitivă (debitată). Diferenţa lor constructivă se reduce numai
la inversarea sensului curentului în unele din bobine, de obicei în bobinele de curent. Unitatea de
măsură pentru energia reactiva este ”varora” (Varh) sau ”kilovarora” (kVarh), de unde rezultă
denumirea mai veche de varometre data contoarelor de energie reactivă.

Ma=K I Usin( ,
I )
U

Pentru a deveni proporţional cu puterea reactivă: Q=UI sin Ø, este necesar ca fluxurile ØI şi
ØU să fie proporţionale cu curentul I, respectiv tensiunea U, iar sinusul unghiului dintre fluxuri, să
fie egal cu sinusul unghiului dintre tensiune şi curent. Dintre aceste condiţii, ultima se realizează
prin alimentarea circuitului de tensiune al contorului cu o tensiune U’ defazată în urma tensiunii U
19
cu un unghi 180º, fiind defazajul intern al contorului (unghiul cu care U este defazat faţă de
tensiunea aplicată contorului). Cuplul activ devine:

Ma=(KII) (KUU’) sin ( ) = K’U’I sin = K’UI sin = K’Q,

adică este proporţional cu puterea reactivă (deci contorul înregistrează energia reactivă).
La citirea contorului, sau la fabricarea lui, trebuie să se ţină seamă de raportul tensiunilor,
înmulţindu-se indicaţia dată de contor cu raportul U/U'.
Obţinerea tensiunilor auxiliare este greu de realizat practic în circuitele monofazate sau
trifazate cu tensiuni oarecare însă este foarte comonda în circuitele trifazate cu tensiuni simetrice
dacă unghiul este 60As sau 90As.
Pentru determinarea tensiunilor necesare alimentării circuitelor de tensiune ale contorului
se porneşte de la expresia puterii reactive pentru circuitul respectiv. Astfel, în circuitele trifazate
fără conductor neutru, dacă se ia ca fază de referinţă fază 2, puterea reactivă este:

Q = U12I1 sin (U12, I1)+U32I2 sin (U32,I3) = Q1+Q2,

deci controlul va avea două sisteme de măsură.

a b

Fig. 8. Alegerea tensiunilor auxiliare la contoarele de energie reactivă = 60º (a) si = 90º (b) pentru
distribuţii trifazate fără conductor neutru

Pe baza diafragmei fazoriale din figura 8 valabilă pentru cazul simetriei de tensiuni, se
găsesc tensiunile auxiliare defazate cu 180º în urma tensiunilor U12 şi U32 ce apar în relaţia de mai
sus: în cazul = 60º, 180º - = 120º, tensiunile auxiliare sunt U23, respectiv U13 , raportul U/U’
fiind egal cu unitatea; în cazul = 90º sunt de fapt contoare de energie activă.

Deoarece obţinerea tensiunilor auxiliare în cazul = 90º, necesită crearea unui punct
neutru artificial (cu o reactantă identică cu aceea a bobinelor de tensiune) care complică
construcţia contorului, au o răspândire mai mare a contoarele cu = 60º. În figura 9a, este redată
schema unui contor de energie reactivă cu = 60º, iar în figura 9b, schema unui contor de energie
reactivă cu = 90º, pentru distribuţii trifazate fără conductor neutru.

20
 Fig. 9 Contoare de energie reactivă pentru distribuţii trifazate fără conductor neutru:
a- = 60º ; b - = 90º
În circuitele trifazate cu conductor neutru, puterea reactivă este dată de expresia:
Q = U10I1 sin (U10,I1)+U20I2 sin (U20,I2)+U30I3 sin (U30,I3) = Q1+Q2+Q3,

deci contorul va avea trei sisteme de măsură, iar tensiunile auxiliare necesare sunt respectiv: în
cazul = 60º: U20, U30, U10; U/U’=1 ; în cazul = 90º: U23, U31, U12; U/U’ =1/ .

Fig 12 Alegerea tensiunilor auxiliare la contoare de energie reactivă = 60º (a) si = 90º (b), pentru distribuţii
trifazate cu conductor neutru

CONTOARE DE ENERGIE REACTIVĂ CU ŞUNT

La aceste contoare obţinerea proporţionalităţii cuplului activ cu puterea reactivă se

realizează prin șuntarea bobinei de curent cu o rezistenţă neinductiva S, care produce defazarea
curentului din bobină de curent şi prin folosirea unei rezistenţe adiţionale Ra în circuitul bobinei de
tensiune care reduce unghiul de defazaj.

21
 Datorită defazarii curentului I’ din bobină de curent în urma curentului din circuitul de
utilizare I, fluxul de curent ØI este defazat acum cu unghiul ’ faţă de I. Dacă se reglează rezistenţa
şuntului şi rezistenţa adiţională astfel încât unghiurile şi ’ să fie egale, rezultă între fluxurile ØI
şi ØU un unghi egal cu unghiul de defazaj al circuitului
Cuplul activ este proporţional cu puterea reactivă; sensul în care acţionează cuplul activ
este însă inversat, comparativ cu contoarele de energie activă (de la U defazat înainte spre I),
astfel încât pentru a se obţine rotaţia discului în sensul normal, se inversează polaritatea tensiunii
aplicate bobinei de tensiune.
Pe acest principiu se construiesc contoarele de energie reactivă monofazate şi trifazate cu
sunt având două sau trei sisteme active care se monteză asemănător cu contoarele de energie
activă şi care măsoară energia reactivă indiferent de gradul de nesimetrie al circuitelor trifazate.

CAPITOLUL IV
Norme specifice de protecția muncii
Montarea contorului monofazat trebuie să se facă de către personalul întreprinderilor
furnizoare de energie electrică sau de către personalul altor unităţi autorizate în acest sens.
Pentru realizarea acestui montaj personalul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

22
 1. să posede calificarea profesională pentru lucrările ce i se încredinţează,
corespunzător funcţiei deţinute;
2. să fie instruit şi verificat d.p.d.v al prezenţei fişei tehnologice şi al altor
reglementări în vigoare, să-şi însuşească şi să respecte disciplina tehnologică care
priveşte funcţia şi locul de muncă în care îşi desfăşoară activitatea;
3. să fie autorizat, în conformitate cu reglementările în vigoare pentru executarea de
instalaţii electrice.
Toate mijioacele individuale de protecţie folosite de personalul de deservire a instalaţiilor
electrice trebuie să corespundă normelor de securitate a muncii.
Mijioacele folosite pentru protejarea contra electrocutărilor, prin izolarea omului faţă de
parţile aflate sub tensiune, sunt: mijloace şi scule electroizolante (cizme de cauciuc, mănuşi de
cauciuc, prăjini electroizolante, platforne electroizolante, covoraşe şi preşuri de cauciuc, scule cu
unelte electroizolante), indicatoare de tensiune şi dispozitive de scurtcircuitare şi de legare la
pământ. Toate mijioacele de protecție primite în exploatare trebuie controlate sistematic, după
cum urmează:
1. mijioacele de protecție electroizolante trebuie controlate în ceea ce privește rigiditatea
lor dielectrică, în condițiile și la termenele indicate de norme;
2. celelalte mijioace de protecție trebuie supuse unei revizii exterioare periodice și dacă
este necesar unor încercări mecanice indicate de normele în vigoare, referitoare la
securitatea muncii în instalatiile electrice.
Prin urmare lucrătorii trebuie să stea cu picioarele pe covorașe sau preșuri electroizolante.
Trebuie să se evite atingerea simultană a două borne, deoarece bobinele de tensiune și
curent sunt separate galvanic de masă, existând pericolul de electrocutare.
Trebuie să se evite desfacerea conexiunilor circuitelor de curent de la instalația în
funcțiune pentru evitarea producerii de arcuri electrice periculoase.
La executarea lucrărilor de verificare și revizie a instalațiilor se va avea în vedere
necesitatea deconectării instalației de la rețea.

BIBLIOGRAFIE

1. https://www.eea.europa.eu/ro/themes/energy/about-energy
2. https://math.fandom.com/ro/wiki/Energie_electric%C4%83
3. https://www.cummins.com/ro/generators/power-generation/electricity-generation
4. https://www.nuclearelectrica.ro/cne/relatii-publice/ghid-pentru-situatii-de-
urgenta/informatii-utile/producerea-energiei-nucleare/
5. https://rum.thehouseofchronic.com/3971744-induction-counter-definition-creation-types-
and-types-technical-characteristics-design-operation-details-and-applications
6. https://ihome-ro.techexpertolux.com/elektrosnabzhenie/nuzhno-li-menyat-staryj-
indukcionnyj-elektroschetchik-na-novyj/

23
7. https://electroexp.com/ro/kak-rabotaet-schetchik-elektroenergii-starogo-i-novogo-
obrazca.html
8. https://ro.hanneganconstruction.com/shema-podkljuchenija-k-schetchiku.php

1. Lector ing. Paul Manolescu si Conf. De. Ing. Carmen Ionescu-Golovanov - Măsurari
electrice şi electronice, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1980
2. E. Nicolau - Manualul inginerului electronist, Măsuri electrice si electronice, Editura
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1991
3. E. Pietrareanu - Agenda electricianului, Editura tehnica, Bucureşti, 1986

24